Ideea de a sprijini o punte de pod cu cabluri de la unul sau doi piloni a fost cunoscuta de mult timp. In 1600 s-a construit primul pod din lemn cu sustineri din lanturi suspendate. In anul 1784 C.J.Loscher a proiectat un pod suspendat cu o deschidere de aproximativ 32 m, realizat in totalitate din lemn (inclusiv sustinerile). In secolul al 19-lea, inginerul francez Navier a studiat mai multe sisteme de poduri suspendate, sustinute de cabluri din fier forjat. Rezultatele obtinute de Navier erau eronate, deoarece la vremea aceea, nu se puteau obtine incarcari constante pe lungimea cablului aceasta problema reprezinta cheia rezolvarii acestor sisteme structurale. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, germanii au fost nevoiti sa inlocuiasca podurile ce traversau Rhinul. Astfel, gasirea unui nou design, necostisitor a reprezentat o provocare. Dischinger a fost cel care a proiectat un astfel de pod sustinut de cabluri, dar abia in 1955 a fost realizat: The Stromsund Bridge (Suedia), cu o deschidere centrala de 183m si deschideri laterale de 74.7m.