Hepatita - teste cunostinte medicale

Ce stiti despre hepatita ?

Functia ficatului este foarte importanta in organism. El are "misiunea"
de a distruge substantele toxice din organism si de a fabrica compusi
chimici necesari organismului (de exemplu bila care este necesara
digestiei).
Principala cauza a hepatitelor o reprezinta infectia virala - infectie
produsa de virusuri. De aceea, acest tip de hepatita se numeste "hepatita
virala".
Denumirea generica corecta a virusului este "HEPATITIC" dar inca se
foloseste pe scara larga denumirea de virus "hepatic" si de aceea o vom
folosi in continuare.
Virusul hepatic ataca si distruge, intr-o masura mai mica sau mai mare,
celulele hepatice ceea ce duce la o functionare defectuasa a ficatului - o
insuficienta hepatica.
Hepatita este o boala infectioasa cu un procent foarte ridicat de
transmitere. Studiile au aratat ca virusul hepatic tip B are un procent de
infectivitate de 33 %, virusul hepatic tip C un procent de infectivitate de
3 %. Pentru comparatie, virusul imunodeficientei umane (HIV) are un
procent de infectivitate de 0,3 %. Concluzia : hepatita B este de 100 de
ori mai infectanta decat HIV.
Exista mai multe tipuri de hepatita, denumita in functie de tipul de virus
care o declanseaza : hepatita de tip A (virusul hepatic A), hepatita de tip
B (virusul hepatic B), hepatita de tip C (virusul hepatic C), hepatita de
tip D (virusul hepatic D), hepatita de tip E (virusul hepatic E), hepatita
de tip G (virusul hepatic G). Cele mai raspandite tipuri de hepatita sunt
A, B si C.
Hepatita A
Se numeste si "boala mainilor murdare". Se transmite in principal prin
contact personal si prin alimente si apa contaminate.
Infectia cu virusul hepatic A creeza imunitate - dupa ce organismul se
vindeca de hepatita A, dezvolta anticorpi care il pot proteja de viitoare
infectii cu virusul hepatic A, pentru toata viata.
Exista si vaccin anti-hepatita A.
Cea mai buna metoda de prevenire a hepatitei de tip A este vaccinarea.
Alte modalitati de prevenire a infectiei cu virusul hepatiei A sunt :
spalarea mainilor cu apa si sapun dupa fiecare utilizare a WC-ului,
inainte si dupa prepararea si mancarea alimentelor sau dupa
schimbarea scutecelor
evitarea mancarurilor insuficient gatite (insuficient fierte, coapte,
prajite)
utilizarea corecta si permanenta a prezervativelor
Hepatita B
Se transmite in principal prin schimbul de fluide ale corpului si prin
contactul mucoaselor sau tegumentelor lezate ale organismului (rani,
ulceratii care usureaza trecerea virusului hepatic si se numesc "solutii de
continuitate") cu fluide infectate - transfuzii de sange, contacte sexuale
neprotejate cu persoane infectate, folosirea in comun cu persoane
infectate a seringilor, folosirea in comun a altor instrumente
contaminate care pot provoca sangerare (forfecute pentru manichiura,
briciuri, etc). Hepatita de tip B se poate transmite "pe verticala" - de la
mama la fat. Hepatita B are o probabilitate de transmitere de la mama la
fat de 100 %, daca femeia se infecteaza in primul trimestru de sarcina.
De asemenea, virusul hepatitei B poate fi transmis si prin lapte matern
(alaptare).
In cazul in care organismul poate elimina infectia cu virusul hepatic B,
se instaleaza o imunitate - persoanele sunt protejate de viitoare infectii
cu virusul hepatic B pe o perioada indelungata, uneori pentru toata
viata.
Exista un vaccin care poate proteja pentru o perioada de cel putin 5 de
ani.
Cea mai buna metoda de prevenire a hepatitei B este vaccinarea. Alte
modalitati de prevenire a infectiei cu virusul hepatiei B sunt :
utilizarea corecta si permanenta a prezervativelor
administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-nascutilor
din mame infectate si vaccinarea acestora la 12 ore dupa nastere
folosirea seringilor de unica folosinta
evitarea folosirii in comun de intrumente care ar putea avea sange pe
ele - aparate de ras, periute de dinti, forfecute pentru manichiura,
briciuri, etc.
evitarea, pentru tatuaje sau piercing, a locatiilor care nu prezinta
incredere
Hepatita C
Se transmite in principal prin fluide contaminate ale corpului - tranfuzii
de sange, folosirea in comun cu persoane infectate a seringilor sau a
altor instrumente contaminate, contacte sexuale neprotejate cu
persoane infectate. Hepatita de tip C se poate transmite "pe verticala" -
de la mama la fat.
Din pacate, nu exista vaccin pentru hepatita C !
Modalitatile de prevenire a infectiei cu virusul hepatiei C constau, in
principal, in aplicarea unor masuri stricte de igiena personala si de
sanatate. De asemenea, trebuie :
utilizat corect si permanent, prezervativul
folosite seringi de unica folosinta
evitata folosirea in comun de intrumente care ar putea avea sange pe
ele - aparate de ras, periute de dinti, etc.
evitat tatuarea sau piercing-ul in locatii care nu prezinta incredere
Hepatita poate avea doua forme :
acuta - infectia care se manifesta clinic dupa 21 de zile, pana la 6 luni
dupa momentul infectarii si dureaza maxim 6 luni
cronica - infectia care dureaza mai mult de 6 luni
Hepatita de tip A are doar faza acuta.
In cazul hepatiei B si a hepatitei C exista o evolutie diferita. Din
momentul in care virusul hepatic intra in organism, situatia poate
evolua spre vindecare naturala - cand organismul poate produce
anticorpi care pot elimina infectia sau spre persistenta infectiei. Se
considera ca fiind "faza acuta" a hepatitei virale perioada de la expunere
si pana la 6 luni de la infectare. Daca organismul nu poate elimina
virusul iar infectia persista mai mult de 6 luni se considera ca s-a intrat
in "faza cronica" a infectiei. Infectia persistenta poate evolua spre o
forma stabila sau poate evolua catre aparitia unei ciroze (celulele
hepatice sunt distruse si inlocuite de tesut conjunctiv si de o retea de
cicatrici fibroase, ce impiedica circulatia sangvina). Boala hepatica poate
continua prin evolutia lenta a cirozei sau poate evolua spre aparitia unui
hepatocarcinom (cancer a ficatului).
Semnele si simptomele infectiei cu virusul hepatitei nu apar imediat
dupa infectare. Mai mult, in cazul hepatitei B si hepatitei C semnele si
simptomele pot lipsi de-a lungul anilor ceea ce reprezinta o situatie
grava - persoana infectata poate transmite infectia fara sa stie iar
infectia poate progresa catre forme critice.
Este cat se poate de importanta adoptarea unei atitudini preventive :
vaccinarea, evitarea cauzelor de imbolnavire, controlul medical regulat.
Atunci cand apar, semnele si simptomele pot fi :
oboseala
sensibilitate sau disconfort sub coastele din partea dreapta, in zona
ficatului
greata
scaderea apetitului alimentar
dureri musculare
dureri articulare
febra
urina de culoare inchisa
fecale de culoare deschisa sau decolorate
In cazul in care infectia hepatica avanseaza si se instaleaza ciroza, mai
pot apare :
scaderea tonusului muscular
scadere in greutate
retentie (retinere) de lichid in tesuturi
marirea in dimensiuni a abdomenului
icter (ingalbenirea pielii si a scleroticelor, portiunea alba a globilor
oculari)
umflarea articulatiilor
Dar unele dintre aceste semne si simptome se pot datora si altor
afectiuni, uneori chiar fiind confundate, mai ales febra, oboseala,
durerile musculare, durerile articulare. De aceea numai un examen
medical de specialitate - Boli Infectioase - poate face diferenta intre
cauze si poate pune un diagnostic precis.
Diagnosticul hepatitei este de tip serologic adica analize ale sangelui. La
contactul cu un agent patogen sistemul imunitar al organismului
reactioneaza incercand sa protejeze organismul prin fabricarea de
anticorpi. Testul serologic pune in evidenta existenta acestor anticorpi.
In cazul in care testul pune in evidenta existenta anticorpilor anti-virus
hepatita, se pune ca testul este pozitiv.
Prin testul de sange se poate pune in evidenta existenta anticorpilor
anti-hepatita, ceea ce arata doar faptul ca organismul a luat contact cu
virusul. Dar tot prin analiza sangelui se poate pune in evidenta existenta
unor fragmente de virus (antigene) ceea ce inseamna ca virusul este in
continuare in organism. De asemenea, prin analiza sangelui se poate
stabili valoarea transaminazelor. Transaminazele sunt enzime eliberate
de celulelor hepatice afectate. Prezenta unor valori crescute ale
transaminazelor reprezinta un semnal ca celulele hepatice sunt afectate
de virus. (Valoarea crescuta a transaminazelor poate fi determinata si de
alte cauze metabolice).
Hepatita virala nu are tratament specific. Masurile care se iau sunt in
functie de tipul de hepatita.
Hepatita A - odihna in pat, regim de hidratare (multe lichide, in
special daca apar diaree si varsaturi), evitarea alcoolului.
Hepatita B - principalul scop al tratamentului este stoparea evolutiei
naturale a hepatitei cronice B catre ciroza hepatica si cancer hepatic,
eradicarea virusului fiind foarte dificil de obtinut. Pe termen scurt,
tratamentul se orienteaza catre obtinerea inhibarii replicarii virale,
normalizarea valorilor transaminazelor.
Hepatita C - tratamentul are ca prim scop eliminarea viruslui, apoi, in
cazul in care vindecarea nu este posibila, scopul tratamentului este
stoparea evolutiei hepatitei cronice C catre ciroza hepatica si cancer
hepatic, evitarea complicatiilor reprezentate de infectarea cu alte
virusuri.
Tratamentul medicamentos este bazat pe folosirea interferonului si a
produselor antivirale.
Medicul specialist infectionist este cel mai in masura sa puna un
diagnostic precis si sa recomande un tratament eficient.