"Criza carnii de cal, vinovati si victime colaterale"
Dumitru Ioana Andra, Master anul II
Campanii de Comunicare in Relatii Publice si Publicitate
1. Prezentarea crizei
Criza carnii de cal a stat pe prima pagina a ziarelor europene in prima parte a anului 2013. Punctul de plecare al acesteia a fost descoperirea autoritatilor irlandeze (la jumatatea lunii ianuarie, din anul 2013) a carnii de cal in hamburgerii ce se vindeau in Marea Britanie si Irlanda, lucru ce a dus la retragerea de pe piata a milioane de produse. S-a continuat cu anuntul facut de catre Agentia Britanica pentru siguranta alimentara, FSA (Food Standards Agency),in data de 7 februarie 2013, ca lasagna produsa de Findus (companie ce comercializeaza produse congelate) continea in unele cazuri chiar 100% carne de cal desi era vanduta ca si aliment pe baza de carne de vita. Un alt actor implicat in aceasta criza a fost Comigel, compania care a produs alimentele congelate pentru Findus, care in data de 8 februarie 2013 a retras de pe piata produsele sale si a acuzat compania Spanghero, unul dintre furnizorii sai, care la randul sau a sustinut ca a importat carnea din Romania si a anuntat ca va inainta un proces cu furnizorul roman. Acuzata in mod direct, Romania neaga orice nereguli si este deschisa o ancheta care demonstreaza ca cele doua abatoare romane au respectat legea. Romania este absolvita de orice vina in momentul in care publicatia Le Parisien prezinta copia unei facturi (Anexa 1. si Anexa 2.) emisa in data de 4 ianuarie 2013 de catre Draap Trading SRL care la randul lor cumparasera carnea din Romania, catre compania Spanghero in care se vedea clar ca primii mentionati au livrat catre Spanghero carne de cal, iar cei din urma au procesat carnea si au etichetat-o ca si carne de vita. Demn de mentionat este faptul ca aceasta carne incorect etichetata a ajuns in rafturile magazinelor din peste 13 tari si deoarece carnea de cal este mai ieftina decat cea de vita, cei de la Spanghero au obtinut un profit de aproximativ 550 000 de euro de pe urma acestei fraude economice. Astfel, putem spune ca aceasta criza s-a datorat unei etichetari frauduloase a carnii de cal (etichetata ca si vrabioara de vita) iar Romania, desi nu a incalcat legea, a fost scoasa initial tap ispasitor. O schema a circuitului carnii de cal ar arata asa:
Abator Romania (Doly-Com : abatoarele) Draap Trading SRL (Distribuitor) Spanghero (Furnizor) Comigel (Producatorul de alimente congelate) Findus (Compania care a introdus carnea pe piata ,in lasagna) (Anexa 3.)
Dupa ce s-a stabilit vinovatia companiei Spanghero, acesteia i s-a retras autorizatia sanitar veterinara de catre autoritatile franceze si la data de 22 februarie 2013 i s-a interzis sa mai comercializeze carne. Pana la data de 19 aprilie 2013, veniturile companiei Spanghero scazusera cu 50% din cauza neincrederii clientilor si distribuitorilor care au suspendat comenzi si compania a intrat in lichidare judiciara, cu posibilitatea de a-si desfasura activitatea pentru inca 3 luni, timp acordat pentru a gasi un cumparator. In data de 5 iulie 2013, compania a fost preluata de Laurent Spanghero si transformata in Lauragaise.
2. Definirea crizei
Conform schemei elaborate de T. Pauchant i I. Mitroff, putem introduce aceasta criza a carnii de cal in tipologia factori interni socio umani (proasta organizare a productiei, deficiente in comunicarea interna, sabotaje, alterarea produselor in intreprindere, hartuiri sexuale sau etnice). Motivul principal pentru care a luat fiinta aceasta criza este etichetarea necorespunzatoare a carnii, desi cei de la Spanghero au afirmat ca nu a fost intentionata doar ca nu stiau ce inseamna codul de produs. Astfel criza este datorata unui sabotaj intern, unei decizii luate la nivel inalt de a frauda economia si a castiga mii de euro din vanzarea de produse false.
3. Stabilirea etapelor crizei
Criza carnii de cal este o criza in 4 timpi, conform modelului elaborat de B. Robert si D. Verpeaux. Astfel avem: 1. Faza preliminara : In luna iunie a anului 2011, compania Spanghero a fost acuzata, in urma unor suspiciuni de comercializarea de carne de porc contaminata cu bacteria E.coli iar reprezentantii sai au fost nevoiti sa retraga de pe piata 12 tone de carne. 2. Faza acuta: 7-8 februarie 2013, cand presa internationala a preluat comunicatul Comigel in care se spunea carnea de cal descoperita in lasagna comercializata in Marea Britanie provine din Romania. Ulterior, compania Comigel a desfasurat o ancheta care a stabilit ca un furnizor roman a trimis carnea prin intermediul furnizorului francez Spanghero. 3. Faza cronica: s-a desfasurat in momentul in care au aparut declaratii de la toti actorii implicati in aceasta criza, inclusiv din partea Romaniei. Ministerul Agriculturii si Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor au spus ca se vor desfasura anchete interne si vor iesi cu declaratii clare in momentul in care acestea vor lua sfarsit, desi totodata au sustinut ca abatoarele nu sunt implicate. Tot in aceasta faza a crizei au mai aparut mici nuclee de scandal datorate retragerii de pe piata de catre Ikea a chiftelutelor comercializate in restaurantele sale dar si datorita gasirii pe malul lacului Tarnita (judetul Cluj) a aproximativ 922 de kilograme de carne de cal congelata. 4. Faza de cicatrizare: La data de 5 iulie 2013, compania Spanghero a fost preluata de Laurent Spanghero si transformata in Lauragaise.
4. Strategii de comunicare
Pe parcursul acestei crize actorii implicati au folosit diverse strategii de comunicare, de la cea a negarii pana la cea a acuzarii. Conform strategiilor elaborate de Marie-Helene Westphalen, trei dintre companiile implicate au folosit urmatoarele strategii: 1. Comigel A folosit strategia transferului. Inca din prima clipa in care a fost acuzata de catre Findus, aceasta a emis un comunicat de presa in care se spunea ca respectiva carne de cal descoperita in lasagna provine din Romania. 2. Spanghero De asemenea, au folosit strategia transferului. In momentul in care au fost acuzati de catre Comigel (dupa anchetele realizate de acestia) au transferat vina catre Romania. 3. Doly-Com - A folosit strategia discretiei coordonate. In momentul in care a fost acuzata de comercializare carnii de cal cu eticheta carnii de vita, compania Doly-Com, a negat implicarea in acest scandal, a pornit o ancheta interna care sa dovedeasca faptele sustinute si ulterior, dupa finalizarea anchetei s-a declarant nevinovata. Totodata a fost anchetata si de Ministerul Agricultarii, caruia i-au pus la dispozitie toate actele necesare. Romania a fost de asemenea foarte cooperanta in timpul anchetelor europene iar Minodora Cliveti, membra a Parlamentului European a informat europarlamentarii cu privire la derularea anchetelor din Romania si le-a cerut sprijinul pentru a descoperi adevarul dar si pentru a dezvinovati Doly-Com. Conform strategiilor elaborate de W. L. Benoit, acestea au folosit urmatoarele strategii: 1. Comigel a folosit strategia negarii, respectiv invinuirea (shifting the blame), acuzand Romania. 2. Spanghero a folosit strategia negarii, invinuirea, de asemnea acuzand Romania dar si strategia eludarii responsabilitatii, respectiv justificarea (defeasibility), presedintele companiei, Barthelemy Aguerre afirmand "Nu stiam, noi am comandat, cumparat si primit, din cate cunosteam si conform trasabilitatii, carne de vita". 3. Doly-Com a folosit strategia negarii simple prin care au respins acuzatiile, spunand ca faptele pentru care compania este acuzata nu s-au intamplat niciodata.
5. Efectele crizei
Luand in calcul nivelul crizei carnii de cal, unul mondial, aceasta a avut efecte devastatoare asupra actorilor implicati. Cel mai important efect a fost pierderea increderii consumatorilor, deopotriva a persoanelor fizice (consumatori finali, ce achizionau produsele din supermarketuri) cat si a furnizorilor care aveau contact direct cu firmele implicate. Din cauza fraudei economice pe care au declansat-o cei de la Spanghero, acestia si-au pierdut autorizatia sanitar veterinara si ulterior, din cauza neincrederii furnizorilor de produse pe baza de carne de a mai cumpara de la acestia, profitul lor a scazut cu peste 50% si au intrat in lichidare judiciara, compania fiind vanduta cateva luni mai tarziu. Desi nevinovate, abatoarele Doly-Com au simtit din plin efectele negative ale crizei carnii de cal. Iulian Cazacut, directorul general, declara la momentul respectiv ca activitatile de export au scazut cu pana la 20%, vanzarile de carne de cal au scazut cu 50%, unele contracte au fost intrerupte sau inghetate, iar altele au fost renegociate si diminuate cu pana la 10%. Aceste abatoare au fost victime colaterale in acest scandal si totusi au avut de suferit de pe urma acuzatiilor false care li s-au adus. Chiar daca, ulterior, situatia a fost clarificata si compania Doly-Com a fost declarata nevinovata, indoiala provocata de aceasta criza in mintea consumatorului a continuat sa aiba efecte negative asupra abatoarelor. Desi au comunicat corect in timpul crizei, prin negarea vinovatiei, consolidarea afirmatiilor prin diferite teste si deschidere spre ajutor in anchetele desfasurate, Doly-Com a fost primul tap-ispasitor gasit de Europa, fapt care a contribuit la pierderea increderii publicului. Concluzia pe care o tragem de pe urma analizei crizei carnii de cal este ca toate companiile implicate au simtit efectele negative ale acesteia si din punct de vedere obiectiv, aceasta a lovit la fel de tare in vinovati cat si in victimele colaterale.
Bibliografie:
Surse offline: Coman, Cristina, 2009, Comunicarea de criza: Tehnici si strategii, Iasi, Polirom Suportul de curs furnizat de dna. Luiza Domnisoru