Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
t
- coeficientul de topire, g/Ah; variabil n funcie de nveli;
I
s
- curentul de sudare, A;
t - timpul de meninere a arcului, h.
Coeficientul de topire este o caracteristic de baz a electrodului.
Coeficientul de depunere (ceea ce se obine efectiv din topirea metalului din
electrod) se calculeaz scznd pierderile prin ardere (i eventual capetele
rmase, dac calculul se face pentru lungimea ntreag a electrodului) cu relaia:
d
= ( 1 - )
t
(15.4)
unde:
d
este coeficientul de depunere, g/Ah;
= 0,06...0,20 pierderile de material;
t
- coeficientul de topire, g/Ah, dat de relaia:
t
t
S
M
=
I t
, (15.5)
unde: M
t
= g ( l - l
r
), n care:
g - masa specific, g/mm lungime;
l - lungimea iniial a electrodului, mm;
l
r
- lungimea prii de electrod neconsumat, mm;
Pierderile de material la sudare sunt:
p t ps
t
M M M
100%
M
(15.6)
unde: M
p
este masa iniial a pieselor de sudat, g;
M
t
- masa metalului topit din electrod, g;
M
ps
- masa pieselor dup sudare, g.
Cunoscnd pierderile , poate fi calculat coeficientul de depunere
d
.
Pentru diferitele tipuri de electrozi, coeficientul de depunere variaz astfel:
- pentru nveliuri acide pe baz de silice,
d
= 12 g/Ah;
- pentru nveliuri acide pe baz de rutil (titanic)
d
= 8,9 g/Ah;
- pentru nveliuri bazice,
d
= 9,5...10,9 g/Ah.
100