INDIVIDUALIZAREA N CRETEREA sI EDUCAREA

COPILULUI
,,Copilul sub vrsta de sase luni si care se afla n institulte prezinta un tablou bine
definit. Trasaturile cele mai evidente sunt: apatia, emacierea, paloarea, o relativa
imobilitate, liniste excesiva, lipsa de raspuns la stimuli, ca un zmbet ,absenta cresteri
n greutate, n pofida meselor consistente cu dieta adecvata, somn insuficient, o
expresie de nefericire, nclinatie spre episoade febrile, absenta deprinderilor de
supt"( Hospitalism).
Cercetarile comparative au aratat ca diversitatea dezvoltarii copiilor este determinata
nu numai endogen,ct mai ales exogen. n acest sens pornind de la experienta de care
dispunem, putem reflecta la o deschidere teoretica mai ndrazneata catre o stiinta a
dezvoltari umane n copilarie si adolescenta. Sunt convinsa ca tot ce se ntmpla n
copilarie si adolescenta are o legatura necesara cu dezvoltarea umana ulterioara.
ntrzierea psihointelectuala si comportamentala a copiilor institulionalizati se
explica prin monotonia regimului de viata, lipsa exercitiului, absenta
individualismului n ngrijire si educatie, n suficienta dezvoltare a contactului afectiv,
si social, lipsa de caldura din partea personalului de ngrijire, lipsa contactului ntre
copiii care se joaca unii lnga altii, nu unii cu altii.
Convergenta rezultatelor diferitelor studii efectuate de-a lungul timpului
demonstreaza ca n institutia rezidentiala copilul manifesta o marcata intrziere n
dezvoltarea lui generala. Certitudinea apare att de profund nct J. Aubry-
Roudinesco consider ca se poate formula chiar o regula si anume: coeficientul de
dezvoltare scade proportional cu logaritmul duratei separatiei. Dupa foarte muti
autoricea mai putin afectata este dezvoltarea motorie. Din a doua luna de viata se
manifesta ntrzierea limbajului care se accentueaza treptat pe parcursul primului an
de viata. Relatiile personale sunt tulburate, iar repertoriul de raspunsuri ntlnite n
mod current la copilul n vrsta de peste 6 luni este vadit distorsionat la copilul
institutionalizat. Att n ceea ce priveste momentul aparitiei cat si maniera de
expresie.
De asemenea n perioada cnd n mod normal se observa expansiunea interesului si a
activitatii, copilul din institutia de ocrotire este inactiv si dezinteresat. n cele mai
relevante studii,limbajul este supus si el unei deteriorari progresive. S-a probat deja
faptul ca n institutii copii mici vocalizeaza cu mult mai putin si sunt mult mai tacuti
dect cei crescuti n familie.
Defectele de limbaj par a deveni clar manifestate din a doua luna de viata fiind
diminuarea cantitativa a emisiilor vocale,cu sau fara stimulare din partea adultului,
precum si lipsa calitatii vocalizirii de asteptat din a treia luna. Dupa sase luni, aproape
ca nu exista emisie vocala spontana n sensul utilizarii de catre copil a vocalizarilor
catre sine insusi si jucariilor sale, ori pentru a initia un contact cu alte persoane. Un alt
grup major de tulburari provocate de institutionalizare se raporteaza la dezvoltarea
personalitatii privite n strnsa legatura cu tulburarile emotionale si cu distorsiunile
n relationarea sociala. n esenta, deprivarea afectiva conduce la un comportament
interiorizat ori depresiv cu abandonarea sperantei de a cstiga afectiunea sau
simpatia cuiva.
La toate acestea se adauga un tablou complex si nuantat de tulburari ale echilibrului
emotional: fuga si,anxietatea cu efecte adiacente ca lipsa puterii de concentrare si
slabe performante scolare. Majoritatea subiectilor care prezinta asemenea
manifestari cu caracter de tulburare afectiva, provin din rndul copiilor
institulionalizat. S-a remarcat ca acesti subiecti prezinta un grad scazut de
conceptualizare, ca au tendinta spre raspunsuri arbitrare,spre fabulare, ca prezinta o
totala lipsa de control asupra raspunsurilor emotionale, n general au o motivatie
diminuata de a se conforma cerintelor sociale. Incidenta tulburarilor psihiatrice este o
alta realitate alarmanta. Unii autori vorbesc chiar de un sindrom specific copilului din
institutie ,,tulburare comportamentala psihopatica". Saracia repertoriului afectiv
poate merge pna la accese de furie, pasivitate,apatie extrema, stridenta
comportamentala, nervozitate colective marcate de crize de afect, agresivitate si
autoagresivitate, atitudini revendicative, posesivitate, regresie comportamentala si
autism.
n ceea ce priveste scorul de maturitate sociala, acesta este net dezavantajos celor
care si-au petrecut copilaria n institutie, iar un una din cauzele importante de
aparitie a comportamentului deviant al minorului este intemarea n casa de copii.
Comportamentul deviant cu referinta la adaptarea sociala, capata n cercetarile
psihiatrice, trei structuri avnd fiecare coerenta unui sindrom: sindromul
comportamentului nesocializat agresiv, sindromul comportamental delincvent,
sindromul comportamentului suprainhibat sau nevrotic. Una dintre formele cele mai
timpurii de atasament fata de alti oameni este nevoia de dependenta. S- a observat ca
subiectii institutionalizati au o nevoie de dependenta foarte scazuta.
Prin institulionalizare dispare nevoia de afiliere,exprimata prin preocuparea de a
stabili si mentine relatii afective puternice precum si prin dorinta de a fi placut si
simpatizat. La acest subiect tendinta de afiliere apare din teama de a nu fi respins
ceea ce determina un cmp de puternica anxietate. ntreaga evolutie fizica si psihica a
copilului ntr-o institutie este profund dependenta de distorsiunile introduse de
aceasta conditie fundamentala a vielii sale, aceea de a fi privat de afectivitatea
adultului, de a fi complet lipsit de posibilitatea de asi mplini trebuintele de baza ale
vietii sale psiho-sociale, trebuintele de dependenta si afiliatie.