Formarea profesorului ca educator const n formarea i dezvoltarea capacitilor de a

organiza, ndruma i efectua nu numai ora de dirigenie, ci i de a realiza i celelalte activiti

specifice dirigintelui.
Toate aceste priceperi i deprinderi care in de tehnologia didactic, presupun un
exerciiu, un contact nemijlocit cu relaiile colare, realizat n cadrul practicii pedagogice, care s
permit studentului s cunoasc i s soluioneze independent problemele didactico-educative cu
care se confrunt.
Perfecionarea permanent a profesorilor reprezint o cerin esenial pentru coala
modern, devine o necesitate vital, o condiie a existenei i a progresului ei. Legea educaiei i
nvmntului stipuleaz c ntregul sistem de perfecionare a pregtirii profesionale a
personalului didactic are ca scop nsuirea temeinic a disciplinei de specialitate i a metodicii
predrii acesteia, a ideologiei i politicii statului, a realizrilor noi n domeniul specialitii i
pedagogiei, a metodelor de munc cu precolarii, elevii i studenii.
Autoperfecionarea constituie principala cale de mbuntire a activitii profesionale,
fr o perfecionare a profesorilor acestea rmnnd insuficiente, de aceea este de dorit ca fiecare
educator s-i ntocmeasc un plan individual de autoperfecionare.
mbinat cu autoperfecionarea, perfecionarea produce schimbrile ateptate n procesul
didactico-educativ. Contiina proprie, deontologia profesional, mndria de a aparine celui mai
numeros detaament de intelectuali, oblig la transformarea autoperfecionrii ntr-o trstur
definitorie, caracteristic i permanent a muncii didactice a fiecrui profesor.
Profesorul i poate stabili singur obiectivele i metodele de lucru, el i alege bibliografia
corespunztoare, recurge la analiza unor situaii de lucru, la evaluarea rezultatelor pe o perioad
dat, la autoanaliza leciilor inute. Notndu-i zilnic observaiile pe marginea activitilor
desfurate, i adun un material preios pentru autoanaliz. Discuiile cu colegii, asistena la
activitile acestora, organizarea unor mici experimente i investigaii proprii, aplicarea
rezultatelor altor cercetri, examinarea cu sim autocritic a unor observaii i sugestii,
autonotarea, etc. sunt modaliti pozitive pentru mbuntirea propriei activiti.
Obiectivele trebuie s in seama de principalele aspecte ale pregtirii profesionale:
teoretic i practic, individual i colectiv. Strategia perfecionrii trebuie s fie adecvat
obiectivelor urmrite prin opera de perfecionare, s fie nu numai de acord cu cerinele unui
nvmnt modern, ci s cultive autoperfecionarea.
Dac perfecionarea profesorului este temeinic i complet, perfecionarea acestuia
poare realiza cu mai mult succes modelarea personalitii, aptitudinilor i a calitilor
profesionale a elevilor.
Profesorul care nu-i pune ntrebri n legtur cu activitatea proprie (cum am conceput
activitatea respectiv?; cum s-ar putea efectua activitatea mai bine?) poate avea i nereuite n
experiena didactic; el nu va putea progresa i nici nu-i va putea perfeciona stilul de munc.
Dar profesorul care mbin formele de perfecionare cu cele individuale de
autoperfecionare i lupt mereu pentru o calitate superioar a muncii sale, profesorul care d
dovad de cunotine, de dragoste pentru profesia aleas, va avea multe reuite n activitatea
didactic, pe care acesta o desfoar.
Se deduce c feedback-ul poate fi:
informaional, atunci cnd elevii furnizeaz informaii asupra evoluiei procesului;
corectiv, atunci cnd elevii aduc, propun, sugereaz modificri, pentru corectarea abaterilor;
de ntrire, atunci cnd elevii confirm nelegerea mesajelor i a modului de rezolvare,
formuleaz situaii de implicare.
Concluziile desprinse din cercetri aduc anumite recomandri pentru activitatea didactic, cum ar
fi:
profesorul trebuie s aib un larg orizont cultural;
profesorul trebuie s aib o bun pregtire de specialitate i de psihopedagogie;
profesorul trebuie s-i pstreze un rol conductor n activitatea didactic;
calitile profesorului trebuie s ofere o securitate emoional copiilor;
afeciunea profesorului coreleaz pozitiv cu randamentul la nvtur al elevilor;
profesorul trebuie s fie un adevrat model, nu numai un simplu tranzitator;
eficiena muncii profesorului este determinat de stilul lui de lucru i de competena sa
profesional;
comunicarea direct cu elevii rmne principala cale de influenare a conduitei elevilor;
profesiunea didactic cere o autoperfecionare continu.
Functia de diriginte ii sporeste profesorului responsabilitatea, ii amplifica rolul si il aseaza intr-
un anumit raport cu toti ceilalti factori educativi. Aceasta functie il apropie de elevi si ii largeste
simtitor sfera de influenta, adaugand la predarea specialitatii si rolul de coordonator al intregii
activitati a clasei sale. Dirigintelui ii revine sarcina de a urmari climatul de munca al clasei ,
interesul elevilor pentru invatatura, aria lor de informare, stilul de munca, eficienta activitatilor
colective si mai ales progresul fiecarui elev la fiecare obiect de invatamant si de la o etapa la alta.
Contributia dirigintelui este hotaratoare prin modul in care stie sa organizeze si sa stimuleze
dorinta si ambitia elevilor de a-si indeplini cu simt de raspundere toate obligatiile scolare. A le
insufla constiinta datoriei si autocontrolul inseamna a-i ajuta sa-si inteleaga corect statutul de
elev si sa dobandeasca un comportament adecvat.
Invatandu-i cum sa invete , cum sa-si organizeze munca , cum sa-si formeze priceperi,
deprinderi si atitudini corespunzatoare in activitatea de instruire , dirigintele ii ajuta de fapt sa se
integreze cu succes in colectivul scolar si sa-si gaseasca drumul propriu al autorealizarii si al
autoformarii.
Legatura pe care dirigintele o mentine cu ceilalti profesori si cu ceilalti factori educativi , prin
comparatia clasei sale cu celelalte clase si mai ales prin raportarea rezultatelor la obiectivele
stabilite pe scoala, acesta devine indrumatorul real al adevaratei formari si dezvoltari al elevilor
imbinand calitatea de profesor cu cea de educator.
Dirigintele ii ajuta pe elevi sa inteleaga corect faptul ca instruirea reprezinta principala
cale de dezvoltare multilaterala, ii ajuta sa se maturizeze si sa-si constientizeze principalele
indatoriri scolare. In cadrul orelor de Consiliere si Orientare dirigintelui ii revine sarcina de a
cultiva la elevi :
- cristalizarea unei imagini de sine pozitive ;
- sporirea responsabilitatii personale fata de sine, altii, societate ;
- cresterea capacitatii de luare a deciziilor ( independenta alegerilor personale) ;
- pastrarea echilibrului in situatii de succes si esec;
- cresterea rezistentei la frustrare, marginalizare temporara, critica ;
- autoevaluarea realista a potentialelor proprii ( intelectual, fizic, aptitudinal, etc.)
- cunoasterea clara a calitatilor personale si punctelor slabe;
- asumarea de obiective realiste, realizabile;
- capacitatea de analiza a propriilor erori , greseli, esecuri;
- asumarea riscurilor, stapanirea situatiilor de incertitudine, anticiparea consecintelor;
- adoptarea unei atitudini active fata de cariera personala;
- elaborarea de solutii alternative ;