Sunteți pe pagina 1din 82

Studiu de caz III

Componenta grupei de elevi


Munteanu Ioana
Radu Roxana
Mihaila Andrei
Marcu Andrei

Definitie - Pasoptismul cuprinde perioada literara dintre 1840 si 1860
perioada care pentru literatura romana inseamna epoca de modernizare,
de afirmare a romantismului si de fundamentare a majoritatii speciilor.
Aceasta epoca inteleasa in sens larg se poate diviza in trei perioade:
Prepasoptismul (1830 -1840)
Pasoptismul (1840 -1860)
Postpasoptismul (1860 - 1870)
Pasoptismul nu trebuie inteles doar ca o perioada literara ci mult mai larg ca o
perioada de avant cultural in care cultura romaneasca se deschide catre valorile
occidentale. Aceasta revolutie culturala nu ar fi fost insa posibila fara niste
transformari cum ar fi:
1863 Al. Ioan Cuza da o lege prin care invatamantul primar devine gratuit si
obligatoriu
1860 Apare prima universitate romaneasca, universitatea de la Iasi
1864 Apare universitatea Bucuresti
1816 Prima reprezentatie de teatru la Iasi
1829 Apar primele ziare romanesti
Tara Romaneasca Curierul romanesc, cu suplimentul Curier de ambe sexe
Moldova Albina romaneasca cu suplimentul Alauta romaneasca
Transilvania Gazeta de Transilvania cu suplimentul Foaie pentru minte, inima si
literature

Adevarata revolutie apare nu insa cu ziarele ci cu aparitia primelor reviste
literare:
1840 Dacia literara
1844 Propasirea
1855 Romania literara

Fundarea speciilor
Pasoptismul este o perioada importanta pentru literatura romana si datorita
faptului ca acum sunt puse bazele primelor specii literare cum ar fi : meditatia,
elegia, pastelul, balada, poemul filozofic, satira, epistola, fabula, idila si egloga.

Afirmarea romantismului

In jurul anului 1848 romantismul este un curent la moda in toata Europa, astfel
incat el ajunge si in tarile romane sub o forma moderata insa, fiind mai ales un
curent cultural, impregnat de idei iluministe. Reprezentantii romantismului de
acum dau operei lor un pronuntat caracter militant ei fiind deopotriva scriitori si
revolutionari.
Reprezentanti

Vasile Alecsandrii, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion
Heliade Radulescu, V. Carlova, D. Bolintineanu, Nicolae Balcescu.
Alecu Russo

Alecu Russo (*17 martie 1819, Chiinu - 5 februarie 1859) a fost poet, prozator,
eseist, memorialist i critic literar romn (originar din Basarabia), ideolog al
generaiei de la 1848. Este autorul volumului Cntarea Romniei, tiprit anonim.
Fr a revendica vreodat explicit aceast oper, a furnizat unul dintre cele mai
cunoscute litigii de paternitate literar din istoria literaturii romne.

Date Biografice
S-a nscut n familia unui boier de vi veche, dar cu o situaie social relativ
modest. Copilaria i-a petrecut-o la ar, n mijlocul ranilor. Pe la 1829 o
cumplit epidemie de holer i-a secerat familia.Rmas orfan de mam, Alecu
Russo e trimis de parintele su la studii n Elveia. Dup studiile din Elveia, i
continu studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lnga
Geneva. Pe bncile institutului scrie primele sale ncercari literare. Majoritatea
lucrrilor au fost scrise n limba francez i au aprut postum n traducerea lui
Alecsandri, Odobescu.

Opera literar
Cntarea Romniei
Amintiri
Iaii i locuitorii lui n 1840
Palatul lui Duca Vod
Decebal i tefan cel Mare
Cronologie
17 martie 1819 - Se nate Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu), fiul lui
Iancu Rusu, proprietar de pmnturi ntr-un sat pe valea Bcului, n Basarabia,
Prodnetii Vechi.
1829 - Este trimis de ctre tatl su (mama i murise n acest an n urma epidemiei
de holer) n Elveia, la Institutul lui Franois Naville de la Vernier, unde nva
limbile francez i german.
1836 - Tnrul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud i Epitaphe d'Alibaud n
limba francez. Louis Alibaud fusese un tnr care a ntreprins un atentat
mpotriva regelui Ludovic Filip, dar, nereuind, a fost condamnat la moarte. De pe
acum, Russo se dovedete un revoltat, cu un deosebit sim al dreptii i al
egalitii, un liberal n gndire, fiind, mai apoi, ideologul micrii revoluionare de
la 1848 din Moldova.

1839 - Se ntoarce n Moldova, probabil la moia de la Negrioasa, n inutul
Bistriei, unde tatl su arendase nite pmnturi. mpreun cu Alecsandri
ntreprind o cltorie n inuturile Neamului, intrnd n contact cu frumuseea
folclorului, cu peisajul romnesc. Acestea toate, cltorii i impresii, vor deveni
material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teilui.
1840 - Se stabilete la Iai, n urma unor dezacorduri cu familia. Impresionat de
locuri i de locuitori, Alecu Russo scrie Iaii i locuitorii lui la 1848 (n francez).
Scrie Studie naionale, lucrare aprut postum sub ngrijirea lui V. Alecsandri.
1841 - Domnitorul Mihail Sturdza i ncredineaz un post de funcionar la
Tribunalul districtual de la Piatra Neam.
1845 - Alecu Russo scrie piesele Bclia ambiioas i Jicnicerul Vadr sau
Provincialul la Teatrul Naional.
La Mnjina, moia lui C. Negri, face cunotin cu mai muli intelectuali
progresiti munteni, printre care i Nicolae Blcescu.
1846 - Se reprezint la Iai Bclia ambiioas i, apoi, Jicnicerul Vadr.
Apare n Albina Romneasc articolul Critica criticii, un studiu programatic n
spiritul Introduciunii de la Dacia literar.
n urma reprezentrii comediei Jicnicerul Vadr, Alecu Russo este surgiunit la
Mnstirea Soveja; scrie jurnalul Soveja. Ziarul unui exilat politic la 1846,
publicat postum de Al. Odobescu.

1847 - Scrie articolele Poezia popular i Decebal i tefan cel Mare, publicate
postum n Foaia societii pentru literatur i cultur romn din Bucovina.
Dup ncercarea lui Negruzzi din 1840, Poezia popular devine o oper
fundamental de cercetare a folclorului.
1848 - Particip la micarea revoluionar din Moldova alturi de V. Alecsandri; n
urma eecului acesteia, Russo pribegete mai nti n Ardeal, pentru ca apoi s se
stabileasc la Paris.
1848 - Particip la micarea revoluionar din Moldova alturi de V. Alecsandri; n
1850 - Apare n Romnia Viitoare, revist politic a romnilor exilai la Paris,
Cntarea Romniei (versiune francez): Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo
unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tnguirea intitulat Cntarea
Romniei ... E o scurt ochire asupra trecutului rii, n toat vitejia i durerea ce
cuprinde, cu blesteme de profet fanatic mpotriva ticloilor timpului de fa i cu
perspective limpezi deschise asupra viitorului. O simire tot att de aleas pe ct de
puternic, o mare putere de a concretiza n icoane gndurile de preri de ru sau de
sperane dau acestei scurte buci o valoare pe care unii n-au atins-o i n-o ating, i
nimeni, n curgerea vremurilor, n-a mai gsit astfel de accente pentru a mngia i
mbrbta maica n suferin, ara cea drag, i n acelai timp, pentru ntia oar
se caut n desfurarea venimentelor ce alctuiesc istoria noastr un rost filosofic
(Nicolae Iorga).

1851 - Se ntoarce n ar; public n Zimbrul scroerea Studie moldovean sub
pseudonimul Terenie Hora. +
1855 - Dup o absen mai lung n publicistic, Alecu Russo public n Romnia
literar a lui Vasile Alecsandri Cugetri. Adept al unui conservatorism literar i
lingvistic, fr a fi potrivnic influenelor apusene, nverunat critic al
restauratorilor limbii, al latinitilor i al ardelenismului, Alecu Russo vede
evoluia limbii i a literaturii romne cu o cumpnit gndire, innd seama de
tradiie: Dac este ca neamul romn s aib i el o limb i o literatur, spiritul
public va prsi cile pedanilor i se va ndrepta la izvorul adevrat: la tradiiile i la
obiceiurile pmntului, unde sunt ascunse nc i formele i stilul; i de a fi poet, a
culege mitologia romn, care-i frumoas ca i cea latin i greac; de a fi istoric,
a strbate prin toate bordeiele s descopr o amintire sau o rugin de arm; de a fi
gramatic, a cltori pe toate malurile romneti i a culege limba. +
Apare n Romnia literar a lui Alecsandri Cntarea Romniei (versiunea
romneasc).

VASILE ALECSANDRI
Primii ani
Vasile Alecsandri a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri i al Elenei Cozoni.
Dup unii cercettori, anul naterii ar putea fi 1819 sau chiar 1818. Locul naterii
sale este incert, deoarece naterea s-a petrecut n timpul refugiului familiei
Alecsandri n muni din calea armatei lui Alexandru Ipsilanti. Se consider c s-a
nscut undeva pe raza judeului Bacu. i-a petrecut copilria la Iai i la Mirceti,
unde tatl su avea o moie i unde a revenit pe ntreaga durat a vieii sale s-i
gseasc linitea. A nceput nvtura cu un dascal grec, apoi cu dasclul
maramureean Gherman Vida.
ntre anii 1828 i 1834, s-a deschis la Iai pensionul lui Victor Cuenim. Sptarul
Alecsandri l-a nscris pe fiul su la pensionul francez, unde a studiat alturi de
Mihail Koglniceanu, Matei Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie i
admiraie i pentru care a scris Chiriele i o mare parte din cnticelele comice.
Anii de formaie
n anul 1834, mpreun cu ali tineri boieri moldoveni, printre care viitorul domn Al.
I. Cuza i pictorul Negulici, a fost trimis la studii la Paris, unde i-a dat
bacalaureatul n anul 1835. n 1837 s-a pregtit pentru un bacalaureat n tiine,
urmnd cursurile Facultii de Inginerie, pe care nu a terminat-o.
n 1838 apar primele ncercri literare n limba francez: Zunarilla, Marie, Les
brigands, Le petit rameau, Serata.

n anul urmtor s-a ntors n ar i a ocupat un post n administraie pn n 1846.
mpreun cu Costache Negri a fcut o cltorie n Italia, care a devenit motiv de
inspiraie pentru nuvela romantic Buchetiera de la Florena.
n 1840, mpreun cu Mihail Koglniceanu i Costache Negruzzi a luat conducerea
teatrului din Iai i i-a nceput activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai
constante succese. Opera sa dramatic nsumeaz circa 2000 de pagini,
rmnnd cel mai rezistent compartiment al activitii sale literare i va constitui
baza solid pe care se va dezvolta dramaturgia romneasc n principalele sale
direcii tehnice: comedia strin i drama istoric. n noiembrie s-a jucat
Farmazonul din Hrlu, iar n februarie 1841, Cinovnicul i modista, ambele
preluate dup piese strine.
Din 1842 dateaz importanta sa cltorie n munii Moldovei, n urma creia
descoper valoarea artistic a poeziei populare. Scrie primele sale poezii n limba
romn pe care le va grupa mai trziu n ciclul Doine i care sunt foarte strns
legate de modelul popular din care au luat natere.
n 1844, mpreun cu Mihail Koglniceanu i Ion Ghica scoate sptmnalul
Propirea, n care poetul va publica versuri ce vor fi incluse n ciclul Doine i
lcrimioare, iar n 11 ianuarie se reprezint piesa Iorgu de la Sadagura, comedie
de rezisten n dramaturgia scriitorului.

n 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mnjina o cunoate pe Elena, sora
prietenului Costache Negri, de care se ndrgostete i creia, dup moartea
timpurie 1847, i dedic poezia Stelua i apoi ntreg ciclul de poezii Lcrmioare.

Exilul
Dup nfrngerea micrii paoptiste este exilat, i dup ce cltorete prin
Austria i Germania; se stabilete la Paris, unde se ntlnete cu ali militani
munteni; din perioada exilului dateaz poeziile Adio Moldovei i Sentinela romn.
n 1849- mai- pleac, mpreun cu ceilali exilani la Braov, n Bucovina, apoi, n
toamna aceluiai an, la Paris. Scrie primele cnticele comice (oldan Viteazul,
Mama Anghelua) i cteva scenete comice i muzicale. Se ntoarce n ar n luna
decembrie.
Anii de maturitate
Nicolae Blcescu, prietenul lui Vasile Alecsandri, moare la Palermo n 1852. ntre
anii 1852-1853, Alecsandri rmne pentru mai mult vreme n Frana. n vara
anului 1853, pornete spre sudul Franei, ntr-o cltorie spre Pirinei, Marsilia,
Gibraltar, Tanger, Africa, Madrid, o cltorie care va lasa urme n creaia sa
poetic, n gustul pentru exoticul mauro-hispanic.
n 1855 s-a ndrgostit de Paulina Lucasievici, cu care a avut o fat, Maria, n
noiembrie 1857. S-au cstorit nousprezece ani mai trziu, pe 3 octombrie 1876.
Din 1860 se stabilete la Mirceti, unde rmne pn la sfritul vieii, chiar dac
lungi perioade de timp a fost plecat din ar n misiuni diplomatice.
n 1882 este ales preedinte al seciei de literatur a Academiei. Cltorete n
Frana pentru a primi premiul oferit de felibrii; este srbtorit la Montpellier. l
viziteaz pe ambasadorul Romniei la Londra, prietenul su Ion Ghica. Pleac la
Paris n 1885, ca ministru al Romniei n Frana. n 1889, primete vizita poeilor
francezi Sully Prudhomme i Leconte de Lisle.
Vasile Alecsandri s-a stins din via la 22 august 1890, dup o lung suferin,
fiind nmormntat cu toate onorurile la conacul su de la Mirceti.

Activitate cultural
A fost unul dintre fruntaii micrii revoluionare din Moldova, redactnd
mpreun cu Koglniceanu i C. Negri Dorinele partidei naionale din Moldova,
principalul manifest al revoluionarilor moldoveni.
n 1854 - Apare sub conducerea sa Romnia literar, revist la care au colaborat
moldovenii C. Negruzzi, M. Koglniceanu, Al. Russo, dar i muntenii Gr.
Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu.
n 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi
trimis n Frana, Anglia i Piemont pentru a pleda n scopul recunoaterii Unirii.
Primete Premiul Academiei pentru Literatur n 1881.

Alecsandri i Junimea
n 1863 ia natere la Iai societatea Junimea, al crui membru onorific a fost pn
la sfritul vieii. n anul 1867 este ales membru al Societii literare romne,
devenit Academia Romn.

Cu ocazia serbrilor de la Putna din 1871, poetul trimite dou cntece care au
nsufleit marea mas de oameni: Imn lui tefan cel Mare i Imn religios cntat la
serbarea junimei academice romne. n acelai an Titu Maiorescu public n
Convorbiri literare studiul Direcia nou n poezia i proza romneasc n care
spune: n fruntea noii micri e drept s punem pe Vasile Alecsandri. Cap al
poeziei noastre literare n generaia trecut, poetul <Doinelor i lcrimioarelor>,
culegtorul cntecelor populare pruse a-i fi terminat chemarea literar (...).
Deodat, dup o lung tcere, din mijlocul iernei grele, ce o petrecuse n izolare la
Mirceti, i iernei mult mai grele ce o petrecuse izolat n literatura rii, poetul
nostru renviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor ...
Opera. Evoluie i tendine
n 1843 apare, n Albina Romneasc, Tatarul, prima poezie care va face parte din
ciclul Doine i lcrmioare. Tot acum scrie poeziile Baba Cloana, Strunga, Doina,
Hora, Crai nou. n 1848 scrie poezia Ctre romni, intitulat mai trziu Deteptarea
Romniei.
n 1850, dup o absen de aproape doi ani, Vasile Alecsandri se ntoarce n ar;
public n revista Bucovina poeziile populare Toma Alimo, Blestemul, erb srac,
Mioara, Mihu Copilul. ncepe sa lucreze la ciclul Chirielor cu Chiria n Iai.
Aceasta va fi urmat de Chiria n provincie (1852), Chiria n voiagiu (1864) i
Chiria n balon (1874). La Teatrul Naional se joac Chiria n Iai sau Dou fete -
o neneac.
n 1852 apare volumul Poezii poporale. Balade (Cntice btrneti). Adunate i
ndreptate de d. V. Alecsandri. Tiprete primul volum de teatru Repertoriul
dramatic, care conine piesele Iorgu de la Sadagura, Iaii n carnaval, Peatra din
cas, Chiria la Iai, Chiria n provincie. n 1853 apare volumul Poezii poporale.
Balade adunate i ndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a. Public la Paris primul
volum de poezii originale: Doine i lcrimioare. n 1856 apare n Steaua Dunrii,
revista lui Koglniceanu, poezia Hora Unirii.
n 1874 public Boieri i ciocoi, una dintre cele mai importante comedii, o fresc
social de dimensiuni considerabile. Tot n Convorbiri literare public nuvela
Cltorie n Africa. n 1875 se editeaz Opere complete, cuprinznd Poezii (I-III) i
Teatru (IV). n 1876 se public volumul Proza. n 1877, odat cu poezia Balcanul i
Carpatul ncepe seria Ostailor notri. n 1878 apare volumul Ostaii notri,
nchinat eroismului romnilor n rzboiul din 1877. n 1881 apare ultimul volum din
Opere complete, care cuprinde ciclurile Legende nou i Ostaii notri.
n evoluia artistic a lui Alecsandri se pot distinge cel puin trei momente, trei
vrste aflate n deplin corelaie cu epoca plin de transformri prin care trece
societatea romneasc a acelor timpuri.
Debutul su st sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric (Buchetiera de la
Florena, Doine i lcrimioare) dar i al unei necrutoare critici a ridicolului social
n piesa Iorgu de la Sadagura sau n ciclul "Chirielor". Acest romantism tipic,
caracteristic literaturii romne din perioada paoptist, are n literatura lui
Alecsandri cea mai nalt msur n Balta alb i n Deteptarea Romniei i, de
cele mai multe ori se prelungete prin unele texte pn dup Unire.
O a doua etap, aa-zis de limpezire, de obiectivare a viziunii i a mijloacelor
artistice, se poate observa ncepnd cu prozele cltoriei n Africa i terminnd cu
expresia artistic matur din pasteluri i din unele legende.

Cea de-a treia etap l face s revin spre teatru, cu o viziune n general
romantic, viziune filtrat ns printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o
senintate a nelegerii care l apropie de clasicism. Epoca n care triete
Alecsandri este fundamental romantic, dar fr ndoial c a vorbi despre
clasicism i romantism la modul concret (implicnd aadar o contiin i practic
concret), e o aventur la fel de mare ca aceea de a descoperi marile curente
europene ntr-o literatur cu alt evoluie cultural i istoric dect cele din vestul
Europei.
Dup 1840, cnd psihologia romantic ptrunde mai adnc, poetul ncepe s
sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii, dar, n aceeai
msur, sufer de teama de dezordine n lumea fizic i moral. Haosul i
provoac viziuni negre. Lng senzaia de axfisie i dorina de expansiune
st, mereu, un treaz sentiment al ordinei, st voin (la Grigore Alexandrescu,
Heliade, mai ales) de a mpca elementele n <<sfad>>.
Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprim
nceputurilor poeziei romneti o configuraie dialogic. Pe de-o parte revolta i
idealurile, transfigurate n aa zisele universuri compensative: revolt, erotic,
sentimente ale individualului raportat la lume, tipic romantice, construite pe marile
modele ale literaturii occidentale (Lamartine, Victor Hugo etc), iar pe de alt parte
tentaia de a imprima acestei micri de emancipare o ordine, o coeren, care nu
putea fi gsit dect n marile modele ale literaturii clasice, adic n ncercarea de
a obiectiva viziunea i mijloacele artistice, iniial, iar mai apoi n luciditatea
interogrii lumii, n gustul contrastelor tragice nscute de interaciunea dintre
epoci, de ruptura dintre ele.
Pastelurile
Alecsandri ncepe s publice pasteluri n 1868, n diverse numere ale
Convorbirilor literare.
O astfel de ncercare de obiectivare a viziunii sunt pastelurile lui Alecsandri.
Pastelul este o specie a genului liric cunoscut - n aceast form - numai n
literatura romn, creat i dus la celebritate de Alecsandri nsui, ntr-un ciclu
de versuri care i-a dat numele: "Pasteluri", publicate n revista Convorbiri literare,
n cea mai mare parte ntre 1868 i 1869.
Pastelul preia de la poezia descriptiv a primilor romantici nu numai ideea
corespondenei dintre sentiment i tabloul de natur, ci i pe aceea a privirii unui
peisaj sub unghiul mictor al marilor cicluri naturale, al anotimpurilor, care l
lumineaz i-l nsufleesc mereu de alt via, n alte nuane; pe de alt parte,
supune descrierea unui proces de obiectivare caracteristic poeziei post
romantice, ncercnd s o apropie de trsturile unei opere plastice. Pastelul este
mai degrab un tablou realizat cu ajutorul limbajului (la origine pastelul nseamn
un desen n creion moale, uor colorat). Acest tip de poezie manifest preocupare
pentru satisfacerea unor exigene specifice: compoziie, colorit, echilibru.

Alecsandri a dat form concret unei tendine care preexista n poezia romneasc
(gsim elemente de pastel la Asachi, Heliade, Alexandrescu). El va fi urmat de mai
toi poeii sensibili la elementul pictural, la peisaj, indiferent de orientare estetic:
Alexandru Macedonski, George Cobuc, Ion Pillat, Vasile Voiculescu.
Pastelurile lui Alecsandri evoc natura aa zis domestic, adic tot ce constituie
cadrul obinuit al unei viei patriarhale, idilice. Elementele descriptive apar aici nu
incidental, ca un cadru al unui conflict de natur romantic, ci sunt scopul
elementar al acestei poezii. Natura nu mai este, ca n marea poezie romantic,
refugiu, ci cadrul natural privit cu obiectivitate descriptiv. Pastelurile devin n
acest sens imnul plin de ncredere adresat adevratei ri, satului i adevratelor
valori ale acestuia: munca, rodnicia, robusteea i sntatea moral. Melancolia
romantic este nlocuit aici cu ncredere n armonia natural, cu o adevrat
credin naturist (vezi poeziile dedicate primverii: Privirea scoate aburi pe
umedul pmnt / Se-ntind crri uscate de-al adierii vnt. Cldura ptrunde n
inimi i natura iese din amoreal, sosesc cocorii din rile calde, ranii muncesc
cmpul. Universul generat va fi unul al armoniei i al ciclurilor fireti ale naturii.

Volume de teatru. Comedii
Chiria n provinie (1852)
Chiria n voiagiu (1864)
Chiria n balon (1874)

Volume de poezie
Poezii populare. Balade (Cntice btrneti), 1852
Poezii populare. Balade adunate i ndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a, 1853
Doine i lcrmioare, 1853

Proze
I storia unui galben
Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florena
Iaii n 1844
Un salon din Iai
Romnii i poezia lor
O primblare la muni
Borsec
Balta-alb
Cltorie n Africa.
Un episod din anul 1848

Proze din periodice
Satire i alte poetice compuneri de prinul Antioh Cantemir
Melodiile romneti
Prietenii romnilor



Lamartine
Alecu Russo
Dridri, (roman scris n 1869, publicat n 1873)
Din albumul unui bibliofil
Vasile Porojan
Margrita, (nuvel scris n 1870, din ea fiind publicat numai un mic episod n
1880)
Introducere la scrisorile lui Ion Ghica ctre Vasile Alecsandri

Drame
Cetatea Nemului
Lipitorile satelor
Sgrcitul risipitor
Despot Vod, dram istoric
Fntna Blanduziei
Ovidiu

Opere complete
Opere complete, 1875

Grigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810 Trgovite- d.25 noiembrie 1885
Bucureti) a fost un poet i fabulist romn.
Profunditatea cugetarilor si expunerea lor prin imagini noi si impresionante fac ca
Alexandrescu sa fie in adevaratul sens al cuvantului cel mai mare poet din epoca
dintre 1830-1848, superior si lui Heliade si tuturor celorlalti poeti, el va fi intunecat
numai de stralucirea succesului lui Alecsandri si de energia si noutatea lui
Eminescu.
In anul 1810, dup unii, 1812 sau 1814 dup alii, se naste la Trgoviste, n
mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu,
poetul Grigore Alexandrescu. Ramne orfan i srac, dar de mic e detept i dotat
cu o memorie extraordinar. Ajuns la Bucureti, este elev la pensionul Sf. Sava,
fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunostin cu Heliade. Uimeste pe toti prin talentul
sau poetic. Va sta i acas la Heliade, care-i va publica prima poezie (Miezul
nopii) in Curierul romnesc, urmat de elegia Adio. La Trgoviste.
Primele lui poezii, ce apar n 1832 sunt simple reflexe ale maetrilor si: Heliade
din literatura romn, Lamartine i Florian din literatura francez din care a i
tradus.
Colecia de poezii ce public n 1838 prin ajutorul lui Zaharia Carcalechi cuprinde
poezii de amor: (Eliza, Ateptare, Petera); poezii religioase i umanitare (Cinele
soldatului, Rugciune), fabule (Lebda i puii corbului, Boul i vielul, oarecele i
pisica) i epistola ctre Vcrescu. Originalitatea lui nu e deplin nici acum, cci
gsim c izvoarele inspiraiei sale sunt Boileau, Delavigne, Lamartine, dar el nu
mai este un imitator, ci ncepe a-i arta personalitatea n poeziile sale. Un
eveniment important se ntmpl n viaa sa, anume cltoria pe care o face cu
I.Ghica pe la mnstirile de peste Olt n 1842; astfel, ntr-o ediie din 1847, el
public poeziile inspirate din acest cltorie: Umbra lui Mircea, Rsritul lunii la
Tismana .a. Ediia din 1842 cuprinde i cteva din cele mai reuite poezii, ca
Satira Duhului meu; fabule n care ntrebuineaz versul liber; aici se tiprete i
Anul 1840, care este considerat una din cele mai de frunte poezii ale literaturii
noastre. Unanim apreciat drept cel mai mare fabulist romn din secolul al XIX-
lea, Grigore Alexandrescu a avut cteva modele ilustre din literatura universal,
inspirndu-se ndeosebi din fabulele lui La Fontaine, ns nu le-a pastiat,
prelund doar motivul iniial, adaptndu-l realitilor autohtone, cu mijloace pe
deplin originale, extrgnd semnificaii moralizatoare care se raportau att la
defectele contemporanilor si, ct i la ale speciei umane, n general. Compoziia
lui e reuit n cele mai multe i destul de clar, versificaia ns nu este
perfecionat.
n aceasta nu e mai sus dect contemporanii si. Profunditatea cugetrilor i
expunerea lor prin imagini noi i impresionante fac ca Alexandrescu s fie n
adevratul sens al cuvntului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848,
superior i lui Heliade i tuturor celorlali poei, el va fi ntunecat numai de
strlucirea succesului lui Alecsandri i de energia i noutatea lui Eminescu.

Heliade i Alexandrescu
Dac la nceput au fost n relaii foarte bune, mprejurri de natur intim duc la
rcirea raporturilor ntre ei, ba chiar dau natere unei dumnii grozave. Primul
atac este al lui Heliade n prefaa poeziilor lui Momuleanu n 1837, unde, fr a-l
numi, ndrepteaz cteva sgei mpotriva lui Alexandrescu i e att de stpnit de
necazul su nct l consider pe Momuleanu superior lui Alexandrescu. Profit
apoi de publicarea unei fabule a lui Alexandrescu (Vulpea, calul i lupul) i-l atac
direct n Curier de ambe sexe, fcnd glume pe socoteala lui. Alexandrescu
rspunde prin fabula Privighetoarea i mgarul n care spune c de ar asculta
sfaturile criticului, atunci "eu n locu-i a fi mgar". Alexandrescu l-a mai atacat
i prin epigrama ctre Voltaire fcnd aluzie la Heliade (care tradusese o tragedie
a poetului francez). Heliade i-a rzbunat groaznic prin poezia Ingratul scris cu o
violen extraordinar, care, dac-l ndeamn cteodat s exagereze tonul vulgar,
i d ns i cteva accente foarte puternice. Se pare c i satira lui Alexandrescu
de mai trziu, Confesiunea unui renegat, l-a vizat pe Heliade
Altfel de surse bibliografice



Viaa lui Alexandrescu o cunoatem n parte, dar despre unele epoci ale ei nu avem
informaii suficiente. Izvorul, de care s-au servit mai toi biografii, este o scrisoare
a lui I.Ghica n care povestete toate amintirile sale despre Alexandrescu, cu care a
fost legat de aproape o mare parte din via. Sigur este c a fost ofier, c i-a fcut
serviciul la Focani, c, demisionnd n 1837, s-a ntors n Bucureti i c a fost
arestat. Nu e prea sigur pricina: dup unii ar fi fabula Lebda i puii corbului;
dup alii, amestecul ntre tinerii care organizau micri politice n spirit
democratic. Alexandrescu a fost funcionar la postelnicie i a intrat n bunele graii
ale lui Bibescu. Ghica povestete chiar o scen, n care s-a vorbit s fie numit poet
al curii, lucru ce Alexandrescu a refuzat. A fost apoi director al departamentului
credinei, iar la venirea lui Cuza a fost chiar ministru interimar. Ultima sa funcie
a fost aceea de membru n comisia central de la Focani; acolo a fost lovit de o
boal crud care i-a afectat judecata. Se tie c el a mai scris i dup aceasta, c a
publicat articole n ziarele din Bucureti i chiar poezii, dar n nici una nu se mai
regsete Alexandrescu de altdat.
A murit srac la Bucureti la 25 Noiembrie 1885.
Referiri asupra operei:
George Calinescu:"Intr-o parte a ei, poezia lui Alexandrandrescu este cea mai
puternica expresie a lamartinismului la noi. <Meditatia>, <reveria>, <armonia>,
in natura, religiozitatea, <rugaciunea>, oceanele, imensitatile sunt ale poetului
francez. Cateodata viziunea capata un aer cetos ossianesc si recitatia o hohotire
byroniana. (...)
Totusi, asezandu-ne inj timpul romantic descoperim la poet tehnica marilor
solemne muzicale, inaltul hieratism al melancoliei."
Barbu Stefanescu Delavrancea: "Alexandrescu s-a proptit curentului latinist si a
invins, caci sosise mare si puternic, ganditor adanc, minte limpede si simt drept.
Opera sa este originala si romaneasca. (...) Ca si Alecsandri a socotit ca nu poti fi
poet adevarat decat in limba vie, inteleasa si graita peste intinderea pamantului
romanesc.

Constantin Negruzzi
Constantin (Costache) Negruzzi (1808 24 august 1868) a fost un om politic i
scriitor romn din perioada paoptist.
Biografie
Nscut n Trifetii Vechi, lng Iai, i ncepu nvtura n grecete cu unul din
dasclii greci mai cu renume pe atunci n Iai, iar romnete nv singur dintr-o
carte a lui Petru Maior, precum nsui mrturisete ntr-un articol intitulat Cum
am nvat romnete, foarte interesant pentru detaliile pe care le d asupra
metodelor ntrebuinate de profesorii din acea vreme.
Izbucnind revoluia din 1821, fugi n Basarabia cu tatl su. La Chiinu face
cunotin cu poetul rus Pukin, care-i deteapt gustul pentru literatur i cu un
emigrant francez de la care ia lecii de limba i literatura francez. Din aceast
perioad dateaz primele sale ncercri literare: Zbavele mele din Basarabia n
anii 1821, 1822.
Murind tatl su, intr copist la visterie, ncepnd astfel viaa politic, cum fceau
toi fiii de boieri pe atunci.
n acest timp public cteva traduceri de poezii (Mnemon de Voltaire, Prostia
Elenei de Marmontel), i cteva nuvele, care fcur mult efect. ndemnat de
scrierile patrioilor de peste muni, studie istoria i ddu la lumin Aprodul Purice
ca un fel de protestare indirect la adresa domnului i boierilor din timpul su.
Ales, n 1837, deputat de Iai n Obteasca obinuit adunare, instituit de
Regulamentul Organic, apoi ca funcionar superior, i ca director al teatrului
(alturi de Mihail Koglniceanu i Vasile Alecsandri), se arat ptruns de idei
liberale i doritor de progres. n 1840 este ales primar al oraului Iai.
Negruzzi nu ia parte la micarea din 1848 i mult timp rmne retras din afacerile
statului, reintrnd numai mai trziu ca judector, ca membru n Divanul domnesc
(1857) i apoi, sub domnia lui Cuza, ca director al departamentului finanelor, ca
deputat i ca epitrop la Sf. Spiridon.
Se stinge din via la 24 august 1868, i este nmormntat n cimitirul bisericii din
Trifetii Vechi.
Activitatea literar
Negruzzi debuteaz cu traducerea poeziei alul negru dup Alexandr Pukin. Apoi
ntreprinde traducerea baladelor lui Victor Hugo, lucrare meritorie, pentru c a
cutat s ntrebuineze un vers analog cu al poetului francez, vers greu de fcut n
romnete, mai ales n timpul cnd scria Negruzzi (ex. Pasul de arme al Regelui
I oan) i pentru c multe din ele exprim foarte bine ideea autorului ntr-o
romneasc curat. Dintre cele mai reuite citm Uriaul. O alt traducere
important este a satirelor lui Antioh Cantemir, din rusete, fcut mpreun cu
Alexandru Donici.

Negruzzi a scris i poezii originale, dar acestea nu sunt partea cea mai strlucit
din opera lui. Cea mai nsemnat lucrare n versuri e Aprodul Purice. nceputul e
pastoral; tonul epic e pstrat ctva, dar interesul i calitile poetice scad de la un
moment i de aci ncolo este numai o cronic rimat.

Operele n proz sunt mprite n trei grupe, botezate cu titlul general de Pcatele
tinereelor (1857). n prima intr Amintirile din junee, cteva povestiri, din care
unele cu caracter personal, de exemplu Zoe (1829) i O alergare de cai (1840),
nuvele n care intriga e bine condus i plin de interes, iar limba e romneasc i
cu expresiuni nimerite. Fiziologia provinialului reprezint poate cea mai bun
fiziologie scris n limba romn.
Tot n aceast grup intr i povestea Toderic, juctorul de cri (1844), imitat cu
destul libertate dup Federico de Prosper Mrime. E vorba aici de un juctor de
cri care pierduse toat averea, i gzduind odat pe Iisus Hristos i pe Sfntul
Petru, a obinut ca rsplat trei lucruri: crile pe care le avem n mn au fost
druite cu putere ca totdeauna s aduc ctig lui Toderic, pomul de la ua lui s
fie aa c oricine se va sui s nu se poat cobor fr voia lui, n fine un scaun de
asemenea fu blagoslovit ca oricine va sta pe el s nu se ridice fr voia lui
Toderic. Cu mijloacele acestea el fcu avere mare, scp n cteva rnduri de
moarte i n fine, cnd muri, izbuti s intre n rai prin iretenia lui.

Aceast glum nevinovat, despre care nsui Negruzzi ne spune c s-a tiprit mai
mult ca s umple coloanele revistei dect cu vreo preteniune literar, supr
grozav clerul i administraia din acel timp 1844, nct l trimiser n exil la o
mnstire, iar revista Propirea fu suspendat.
Dintre fragmentele care alctuiesc grupa a doua, cea mai nsemnat lucrare este
Alexandru Lpuneanul, publicat n Dacia Literar n 1840, una din nuvelele de
referin ale literaturii romne. Nuvela se compune din patru pri, fiecare
purtnd un motto, care este tema ei. Iacob Eraclid, cunoscut sub numele de Despot
Vod, fusese ucis de Toma, care devenise domn al Moldovei; Alexandru
Lpuneanu, care mai domnise o dat, vine cu oti turceti ca s reintre n posesia
tronului.

A treia grup din scrierile lui Negruzzi o formeaz Scrisorile, peste 30 de buci. n
unele se gsesc observri critice i satirice asupra obiceiurilor societii; n alte
notie despre diferii scriitori (Scavin, Alexandru Donici), n alte amintiri
personale sau po vestiri din istoria rii. Tonul este n genere glume, potrivit cu
genul acesta chiar cnd trateaz chestiuni serioase i trateaz i asemenea
chestiuni cum sunt cele privitoare la ortografie i la limb. Scrisorile au fost
publicate antum n volumul Negru pe alb.
Negruzzi ia parte la discuiile cu Ion Heliade Rdulescu i cu ardelenii i
nfieaz, chiar din primii ani ai acestei lupte, punctul de vedere cel mai cuminte.
Scrisorile acestea sunt un bogat izvor de informaii de tot felul, de care nu se poate
lipsi cel care voiete s cunoasc viaa social i cultural a epocii dintre 1838-39.
Negruzzi s-a ocupat i de teatru. tim c a fost unul din cei care au pornit
micarea din 1840. Pentru aceasta a tradus din francez i a scris i lucrri
originale - slabe ca ntocmire dramatic, dar cu pasaje satirice hazlii: Crlanii,
vodevil ntr-un act (1857) i Muza de la Burdujeni (1850), n care i propune s
ridiculizeze pe puriti i neologiti.

Ion Heliade Radulescu

I s-a zis parintele literaturii romne si i s-a ridicat o statuie la Bucuresti. Este, a
doua mare personalitate a literaturii romne dupa D. Cantemir" (G. Calinescu).
Vede lumina zilei la Trgoviste, ca fiu al lui Ilie Radulescu. Urmeaza Scoala
greceasca de la Schitu Magureanu. Trece la Colegiul Sf. Sava, ajutndu-l pe Gh.
Lazar si devenind, la retragerea acestuia, succesor de nadejde. Va preda aici
romna si matematica. Publica la Sibiu Gramatica Romneasca (1828). nfiinteaza
primul ziar Curierul romnesc (1829), urmat de suplimentul literar Curierul de
ambe sexe (1837). n 1836, si aduna productia literara n volumul Culegeri din
scrierile lui I . Eliad de proze si de poezie. Participa la pregatirea Revolutiei de la
1848, redacteaza proclamatia ce s-a citit la Izlaz, e membru al guvernului
provizoriu si e silit a se expatria, traind 10 ani departe de tara la Paris,
Constantinopol si Insula Chios. Abia n 1859 se napoiaza din exil.
Cel care pregatise revolutia n-a mpartasit ideile radicale, violente ale confratilor
politici. n opozitie cu aripa radicala a revolutionarilor, I.H.R. era adept al
actiunilor moderate, pentru a feri tara de interventia straina. S-a pronuntat n
potriva mproprietaririi clacasilor, pentru desprinderea totala de sub influenta
Rusiei si pentru o ntelegere cu Turcia. Multi din fostii prieteni i-au devenit
adversari. si ia aere de profet, mproscndu-si adversarii cu furie nestapnita.
Scriitor, filolog si ndrumator cultural, Heliade domina o jumatate de secol de
poezie romneasca. si face planuri mari, dar nu le duce la ndeplinire. ncearca
toate speciile genului liric, nsa productiile literare sunt inegale: unele excelente,
altele slabe, lipsite de culoare. S-a dovedit nzestrat pentru poezia satirica si
fabula. Si n proza, unde are talent, se distinge spiritul sau satiric. Cea mai
importanta opera este Echilibru ntre antiteze, prima schita romneasca a unui
sistem filosofic.
Capodopera literara a lui H. ramne Zburatorul:
"Vezi, mama, ce ma doare! si pieptul mi se bate,
Multimi de vinetele pe sn mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau din spate,
mi ard buzele, mama, obraji-mi se palesc!"
Porneste de la mitul folcloric, de care vorbeste si Dimitrie Cantemir n Descriptio
Moldaviae. Acelasi mit l inspira si pe Eminescu n Calin (File de poveste) si n
Luceafarul.
Poetul nostru national l admira astfel n Epigonii:
"Eliad zidea din visuri si din basme seculare
Delta biblicelor sfinte, profetiilor amare, -
Adevar scaldat n mite, sfinx patrunsa de-nteles.
Munte cu capul de piatra de furtune detunata,
Sta si azi n fata lumii o enigma nesplicata,
Si vegheaz-o stnca arsa dintre nouri de eres."


Activitatea
Fondator al unor reviste, printre care cea mai important este considerat a fi
Curierul romnesc de ambe sexe publicat ncepnd cu 1829, primul ziar aprut n
ara Romneasc, dar i Gazeta Teatrului Naional, Muzeul naional,difuzate prin
librria romneasc a lui Iosif Romanov.
Fondator al Societii Filarmonice (1833).
Implicat n evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamaiei de la
Islaz, membru n guvernul provizoriu, etc.
Teoretician i ndrumtor literar n Regulile sau gramatica poeziei.
Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau
Omul i forele, realizat fragmentar, a cultivat meditaia cu motive preromantice,
lamartiniene O noapte pe ruinele Trgovitei, elegia Dragele mele umbre, mitul
popular Sburtorul, capodopera sa literar, satira i fabula politic.
Proz cu coninut satiric i pamfletar, n maniera fiziologilor, Domnul Srsil
autorul, Conu Drgan i cuconia Drgana.
Este autor a numeroase traduceri, imitaii i prelucrri din clasici ai literaturii
universale (Boileau, La Fontaine, Dante Aligheri, Goethe, Byron .a.m.d..
A militat pentru unificarea limbii romne literare (Gramatica romneasc), 1828).
Preocupri de natur filosofic i religioas de inspiraie gnostic (Biblicele, 1858;
Echilibru ntre antiteze).
Membru fondator al Societii Academice Romne (Academia Romn) i primul
preedinte al aceteia (1867 - 1870).

Vasile Carlova
Vasile Crlova (n. 4 februarie 1809, Buzu - d. 18 septembrie 1831, Craiova) a fost
un poet i ofier romn, care dei a scris doar cinci poezii a intrat n Istoria
literaturii romne a lui George Clinescu i a introdus n literatura romn
faimoasa tem a preromantismului european.
Biografie
4 februarie 1809- S-a nscut la Buzu Vasile Crlova, fiu al medelnicerului Ioni
Crlova, fost ispravnic de Buzu, descendent al unei familii de boiernai
(Crlomanii/Crlovanii) avnd ntre naintai pe Luca, episcop de Buzu (trimis n
misiuni diplomatice de Mihai Viteazul), mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei;
dup mam, se trgea din familia Lcustenilor din Locusteni Dolj.
1816- Dup moartea timpurie a prinilor, este crescut de o sor a mamei,
cstorit cu stolnicul Nicolae Hiotu, la Craiova. Are ca tovar de nvtur pe
viitorul poet Grigore Alexandrescu; a nvat limba greac i limba francez.
Dup ncercri de versificare n grecete, la struina lui Ion Voinescu II va scrie
poezii n limba romn.
1827- A debutat cu o traducere dup Hero i Leandru a lui Musaios i a poemului
Zaire a lui Jean Jacques Voltaire. A scris Pstorul ntristat, poezie publicat n
Curierul Romnesc (la 8 mai 1830) de I.Heliade Rdulescu (va fi pus pe
muzic, la 8 mai 1850, de Anton Pann).
1827- A scris Pstorul ntristat, poezie publicat n Curierul Romnesc (la 8
mai 1830) de I.Heliade Rdulescu (va fi pus pe muzic, la 8 mai 1850, de Anton
Pann).
1828- Scrie Ruinurile Trgovitei, tiprit la 20 martie 1830, n aceeai gazet,
cu o prezentare a lui Heliade Rdulescu, care i menea un strlucit viitor literar:
geniul su cel poetic fgduiete mult pentru limba romneasc, cea att de
frumoas subt pana lui.
1828- Scrie poezia Rugciune, publicat postum (1839) de Heliade.
30 mai 1830- Revista ieean Albina romneasc reproduce poezia Ruinurile
Trgovitei. Scrie poezia nserarea, publicat n Curierul Romnesc, la 29
iunie.
1830- Ia fiin miliia naional, nucleu al otirii romne moderne.
6 iulie 1830- E al treizeciitreilea dintre voluntarii angajai n miliia naional,
unde va servi cu gradul de sublocotenent.
1831- Scrie Marul romnilor sau Od otirei romne cu ocazia nlrii
steagului naional, versuri ce au circulat tiprite pe foi volante (cenzura a fcut s
nu poat fi tiprite dect postum, n 1839, n Curierul Romnesc).
18 septembrie 1831- Vasile Crlova a murit la Craiova, n urma unei boli
infecioase. A fost ngropat n curtea bisericii Madona Dudu.

Poezie
Rugciune
Ruinurile Trgovitii
Pstorul ntristat
nserarea
Marul [otirii romne]

Dimitrie Bolintineanu
Biografie
Poetul era macedonean aromn de origine, printele lui, Ienache Cosmad, a venit
n ar din Ohrida. n puini ani ai tatlui su Ienache i fcu n Valahia o situaie
acceptabil. Arenda, mic proprietar, apoi subprefect, cu reedina la Bolintin, sat
aproape de Bucureti; el nu apuc s-i lase celui de al doilea nscut, Dimitrie, o
avere care s-l scuteasc de griji.
Orfan de ambii prini nc din 1831, tnrul a fost crescut de nite rude mai
avute. Se susine de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale,
Mihai Eminescu, prin slujbe funcionreti. n 1841 era copist la Secretariatul de
Stat, n 1843 - secretar la departamentul pricinilor suditeti". Printr-un misterios
concurs de mprejurri, e ridicat, n 1844, la rangul de pitar. Faptul c publicase n
1842 admirabila poem "O fat tnr pe patul morii", prezentat elogios de Ion
Heliade Rdulescu (i invocat mai trziu de Mihai Eminescu n Epigonii), a jucat
probabil un rol decisiv. Poemul "O fat tnr pe patul morii" era o imitaie
dup La jeune Captive de Andr Chnier, i a fost publicat n "Curier de ambe
sexe".
Ca ati ali paoptiti, tnrul nu se trudi prea mult s intre n graiile
principelui. Inima l trgea mai curnd spre lumea care va s vin". Cooptat n
Fria i n Asociaia literar, i nsui rapid mentalitatea de carbonar.
n acel timp se formase n Bucureti Asociaia literar, sprijinit de fraii
Alexandru i tefan Golescu care trimiser pe la sfritul anului 1845 pe
Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris in 1845, cu o burs din partea Asociaiei
literare, audiaz i el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet i Adam
Mickiewicz. Nu triete dect pentru Revoluia pe care o presimte. Cnd aceasta
izbucni la Paris, n februarie 1848, tinerii studioi hotrr s se ntoarc n ar.
Conjuraii i ddur un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu
revoluionarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu s fac. Aga poliiei, Ion Manu,
l mirosise" i, refuzndu-i paaportul pentru Moldova, l ameninase cu un arest
la mnstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dac nu izbucnea revoluia......
Participant la revoluia paoptist
i la 1848 revoluia a adus o explozie gazetreasc. Daca C.A. Rosetti scosese,
imediat dup izbnd, "Pruncul romn", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la
11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mic, de patru pagini, cu doar
dou coloane pe fiecare fa, dar redactorul-ef avea proiecte mari. Ar fi vrut s
tipreasca un jurnal al intereselor democratice i al progresului social", pe
potriva modelului francez - Le Peuple souverain.
Izbucnind revoluia din 1848, reveni n ar i redact mpreun cu Nicolae
Blcescu, Cezar Bolliac . a. "Poporul suveran", dar - cznd revoluia - fu exilat
i se duse n Transilvania, apoi la Constantinopol i n fine la Paris ca s-i
continue studiile ntrerupte.

Exilul
Pe la 1855 domnulGrigore Ghica i-a oferit o catedr de literatur romn la Iai,
dar Poarta nu i-a permis intrarea n ar i atunci a fcut cltorii prin Palestina,
Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate n publicaiuni diverse care cuprind
adesea pagini pline de interes i scrise cu mult cldur.
ntorcndu-se n ar la 1859, intr n politic i deveni ministru de externe, culte
i instruciune public. Prin struinele lui, ale lui Costache Negri i ale lui V. A.
Urechia se nfiineaz primele coale la romnii macedoneni.

Boala i moartea
Pe la 1866 se retrase din viaa politic, ocupndu-se cu literatura, publicnd
drame n proz i n versuri, poezii epice, satirice, dar ducnd o existen foarte
nenorocit. De aceea nu dup mult vreme se mbolnvi ru. Prsit de toi i
puse biblioteca la loterie i fu ctigat de Vasile Alecsandri i Costache Negri, care
i-o lsar drept mngiere. Atunci, n urma interveniei unor amici, fu aezat la
spitalul Pantelimon, unde muri, dup scurt vreme i fu ngropat n satul natal,
fr nici o pomp, de civa amici personali, cci toat lumea uitase pe acest poet
entuziast i patriot.
Opera poetic
Dimitrie Bolintineanu a scris foarte mult att n proz ct i n versuri. Opera sa
poetic cuprinde ciclurile Legendele istorice, Florile Bosforului, Basmele,
Macedonele i Reveriile.

Legendele istorice
Legendele sunt poezii narative, dar cu un nsemnat element liric (n felul baladelor
germane ale lui Uhland). Diferite subiecte istorice, aflate n cronicari (mai ales n
Neculce) sau imaginate, sunt dezvoltate n versuri de o perfect corectitudine, n
care se vede mult simire i o mare iubire de ar. Acestea l-au fcut popular i
multe din cugetrile exprimate ntr-un stil sentenios au devenit nite maxime
foarte des ntrebuinate.
Astfel ne-a artat patriotismul femeii romne dus pn la sublim n persoana
mumei lui tefan cel Mare; a cntat sentimentul datoriei care ducea pe romn
pn la moarte; ne-a nfiat nobleea caracterului lui Mircea cel Btrn, care nu
vrea s pedepseasc pe soli, dar nici s ncheie o pace ruinoas; a vetejit pe cei ce
se fac uneltele tiranilor:
Cei ce rabd jugul i-a tri mai vor Merit s-l poarte spre ruinea lor;
A ludat devotamentul i pietatea nevestei lui Neagoe Basarab, care-i vinde
sculele ca s termine mnstirea Argeului; a scos din nou la iveal testamentul lui
tefan, care zicea c mai bine ara s-ar face un mormnt dect neamul s triasc
n robie; n fine, a fcut cea mai frumoas urare plentru patria sa:
Viitor de aur ara noastr are i prevd prin secoli a ei nlare.

Andreiu sau luarea Nicopolei de romni i Sorin sau tierea boierilor la Trgovite
sunt dou naraiuni n care nu subiectul istoric formeaz partea principal, ci un
subiect imaginat.
Sorin este o compunere pe jumtate epic, pe jumtate dramatic. Ea se ncepe
printr-un prolog, n care Herman, medicul curii, dezvolt ideea neputinei
omeneti de a ptrunde tainele firii, idee inspirat dup Faust a lui Goethe. Partea
de la nceput are prea multe descrieri inutile, iar partea de la urm trece prea
repede asupra ntmplrilor. i Sorin moare, ducndu-se la nchisoare, ca s scape
pe altul, iar o fat care l iubea, se arunc n ap.
Florile Bosforului
Florile Bosforului cuprind poezii, parte lirice, parte narative, cu subiecte orientale.
Ni se descriu frumuseile naturii la Constantinopol, frumuseea femeilor, intrigile
din Serai, nenorocita via a cadnelor, amorurile lor descoperite i pedepsite cu
cele mai grozave mori, trgurile de sclave etc.
Amorul i gelozia formeaz fondul mai tuturor acestor poezii, scrise ntr-o limb
foarte armonioas. Vom cita: Mehrube, povestea nenorocirii unei fete din Carpai,
Leili, istoria unei jertfe pentru amor.
Basme
Sub titlul de Basme s-au adunat o serie de poezii narative cu subiecte felurite, n
care miraculosul joac un rol nsemnat, chiar dac sunt amestecate i personagii
istorice. Cele mai cunoscute din acestea sunt: O noapte la morminte, - I elele -
Mihnea i Baba, a crui dezvoltare nu e destul de lmurit, dar cuprinde versuri
frumoase i acel blestem foarte important n literatura noastr, care - ca i Grui
Snger, de Vasile Alecsandri - se poate pune alturi de modelele de imprecaiuni
din literaturile strine, cum e al Camiliei din Horaces . a.

Macedonele
Macedonele ne descriu frumuseile din rile locuite de macedoneni i ne povestesc
ntmplri din viaa lor. n geneal personajele sunt pstori i pstorie. Cele mai
nsemnate: Romnele din Cavala - Samarina.

Reverii
Sub numele de Reverii a adunat poeziile sale pur lirice i anume elegiile sale, care
prin frumuseea versurilor i prin sentimentele triste ce inspir au fost foarte
preuite. Din acestea fac parte: O fat tnr pe patul morii - Plngerile poetului
romn - Scopul omului - Un tnr romn mort n strintate i altele.
Opinia contemporanilor
Aceste diferite grupri sunt cele mai bune lucrri ale lui Bolintineanu. Valoarea lor
a fost privit n mod foarte deosebit de critici. Unii au admirat fr rezerv tot ce
a scris el, cum este Aron Densuianu, care-l crede cel mai mare poet liric al nostru
alturi de Mureanu; alii i-au tgduit orice valoare, cum face Nicolae Iorga n
I storia literaturii. E drept c Bolintineanu se citete din ce n ce mai puin i
impresia ce ne produc legendele sale este foarte deosebit de cea produs
generaiei de la 1848. Tablourile sale nu au destul relief, iar elementul narativ este
foarte slab, iar n locu-i sunt discursuri i maxime. S-ar putea zice c planul
tuturor poeziilor de acest fel se poate reduce la un tip: o scurt descriere, un
discurs, sau dou discursuri. Limba nsi, n care sunt multe neologisme i
cuvinte savante, precum i prea multe diminutive, face ca poeziile acestea s fie n
mare parte monotone. Un merit sigur are Bolintineanu: meteugul de a face
versuri. Versurile sale sunt mult mai bine reuite, vorbim n special de ritm, dect
ale tuturor poeilor anteriori i contemporani. Poate c aceast calitate, cum i
maximele patriotice din scrierile sale, i-au asigurat succesul n prima parte a
activitii sale.

Nicolae Balcescu
Nicolae Blcescu (n. 29 iunie 1819 - d. 29 noiembrie 1852) a fost un istoric, scriitor
i revoluionar romn.
Viaa i activitatea
Nscut n Bucureti, ntr-o familie de mici boieri, era fiului pitarului Barbu sin
Petre i al"serdresei" Zinca Petreasca-Blcescu. Va lua numele de familie al
mamei sale, originar din Blceti, Vlcea, n locul celui al tatlui, Petrescu. Tatl
lui Nicolae Blcescu a murit n anul 1824. Nicolae Blcescu avea doi frai:
Costache i Barbu, precum i dou surori: Sevasta i Marghioala. ntr-un alt
document se mai pomenete i de o alt sor: Eleni.
Studiaz la Colegiul Sfntul Sava, ncepnd cu 1832, fiind pasionat de istorie,
avndu-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, ntre alii, pe Ion Heliade Rdulescu.
La 19 ani ajunge n armat, iar n 1840 particip, alturi de Eftimie Murgu, Marin
Serghiescu Naionalul, la conspiraia Filipescu, care este descoperit, i este nchis
la Mnstirea Mrgineni, unde va rmne doi ani, pn la 21 februarie 1843, la
plecarea domnitorului Ghica i venirea lui Bibescu. Miti Filipescu este inut doi
ani, cu picioarele n ap.
Dup ce este eliberat nfiineaz mpreun cu Ion Ghica i Christian Tell o alt
organizaie secret denumit Fria, cltorete prin toate teritoriile locuite de

romni: ara Romneasc, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum i prin
Frana i Italia i studiaz istoria, fiind editor, alturi de August Treboniu Laurian,
la o revist istoric numit Magazin istoric pentru Dacia, care a aprut ncepnd cu
1844.
n Frana se va implica n revoluia din februarie 1848, dar inspirat de aceast
revoluie se ntoarce la Bucureti pentru a participa la revoluia din 11 iunie, fiind
timp de dou zile ministru de externe i secretar de stat al guvernului provizoriu
instaurat de revoluionari. Va fi de partea liberalilor, dorind mproprietrirea
ranilor i vot universal.
Fiind arestat pe 13 septembrie de autoritile Imperiului Otoman care au nbuit
revoluia, reuete s evadeze, plecnd n Transilvania, de unde a fost expulzat
apoi de autoritile habsburgice. n primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste,
Atena i ajunge n Constantinopol. Apoi, la Debrein, se ntlnete cu Lajos
Kossuth, conductorul revoluiei maghiare, pentru un aranjament ntre
revoluionarii romni i maghiari. Lajos Kossuth i face lui Blcescu o impresie
bun. n 1849 se gsete la Pesta, ncercnd s negocieze un acord romno-
maghiar cu revoluionarii unguri, dar dup ce acesta este semnat, revoluia
maghiar este nfrnt.


Ca istoric, marea sa oper a fost "Romnii supt Mihai-Voievod Viteazul", pe care
a scris-o n exil, ncepnd cu 1849, rmas manuscris i publicat de Alexandru
Odobescu. Se exileaz la Paris, unde ncearc s coaguleze forele revoluionare
europene aflate n exil, pentru ntemeierea unei confederaii europene. Cu un
paaport eliberat la Paris, la 27 septembrie 1850, "au nom de Sa Majest
l'Empreur des Ottomans", n primvara lui 1852, pleac la Constantinopol, de
aici, la Galai i ncearc s ptrund n ara Romneasc, ns autoritile nu-i
permit, dei era bolnav i voia s o vad pe mama sa, care era n vrst i bolnav.
Medicii i sftuiesc s se stabileasc n Italia, unde clima e mult mai blnd. Trece
prin Malta, Napoli i se stabilete la Palermo, n Sicilia, la hotelul "Alla
Trinacria". Moare la Palermo de tuberculoz la vrsta de 33 de ani. n anul 1977,
Cantemir Riscutia a facut parte dintr-o delegaie romana plecat la Palermo
pentru a descoperi locul in care se spunea ca ar fi inmormntat Blcescu. Totul
pornise de la mrturia unui marinar, care credea ca trupul romnului mort in exil
se afla in galeria de mumii a clugrilor capuccini. Riscuia a analizat 2.000 de
schelete, dar nici unul nu se potrivea trsturilor lui Nicolae Blcescu. ntr-un
final, au aflat c romnul fusese nmormntat intr-un osuar de onoare al
capuccinilor, loc sigilat n urma unei epidemii de holer. Trupul lui Nicolae
Blcescu nu a mai fost scos la lumin.
Ideologia comunist romneasc, sprijinindu-se pe unele lucrri ale lui Karl
Marx[2], l considera pe Nicolae Blcescu drept un nainta al acesteia. De aceea,
pe biletele bancare romneti, de 100 de lei, ediiile 1952 i 1966, a fost gravat
imaginea lui Nicolae Blcescu. Peste 10 localiti rurale, precum i strzi din
Romnia comunist au primit numele lui Nicolae Blcescu, n memoria
revoluionarului paoptist.

Scrieri istorice
Romnii supt Mihai-Voievod Viteazul
Citate
Orincotro te-i uita, vezi colori felurite ca un ntins curcubeu, i tabloul cel mai
ncnttor farmec vederea. Stnci prpstioase, muni uriai, a cror vrfuri
mngie norii, pduri ntunecoase, lunci nverzite, livezi mirositoare, vi
rcoroase, grle a cror limpede ap lin curge printre cmpiile nflorite, praie
repezi, care mugind groaznic se prvlesc n cataracte printre acele amenintoare
stnci de piatr, care plac vederii i o spimnteaz totdeodat. Apoi, n tot locul,
dai de ruri mari, cu nume armonioase, a cror unde port aurul. n pntecele
acestor muni zac comorile minerale cele mai bogate i mai felurite din Europa:
sarea, fierul, argintul, arama, plumbul, mercurul, zincul, antimoniul, arsenicul,
cobaltul, tuteaua, teluriul i, n sfrit, metalul cel mai mbelugat dect toate,
aurul, pe care l vezi strlucind pn i prin noroiul drumurilor.

Astfel este ara Ardealului.
Romanii supt Mihai-Voevod Viteazul
Pe culmea cea mai nalt a muntilor Carpati, se ntinde o tar mndr si
binecuvntat ntre toate trile semnate de Domnul pre pmnt.
Nu poate fi fericire fr libertate, nu poate fi libertate fr putere.
Tot ce nu este prin noi, nu va fi pentru noi.
Ceea ce este bine pentru fiecare n parte, este bine i pentru toi.
O naie nu se poate mntui dect prin sine nsi.
Viaa nu merit trit, dac e trit n genunchi n faa altora.
Tot ce nu este prin noi, nu va fi pentru noi.

Mihail Kogalniceanu

Mihail Koglniceanu a fost un om politic de prim mrime din Romnia.
"N-a schimba sraca Moldov nici pentru ntiul tron din lume", afirma la
Luneville, n Frana, Mihail Koglniceanu, cel care se considera, pe bun dreptate,
un adevrat fiu al secolului al XIX lea. A fost istoric, scriitor, ziarist, om politic,
prim-ministru i, mai tarziu, ministru de externe. A jucat un rol important n
Revoluia de la 1848 i n lupta pentru Unirea Principatelor Romne.
S-a nascut la 6 septembrie 1817. Era fiul vornicului Ilie Kogalniceanu si al
Catincai Stavilla, \"coboritoare dintr-o familie genoveza, stabilita de secole in
vechea colonie genoveza Cetatea-Alba\".

Invata mai intii in casa, cu calugarul German Vida, apoi la pensionul francez al
exofiterului Cuenim, in noul institut al francezilor Lincourt, Chefneux si Bayard.

In 1839 se pune sa redacteze \"Foaea sateasca a printipatului Moldovei\",
publicatie nevinovata de economie rurala cu efecte modeste dar sigure. Inca din
1838 deschidea subscriptia pentru o editie completa, dupa mijloacele de atunci, a
operelor lui D.Cantemir, in colaborare cu C.Negruzzi. adiotantul avea sa scrie
\"Viata Domnului\", avea sa traduca din frantuzeste Istoria Imperiului Otoman,
din nemteste Descrierea Moldovei si sa mai ingrijeasca de alte citeva texte. In mai

1840 anunta 6 tomuri din Letopisetele Valahiei si Moldaviei. In acelasi an pregatea
aparitia, ce avea sa se intimple in 1841, a unei publicatii de documentatie istorica
Arhiva romaneasca. In 1840 lua, alaturi de C.Negruzzi si V.Alecsandri,
administratia Teatrului National in urma carui fapt incepu a publica Repertoriul
Teatrului National din anul 1840 - 1841.
Tot in 1840 apare si Dacia literara, intiia revista literara bine organizata, care nu
avu nici ea ingaduinta de a continua mai mult de un an. Revista se deschise cu o
introductie in care Kogalniceanu isi propunea sa-i continue activitatile lui Heliade
si a lui Asachi, care se socoteau initiatorii presei romanesti. Scopul care si l-a
propus M.Kogalniceanu era sa imbogateasca literatura \"cu productiile romanesti
fie din orice parte a Daciei\", sa reproduca scrieri originale pentru ca \"intocmai
ca intr-o oglinda sa se vada scriitorii moldoveni, ardeleni, banateni, bucovineni,
fiestecarele cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau\". Desi revista \"Dacia
literara\" s-a publicat numai un an, ea a contribuit esential la aparitia unor
scriitori demni neamului sau.

Nefrint, Kogalniceanu se indirji in editura si incepu sa scoata calendare. La
\"Cantora Foaiei satesti\" aparu in 1842 Almanahul de invatatura si petrecere.
Kogalniceanu se dovedea un gazetar cu mult mai superior lui Asachi, bine
pregatit, cu program hotarit, ridicindu-se cu mult asupra secilor compilatii.
Almanahul din 1843 era compus in acelasi spirit, cuprinzind pe deasupra 3 poezii
de V.Alecsandri (Hora, Cintecul ostasilor calareti, Iarna vine, vara trece). In 1844
Almanahul publica Fiziologia provintialului la Iasi.
Acaparat de activitatea politic i public a participat la momentul de la 1848,
redactnd Dorinele partidei naionale n Moldova, precum i Proiect de
constituie pentru Moldova.Ca prim-ministru sub Cuza seculari-zeaz averile
mnstireti.A fost director al Teatrului Naional din Iai.n domeniul tiinei
istoriei, a lsat o oper fragmentar, alctuit din iniiative editoriale, public
Letopiseele rii Moldovei, 1845, Cuvnt pentru deschiderea cursului de
istorie naional, rostit n 1843 unde jaloneaz principii modernizate ale disci-
plinei.I se datoreaz apariia Daciei literare, 1840, al crei program-articol se
instituie n manifestul romantis-mului paoptist, revista constituind un model de
publi-caie cu largi deschideri, publicarea Propirii, titlul fiind tiat de
cenzur, rmnnd doar cu subtitlul Foaie tiinific i literar i a Arhivei
romneti , 1840-1845, destinat tipririi de documente istorice.Discursu-rile sale
politice, Pentru mproprietrirea ranilor, Dezrobirea iganilor, tergerea
pribegiilor boiereti, rmn realizri majore n genul cruia i aparin.

Principiile proclamate de Koglniceanu i prietenii si la Dacia sunt
binecunoscute, iar importana lor a fost subliniat insistent de ntreaga noastr
istoriografie lite-rar modern, ele ilustreaz o opiune romantic, larg enunat,
punnd accentul, cu o admirabil intuiie a oportunitilor, pe elementul esenial
n momentul respectiv.


Dacia literar pune capt ambiguitii criteriilor.Ea afirm c originalitatea
naional este nsuirea cea mai preioas a unei literaturi i condamn
nmulirea imitaiilor i a traducerilor, deoarece ele s-au fcut la noi o manie
primejdioas, pentru c omoar n noi duhul naional.Programul Daciei nu
folosete cuvntul romantic, dar prin istoricism, descoperirea folclorului,
replierea pe elementul specific, recomandarea subliniat a originalitii se nscrie
net n hotarele romantismului, un romantism cuminte, temperat, naional,
deschis, ntruct formuleaz o strategie a politicii culturale, indi-cnd temele, cu
modalitatea realizrii artistice, drumul ce trebuia urmat, nu mijloacele de a-l
parcurge, dup cum spunea Paul Cornea n opera sa, Originile roman-tismului
romnesc.

Neavnd ncredere n ficiune, urmrit de respectul is-toricului pentru document i
mrturie, moralist prin structur, el amestec intenia narativ cu pastia, prelu-
crarea cu localizarea, proza cu articolul i cu micul eseu social-istoric.

Scrisoriile din vremea studiilor n strintate ale lui Mihail Koglniceanu,
adresate printelui su, vornicul Ilie, sunt opera unui copil de geniu.Fr a
cuprinde vreo idee original sau adnc, fr a ne oferi pagini de ob-servatie
interesant asupra celor vzute, asupra celor cu-noscui sau asupra celor
ntmplate n decursul anilor cnd au fost aternute pe hrtie, ele cuceresc, n
primul rnd i supravieuiesc literar prin extraordinara lor spon-taneitate i
ingenuitate.

Prin nsi finalitatea i cadrul unde-i tiprea scrieri-le de almanah, Mihail
Koglniceanu este un iniiator n mediul romnesc al genului de
Kalendergeschichte fiind, n multe privine, un foiletonist de prim mn,
afrm criticul Mircea Zaciu n lucrarea sa, Lecturi i zile.

Dacia Literara

Dacia literar este o revist aprut pe 30 ianuarie 1840 la Iai, sub redacia lui
Mihail Koglniceanu.
n ciuda titlului, revista nu i-a propus s se axeze exclusiv pe literatur. Pe
parcursul apariiei, ea a avut urmtoarea rubricaie, marcat prin supratitluri:
Nr. 1: Scene istorice din cronicile Moldaviei (text: Constantin Negruzzi, Alexandru
Lpuneanul), Scene pitoreti din obiceiurile poporului (M. Koglniceanu, Nou
chip de a face curte), Alegeri din alte foi romneti (texte reproduse din Foaie
pentru minte, inim i literatur, Curierul romnesc i Albina romneasc),
Telegraful Daciei (tiri culturale);
Nr. 2: Scene pitoreti din obiceiurile Moldaviei (studiul lui C. Negruzzi, Cntece
populare a Moldaviei), Literatur strin (fragmente din jurnalul de cltorie n
Banat, Valahia i Moldova de D. A. Damidoff, ambelan al mpratului Rusiei, cu
prezentare i comentarii de M. Koglniceanu), Poezie (Cavalerul C. Stamate, A.
Donici), Alegere din alte foi romneti (Arhiva romneasc, Curierul
romnesc), Critica, Telegraful Daciei;
Nr. 3: Scene contimporane (C. Negruzzi, O alergare de cai), Suvenire din Italia
(Vasile Alecsandri, Buchetiera de la Florena), Literatur strin (continuare
Damidoff), Poezie (Grigore Alexandrescu), Alegeri din alte foi romneti
(Mercur, Curierul romnesc, Albina romneasc), Telegraful Daciei.
Din porunca domnitorului, dup primele trei numere, revista este suspendat i va
mai aprea abia dup 1859, n ediia a doua.

n primul numr al revistei, sub titlul Introducie, M. Koglniceanu, ntemeietorul
revistei, public un articol program care sintetizeaz n patru puncte
idealurile literare ale scriitorilor paoptiti:
Combaterea imitaiei scriitorilor strini i a traducerilor mediocre: ngrijorat de
srcia literaturii romne, ale crei opere se puteau numra pe degete, Ion
Heliade Rdulescu lansase un apel ncurajator ctre tinerii scriitori: Scriei,
biei, orice, numai scriei! Interpretnd ndemnul din punct de vedere
cantitativ, multe publicaii ale epocii au ncurajat o literatur mediocr, adesea
imitat dup creaii siropoase occidentale, pervertind gustul public. M.
Koglniceanu avertizeaz asupra pericolului unei astfel de literaturi, care
elimin criteriul estetic;
Crearea unei literaturi de specific naional: n loc s imite pe scriitorii strini,
romnii ar putea furi o literatur autohton, inspirat din istorie, natur i
folclor. Preluat din estetica romantic european, aceast tripl recomandare
se va regsi n operele paoptitilor:

Folclorul va face obiectul preocuprilor teoretice, dar va deveni i surs
important de inspiraie. Alecu Russo, n studiul Poezia poporal, definete
folclorul ca pe o oglind realist a vieii poporului i ca pe un izvor nesecat de
inspiraie pentru literatura cult. El l va ajuta pe Alecsandri s alctuiasc
prima culegere de Poezii poporale ale romnilor (1852), urmat de Balade
(Cntice btrneti). Multe dintre poeziile volumului Doine i lcrimioare, de V.
Alecsandri sunt n metru popular. Gh. Asachi valorific mitologia popular
ntr-o suit de balade i legende. Expresia cea mai profund inspiraiei
folclorice se regsete ns n capodopera Zburtorul, de Ion Heliade
Rdulescu;
Natura va face obiectul unor ample relatri de cltorie, ca O primblare la
muni sau Balta Alb, de Vasile Alecsandri, Memorial de cltorie, de Grigore
Alexandrescu . a. Elogiul frumuseilor patriei apare de asemenea n volumul
Pasteluri, de V. Alecsandri;
Istoria este privit ca model pentru contemporani, fie pentru a exprima
idealul de eliberare i unitate naional, fie pentru a ilustra satiric realitile
sociale. Alexandru Lpuneanul, de C. Negruzzi, face parte dintr-un ntreg
ciclu de Fragmente istorice n proz, n timp ce Alecsandri creeaz ample
poeme eroice, ca Dan, cpitan de plai, Dumbrava Roie sau drame istorice ca
Despot-vod. Foarte gustate n epoc sunt fiziologiile (echivalente n proz ale
satirei sau ale fabulei), cum ar fi Cuconia Drgana, de Ion HeliadeRdulescu
sau Fiziologia provinialului, de Constantin Negruzzi;

Lupta pentru unitatea limbii: lul nostru este realizaia dorinei ca romnii s
aib o limb i o literatur comun pentru toi. Eforturile colii Ardelene de
unificare a limbii sunt continuate de paoptiti, care ncearc s formuleze normele
limbii literare, respingnd exagerrile latiniste i plednd pentru introducerea
alfabetului latin. Alecu Russo, ntr-o serie de Cugetri publicate n Romnia
literar respinge curentele latiniste care prin sistemele lingvistice propuse
nstrineaz motenirea naional. Ion HeliadeRdulescu scrie Gramatica
romneasc, n care combate scrierea etimologic i are preri juste despre
mbogirea limbii cu neologisme;
Dezvoltarea spiritului critic: spernd ca prin impunerea acestor reguli s creeze un
sistem de valori pentru publicul romn, M. Koglniceanu introduce i conceptul
de critic obiectiv, subliniind c analiza critic se va face numai asupra operei:
Critica noastr va fi neprtinitoare. Vom critica cartea, iar nu persoana.

Poezia pasoptista

In 1821, cand au incetat domniile fanariote si s-a revenit la domni pamanteni, s-au
creat premizele unei europenizari economice si spirituale a patruns in scoli limba
franceza si astfel intelectualii scoliti au inteles necesitatea modernizarii societatii
romanesti si au imbinat, intr-un mod irepetabil, utopia cu pragmatismul,
desfasurandu-si fortele si energiile in toate domeniile de activitate, inclusiv in cel
cultural si literar. Rezultatele lor au fost uimitoare. Dupa ce au revenit in tarile lor
au infintat societati cultural literare (cu subtile obiective politice), presa in limba
nationala , invatamantul si o miscare teatrala in limba celor multi, conform
idealurilor iluministe.
Inlaturarea domniilor fanariote si instalarea domnitorilor pamanteni, aparitia
unor relatii economice si politice inexistente pana atunci constituiau premizele
necesare pt ridicarea societatii romanesti pe o noua treapta de dezvoltare social-
economica , pt modernizarea vietii social politice si culturale.Pt intelegerea rolului
pe care il avea ideologia pasoptista in orientarea, indrumarea si stimularea
maselor largi populare la lupta ampla de transformare social-economica, de
reorganizare burghezo democratica a societatii romanesti si de eliberare
nationala, este foarte semnificativ intelesul cuprinzator pe care M. Kogalniceanu
(acel arhitect al modernizarii societatii romanesti) il dadea cuvantului "politica" :
"politica ... a ajuns sa fie astazi sufletul lumii moderne ; la dansa tintesc si largile
tendinte ale literaturii ce formuleaza si imprastie ideile, si propasirea industriei,
care asociaza, oranizeaza, produce si raspandeste. Politica este puternica circulatie
ce atata toata gandirea si toata ideea. Din ea izvorasc toate acele valuri de teorii,
de proiecte, de sisteme care bat necontenit in opinia publica si imping activitatea
multimii pe cai noua " . Miscarea revolutionara din prima jumatate a sec al-XIX-
lea a dat o puternica lovitura regimului feudal, renascand in constiinta maselor
spiritul luptei pt dreptatea sociala si libertate, intensificand miscarea de idei in
favoarea unirii tarilor romane intr-un stat puternic si independent. Ele au
determinat, in acelasi timp, o viguroasa activitate culturala, care avea la baza un
amplu program de lupta politica. Aceasta etapa, cuprinsa intre 1830-1860, in
mijlocul careia s-a declansat cea mai larga miscare populara de emancipare
sociala si nationala _revolutia de la 1848_ este cunoscuta in literatura sub
denumirea de perioada pasoptista.
In aceasta perioada s-au pus bazele unei adevarate renasteri culturale romanesti.
Invatamantul, presa, teatrul, literatura, stiintele cunosc o dezvoltare fara
precedent.Iau fiinta societati culturale si stiintifice, ,creste numarul revistelor si al
altor periodice,al cartilor tiparite in tiraje mari, se formeaza un public cititor, se
organizeaza biblioteci de literatura beletristica,se infiinteaza o viata artistica
specific romaneasca, bazata pe traditia populara, ia amploare miscarea de
culturalizare a maselor.

Intelectualii pasoptisti, procupati de cultivarea valorilor universale,o folosesc
curent,in scris si in oral,publicand articole, studii si lucrari ce aduceau la
cunostinta popoarelor europene problemele romanilor.
In perioada pasoptista scrisul devine principalul instrument al actvitatii culturale.
In aceasta perioada de plin avant al culturii , literatura romnana cunoaste o
dezvoltare apreciabila prin contributia , in Moldova, a scriitorilor: G. Asachi, C.
Negruzzi, M. Kogalniceanu, V.Alecsandri, A. Russo; in Muntenia: Ghe. Lazar, I.
H. Radulescu, V. Carlova, G. Alecsandrescu, N. Balcescu, I. Bolliac, D.
Bolintineanu; in Transilvania: T. Cipariu, G. Baritiu, A. Muresanu.
Pe ansamblu,literatura pasoptista s-a dovedit a fi democratica, nationala,
educativa, ea avand si dificila sarcina de a forma un public,de a-l modela
conform idealurilor social-politice ale momentului. In nimele aceleiasi specificitati
nationale, s-a dus batalia pt o limba unitara, cu constiinat clara ca existenta
acesteia e o conditie pt pastrarea identitatii nationale.Scriitorii de seama au aparat
principiul fonetic in ortografie si, pronuntandu-se in problema neologismelor, au
adoptat principiul imprumutului moderat,in limitele necesitatilor impuse de
dinamica sociala si culturala.
Doctrina literara, cata a fost, a avut un caracter hibrid, ecletic,dar asta nu i-a
impiedicat sa aspire,conform personalitatii fiecaruia,la un frumos etern, la
totalitate si determinare, cu convingerea ca realitatea are un sens unic, care se cere
descoperit prin cuvant.
In perioada pasoptista se afirma primii nostri scriitori moderni in cadrul
curentului national popular de la "Dacia Literara". M.Kogalniceanu, in articolul
program al acestei reviste, subliniaza clar ideile care vor sta la baza orientarii
literaturii: combaterea imitatiei si a traducerilor mediocre, necesitatea crearii unei
literaturi nationale prin stimularea scririlor originale, aspirate din istoria patriei,
din frumusetile ei, din pitorescul obiceiurilor populare; realizarea unei limbi
unitare si a unei literaturi specific nationale. Aparand ideea de originalitate in
literatura, mentorul creatiei pasoptiste dezvolta in acelasi timp si spiritul critic,
exercitand, in acest fel, o influenta hotaratoare asupra fizionomiei culturii
romanesti de la mijlocul sec trecut. "critica noastra-spunea M.Kogalniceanu-va fi
nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana"
Existenta unui clasicism romanesc a facut posibila simbioza intre luminism si
romantism, clasicism si preromantism, fapt explicabil prin presiunea modelelor de
tot felul, dar, si prin situatia speciala in care se afla literatura noastra dornica de
sincronizare cu ordinea rapida a unor etape, dar, in egala masura, obligata sa-si
afirme identitatea nationala. Aparut in conditii sociale si culturale foarte specifice,
romantismul romanesc va avea, natural, o fizionomie proprie. Preluand conceptele
lui Fridrich Sengle, V.Nemoianu, distinge un romantism (high romantism) care
avea ca trasaturi radicalism, ideologie coerenta, vizionarism, simt cosmic,
integrarea contrariilor, misticism si intensitate paisonala si urme foarte slabe in

realitatea literala a acestei perioade si un al doilea romantism (Beidermeier) care
avea ca trasaturi inclinatia spre moralitate (de aici predilectia pt poezia didactica),
valorile domestice, intimismul, idilismul, pasiunile temperate, confort spiritual,
sociabilitatea,militantismul, conservatorismul, ironia si resemnarea, fiind mult mai
evoluat la scriitorii nostri reprezentativi din jurul anului 1840.
Diversificarea speciei e insotita, in poezie, de varietatea mijloacelor prozodice
folosite,varietate vizibila inca la I.Vacarescu si Asachi indeosebi, acesta din urma
un mare tehnician, creator al unui vers de o perfectiune clasica. Preocuparea de a
iesi din tiparele traditionale de versificatori ridimentari de a scrie intr-o
versificatie complexa, in pas cu poezia europeana a vremii, este aproape generala,
mergandu-se pana la cultivarea unor specii de virtuozitate.
Opera este nu numai prima realizare a speciei in literatura romana ci si cea mai
importanta, o scriere densa, echilibrata si armonioasa, indiscutabil una di marile
creatii poetice ale epocii si ale miscarii literare romanesti in general. Fenomene
arata amplificarea si diversificarea ariei de creatie poetica, precum si preocuparea
evidenta de adancire si rafinare a actului creator. Exista inca, fara indoiala la
poetii acestei epoci, stangacii de limba , naivitati de exprimare a gandirii poetice,
tinand de traditia si experienta precare atunci a poeziei autohtone. Creatia
dramatica romaneasca se va afirma larg in epoca urmatoare, cu deosebire prin
Alecsandri, ea maturizandu-se deplin spre sfarsitul sec, prin Caragiale .
Alecsandri nu ia lucrurile, lumeste ca o simpla satisfactie sociala, el se crede
salvatorul natiei. Alegea teme poporane, tratandu-le in metrii scurti respectivi.
Dovada de tact deoarece nici spiritul lui nici cel al contemporanilor nu erau cu
mult deprinse de sensibilitatea folclorica, si singura cale dreapta era cea a innoirii
acestei simtiri. Expresiile din povesti pe care si le extrage mai tarziu, sunt toate
metafore sau "concetti" . Poezia ramane totusi rea.In Baba Cloanta, fantasticul
macabru tropotitor al lui Bolintineanu capata o culoare focoasa si umor.In planul I
sta Baba langa o tufa uscata, pe cer strajuieste luna , in fund se vede focul horei
din sat. Onomatopeea este aici hilara, drolatica.Stapanita de doruri erotice Baba
face o incantatie de o ardoare groteasca cu scopul de a-si vedea iubitul.Ochii mari
far de noroc , hora in jurul focului sunt note plastice , inexistente in folclor. Satan
chemat de Baba, soseste intr-un desen foarte precis , iar Baba devenita calul
dracului porneste spre balta,prilej pt alta litografie. Cocosul ca in toate baladele cu
strigoi , canta la miez de noapte si dracul impreuna cu Baba se prabusesc in balta
moment foarte bun pt o ilustratie.In genere toata poezia poate fi ilustrata si e
hotarat ca putini poeti au avut mai multe mijloace de a cumpune tablouri
.Ghinionul lui Alecsandri a fost cand M.Eminescu a supt toate fluidele inefabile,
toate elementele metafizice, lasand numai materialul biografic care este redus.
Este evident ca lui Alecsandri ii lipseste vocabularul liric , inlocuit cu
spectaculosul, cu zgomotosul si mai ales cu dulcegarii . La capacitatea scenica se
adauga truculenta , semn laudabil al instinctului artistic.Doua decenii Alecsandri a
continuat asfel fara a iesi din tipar si fara a da de banuit ca ar avea notiune
artistica mai complicata . Erotica lui mai profunda in intentii,ramane senzuala si
zaharata.Conventiile lui poetice sunt de o pletitudine totala,agranate de o mare
risipa de vorbe,din neputinta de a incorda bine versul.Vinul liric este amestecat cu
o enorma cantiate de apa,incat foarte rar cate un vers mai pastreza flagenta
adevaratei fantezii.De obicei fragmentele salvate sunt din poieziile in care se canta
goana salbatica ori intimperiile,adica tot ce strica kieful la care tine atat poetul.Se
intalnesc in poezia umblatului Alexandri fragmente de orientale,icoane
exotice,totul insa sters de ploaia cuvintelor inutile.
Dupa 40 de ani,cand incepu sa simta mai cu tarie voluptatea trandaviei, poetul a
inceput sa dea in pasteluri o poezie noua in care tehnica picturala predomina.S-a
observat si s-a osandit idilismul exagerat al vietii satesti,eludarea cumplita a
conflictului de clasa atat de acut atunci. Teroarea de fenomenul boreal ia prilejuit
lui Alexandri cateva strofe ce sunt mici capodopere.In "Miezul iernii" joasa
temperatura usuca padurea in sunetul de orga al vantului,prefacand totul in
diamante.In "Iarna" imaginatia e o vreme ingrozita de putinta unei ninsori
totale,de sfarsit de lume.Lacuil romanticilor,provocator de melancolii,este inlocuit
aici de cerul plin de nori si cu suieratul vantului ce umple de o surda spaima toate
fapturile(Sfarsit de toamna).Poetul nu trece cu vederea aspectele voioase ale
iernii,creanga care rupta te stopeste cu fulgi de zapada,sania cu clopotei dar
exultare poetului,obsedat de soare,incepe cu primavara,acum calduar patrunde in
inima si vietatile ies din amorteala.Luate in total ,pastelurile reprezinta o lirica a
linistii si a fericirii rurale,un hariotinism.Pt intaia oara se cata la noi
intimitatea,recluziunea poetului,meditatia la masa de scris,fantasmele
desprinzandu-se din fumul tigarii,somnolarea in fata sobei.De fapt,pastelurile lui
Alecsandri sunt un calendar al spatiului rural.
Publicate intre 1868-1869 in "Convorbiri literare" si apoi in volum in
1875,pastelurile reprezinta partea cea mai organica a poeziei lui Alecsandri.
Dinamism si claritate,geometrie clasica a voiziunii,simplitatea si armonia
proportiilor,desenul esentializat valideaza ideea unui clasicism asumat,daca nu am
tine cont de faptul ca desenul e,uneori,tulburat de ispita melancoliei,insotita de
unele motive romantice.
Nefericirea e ca Alecsandri,pe langa o verozitate nesuferita si un senzualism
nelalocul lui,care face terestre incercarile de viziuni,se impiedica intr-un sistem de
conventii puerile.Generalitatea cuvintelor lui e cunoscuta.
Atitudinea poetului fata de natura nu este contemplartiava,ci practic hedonica.El
nu masoara cu ochiul ci cu criteriul practic.Din poezia populara ia personificatia.I
se pare ca peisajul nu are pret artistic in sine, de aceea cauta sa-l
poetizeze,interiorizandu-l,ridicandu-l la expresia unei valori psihice.Alecsandri a
avut ambitia ,in unele piese , de a zugravi starea sociala a vremurilor
sale.Indeosebi penetratiunea elementului alogen l-a preocupat si foarte des a
introdus ca antipatice pe grec si pe evreu.I n comedie comicul se rezuma aproape
numai la stropsirea limbajului si Alecsandri cam abuzeaza.
Ca poet Alecsandrescu a sintetizat ,intr-o creatie de mica intindere, principalele
aspiratii, pasiuni si locuri comune al epocii. El a cristalizat in cateva atitudini
spirituale si simboluri de mare circulatie o mentalitata fluida , constienta de
vocatia ei ideala dar nedescurcata intre optiunile posibile. In scrisul sau conflueza
multimea diversa a izvoarelor din care se alcatueste poezia pasoptista
:radicalismul senzualitatea si tendinta pedagocica a luminilor;fadoare
sentimentala a petrarchismului ;melancoliile si sensibleria preromantismul . Mai
putin amplu decat altii lipsit de suflu, el aduce in schimb o formula literara
persuasiva si bogata in nuante intrata in definitia lirismului romanesc
preeminescian, ca un punct de reper indelebil, adevarat pol al traditiei.Multi l-au
considerat drept un produs de metisaj , un amestec de romantism si clasicism.De
fapt el e un romantic printre clasici si reciproc cu alte cuvinte e un scriitor de
tranzitie , iluzionand asupra situatiei proprii . Simpatizant al ideilor inaintate ale
pasoptismului se tine totusi departe de lupta politica.Personajul pe care il evoca
versurile lui, asa zisul erou liric ,e un dublu al omului viu .Priveste lucid lumea
fara a-si face iluzii si a confunda sclipirea decorului cu realitatea murdara.Opera
lui trasfigureaza in planul liric tribulatiile unui personaj dubitativ ,
melancolic,reflexiv ,ironic, ne multumit de ordinea lumii .Este incontestabil ca
acest romantic solitar dar antiexistentialist era un poet cetatean,angajat fara
ezitare in lupta pt inafaptuirea idealului national.
Intre reprezentantii literaturii pasoptiste C.Bolliac ocupa o pozitie extrema :el este
romanticul in jiletca rosie nu numai prin tendinta umanitara si atingerile din
tinerete cu socialismul utopic,dar si prin violenta declamatiei,dezordinea
sensibilitatii,dorinta permanenta de a produce efecte.De la primii pasi in viata
literara ,el a resimtit tentatia publicitatii.Sub raport fiziologic nu pare decat a avea
notiuni diosperate,de un calibru restrans.Este un intuitiv si un grabit,care nu
poposeste adanc asupra versurilor si nu dovedester nicaieri posesia unei veritabile
tehnici a muncii intelectuale.Asemenea altora e un aotodidact insetat de meri
escapade intelectuale care parodiaza lesne cu argumente de eruditie si mai mult
adulmeca ideile decat sa le descopere prin studiu sistematic.Bolliac nu e un adept
oarecare al esteticii pasoptiste,ci e unul din principalii ei protagonisti.E o reala in
aceasta remarcabila intelegere a fenomenului poetic ,materializata intr-un fel de
iluminari succesive.Chiar daca n-a atins mari atitudini lirice, Bolliac e vadit sa
simta poezia si ii percepe esenta.Romantic impenitent,si-a croit drumul
incercand mereu sa se sincronizeze cu o actualitate mobila,careia accelerarea
ritmului istoric i-a impus dese schimbari.Romantic dar crescut din radacini
iluministe,n-a izbutit sa opteze literar intre rigoare si ambiguitate,intre didacticism
si liberul zbor al fanteziei,intre vibratia adanca a inimii si bogatia senzuala a
lumii.Nu i-a lipsit nici elanul meditatiei ,nici fiorul luminilor de bezna ce ne
inconjoara,nici cutezanta marilor escapade lirice.
N. Manolescu il considear un mare poet,poate singurul mare romantic de pana la
Eminescu regasind in poezia acestuia aproape toate trasaturile specifice primului
romantism:coerenta vizionara,simt cosmic,intensitate pasionala si radicalism
ideologic.A introdus si a sustinut motivul ruinelor ,a cultivat poezia extatica si
vizionara, a demonstrat o apetenta deosebita pt poezia didactica si civica, chiar
daca rezultatele estetice au fost modeste.Daca e adevarat ca nu a inventat limbajul
poeziei de idei in schimb a contribuit din plin la creere unui limbaj liric , fapt de
necontestat in ciuda traditiei care a transmis imaginea unei persinalitati scindate ,
opera literera , teoretica si speculativa ne proiecteaza un profil surprinzator de
unitar.Daca ne referim la piesele sale de rezistenta e de observat ca vocatia sa a
fost mai degraba una epica si mult mai putin una lirica.
In cei aproape 25 ani de activitate literara, ca un advarat profesionist,
Bolintineanu a publicat 18 volume ,ilustrandu-se in toate genurile si speciile
literare.Baladele istorice atat de transparente si usor de memorat a obtinut o glorie
nemeritata .Multimea cliseelor, caracterul strident,lipsa de culoare istorica si
caracterul simplist al scenariului indeparteaza aceste texte de zona estetica
.Dincolo de performantele estetice uimitoare este capacitatea anticipativa a
demersului poetic, sinteza realizata intre dimensiunea mistica si cea istorica intr-
un limbaj cu o mare putere de simbolizare.Romantismul sau e mult mai evoluat
decat al colegilor sai de generatie ,temperamentul, sensibilitatea, calitatile sale
native l-au condus la fourirea unei opere inegale dar de maxima semnificatie prin
faptul ca a pregatit, a anticipat poezia care avea sa urmeze.
Trecerea de la o epoca la alta se savarseste adesea pritr-o miscare de pendul, ca si
cum continutul de exprimat nu ar mai incapea in formele artistice existente si ar
impune descperirea unor modalitati de a scrie diametral opus. In aceasta incercare
de renovare radicala unii au vazut o manifestare de ordin psihologic,dorinta
intima a artisului de a birui inertia si a se diferentia prin originalitate. Explicatia
este si de natura sociala, fiind vorba de repercursiunile in constiinta a proceselor
majore ceea ce agita viata materiala a oamenilor.
Bibliografie
George Ivascu, Istoria literaturii romane, (capitolul Indrumatori si
programe literare)
Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romane
Introductie la Dacia literara, de M. Kogalniceanu
Ion Heliade-Radulescu, Gramatica Romaneasca (prefata)
Serban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii
romane moderne
Operele scriitorilor pasoptisti
www.wikipedia.ro