BASARABIA LA

RASCRUCE
Lucrare destinata difuzarii libere


Copyright - free / for fair use only




CUPRINS







Cuvant inainte
BASARABIA LA RASCRUCE

Ce este "Republica Moldova" in cateva cifre si date
2001 - an hotaritor pentru Moldova
Alegerile parlamentare din 25 februarie
Campul politic - partide si aliante
Miza alegerilor din 25 februarie 2001
"S Rossiei na veciniie vremena!" (Cu Rusia - pe veci)
Polarizarea campului politic - antagonismul romani - antiromani
Lupta politica la "centru"
Factorul Moscova
Succesiunea guvernelor in ultimii doi ani
Episodul Urechean
Episodul Sturza
Episodul Bobutac
Episodul Voronin
Episodul Casian
Episodul Braghis
Rezultatele obtinute de concurentii electorali la alegerile locale din 1999
CRIZA ECONOMICA SI POLITICA

Retrospectiva economica a anului 1999
Anul economic 2000
Statistici - indicatori sociali economici
Pagubele aduse economiei de calamitati
Inflatia
Somajul
Indicatorul fondului locativ
Natalitatea
Salariul mediu pe economie
Industria in 2000
Micile intreprinderi
Productia legumicola
Productia viticola
Industria usoara
Industria confectiilor textile
Comertul exterior
Tendinte ale comertului exterior al Republicii Moldova
Principalii parteneri ai Republicii Moldova in comertul exterior
Statele CSI - 58 % din volumul exporturilor Republicii Moldova
Prezente economice occidentale
Investitiile pe piata Moldovei
Sistemul bancar
Politica fiscala
Conditiile in care activeaza agentii economici
Tranzactiile bursiere
Piata de capital
Evaziunea fiscala
Afacerile ilicite - mafia gulerelor albe
Gruparile criminale
CLASA POLITICA - RETEAUA MAFIEI DE STAT

Cazuri de coruptie surprinse de Comisia de ancheta parlamentara condusa
de Iurie Rosca
Distrugerea flotei aeriene a statului
Afacerea MIG-29
Afacerea Tupolev
Ruinarea industriei tutunului
Fabrica de fermentare a tutunului din Orhei
Jaful de la Banca de Economii
Cazul Petrolbank
Concluzii ale Comisiei de Ancheta
Cazul Tabacaru
Cazul Sokolov
Scandalul nuclear
Cazul Valeriu Chitan - ministru de Finante
Cazul Vladimir Filat - ministru de stat (PD)
Cazul Valeriu Pasat - ministru al Apararii
Cazul Valeriu Bulgari - ministrul Agriculturii (PD)
Cazul Anatol Arapu - ministru al Finantelor (PD)
Ancheta Curtii de Conturi
Irosirea banilor publici
Cazul Lucinschi
Cazul Valeriu Matei
Cazul Nicolae Andronic
Cazul Diacov
Contrabanda cu tigari
Contrabanda cu motorina
Cazul Sturza
Cazul Nicolae Andronic
Fraudele din magistratura
Afacerea Air-Moldova SRL
Jefuirea capitalului de stat al Companiei "Air-Moldova"
Scandalul stampilei vamale a Republicii Moldova
Cazul Mircea Snegur
Legaturile dintre Snegur si mafia Rusa
Cazul Voronin
Comunistii - mafia tutunului
Procuratura Generala si coruptia
Contraatacul mafiei politice - Dizolvarea Comisiei parlamentare de
Ancheta
Agresiuni impotriva fruntasilor crestin-democrati
Statutul Mitropoliei Basarabiei - testul guvernelor din Republica Moldova
CADRUL REGIONAL SI GEOPOLITIC

Polarizarea sistemului politic din Moldova - interferenta intereselor
regionale ale Rusiei
Scurt istoric
Problema Transnistriei
Factorii secesionismului
Diplomatia fortei
Actiunile Chisinaului
Actiunile Tiraspolului
Actiunile Rusiei
Solutia federalizarii Moldovei
Misiunea OSCE in Moldova si administrarea problemei transnistrene
Geopolitica Imperiala a Rusiei si Acordul Ruso-Belarus
Perspectiva castigarii puterii de catre comunisti si a atragerii Moldovei in
Uniunea Rusia Belarus
Confederatia Ruso-Belarusa, istoric si obiective
Castigurile geopolitice ale Rusiei rezultate din Acordul Rusia-Belarus
Dezavantaje ale Acordului, din perspectiva ruseasca
Divizarea campului politic din Moldova in raport cu Acordul ruso-belarus
Moldova intre Euro si Euro-atlantic
Rolul GUUAM in limitarea influentei ruse
Replica Rusiei impotriva GUUAM
Extinderea atributelor de securitate ale Rusiei in CSI prin Centrul de lupta
antitero
Noua doctrina de securitate a Rusiei
Premize ale reeditarii razboiului rece
Provocarea caspica






Cuvant inainte


"Basarabia la rascruce" este un material realizat de un grup de tineri basarabeni, absolventi ai unor facultati de
jurnalistica, stiinte politice si economice, care si-au propus sa ofere opiniei publice romanesti, factorilor politici si
mediilor de presa, o scurta analiza documentara asupra situatiei din "tara vecina" - Republica Moldova. Grupul
functioneaza sub forma unei confrerii colegiale lipsite de ierarhii, formata prin intermediul internet-ului ca o
comunitate virtuala preocupata de Basarabia si nu numai.

Acest demers a plecat de la nevoia clara, obiectiva, de a aduce la cunostinta publicului romanesc cateva date
elementare ce privesc evolutia situatiei politice si social economice a micului dar totusi importantului, - dupa cum se
va vedea si din perspectiva ruseasca - teritoriu romanesc de dincolo de rau, momentan Republica Moldova, dar cu
perspectiva (nefericita dar cum nu se poate mai acuta) de a redeveni RSS Moldova sau ceva asemanator. Aici,
comunismul a imbracat haina etnica (istorie veche care se repeta) si prin abile manevre sau dupa caz, prin forta bruta,
se pregateste sa revina pe fata de data asta, la conducerea micului tinut romanesc. Perspectiva este amenintatoare fie
si numai daca luam in sema sloganul electoral al uneia dintre gruparile comuniste: "S Rossiei na veciniie vremena!"
(Cu Rusia - pe veci!). Pe veci, fara dar si poate.

Alegerile parlamentare din primavara anului 2001 reprezinta cel mai important eveniment din ultimul deceniu de
existenta al "statului independent Republica Moldova". Pentru romani, fie ei aflati incoace ori dincolo de Prut
rezultatele acestor alegeri, in care pentru prima oara, castigatorii iau totul, si parlamentul si presedintia si guvernul,
dintr-o singura miscare, vor fi mult mai importante decat se vede la o prima aruncatura de ochi. Intreaga configuratie
a zonei se va reordona in raport cu rezultatele votului.

Este greu de crezut ca Romania nu va fi afectata. Cu toate acestea, noi, "moldovenii" spatiului virtual, observam cu
uimire ca nici presa, nici opinia publica, nici clasa politica romaneasca nu dau semne ca ar intelege ca valul
frontierei rusesti, purtat de comunistii lui Voronin si de celelalte unelte ale Moscovei cuibarite in varful ierarhiei
politice de la Chisinau, va aduce curand frigul si in casele romanilor din Romania.

In ce ne priveste, ne-am asumat, pripit oarecum si impinsi de stringenta contextului politic din Moldova, intentia de
a realiza o colectie de date si informatii cu caracter public, binecunoscute in mediile informate din Occident, de
exemplu, dar practic ignorate in mediile romanesti, dupa cunostinta noastra. Am plecat de la constatarea unei lipse
acute de informatii cu privire la situatia din Basarabia, atat in mediile politice cat si in cele gazetaresti. Mai toate
pasajele acestui material sunt preluate de la agentiile de presa si ziarele din Moldova, ori sunt culese din spatiul
virtual, aduse de Internet.

Cea mai mare parte a cazurilor de coruptie prezentate au fost scoase la iveala de Comisia de Ancheta a
Parlamentului Moldovei, de Curtea de Conturi si de Procuratura. Unele au fost cercetate de organele de ancheta sau
se afla inca in cercetare atat in Moldova cat si in alte tari confruntate cu activitatile infractionale ale clanurilor
politice din Republica. Nici un dosar de ancheta nu s-a finalizat pana acum cu trimiterea dupa gratii a celor vinovati,
altfel bine cunoscuti de intreaga opinie publica din Moldova.

"Basarabia la rascruce" este o lucrare documentara libera de copyright, destinata liberei informari, realizata gratuit si
oferita gratuit. Lucrarea circula si in spatiul virtual si poate fi copiata de la adresa www.intelnet.8m.net sau
www.intelmedia.8m.com. Primim cu bucurie orice comentarii, fie ele pozitive sau negative si, de ce nu, asteptam si
alte date ori informatii utile la adresele de email: intelmedia@mail.md si intelnet@mail.md .

Ne cerem scuze anticipat pentru scaparile de litera ori absenta unor diacritice, pe alocuri, precum si pentru lipsa
mentionarii citatelor, surselor, bibliografiei, a notelor de subsol si a addendei, care se datoreaza pe de o parte vitezei
de redactare cat si, probabil, neobrazarii specifice varstei.

Inca odata precizam in incheiere ca orice parti ale materialului pot fi preluate liber, multiplicate si folosite de oricine
fara nici o restrictie. Subiectivismul unor aprecieri si al unor puncte de vedere cuprinse in acest material il
consideram firesc si credem ca ne poate fi trecut cu vederea, daca admitem ca optiunea, nu atat rusofoba, cat
antisovietica, asumata de "semnatari" este in fond doar o atitudine de bun simt.

Autorii
BASARABIA LA RASCRUCE


"Astazi, Moldova, in pofida dimensiunilor sale mici si a posibilitatilor
corespunzatoare, devine pentru Rusia unul din punctele cheie in CSI."
"Nezavisimaia Gazeta" - August 2000





Ce este "Republica Moldova" in cateva cifre si date


Actuala "Republica Moldova" si-a proclamat independenta nationala la 27 august 1991. Moldova a reusit sa devina
in scurt timp membra a ONU, OSCE, Consiliului de Cooperare Nord Atlantic, Parteneriatul NATO pentru Pace,
Consiliului Economic de Cooperare a Marii Negre, Initiativei Central Europene, si, totodata, a Comunitatii Statelor
Independente (CSI). Moldova este primul stat din CSI acceptat ca membru al Consiliului Europei. Constitutia
Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994, garanteaza autonomia Unitatii Administrativ Teritoriale Gagauzia si
regiunii Transnistria. n 1994, prin referendum, Moldova a respins alternativa unirii cu Romania. Dupa modificarea
Constitutiei in iulie 2000, Moldova a devenit o democratie reprezentativa cu un sistem parlamentar de guvernare.
Suprafata: 33. 700 km/p; Distante: Nord-Sud - 350 km; Vest-Est -150 km. Asezare: intre Prut si Nistru. Vecini:
Romania, Ucraina.
Clima: temperat-continentala. Relief: campie deluroasa - padure, silvo-stepa, stepa. Alt. maxima: 430 metri.
Populatia: 4.463.000 locuitori, dintre care: 64,5% "moldoveni", 14% ucraineni, 13% rusi, 3,5% gagauzi, 2% bulgari,
1,5% evrei etc. Religie: 98,5% ortodocsi, 1,5% mozaici. 47 % din populatie locuieste la oras.
Capitala: Chisinau: 800.000 locuitori, dintre care 50% rusi. Alte orase mai mari: Tiraspol: 194.000 locuitori, dintre
care 70% rusi. Balti: 157.000. Tighina/Bender: 137.000.
Limba oficiala - "moldoveneasca".
Presedinte: Petru Lucinschi (Kiril Kirilovici)

2001 - an hotaritor pentru Moldova

Din punct de vedere economic, Republica Moldova traverseaza una dintre cele mai dificile perioade de dupa 1991.
Dupa criza economica rusa din 1998 importurile si exporturile moldovenesti s-au prabusit datorita dependentei fata
de spatiul sovietic. Datoriile externe catre Rusia, Ucraina si Romania, legate in special de importurile de energie,
greveaza bugetul deficitar al Republicii. Una dintre ramurile care asigura, totusi, un anumit echilibru economic -
agricultura - a fost serios afectata de seceta prelungita. Practic, Republica Moldova risca sa intre in noul an 2001 fara
resurse energetice, fara suficienta hrana pentru populatie si, ceea ce este si mai grav, fara resursele financiare prin
care sa compenseze aceste neajunsuri.

In ceea ce priveste problema Transnistriei, lucrurile sunt departe de a putea fi rezolvate curand. Desi face parte
oficial din teritoriul Republicii Moldova, Transnistria are, de fapt, un guvern care conduce regiunea, dar pe care nu il
recunoaste nimeni. In ceea ce priveste problema retragerii Armatei a 14-a, acordurile diplomatice cu Rusia prin care
aceasta sa fie retrasa de pe teritoriul actual au fost in mare parte incheiate, insa masurile practice nu au fost puse inca
in aplicare. Singura sansa de perspectiva a Moldovei ar putea fi cuprinderea in procesului de integrare europeana si
euro-atlantica. Anul acesta insa este un an cheie si deoarece la sfarsitul lui 2001 expira termenul de retragere a
trupelor rusesti de pe teritoriul Moldovei, mai precis din Transnistria. Rusia , evident nu are intentia sa-si tina
promisiunile si cauta o cale de iesire din aceasta situatie, nevand nici cea mai mica intentie de a renunta la controlul
militar regional.

Politica Rusiei este de mentinere a controlului asupra unui teritoriu pe care se poate conta (Transnistria), ceea ce da
posibilitatea controlului asupra unui teritoriu mai larg, care include Moldova, prin asa-zisa mediere pentru
incheierea conflictului, prin pastrarea fortelor militare pe teritoriul ocupat si afisarea ca "garant" al pacii si utilizarea
mecanismelor economice. Republica Moldova este mentinuta intr-o izolare care, pe termen lung, va genera in
continuare dependenta politica si economica, situatie la care isi aduce o importanta contributie politica ambigua si
duplicitara a clasei politice de la Chisinau, aflata vadit, in cea mai mare parte, sub influenta sau chiar controlul
Kremlinului.

Alegerile parlamentare din 25 februarie

Campul politic - partide si aliante

In data de 25 ianuarie s-a incheiat depunerea listelor la Comisia Electorala Centrala. Partidul Popular Crestin
Democrat a reusit sa fie primul partid incris in buletine, prezentandu-se la CEC in data de 12 ianuarie, la ora 6.00
dimineata, cu listele complete (ordinea tiparirii in buletinele de vot este ordinea sosirii si inscrierii la CEC).
Campania electorala dureaza 45 de zile, jumatate din durata normala, iar ziua alegerilor este fixata in data de 25
februarie. Costul oficial al campaniei - 7 milioane de lei, adica aproximativ 500.000 de dolari.

Pentru cele 101 locuri de deputati sunt inscrisi in total 1.672 de candidati. Din cei 1.672 de candidati, 73 au ocupat
functii de deputat si in Parlamentul precedent. PCRM - 32; 11 deputati candideaza pe lista PRCM, 7- pe lista PD,
cate 6 - pe listele PPCD si PFD, 5 - pe lista Aliantei Braghis, 3 - pe lista PNL, 2 - pe lista PNTCD si 1 - PTCD.

OSCE si-a inceput deja misiunea de monitorizare pe termen lung a campaniei electorale. Misiunea este condusa de
Excelenta Sa Ambasadorul Charles T. Magee din SUA. Din misiune fac parte 8 reprezentanti ai SUA, Italia,
Bulgaria, Norvegia, Slovacia, Polonia si Germania. Vor mai sosi la Chisinau inca 80 de observatori din tarile
membre ale OSCE. Una dintre primele declaratii publice ale ambasadorului Charles Magee, sef al Misiunii OSCE
de monitorizare a alegerilor din R. Moldova atentioneaza: "Riscul falsificarii alegerilor este foarte mare".

Din numarul total de 2.400.000 de alegatori inscrisi pe liste, peste 150.000 se afla in Transnistria. Autoritatile de la
Tiraspol au refuzat sa admita organizarea sectiilor de votare pentru alegerile parlamentare de la 25 februarie pe
motiv ca Transnistria este un stat separat in care Republica Moldova nu are reprezentanta diplomatica. Vor exista
totusi opt sectii speciale de votare pe malul drept al Nistrului, pe linia de "frontiera".

Deputatul comunist Aleksandr Radcenko din Sovietul suprem de la Tiraspol, considera ca ar fi binevenita
organizarea sectiilor de votare in partea stanga a Nistrului, in vederea acumularii de catre PCM a unui numar mare
de sufragii. Reprezentantii gruparilor bolsevice si rusofone - Aleksandr Radcenko, Oleg Horjan si Nikolai Buceatki -
au participat, la 12 ianuarie curent, la congresul Partidului Comunistilor, desfasurat la Chisinau.

Opozitia transnistreana, sustinatoare a comunistilor, este interesata de deschiderea in regiune a sectiilor de votare. in
alegerile parlamentare din 25 februarie, Partidul Comunistilor din Moldova nu va reusi sa acumuleze numarul
necesar de voturi pentru a forma o majoritate parlamentara, in cazul in care la scrutin nu vor participa si locuitorii
regiunii transnistrene. Radcenko a depus eforturi pentru a convinge conducerea RMN sa accepte organizarea de
alegeri dar presedintele sovietului suprem, Grigori Marakuta a anuntat ca administratia republicii transnistrene
autoproclamate nu va permite desfasurarea alegerilor in localitatile din partea stanga a Nistrului si nici nu va asigura
transportul celor care doresc sa se deplaseze la sectiile de votare din partea dreapta a Nistrului.

Initial se credea ca nici la Comrat nu vor avea loc alegeri dar pana la urma Adunarea Populara a Unitatii teritorial-
administrative Gagauz-Yeri a adoptat decizia de participare a locuitorilor autonomiei gagauze la scrutinul din 25
februarie. Primarii din unele localitati refuza totusi sa deschida sectii de votare, influentati de baskanul gagauz
Dimitri Croitor.

Gagauzii au recurs la un adevarat santaj pentru a permite desfasurarea alegerilor. Adunarea Populara a Gagauziei era
nemultumita ca in Parlamentul Republicii Moldova nu exista deocamdata deputati din UTA Gagauzia. Pentru a
obtine bunavointa Comratului, Guvernul Republicii Moldova a aprobat transmiterea patrimoniului de stat in
proprietatea publica a UTA Gagauzia, la inceputul lunii ianuarie. Cota statului in capitalul social al intreprinderilor
transmise in gestiunea Gagauziei era de 64-96 %.

Astfel in proprietatea Gagauz-Yeri s-au transmis SA "Ekini" (Comrat), SA "Berechet" (Ciadir-Lunga), Fabrica de
fermentare a tutunului din Ciadir-Lunga, SA "Arnaut-Petrol", "Ciadir-Petrol" si "Vulcanesti-Petrol", precum si
reteaua de irigare a lacului Ialpug. Din lista respectiva a fost exclusa deocamdata Fabrica de vinuri "Chirsova",
intreprinderea urmand a fi cedata Gagauziei dupa rambursarea totala a creditului de 5 mil. dolari americani, suma de
care fabrica a beneficiat sub garantia Guvernului Republicii Moldova.

In 10 ianuarie deputatii din Comrat au transmis Parlamentului si Presedintiei de la Chisinau dorinta lor ca in
Legislativ sa aiba mandate asigurate cel putin patru deputati gagauzi. Voronin s-a deplasat la Comrat si le-a cerut
deputatilor din Adunarea Populara a autonomiei gagauze sa semneze un acord de sustinere a PC in alegerile
parlamentare introducand in schimb in listele electorale ale PC opt candidati de nationalitate gagauza, inclusiv
primul baskan (guvernator) al Gagauziei, Gheorghi Tabunscic. Gagauzia este considerata, in mod traditional, o
regiune "rosie" a Moldovei, in ultimele alegeri parlamentare, din 1998, PCM a obtinut peste 70 % din voturile
alegatorilor gagauzi.

Propunerea de modificare a Codului Electoral, care ar stabili o cota de reprezentativitate in Parlamentul de la
Chisinau a deputatilor din partea autonomiei gagauze, alesi in UTA Gagauz-Yeri pe circumscriptii electorale, va fi
inaintata noului Legislativ imediat dupa alegeri. Pentru desfasurarea alegerilor parlamentare din 25 februarie curent
in UTA Gagauz-Yeri vor fi deschise aproximativ 60 de sectii de votare.

Aproximativ 600.000 de alegatori nu vor putea fi prezenti la vot deoarece se afla peste granite, la munca. Oficial,
peste hotarele Republicii Moldova nu s-ar afla decat in jur de 13.000 de cetateni ai Moldovei cu drept de vot,
respectiv in Rusia - 7.358 , Cehia - 1.501, Grecia - 2.783 si Israel - 759 de cetateni. Cei aflati ilegal peste granite nu
vor veni la vot, in circumscriptiile care vor fi organizate la ambasade, deoarece se tem ca vor fi luati in evidenta si
vor avea de suferit. Nu exista date certe din care sa rezulte cati dintre cetatenii moldoveni aflati ilegal peste hotare
sunt alogeni, dar se stie ca, in general, alogenii sunt masati in orase si au un trai mai bun decat romanii, detinand
parghiile economice si controland aproximativ 80% din comertul si afacerile Moldovei deci motive ca sa plece in
strainatate la munci necalificate, in general, si prost platite, nu prea ar avea. Precizarea este necesara pentru a
dobandi o imagine cat mai apropiata de realitate cu privire la compozitia si numarul celor care vor participa la vot.

Adunand suma celor 600.000 de moldoveni aflati peste hotare si pe cei 150.000 din Transnistria care vor fi
impiedicati sau descurajati sa participe la vot, intr-un fel sau altul, rezulta ca soarta tarii va fi hotarata doar de catre
aproximativ 75 % din electorat, din care mai trebuie scazuti cei aproximativ 30 % care nu vor sa participe la vot,
conform sondajelor, rezultand in final ca votul va fi hotarat doar de 45 % din populatie. Avand in vedere ca
minoritatile de regula se duc la vot si voteaza compact, si estimand ca din cele 45 de procente de alegatori ramase -
20 % reprezinta minoritarii de limba rusa, deci aproape jumatate din electoratul ramas dupa scaderile succesive
efectuate, intelegem de ce Voronin are asigurat un procent de 30-40 % de locuri in Parlament si de ce Moldova
apare colorata in rosu pe harta Romaniei de odinioara.

In Moldova sunt inregistrate 31 de partide si formatiuni politice. Dintre acestea s-au inscris la Comisia Electorala
Centrala, in ordine:

Partidul Popular Crestin Democrat (presedinte Iurie Rosca);
Blocul electoral "Credinta si Dreptate", compus din Partidul Reformei (presedinte Mihai Ghimpu), Partidul National
Roman (presedinte Ion Buga). Copresedinti ai blocului electoral Mihai Ghimpu, Ion Buga;
Partidul Comunistilor din Republica Moldova (presedinte Vladimir Voronin);
Partidul National Liberal (presedinte Mircea Rusu);
Miscarea social-politica "Pentru Ordine si Dreptate" (presedinte Iurie Colesnic);
Partidul Renasterii si Concilierii din Moldova (presedinte Mircea Snegur);
Partidul Democrat din Moldova (presedinte Dumitru Diacov);
Partidul taranesc Crestin Democrat din Moldova (presedinte Vladimir Reus);
Blocul electoral "Alianta Juristilor si Economistilor", compus din Noul Partid National Moldovenesc (presedinte Ion
urcanu), Partidul Demnitatii Civice din Moldova (presedinte Ion Lipciu). Presedintele blocului electoral -Gheorghe
Avornic;
Blocul electoral "Edinstvo", compus din Partidul Republican din Moldova (presedinte Valeriu Efremov), Partidul
Socialistilor din Republica Moldova (presedinte Veronica Abramciuc). Copresedinti ai blocului electoral Valeriu
Efremov, Veronica Abramciuc;
Miscarea social-politica "RAVNOPRAVIE" (presedinte Valerii Climenco);
Partidul National taranesc Crestin Democrat din Moldova (presedinte Valeriu Muravschi);
Partidul Fortelor Democratice (presedinte Valeriu Matei);
Partidul Democrat Agrar din Moldova (presedinte Anatol Poposoi);
Blocul Electoral "Alianta Braghis", compus din Miscarea social-politica "Forta Noua" (presedinte Valeriu Plesca),
Miscarea profesionistilor "Speranta-Nadejda" (presedinte Vladimir Florea), Partidul socialist din Moldova
(presedinte Victor Morev), Uniunea Muncii (presedinte Gheorghe Sima), Uniunea Centrista din Moldova
(presedinte Ion Morei), Partidul Democratiei Sociale "Furnica" (presedinte Ion Gutu);
Blocul electoral "Plai Natal", compus din Miscarea social-politica "Plai Natal" (presedinte Vladimir Babii), Liga
Nationala a Tineretului din Moldova (presedinte Valeriu Strelet);
Partidul Social - Democrat din Moldova (presedinte Oazu Nantoi);

Valeri Klimenko, liderul Miscarii "Ravnopravie" (Egalitate in drepturi), este o formatiune care reprezinta interesele
minoritatilor etnice. Grupurile etnice, potrivit lui Klimenko, desi constituie doar 35 % din populatie, controleaza 80
% din micul business urmand deci, dupa logica sa, sa capete dreptul de a controla si statul in aceeasi proportie
"pentru a fi restabilita egalitatea in drepturi".

Partidul Comunistilor, Blocul "Edinstvo" si "Ravnopravie" sunt partide care au drept principal obiectiv "promovarea
optiunilor minoritatilor etnice". Unul dintre manifestele electorale ale blocului "Edinstvo", editat desigur in limba
rusa, este intitulat "S Rossiei na veciniie vremena!" (Cu Rusia - pe veci), iar in textul care urmeaza se arata ca doar o
uniune "trainica" a R.Moldova cu Rusia va asigura locuri de munca si investitii.
"S Rossiei na veciniie vremena!" (Cu Rusia - pe veci)



Alegerile din acest an sunt poate cele mai importante din ultimul deceniu, atat pentru Chisinau cat si pentru
Bucuresti. Pe 25 februarie, la urnele de votare, intre electoratul national (proeuropean) si cel comunist (antiroman si
prorusesc) se va da batalia decisiva pentru cursul politic de maine al celui de-al doilea stat romanesc, Basarabia.
Atat observatorii straini cat si principalii concurenti electorali considera actuala campanie pentru alegerea
parlamentului drept una cruciala. Miza in aceste alegeri, generate de incapacitatea alegerii presedintelui tarii, este
dubla. Cine castiga acum ridica intreg potul - conducerea si controlul principalelor institutii ale statului.
Circumstantele desfasurarii actualei campanii nu sunt in nici un fel similare cu cele din campaniile precedente. O
prima particularitate a campaniei electorale in curs de desfasurare este ca, dupa modificarea Constitutiei, principala
problema politica a devenit alegerea unui parlament functionabil. De aceea, partidele parlamentare cu sanse mari nu
mai doresc sa formeze aliante si blocuri electorale cu partidele extra-parlamentare si cu cele mici, chiar daca astfel
de aliante le-ar ajuta sa se departeze de pericolul prabusirii sub pragul electoral de 6%. Acest lucru inseamna ca
fragmentarea politica de pana acum se va diminua intr-o proportie semnificativa. Cine reuseste sa obtina acum un
procent rezonabil, va fi in masura sa se aseze la masa pentru negocieri. Multe partide vor disparea, iar configuratia
politica de acum va conta pentru multa vreme de acum incolo.
Alegerile in baza listelor de partid determina in mod hotarator comportamentul electoral al cetatenilor. Alegatorii
sunt ghidati, in primul rand, de imaginea liderilor, adica a capilor listelor de candidati, iar din acest punct de vedere
rezultatele alegerilor pot fi estimate cu un anumit grad de precizie, desi surprizele nu sunt excluse. Pe parcursul
campaniilor electorale precedente, electoratul moldovenesc si-a demonstrat fidelitatea fata de lideri al caror rating a
oscilat pe parcursul a cinci campanii electorale precedente in limite nesemnificative.
Dar acest fenomen de fidelitate electorala este caracteristic doar pentru doua categorii de lideri politici - cea
reprezentata de fosta elita sovietica, care s-a aratat capabila de a se adapta la noile circumstante politice, si cea
reprezentata de liderii miscarii de renastere nationala de acum 10 ani, a caror credibilitate si experienta politica s-au
consolidat in lupte politice cu implicarea maselor largi ale populatiei.
Din ultima categorie fac parte, in primul rand, liderii Partidului Popular Crestin Democrat. Din prima - liderii asa
numitelor partide centriste si ai Partidului comunistilor. De aceea, comportamentul electoratului de dreapta ori de
stanga este mai usor de prezis. Nu pot fi realizate insa estimari plauzibile privitoare la sansele concurentilor
electorali in campania de acum pornind de la performantele din ultimele doua campanii electorale (1998, 1999)
deoarece configuratia aliantelor politice s-a schimbat.
Ultimele doua sondaje indica urmatoarele procente: La alegerile parlamentare din 25 februarie, aproximativ 20-28 %
dintre alegatori nu vor participa la vot, dupa cum rezulta din datele ultimelor sondaje cunoscute.
Sondajul Institutului pentru Tehnologii Sociale

Potrivit rezultatelor acestui sondaj executat in baza unui esantion de 1340 de persoane din 62 localitati, la sectiile de
votare se vor prezenta 60,7 % din persoanele cu drept de vot. 22,2 % au declarat ca, probabil, vor veni si ei la vot,
iar 5,6 % au declarat ca nu au de gand sa voteze. Cei indecisi constituie 11,5 %. Rezultatele cercetarii arata ca 35,7%
dintre alegatori s-au hotarat deja cu cine vor vota; 24,6 % considera ca vor avea o optiune clara dupa derularea
campaniei, iar 14,6 % vor decide cum sa voteze cu cateva zile inainte de ziua alegerilor. 11,3 la suta se vor decide cu
cine sa voteze in ultimul moment, cand vor ajunge la sectia de votare.
Autorii sondajului subliniaza ca alegatorii indecisi nu trebuie sa fie luati in calcul la stabilirea ratingului preelectoral.
Potrivit sondajului doar cinci formatiuni participante ar putea depasi pragul electoral: - Partidul Comunistilor - 48,2
% din preferintele electoratului; - Alianta Braghis - 15,3 %; - Partidul Renasterii si Concilierii - 9,2 %; - Partidul
Democrat - 6,2 %; - Partidul Popular Crestin Democrat - 6,0 %.
Restul ceilalti candidati ar putea aduna un total de 15 %.
In clasamentul politicienilor care ar putea pretinde functia de Presedinte al R. Moldova, intaietatea o detine Vladimir
Voronin cu 46,3 la suta, urmat de Dumitru Braghis (17,2 %), Mircea Snegur (9,6 %), Ion Sturza (5,9 %), si surpriza,
generalul Nicolae Alexei (5,7 %). Pe ultimele doua pozitii s-au situat Petru Lucinschi (4,6 %) si Iurie Rosca (2,5 %).
Majoritatea celor chestionati (42,6 %) considera ca viitorul presedinte trebuie sa faca parte din partidul majoritar in
Legislativ.
Potrivit sondajului, viitorul Parlament ar trebui sa-si asume urmatoarele prioritati: sa faca ordine in tara - 35,4 %; sa
relanseze economia - 20,8 %; sa imbunatateasca situatia sociala - 16,9 %; sa creeze noi locuri de munca - 13,8 %.
8,7 % dintre cetateni republicii nu mai asteapta nimic de la noua putere, iar 2,3 la suta se pronunta pentru instaurarea
unei dictaturi.
Sondajul Grupului independent de Analize si Investigatii Sociologice

Rezultate ale sondajului efectuat de Grupul independent de Analize si Investigatii Sociologice pe un esantion de
1219 persoane din 27 de localitati in perioada 21-29 ianuarie.
Potrivit acestui sondaj s-au aratat multumiti de viata lor actuala doar 5% din cei chestionati. 87% sunt nemultumiti,
iar 12% nu sunt nici multumiti, nici nemultumiti. 12% din cei chestionati inca nu stiu cu cine vor vota, iar 28% au
declarat ca nu vor participa la vot.
La intrebarea "care credeti ca sunt cauzele saraciei din societatea noastra?" au fost indicate urmatoarele cauze: 64% -
coruptia; 19% - guvernarea proasta; 7% - destramarea URSS; 5% - lipsa specialistilor; 3% - lenevia oamenilor; 2% -
conflictele interetnice.
La capitolul simpatii electorale optiunile s-au impartit in felul urmator: Partidul Comunistilor - 23,7%; Partidul
Popular Crestin Democrat - 12,2%; Alianta Braghis - 6,5%; Partidul Renasterii si Concilierii - 5,1%; Partidul
Democrat - 4%; Partidul National Liberal - 2,8%; Partidul Fortelor Democratice - 2,6%; Blocul Electoral "Plai
Natal" - 1,5%.
Potrivit datelor statistice, circa 20% din alegatorii din Republica Moldova sunt domiciliati in municipiul Chisinau.
47 % din locuitorii capitalei sunt alogeni.
Polarizarea campului politic - antagonismul romani - antiromani

Probabil ca cea mai corecta apreciere s-ar putea estima realizand o medie a rezultatelor celor doua sondaje. Deci la
extremitati lucrurile sunt relativ clare - Voronin mizeaza pe aproximativ 40 de mandate - Iurie Rosca, care a dat o
lovitura prin alaturarea cu generalul Nicolae Alexei, un tip extrem de dur, o celebritate a Moldovei cunoscut pentru
faptul ca a lichidat in corpore cinci grupari mafiote de racketi, are sanse de a obtine in jur de 10-12 %, ceea ce va
insemna, prin redistribuire, o suma de 15-16 mandate in Parlament.
Daca Iurie Rosca va obtine acest scor se poate spune ca a invins, deoarece nici un joc in Parlament nu se va putea
face fara formatiunea sa. Totusi nici aici nu sunt excluse surprizele deoarece cele doua partide au avantajul ca se
intaresc reciproc, prin opozitie directa. Iurie Rosca ar putea sari de procentele estimate daca va reusi sa capteze un
segment foarte important, al electorilor fara decizii si directii clare de vot.
Este vorba de un procent insemnat, estimat la aproximativ 20 % sau chiar mai mult. Pentru zapacirea electoratului s-
au mai lansat in campanie, pe langa cele 5-6 formatiuni cu sanse electorale reale, si vreo 10 formatiuni care vor fi
simpli figuranti, dar care vor fura, impreuna cu candidatii independenti, mai bine de 20 % din voturi. Acest procent
constituie o insemnata prada electorala, reprezentand obiectul principalei confruntari mai ales dintre comunisti si
crestin democrati. Doar aceste doua partide au o strategie de marire a scorului electoral pe seama voturilor risipite de
figurantii la alegeri, voturi care vor reveni, proportional, invingatorilor.
Aceasta strategie se bazeaza pe accentuarea componentei sociale a mesajului politic, respectiv va fi pus accentul pe
mesajul justitiar, va fi punctat jaful si distrugerea economica a tarii de catre "democrati" si readucerea lui intr-o albie
emotionala. Aducerea in fruntea listei a generalului Alexei, taierea oricaror punti de dialog cu toti ceilalti
competitori, lansarea unor acuze dure si a unui mesaj anticoruptie foarte temeinic documentat, sub forma unor
materiale care pareau sa vina dinspre departamentul condus de general, obtinandu-se astfel un transfer de autoritate
dinspre politie catre PPCD, constituie tot atatea atuuri in campania crestin-democratilor. in general se poate observa,
comparativ cu toate celelalte campanii electorale din urma, ca formatiunea Partidului Popular a reusit o serioasa
schimbare de macaz, respectiv si de imagine si de mesaj, smulgandu-se din zona idealista si intrand din ce in ce mai
apasat intr-un tip de actiune politica cu caracter pragmatic, cu priza preponderent sociala si justitiara, o abordare
realista si deci cu mai mari sanse de succes, fata de anii precedenti.
Comunistii i-au declarat public deja pe crestin-democrati drept principali adversari politici. Imediat dupa mutarea
politica de exceptie a crestin-democratilor reprezentata de aducerea generalului Alexei in randurile PPCD,
comunistii au anuntat ca ministrul de Interne va candida pentru partidul lui Voronin. In total trei ministri candideaza
pe listele Partidului Comunistilor - ministrul Afacerilor Interne, Vladimir Turcan, ministrul Transporturilor si
Comunicatiilor, Afanasie Smochin, si ministrul Educatiei si Stiintei, Ilie Vancea. Grupul lui Voronin exprima
interesele fostei nomenclaturii sovietice el insusi fiind unul dintre reprezentantii de frunte ai acesteia, dupa cum
rezulta din chiar datele sale biografice.
Exista premiza constituirii unui camp politic bipolar format de comunisti si crestin-democrati, care poate reordona
intreaga compozitie a electoratului. Crestin-democratii n-au ezitat sa-si asume aceasta situatie, acceptand acest rol
care le ofera posibilitatea polarizarii totale a disputei politice. Ambele formatiuni capitalizeaza rolul exclusiv pe care
il detin pentru intreg segmentul politic de stanga ori de dreapta, diminuand rolul formatiunilor ce pretind suportul
electoratului de pe aceste segmente.
Sloganul crestin-democratilor - voteaza util, chiar daca nu-ti place formatiunea -, vine sa confirme aceste planuri. La
randul lor, comunistii, prin comportamentul lor agresiv si victorios, mizeaza a priori pe electoratul indecis. Atacurile
dure la adresa Comisiei Electorale Centrale, invinuirea acesteia de partizanat, incercarea de a obtine o imagine de
victimizare sunt indreptate spre sporirea simpatiilor electoratului de stanga. n plus, sunt avantajati si de sinceritatea
cu care isi declara scopurile si care chiar le poate mari credibilitatea, in raport cu celelalte formatiuni care si ele, in
realitate, apartin, insa mai mascat, aceluiasi centru.
Spre exemplu, comunistii nu ascund deloc ca tinta lor este integrarea tarii in CSI, ca resping Uniunea Europeana, ca
vor aderarea la Uniunea Rusia-Belarus si nu fac nici un secret din suportul electoral promis formatiunii lor de catre
liderii Rusiei, stiind ca astfel de informatii n-au cum sa le strice imaginea in fata electoratului de stanga, ci
dimpotriva, le aduce votul rusofonilor si a tuturor nostalgicilor care ofteaza dupa vechea Uniune Sovietica, neavand
deocamdata altceva la dispozitie decat integrarea in Uniunea Rusia - Belarus. Batalia se va da deci de fapt nu intre
platforme de partid si directii ideologice, ci intre reprezentantii rusilor si cei ai romanilor. Este de prevazut ca vor
avea loc si ciocniri destul de ascutite intre cele doua grupari.
In teritoriu campania a inceput deja sa aiba accente contodente. Presedintele organizatiei locale a Partidului Popular
Crestin-Democrat din comuna Clocusna, judetul Edinet, Ion Jitaru, a fost atacat, la 6 februarie curent, in aceeasi
localitate, de Iurie Bucari, alias "Broscoi", seful racketilor care activeaza in localitatile din fostul raion Ocnita. In
timp ce Ion Jitaru repartiza materiale electoral, a fost oprit de Iurie Bucari, care i-a cerut sa nu faca propaganda
electorala, pentru ca "aici vor castiga "Alianta Braghis" si comunistii". Bucari l-a lovit in fata si apoi l-a calcat in
picioare. Ion Jitaru s-a ales cu comotie cerebrala, cu o fractura a nasului si cu alte leziuni corporale.
Membrii PPCD au mai incasat-o si cu alte ocazii. Astfel, in anul 1998 a fost asasinat liderul sectiei Botanica a PPCD,
Valentin Ciobanu, in anul 2000 au fost agresati trei lideri ai PPCD - Mircea Ciobanu, Dumitru Osipov si Sergiu
Burca, iar presedintele partidului, Iurie Rosca, a scapat cu viata ca prin minune in urma unui accident rutier.
Pe parcursul activitatii parlamentare, intre 1998-2001, deputatii crestin-democrati au prezentat numeroase initiative
legislative in cele mai diverse domenii de legiferare: regim consitutional, securitatea statului, accesul la informatii,
protectie si asistenta sociala, activitate economica. Practic, toate initiativele Partidului Popular au fost respinse de
"colegii" din Parlament. Unele pentru ca atingeau interesele obscure ale celorlalte grupuri parlamentare, altele din
indiferenta acestora fata de problemele societatii.
Motivul principal pentru care crestin-democratii nu pot realiza aliante cu alte partide din spectrul politic al Moldovei
rezulta cu claritate din examinarea situatiei prezentate in acest scurt documentar: practic aproape toate formatiunile
politice sunt implicate prin liderii lor, de regula proveniti din nomenclatura sovietica, in activitati infractionale, pe de
o parte, sau slujesc interese prorusesti si antieuropene, ori pe fata ori ascunsi dupa o retorica inselatoare. PPCD este
pana in prezent singurul partid de care nu este legat nici un scandal de coruptie, ai carui lideri si-au vazut de treaba
atat cat au putut in cadrul politic actual fara a se implica in jaful generalizat careia i-a cazut prada Basarabia, ba
dimpotriva, incercand prin toate mijloacele sa stopeze actiunile agresive, de dezmembrare si distrugere organizata a
Moldovei. Pe langa acestea conducerea acestui partid duce o adevarata batalie juridica, care dureaza deja de opt ani,
pentru recunoasterea statutului legal a Mitropoliei Basarabiei, impiedicata de toate guvernele de pana acum sa-si
reintre in drepturi. Tot de membrii Partidului Popular, unii dintre acestia organizatori ai Miscarii Voluntarilor sunt
legate si episoade importante ale razboiului din Transnistria.
Cele mai importante legi propuse de PPCD sunt cele care privesc scoaterea Moldovei de sub controlul si influenta
Moscovei si cele care traseaza proiectul integrarii europene. Aflati in prima linie de bataie cu uriasul moloh rus,
tinerii parlamentari ai miscarii unioniste s-au comportat pana in prezent ca niste adevarati oameni de stat, actori ai
unui joc geopolitic major, pe care putini dintre membrii clasei politice romanesti de astazi au stiut sa si-l asume cu
atata curaj si daruire.
Lupta politica la "centru"

Lupta la asa-zisul "centru" se va da intre Partidul Democrat (lider - Ion Sturza) si "Alianta Braghis", condusa de
primul ministru, iar ambele formatiuni se vor adresa, si vor incerca sa capteze practic acelasi segment de electorat.
Capii de lista ale ambelor formatiuni sunt politicieni tineri, numai ca unul a fost deja prim ministru, iar altul mai este.
Diferenta esentiala, insa, este faptul ca Partidul Democrat a pierdut sustinerea presedintelui Lucinschi, iar "Alianta
Braghis" este lansata cu sprijinul acestuia.
Marele avantaj al lui Braghis nu este doar suportul lui Lucinschi, ci si pozitia de prim ministru pe care o detine. Pe
lista "Aliantei Braghis" mai candideaza si vicepremierul Lidia Gutu, vice-premierul Valeriu Cosarciuc si prefectii
municipiului Chisinau si ai judetelor Chisinau, Ungheni si Balti. Functionarii guvernamentali care figureaza pe lista
de candidati a Aliantei Braghis au fost suspendati din functie pe durata perioadei electorale Primul Ministru Dumitru
Braghis, capul de lista al Aliantei, a declarat ca nu se va retrage din postul pe care il ocupa "deoarece Executivul
trebuie sa-si continue activitatea chiar in conditiile unei campanii electorale".
Transferul de autoritate de la institutii sau functionari publici catre candidatii pe care ii sustin in alegeri, le asigura
din start acestora un suport electoral estimat a fi in limitele a 10 - 15 % din voturile alegatorilor. Din acest punct de
vedere, "Alianta Braghis" poate conta pe un rezultat bun. Conform reprezentantilor intelectualitatii din Basarabia
acest rezultat nu ar fi cu nimic mai putin ingrijorator decat victoria comunistilor. Astfel in "Literatura si arta"
redactorul-sef al ziarului, cunoscutul scriitor N. Dabija, in articolul "Minciuna vine de la Rasarit" arata ca Rusia se
implica indirect in viata politica din RM. Potrivit autorului, "Alianta Braghis" copiaza intru totul programul electoral
al lui Voronin, promitand ca limba rusa va fi limba de stat in Moldova. Intr-o declaratie publica a Consiliului
Uniunii Scriitorilor din R. Moldova acestia isi exprima unanim ingrijorarea deosebita pe care o starnesc unele
programe electorale, orientate in interesul Rusiei, in special cele ale PCRM si formatiunea "Edinstvo".
Accentuarea "centrismului" presupune o oferta pentru toti alegatorii care resping extremitatile, dar principalul efort
al gruparii Braghis va fi indreptat spre devalidarea Partidului Democrat. Performantele electorale ale Partidului
Democrat in campaniile electorale precedente au fost de aproximativ 18 %. Pe principiul vaselor comunicante,
succesul "Aliantei Braghis" va fi proportional cu insuccesul Partidului Democrat, la fel cum cu trei ani inainte
succesul acestuia din urma a avut la baza ruinarea Partidului Democrat Agrar, aflat pe atunci la putere. Totusi,
Partidul Democrat are bani, sponsori puternici, structuri teritoriale dezvoltate, membri ai partidului in functii de
conducere ale administratiei publice locale, acces la mijloace de informare in masa.
Partidul Democrat si Partidul Renasterii si Concilierii, condus de Mircea Snegur, au perfectat o intelegere de a se
sustine reciproc in vederea cuceririi electoratului de centru-stanga si respectiv de centru-dreapta, precum si de a face
front comun impotriva expansiunii "Aliantei Braghis". Partidul Democrat il are drept cap de lista pe fostul premier
Ion Sturza, iar printre cei inclusi in lista electorala sunt si Alexandru Muravschi, Vladimir Filat si Anatol Arapu, ex-
ministri in Cabinetul Sturza.
PRCM a fost constituit in 1995 de catre presedintele Republicii Moldova de atunci, Mircea Snegur. La alegerile
prezidentiale din 1996, PRCM a sustinut candidatura lui Mircea Snegur pentru functia de sef al statului. Atat la
alegerile parlamentare din 1998, cat si la cele locale din 1999, PRCM a participat in cadrul blocului electoral
Conventia Democrata din Moldova (CDM). La alegerile din 1998 a obtinut 26 de mandate de deputat, dintre care 12
au revenit membrilor PRCM.
Factorul Moscova

Rusia face un joc subtil in aceste alegeri, lasand sa se creada ca-i prefera doar pe comunisti si ca s-a racit fata de
Lucinschi, daca luam in seama tratarea cu refuz a premierului Braghis in problema suportului pentru contractarea
gazelor naturale. La jumatatea lunii ianuarie, Braghis s-a deplasat la Moscova, unde a incercat, cu evidenta intentie
electorala, perfectarea unui contract pe care guvernul Rusiei l-a respins, amanandu-l pana dupa alegeri.
In timpul vizitei Braghis s-a intalnit cu presedintele Federatiei Ruse, Vladimir Putin, cu premierul Mihail Kasianov,
cu ministrul de externe Igor Ivanov si cu Evgheni Primakov, seful Comisiei de stat pentru solutionarea problemei
transnistrene. Scopul anuntat al vizitei era semnarea acordului-cadru interguvernamental privind livrarea gazelor
rusesti catre Moldova in anul 2001. Insa acest acord nu a fost semnat, desi premierul rus Mihail Kasianov si-a
exprimat satisfactia in legatura cu decontarile curente ale Moldovei pentru gazele livrate, afirmand ca Moldova a
achitat 83 % din livrarile de gaze pe anul 2000, acesta constituind cel mai inalt indice pentru tarile CSI.
Cu toate acestea, tot Kasianov a fost cel care a anuntat ca guvernul rus nu va semna nimic pana la 25 februarie,
amanunt care a fost un dus rece pentru Braghis si Lucinschi, cu atat mai mult ca la Moscova, in conferinta de presa,
Braghis a fost pus, prin intrebari iscusite ale jurnalistilor rusi, in postura penibila de a se justifica. Soarta lui Petru
Lucinschi si cariera sa politica depind in mare masura de procentele pe care le va lua Braghis, deoarece in functie de
aceste procente el isi va putea negocia o functie in conducerea Comitetului Executiv CSI.
Voronin in schimb a fost primit mult mai bine la Moscova. La inceputul lunii ianuarie, deci inaintea lui Braghis,
Voronin a fost primit de Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse. Desi teoretic se anuntase a fi o vizita
protocolara, de maxim 25 de minute, conform regulamentului, convorbirea cu Putin a devenit o discutie ampla care
a durat aproape o ora si jumatate. Voronin a lasat sa se inteleaga ca va primi sprijin direct din partea lui Putin, in caz
ca va ajunge presedinte. Elementele principale ale programului lui Voronin invoca Uniunea Sovietica in clar, fara
ascunzisuri.
Voronin vrea sa obtina atribuirea statutului de cea de a doua limba de stat in Republica Moldova pentru limba rusa,
sa modifice legea cu privire la limba romana, revenind la glotonimul artificial al limbii "moldovenesti", sa
revizuiasca Legea cu privire la impartirea administrativ-teritoriala a Republicii, restabilind statutul raioanelor, mai
exact sa realizeze o forma de federalizare a Moldovei care sa dea castig de cauza transnistrenilor lui Smirnov.
Candidatura lui Voronin la Presedintie nu este foarte sigura, dupa alegeri, insa o Coalitie de guvernare Voronin
Braghis este foarte posibila si anuntata deja de diferite semne de curtoazie preelectorale. Un candidat surpriza la
presedintie, altul decat Voronin, nu ar fi deloc exclus. Pentru a salva imaginea publica a Coalitiei si guvernarii este
posibil ca viitorul candidat cu sanse de castig la presedintie sa fie chiar Braghis. Viitorul presedinte va avea toate
sansele sa obtina de data aceasta ceea ce lui Lucinschi nu i-a reusit, respectiv transformarea Moldovei in republica
prezidentiala. Proiectul de lege exista si nu asteapta decat reconfigurarea parlamentului pentru a trece fara probleme.
Succesiunea guvernelor in ultimii doi ani


Episodul Urechean

9 februarie 1999. Dupa demisia guvernului Ciubuc-2 si nominalizarea de catre presedintele Petru
Lucinschi a primarului Serafim Urechean pentru functia de prim-ministru, acesta a venit cu o
garnitura de "de profesionisti", la vederea careia reprezentantul de atunci al Fondului Monetar
International la Chisinau, Marc Horton, a declarat ca: "unele persoane cu trecut corupt au ajuns
sa figureze pe lista candidatilor la guvernare. Cred ca exista probe destule de la Curtea de
Conturi si de la Procuratura, care demonstreaza cine a fost corupt in trecut. si acest aspect este
cel care ma ingrijoreaza mai mult decat, pur si simplu, participarea comunistilor in guvern.
Atunci cand ne uitam la o lista cu potentiali candidati, trebuie sa ne uitam si la trecutul, si la
experienta lor".

In opinia lui Mark Horton, explicatia cea mai plauzibila pentru toate "esecurile si oportunitatile
ratate pe parcursul istoriei moderne a Republicii Moldovei ar fi coruptia si interesele de grup".
Pe data de 12 februarie, reprezentantul de atunci al BM, James Parks, s-a solidarizat si el cu
aceasta declaratie. Intrebat daca impartaseste ingrijorarea reprezentantului permanent al FMI in
ceea ce priveste nominalizarea la portofoliile in noul guvern a unor persoane corupte sau sub
ancheta, Parks a declarat: "Este clar ca ideea si speranta noastra este ca guvernul cu care lucram
sa fie transparent. Nicaieri in lume nu avem dorinta de a lucra cu un Guvern care ar fi corupt".
Gradul de corupere a demnitarilor a trezit si ingrijorarea lui Roger Grawe, inalt responsabil al
Bancii Mondiale, care atentionase la timpul sau si Guvernul Sturza-Andronic sa treaca la masuri
concrete de dezradacinare a coruptiei care paraliza aparatul de stat.

Incurajat de atitudinea forurilor internationale Iurie Rosca, pe atunci aflat in postul de
vicepresedinte al Parlamentului, a treia functie in stat, a trecut la actiuni ferme acesta fiind
momentul initierii formulei "pentru un guvern al mainilor curate", transformata de crestin-
democrati in principala parghie de atac a regimului Lucinschi.
Componenta nominala a Guvernului propusa consecutiv de Urechean liderilor grupurilor
parlamentare se caracterizeaza prin prezenta unor candidaturi care pot fi grupate in trei categorii:
1. Reprezentanti ai PRCM si apropiati ai echipei Snegur-Andronic.
2. Persoane compromise, mentionate in materialele Curtii de Conturi si ale Procuraturii (Valeriu
Chitan, Ion Casian, Valeriu Bulgari, Ion Musuc, Vasile Iovv).
3. Liderii partidelor extraparlamentare apropiate presedintelui Petru Lucinschi care au pierdut
alegerile parlamentare (Mircea Rusu, Ion Musuc, Valeriu Munteanu, Vladimir Florea).
Uitand de declaratiile sale privind neparticiparea PRCM la formarea Guvernului in cazul in care
Nicolae Andronic nu va fi desemnat candidat pentru functia de prim-ministru, in negocierile cu
Urechean Mircea Snegur s-a dovedit a fi un zelos promotor al cadrelor PRCM, insistand ca
Nicolae Andronic sa detina functia de prim-viceprim-ministru, in subordinea caruia sa fie
ministerele de forta. Fiind lipsit de sprijinul PPCD, intrucat Iurie Rosca a declarat ca grupul sau
respinge oferta acestuia, Urechean a inteles ca nu are sanse sa fie investit si s-a retras din cursa.

Episodul Sturza

In sirul desemnarilor facute de presedintele Lucinschi pentru functia de premier, Serafim
Urechean a fost urmat de Ion Sturza. Candidatura acestuia a fost propusa de Iurie Rosca. Crestin-
democratii si-au declarat intentia de a sprijini un viitor cabinet Sturza cu conditia ca acesta sa nu
admita promovarea acelorasi elemente corupte. Sturza intrunea toate preconditiile necesare
pentru nominalizarea la functia de premier. in plus, acesta reprezenta "noul val" de politicieni.
Decretul fiind emis, lui Sturza nu-i ramanea sa faca decat doua-trei lucruri simple: sa se
debaraseze de elementele dubioase din fostele echipe guvernamentale; sa fie corect si echitabil
cu toate partidele din arcul guvernamental si sa demonstreze ca dispune nu numai de competenta,
ci si de caracter.
In garnitura guvernamentala propusa, singurul element nou pe care l-a adus Ion Sturza in raport
cu omul din "vechea garda Ciubuc" a fost extinderea nemasurata a Blocului pentru o Moldova
Democratica si Prospera asupra absolutei majoritati a posturilor cheie din Guvern. Un singur
partid, avand doar 24 de mandate din cele 60 ale ADR, urma sa controleze toate structurile
guvernamentale cu caracter economico-financiar. Prezenta in echipa Sturza a mai multor
persoane cu un trecut dubios i-a facut pe crestin-democrati sa nu sustina echipa propusa
Parlamentului. Fara voturile crestin-democratilor, guvernul Sturza putea acumula 51 de voturi, in
timp ce pentru investire erau necesare 52.

Dumitru Diacov nu a riscat, totusi, sa supuna votului confirmarea cabinetului Sturza. Altfel,
neacumularea numarului necesar de voturi pe de o parte zadarnicea intentia de a-l instala pe
Sturza, iar pe de alta parte apropia pericolul dizolvarii, dupa cel putin 3 incercari, de catre
presedintele Lucinschi, a Parlamentului. In cadrul negocierilor ulterioare pentru formarea
cabinetului Sturza, crestin-democratii au cerut posturile de Ministru de Stat si Ministru de
Finante. Dupa ce si aceasta cerere a fost respinsa de Ion Sturza, pe motiv ca aceste functii sunt
rezervate pentru Vladimir Filat si Anatol Arapu, cu care Sturza a lucrat "in echipa", crestin-
democratii au renuntat la portofoliile guvernamentale si au cerut doar functia de Procuror
General si cea de presedinte al Curtii de Conturi. Propunerea a ingrijorat partenerii de coalitie, in
special pe Dumitru Diacov, si a fost respinsa. Dupa aceste negocieri, Iurie Rosca a declarat ca
PPCD este tratat in mod discriminatoriu si a mentionat ca PPCD a intrat in ADR pentru a merge
impreuna cu alte partide la guvernare, nu la furat.

In consecinta PPCD a refuzat, pentru a doua oara, sa acorde sprijin politic cabinetului Sturza.
Scenariul primei incercari s-a repetat aproape fara abateri. Ion Sturza a prezentat acelasi program
si aceeasi echipa, Iurie Rosca a iesit la tribuna si a expus aceeasi pozitie principala. Dupa ce
componenta guvernului a fost totusi votata de 51 de deputati din formatiunile lui Diacov, Snegur
si Matei, crestin-democratii si-au retras reprezentantii din guvern.
Votul a fost contestat la Curtea Constitutionala, care i-a anulat rezultatele, astfel incat
presedintele Petru Lucinschi a venit in Parlament cu acelasi candidat la functia de premier.

De data acesta, premierul desemnat nu a mai purtat negocieri cu PPCD. Venit pentru a treia oara
in Parlament ca sa ceara vot de investitura, Ion Sturza a pastrat neschimbata lista initiala a
guvernului. Dupa ce cabinetul a fost votat de acceasi 51 de deputati din formatiunile lui Snegur,
Diacov si Matei, presedintele Parlamentului, Dumitru Diacov, a declarat ca are o scrisoare a lui
Ilie Ilascu, prin care acesta isi da votul pentru guvernul Sturza. Cabinetul Sturza a fost investit la
a treia tentativa, prin folosirea frauduloasa a votului lui Ilie Ilascu. Desi regulamentul
Parlamentului nu prevedea posibilitatea votului prin corespondenta, guvernul si-a inceput
activitatea.
In acest caz, s-a mizat pe faptul ca nimeni nu va putea sa atace acest vot, nul sub aspect juridic,
dar inatacabil sub aspect politic si moral. E lesne de imaginat cat de liber poate fi votul unui
condamnat la moarte, vot, chipurile, adus in plic si considerat ca fiind valabil prin corespondenta.
Se stie cu certitudine ca in celula lui Ilascu nu intra nimeni, fara acordul serviciilor secrete ruse si
transnistrene.

Fostii parteneri au cautat sa impinga grupul parlamentar al PPCD-ului in afara aliantei. Din
moment ce acesta a fost izolat politic prin utilizarea frauduloasa a votului lui Ilie Ilascu, caderea
guvernului Sturza devenise doar o chestiune de timp. Aceasta situatie i-a facut pe crestin-
democrati sa se uneasca cu deputatii independenti si cu cei comunisti in efortul de destituire a
acestui cabinet, asumandu-si in felul acesta riscul imaginii formatiunii in fata opiniei publice.
Toti capii guvernului, incepand cu presedintele Parlamentului, au fost implicati in foarte grave
cazuri de coruptie, de delapidare a banilor publici, privatizari ilicite, contrabanda etc. In acel
moment, nu exista o problema mai importanta decat decriminalizarea structurilor de stat.
Deosebirile, chiar cele radicale, de program si de doctrina, au fost trecute pe planul doi, in
numele supravietuirii statului. La 8 noiembrie 1999, 58 de deputati au votat pentru acordarea
votului de neincredere guvernului Sturza.

Episodul Bobutac

Fosta majoritate parlamentara a trecut in opozitie, iar presedintele Petru Lucinschi, dupa
consultari cu grupurile parlamentare, l-a nominalizat pentru functia de premier pe ambasadorul
Republicii Moldova la Moscova, Valeriu Bobutac. incepand cu anul 1990, Bobutac a fost
ministru al comertului in patru guverne succesiv. Venit la Chisinau, acesta a elaborat un program
de guvernare care suna foarte bine, pro-occidental, reformist, insa a venit cu o echipa la fel de
proasta sau chiar si mai proasta decat cea a lui Sturza. Fiind sprijinit masiv si de presedintele
Lucinschi, dar si de partidul comunistilor, Valeriu Bobutac a crezut, la fel ca si Sturza la timpul
sau, ca poate nesocoti cele noua mandate ale crestin-democratilor.

Grupul parlamentar al PPCD si-a concentrat eforturile pentru restabilirea in atributii a
generalului Nicolae Alexei concediat si dat afara din politie de guvernul Sturza si numirea lui in
functia de ministru al Afacerilor Interne. Initiativa a fost primita cu rezerve de comunisti si de
presedintele Petru Lucinschi, care au declarat ca sustin restabilirea lui Alexei in organele de
Interne si in fruntea Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate si Coruptiei, si chiar
numirea in calitate de ministru adjunct de Interne, dar nu si in calitate de ministru.

Ulterior, intelegand ca nu va acumula numarul necesar de voturi, Valeriu Bobutac si-a anuntat
retragerea din functia de candidat la postul de prim-ministru. Cererea a fost depusa dupa ce
Bobutac a avut o intalnire cu presedintele Parlamentului, Dumitru Diacov, liderul CDM, Mircea
Snegur si prim viceprim-ministrul in guvernul Sturza, Nicolae Andronic, n-a mai intreprins a 2-a
incercare care ar fi exercitat presiuni politice asupra premierului desemnat. Formatiunile
declarate in opozitie au incercat sa obtina retragerea lui Bobutac, scopul fiind de fapt, dupa cum
s-a vazut din evolutiile ulterioare, readucerea lui Sturza la Guvern.

La insistenta presedintelui Lucinschi, Bobutac a venit totusi in fata parlamentului pentru a-si
prezenta echipa si programul de guvernare. Cu doua ore inainte, lista nu era inca convenita
definitiv, unul din punctele in discutie fiind functia de ministru de Interne. Pe data de 22
noiembrie 1999, Bobutac a prezentat programul de guvernare si echipa, au urmat discursurile
reprezentantilor grupurilor parlamentare, dupa care deputatul PPCD Sergiu Burca a declarat ca
crestin-democratii nu vor vota guvernul Bobutac, intrucat au "rezerve destul de mari" fata de mai
multe persoane din cabinet. Pentru sustinerea acestuia s-au pronuntat doar 48 de deputati
comunisti si independenti.

In lista propusa de Valeriu Bobutac ministerele de forta erau reprezentate exclusiv de candidati
propusi de seful statului, iar portofoliile blocului social si economic erau impartite intre
presedintele Lucinschi si grupul parlamentar al comunistilor, celor din urma revenindu-le patru
portofolii, printre care si cel al ministrului Industriei si Energeticii. Acesta urma sa fie condus de
Vasili Iovv.

Pentru functia de ministru al Afacerilor Interne in cabinetul Bobutac a fost propus Vladimir
Iurcan, in pofida insistentelor lui Iurie Rosca de a-l numi in aceasta functie pe generalul Nicolae
Alexei. Valeriu Bobutac nu a mai acceptat pentru a doua oara numirea sa in functia de candidat
la postul de prim-ministru si a revenit ca ambasador la Moscova.

Episodul Voronin

La sfarsitul lunii noiembrie 1999 liderul comunistilor, Vladimir Voronin, dar si presedintele
Lucinschi, aveau intalniri dese cu liderul Blocului pro-prezidential, Dumitru Diacov. Se incerca
sa se ajunga la o intelegere privind investirea noului cabinet cu votul unei majoritati formate din
deputatii BpMDP, independenti si comunisti. Era negociat chiar un angajament prin care
semnatarii s-ar fi obligat sa asigure acoperire politica noului cabinet de ministri, ceea ce i-ar
permite sa activeze pana la alegerile parlamentare din anul 2002.
Diacov a conditionat, insa, participarea sa la formarea guvernului prin nominalizarea lui Ion
Sturza la functia de premier.

Plenara comunistilor din 29 noiembrie 1999 a decis inaintarea candidaturii lui Vladimir Voronin
in calitate de aspirant la functia de premier, lucru care s-a si intamplat a doua zi. Discutiile pe
marginea componentei echipei s-au purtat in principal intre cei 40 de deputati comunisti si cei 10
independenti. La 7 decembrie 1999 cabinetul Voronin cere votul de investire a parlamentului,
dar nu acumuleaza, exact ca in cazul lui Bobutac, decat 48 de voturi din cele 52 necesare. Pe lista
lui Voronin, pentru functiile de vicepremieri erau propusi Dumitru Braghis, pe atunci ministru
adjunct al Economiei si Reformelor, si deputatul comunist Valerian Cristea.
De data aceasta, crestin-democratii au anuntat din timp ca nu vor vota un guvern comunist.
Astfel, atitudinea principiala a PPCD fata de comunisti a zadarnicit incercarea de a instala un
guvern de extrema stanga.

La acel moment, presedintele Lucinschi putea sa dizolve parlamentul. Potrivit Constitutiei seful
statului are dreptul sa dizolve Parlamentul si sa fixeze data alegerilor parlamentare anticipate
dupa 45 de zile de la prima cerere de investitura sau in cazul in care Legislativul respinge de cel
putin doua ori componenta guvernului propusa de candidatul desemnat pentru functia de prim-
ministru. Pentru prima data dupa demiterea guvernului Sturza votul de investire a fost solicitat de
candidatul desemnat Valeriu Bobutac la 22 noiembrie 1999.

Episodul Casian

Urmatorul candidat desemnat pentru functia de premier urma sa fie Ion Casian, fost ministru al
Informaticii si Telecomunicatiilor in guvernele Sangheli si Ciubuc-1.
Crestin-democratii s-au aratat dispusi sa acorde sustinere lui Casian, totul urmand sa depinda de
capacitatea acestuia de a forma o echipa guvernamentala in stare sa obtina o majoritate sigura in
Legislativ. Casian, care urma sa fie desemnat pe data de 10 decembrie 1999, a declarat presei ca
nu va accepta functia pentru care este propus decat in cazul in care in Parlament va fi constituita
o majoritate care se va angaja sa acorde sustinere neconditionata noului guvern pentru cel putin
doi ani. Cea de a doua conditie formulata de Ion Casian era sa i se acorde o absoluta autonomie
in constiturea cabinetului de ministri.

Acesta a prezentat Biroului permanent al Parlamentului un proiect de acord de constituire a
majoritatii parlamentare, prin care formatiunile semnatare s-ar angaja sa convina asupra unei
candidaturi la functia de prim-ministru, sa renunte la delegarea candidatilor sai in guvern, sa
acorde suportul legal necesar realizarii programului de activitate al viitorului executiv si sa nu-i
inainteze motiune de cenzura pe intreaga perioada de activitate a actualului Parlament.
Proiectul, care nu rezista nici celei mai elementare analize juridice, era o tentativa de a schimba
regulile de formare a guvernului fara a modifica Constitutia si a fost respins de majoritatea
grupurilor parlamentare.

Episodul Braghis

Candidatura ministrului adjunct al Economiei si Reformelor, Dumitru Braghis, a fost ultima
posibilitate a parlamentului de a evita alegerile parlamentare anticipate.
In urma consultarilor purtate cu premierul desemnat presedintele PPCD a declarat ca va acorda
votul de incredere guvernului Braghis. In cadrul acestor negocieri premierul desemnat a dat
asigurari ca il va restabili pe Nicolae Alexei in organele de interne si in fruntea Departamentului
pentru combaterea crimei organizate si coruptiei si il va numi prim-viceministru de Interne.
Existau sanse mari ca Dumitru Braghis sa obtina votul de incredere al Legislativului la momentul
prezentarii, chiar daca nici PPCD, nici alte formatiuni din Parlament nu aveau o reprezentare
directa sau politica in noul guvern.

Cabinetul Braghis a primit votul de investitura pe data de 23 decembrie 1999. Dumitru Braghis
este nascut in anul 1957 in satul Gratiesti, raionul Criuleni. A absolvit Institutul politehnic din
Chisinau. Inginer-electrician. In perioada 1980-1981 - inginer-constructor la Uzina de tractoare
din Chisinau. 1981-1992 - functionar in diferite posturi eligibile in cadrul UTCL din URSS.
1987-1988 - instructor al CC al Partidului comunist din Moldova. 1988-1992 - prim-secretar al
Comitetului Central al Comsomolului din Moldova. 1992-1995 - director general adjunct al
firmei "Moldova-Exim". 1995-1997 - director general al Departamentului relatii economice
externe al Ministerului Economiei si Reformelor. 1997-1998 - ministru adjunct al Economiei si
Reformelor, director general al Departamentului relatii economice externe. 1998 pana la numirea
in functia de prim-ministru - prim adjunct al ministrului Economiei si Reformelor, director
general al Departamentului relatii economice externe.

Perspectiva restabilirii in functie a generalului Alexei nu a convenit fostilor parteneri de coalitie
a PPCD, Dumitru Diacov, Mircea Snegur si Alexandru Mosanu, care au adresat sefului statului
si primului ministru un apel prin care se opuneau numirii generalului Alexei in functiile de prim-
viceministru de Interne si de sef al DCCOC. Motivul e simplu - implicarea exponentilor acestor
grupari in afaceri murdare. Desi, la insistenta PPCD guvernul Braghis l-a restabilit in functie pe
generalul Alexei in functie, ulterior, acesta a fost din nou suspendat, sub presiunea gruparilor lui
Diacov si Snegur, care, la Biroul permanent al Parlamentului i-au cerut in mod ultimativ
ministrului de Interne, Vladimir Iurcan, sa asigure in timp de 24 de ore inlaturarea lui Alexei din
functiile pe care le detine, pana la prezentarea in instantele de judecata a dosarului intentat
impotriva acestuia de procurorului general, Mircea Iuga, mana dreapta a lui Dumitru Diacov.
Rezultatele obtinute de concurentii electorali la alegerile locale din 1999
Consiliile judetene si consiliul municipiului Chisinau:

Blocul comunistilor, agrarienilor si socialistilor a obtinut 405,063 de voturi - 33.26 %, castigand
un numar de 118 mandate respectiv 37.82 procente; Alianta Centrista din Moldova a obtinut 223
570 de voturi - 18.36 %, castigand un numar de 64 mandate respectiv 20.51 procente; Conventia
Democrata din Moldova a obtinut 149 078 de voturi - 24 %, castigand un numar de 42 mandate
respectiv 13.46 procente; Frontul Popular Crestin Democrat a obtinut 93 979 de voturi - 7.72 %,
castigand un numar de 24 mandate respectiv 7.69 procente; Partidul Fortelor Democratice a
obtinut 85 911 de voturi - 7.05 %, castigand un numar de 24 mandate respectiv 7.69 procente;
Uniunea social-democrata "Furnica-Speranta" a obtinut 69 150 de voturi - 5.68 %, castigand un
numar de 16 mandate respectiv 5.13 procente; Partidul National Liberal a obtinut 45 747 de
voturi - 3.76 %, castigand un numar de 11 mandate respectiv 3.53 procente.
Consiliile locale:

Blocul comunistilor, agrarienilor si socialistilor a obtinut 355,562 de voturi - 32.17 %, castigand
un numar de 2 235 mandate respectiv 36.61 procente; Alianta Centrista din Moldova a obtinut
204,756 de voturi - 18.53 %, castigand un numar de 1 214 mandate respectiv 19.89 procente;
Conventia Democrata din Moldova a obtinut 141,300 de voturi - 12.78 %, castigand un numar de
859 mandate respectiv 14.07 procente; Partidul Fortelor Democratice a obtinut 90,487 de voturi -
8.19 %, castigand un numar de 505 mandate respectiv 8.27 procente; Frontul Popular Crestin
Democrat a obtinut 68,604 de voturi - 6.21 %, castigand un numar de 341 mandate respectiv 5.59
procente; Uniunea social-democrata "Furnica-Speranta" a obtinut 54,536 de voturi - 4.93 %,
castigand un numar de 249 mandate respectiv 4.08 procente; Partidul National Liberal a obtinut
44,227 de voturi - 4.00 %, castigand un numar de 227 mandate respectiv 3.72 procente.
Primarii in municipii, orase si comune:

Blocul comunistilor, agrarienilor si socialistilor a castigat 124 de primarii; Alianta Centrista din
Moldova 93; Conventia Democrata din Moldova 87; Partidul Fortelor Democratice 51; Frontul
Popular Crestin Democrat 24; Uniunea social-democrata "Furnica-Speranta" 18; Partidul
National Liberal 21.
Email:
intelmedia@mail.md

Website:
www.intelmedia.8m.com

CRIZA ECONOMICA SI POLITICA



Retrospectiva economica a anului 1999

In ultimii zece ani nu a fost, probabil, un an mai contradictoriu, in plan economic, pentru Republica Moldova decat
1999, anul in care creditorii externi au taiat finantarea, dupa ce Parlamentul a respins legile privind privatizarea unor
intreprinderi vinicole si din industria tutunului. FMI si alti creditori externi au suspendat temporar finantarea si
relatiile cu Republica Moldova. Acesta a fost primul an in perioada postbelica, cand la putere s-au perindat trei
guverne, iar politicile economice s-au schimbat in functie de cel care tinea in mana sceptrul guvernarii.

1999 a fost anul in care au fost ratate sansele de a schimba crucial economia, a realiza marile privatizari. 1999 a fost,
de asemenea, anul in care s-au produs, poate, cele mai spectaculoase rasturnari de prognoze. Deficitul bugetar
depasise spre finele anului 5 %, desi se spera intr-o mentinere a lui la nivel de 2 %, iar produsul intern brut, cu o
descrestere de 4 %, "s-a ambitionat" sa rastoarne pronosticul Fondului Monetar International care sustinea ca PIB-ul
nu se va modifica comparativ cu 1998 sau va scadea cu 3 %. Inflatia a fost cea mai mare din ultimii cinci ani,
aproximativ 40 %, si a sfidat astfel prognozele optimiste de la inceput de an, cand se credea ca nu va depasi 13-15
%.

Leul moldovenesc s-a depreciat in 1999 cu circa 40 % si, ca urmare, a crescut pretul la benzina pe parcursul anului
cu 45 %. S-a redus pretul de vanzare-cumparare a pamantului, in particular pentru Chisinau de la 0,5 % pana la 0,3
%; Balti, Tighina (Bender) si Tiraspol - de la 0,3 pana la 0,15 % si pentru localitatile rurale - 0,02% si s-au majorat ,
de la 1 iulie, cu circa 19 % a tarifelor la energia electrica, cu circa 23 % la energia termica si cu 45,1 % la gazele
naturale.

Cat priveste afacerile, majoritatea companiilor din Republica Moldova au inregistrat o descrestere dura in activitatea
lor, in special in volumul de vanzari. Toate afacerile au simtit o lipsa de finantare externa, chiar daca pentru capitalul
circulant au fost disponibile fluxurile interne, nesemnificative. Ca rezultat al riscului crescand dupa criza financiara
din regiune si instabilitatea politica, in anul 1999 sistemul bancar local a majorat rata dobanzii efective si a fost
foarte precaut la creditarea afacerilor.

Au cazut bancile Vias, Guinea si Banca Internationala de Investitii si Dezvoltare Moldo-Bulgara. Cauza falimentului
a fost, practic, una si aceeasi, neonorarea obligatiunilor fata de clienti. Banca Nationala a retras autorizatiile bancilor
vizate privind desfasurarea activitatii financiare la 18 martie, 17 iunie si, respectiv, 4 noiembrie. BNM a numit
administratori in oficiile bancilor insolvabile.

La inceputul anului 1999 economia moldoveneasca se afla la un pas de incapacitatea de plata a datoriilor externe.
Lucrurile evoluau, financiar, din rau in mai rau. Republica Moldova si-a onorat totusi obligatiunile externe, si a
realizat performanta de a rascumpara la un pret foarte favorabil obligatiunile de stat in valoare de 140 milioane de
dolari cedate anterior concernului rus Gazprom in contul unor datorii. Acesta actiune poate fi considerata tranzactia
anului 1999 chiar daca nu este vorba de o afacere in sensul direct al cuvantului. Obligatiunile au fost rascumparate
de la concernul rus Gazprom contra a 47 milioane USD, cu sprijinul unei banci straine. In 1996 Republica Moldova
a transmis Gazprom-ului in scopul restructurarii datoriei obligtiuni de stat in valoare de 140 milioane de dolari SUA
pe o perioada de sapte ani, la o dobanda anuala de 7,5 %.

La 16 aprilie la Chisinau au fost semnate documentelor de fondare a intreprinderii mixte moldo-ruse de tip deschis
MoldovaGaz, in care Chisinaul detine 36 % din actiuni, Gazprom-ul - 50% plus o actiune, iar Tiraspolul 14 % din
actiuni. Ulterior, au fost emise de catre intreprinderea mixta moldo-rusa MoldovaGaz a unor actiuni in valoare de
peste 1,3 miliarde lei.

Anul economic 2000

Statistici - indicatori sociali economici

Cea mai mare realizare economica a anului trecut este deblocarea relatiilor cu organismele financiare internationale,
stopate in noiembrie 1999. Pentru a obtine reluarea relatiilor cu creditorii externi, Moldova a trebuit sa indeplineasca
doua conditii principale - sa voteze legile cu privire la privatizarea intreprinderilor din industria vinului si tutunului,
si sa adopte bugetul pe anul 2001 pana la 1 decembrie 2000.

Desi a ramas problematica pana in ultima clipa, prima conditie a fost indeplinita la 19 octombrie, cand Parlamentul a
adoptat cu 54 de voturi pentru si 36 impotriva pachetul de proiecte individuale privind privatizarea intreprinderilor
din industria vinului si cea a tutunului. Cea de-a doua conditie - votarea Legii Bugetului pe 2001 - a fost indeplinita
cu numai opt ore inainte de expirarea termenului limita.

Dupa ce Moldova si-a onorat obligatiunile asumate, Consiliul Director al FMI a aprobat un credit de 142 de
milioane USD pentru R. Moldova, iar Banca Mondiala - alocarea transei a doua de 20 mil USD din Creditul pentru
Ajustari Structurale precum si grantul Guvernului olandez de 10 mil USD, pe care tot BM il administreaza.

In conditiile in care pe parcursul anului Republica Moldova a fost lipsita de finantare externa, stabilitatea si chiar
aprecierea leului moldovenesc in raport cu dolarul SUA a fost o adevarata surpriza a anului. Desi la 1 februarie 2000
a fost atins cel mai inalt curs leu/dolar de la lansarea monedei nationale - 12.7178 lei pe dolar - anul 2000 a fost cel
mai stabil din ultimii trei ani. In noua luni, leul s-a depreciat nominal cu numai 5.4% in raport cu dolarul,
inregistrand insa o apreciere de 8.7% in termene reale. Numeroasele prognoze, facute inclusiv de oficialii de la
BNM, despre o eventuala devalorizare a leului in toamna nu s-au confirmat.

Tot din categoria rezultate pozitive ale anului intra si executarea Bugetului de Stat la venituri. Este pentru prima data
in ultimii cinci ani cand Moldova a obtinut venituri mai mari decat conta la inceput de an, inclusiv datorita
reesalonarii datoriei externe in suma de 12,8 mil USD, reducerii emisiunii hartiilor de valoare de stat cu circa 60 de
milioane de lei si intarzierii cu plata contributiei in valoare de 15 mil lei in proiecte sprijinite de Banca Mondiala.
Insa 65% din buget provin din taxele pe import si doar 10-15% constituie veniturile din economia reala, astfel ca o
conjunctura nefavorabila pe plan extern ar dinamita situatia financiara.

Un mare esec a fost insa amanarea pentru anul 2001 a scoaterii la licitatie a MoldTelecomului, dupa ce Chisinaul a
ratat incheierea in primavara 2000 a Memorandumului cu Fondul Monetar International. Guvernul spera sa acopere
cu veniturile obtinute in urma privatizarii Moldtelecomului deficitul bugetar pentru anul 2000, creat in urma stoparii
finatarii externe.

La inceputul lunii martie a fost oprita, fara nici un avertisment special, livrarea de gaze naturale catre practic toti
consumatorii pe motiv de neplata. A fost nevoie de mai multe saptamani pentru a restabili aprovizionarea cu gaze.

In primavara si vara Moldova a trecut prin cea mai cumplita seceta din ultimii cincizeci de ani. Ministerul
Agriculturii si Industriei de Prelucrare a estimat pierderile la 6 miliarde de lei, insa in cele din urma, culmea, recolta
a fost mai mare decat in 1999.

Pagubele aduse economiei de calamitati

In toamna anului 2000, in zilele de 27-28 noiembrie chiciura a deteriorat sute de kilometri de retele electrice si
telefonice si peste 550 de localitati au ramas fara lumina si legaturi telefonice. Pierderile au fost estimate la 250 de
milioane de lei. 76 de localitati din Republica Moldova afectate de calamitatile naturale din 26-27 noiembrie trecut,
dintre care 41 - din judetul Orhei si 35 - din judetul Soroca, nu au fost inca rebransate la retelele de energie electrica.

Inflatia

Rata inflatiei in luna ianuarie 2001 a constituit 1,2 %. In ianuarie 1997 si 1998, rata inflatiei a constituit 1,9 si,
respectiv, 1,3 %. In ianuarie 1999, inflatia a ajuns la 5,4 % ca urmarea a crizei financiare din toamna lui '98. In luna
decembrie 1999, rata inflatiei a constituit 5 %, in ianuarie 2000 - 2,9 %. Rata medie lunara a inflatiei in anul 2000 a
fost de 1,43 %, iar cea anuala - de 18,4 %. In ianuarie anul 2000, rata inflatiei a fost de 2,9 %.

Preturile la produsele alimentare au crescut in luna ianuarie cu jumatate de procent, iar la marfurile nealimentare si
la servicii - cu 0,8 %. S-au scumpit cu 9,8 % legumele, cu 6,2 % ouale, cu 2,4 % produsele lactate. Tarifele la
incalzire au crescut, in ansamblu pe republica, cu 6,9 %. In Chisinau, Orhei si Stefan Voda, acestea au crescut cu
14,9 %.


Somajul

Numarul somerilor conform estimarilor Biroului International al Muncii, a depasit cifra de 131 mii de persoane,
intre care 55,6 % sunt barbati, iar numarul persoanelor care sunt in somaj de mai mult de 12 ani constituie
aproximativ 60 %. Rata somajului pe anul respectiv constituie 7,8 %.
Populatia economic activa a constituit in anul 2000 doar 46,3 % din cele aproximativ 4,28 milioane de locuitori. In
perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2000 au fost inregistrati aproximativ 40,3 mii de someri.
Pe parcursul anului 1999 la oficiile fortei de munca au fost inregistrati aproximativ 57,8 mii de someri. In anul 2000
au fost disponibilizate 137,5 mii de persoane (19,1 % din numarul total de salariati), dintre care 11,8 mii in urma
reducerii statelor de personal. Restantele pentru ajutorul de somaj se estimeaza la 6,2 milioane de lei, indemnizatiile
nefiind platite din luna iulie 2000.

Indicatorul fondului locativ

In anul 2000, pretul fondului locativ din Chisinau s-a redus de aproximativ 2 ori in raport cu 1997 fiind inregistrat
nivelul cel mai redus din ultimii cinci ani. In anul 1997, pretul unui metru patrat de spatiu locativ varia, in Chisinau,
intre 250 si 270 USD. Anul trecut pretul unui metru patrat de spatiu locativ a variat intre aproximativ 150 USD - in
ianuarie, si aproximativ 120 USD - in decembrie ca urmare a devalorizarii monedei nationale, care din 1998 s-a
depreciat de aproape trei ori, in raport cu dolarul american.
Pretul apartamentelor s-a redus esential in 1998, dupa ce economia Republicii Moldova a fost puternic afectata de
criza economica din Federatia Rusa. Ieftinirea apartamentelor a determinat si reducerea in anul 2000 a pretului
caselor particulare din Chisinau.

Natalitatea

Indicii mortalitatii si morbiditatii materne si neonatale in Republica Moldova depasesc de cateva ori indicii
respectivi din majoritatea tarilor europene. In primele noua luni ale anului trecut indicii mortalitatii materne au
constituit 28,6 cazuri la 100 mii de nou-nascuti, fiind de 4 ori mai mari decat in tarile vest-europene.

Salariul mediu pe economie

In luna noiembrie 2000 salariul mediu pe economie a acoperit doar 50 % din valoarea cosului minim de consum.
Retributia medie a unui salariat a fost de 488,9 lei, in crestere cu 28 de lei fata de luna octombrie 2000. In 11 luni ale
anului 2000 retributia medie a unui angajat din economia nationala a constituit 388,8 lei, cu 33 % mai mult decat in
perioada similara a anului 1999.

Salariul mediu al profesorilor a constituit, in noiembrie 2000, 283 de lei, cu 15 lei mai putin decat in luna octombrie.
Medicii au fost retribuiti in medie cu 258,7 lei, cu 13 lei mai mult decat in luna precedenta, iar salariul mediu al
agricultorilor si silvicultorilor a constituit 446,6 lei sau cu 96 de lei mai mult decat in luna octombrie a aceluiasi an.
Salariul mediu al profesorilor a acoperit doar 30 % din valoarea cosului minim de consum, cel al medicilor - 26 %,
iar cel al agricultorilor si silvicultorilor - 40 %.

Salariile foarte mici din invatamant au determinat o situatie dramatica - parasirea locurilor de munca, pe parcursul
anului scolar 2000 - 2001, de catre aproximativ 900 de profesori din institutiile de invatamant preuniversitar. Cel
mai acut deficit de cadre didactice se inregistreaza in scolile din judetul Balti, unde din toamna anului 2000 si pana
in ianuarie curent au abandonat locurile de munca 239 de pedagogi. Alte 170 de cadre didactice din judetul Cahul si
din UTA Gagauz-Yeri au renuntat la slujbe situatie care convine gagauzilor ce tind sa descurajeze folosirea limbii
romane in zona. Colectivele pedagogice ale unor scoli din judetul Balti nu si-au primit salariile de 17 luni, iar in
scolile din judetul Soroca nu au fost platite salariile de 12 luni. Deficitul de cadre didactice pe republica constituie
aproximativ 2 mii 500 de locuri.

In schimb, desi bancile sunt falimentare, aici salariile au crescut astfel ca cel mai inalt nivel de salarizare, in luna
noiembrie, a fost inregistrat in sfera financiar-bancaraa, unde salariul mediu a constituit 2 213 lei, cu 389 de lei mai
mult decat in luna octombrie. La 1 decembrie 2000, restantele salariale in economia nationala se estimau la 477,8
milioane de lei. In pofida salariilor mici si a lipsurilor de tot felul fiecare al 9-lea locuitor al Republicii Moldova se
afla in posesia unor mijloace de transport, ceea ce reprezinta o rata destul de inalta totusi. In prezent in RM sunt
inmatriculate 440,6 mii de mijloace de transport, dintre care 311,7 mii sunt automobile.

Industria in 2000

Intreprinderile industriale din republica au fabricat in anul 2000 productie in valoare de peste 8,75 miliarde de lei,
ceea ce reprezinta o crestere de 2,3 % fata de indicii inregistrati in 1999. Peste 53 % din intreprinderile industriale
mari si mijlocii au inregistrat in anul 2000 cresteri ale volumului de productie. 30 % din fabrici au stationat sau au
activat in regim redus, generand pierderi, capacitatile de productie a majoritatii intreprinderilor fiind utilizate in
proportie de doar 40 %. Intreprinderile industriale, conform datelor Ministerului Industriei si Energeticii, au produs
in anul 2000 marfuri in valoare de 1,156 miliarde de lei, cu 7,9 % mai mult decat in 1999. Cele mai inalte ritmuri de
crestere a productiei industriale au fost inregistrate de catre intreprinderile "Moldagrotehnica" - 48 %,
"Moldovahidromas" - 58 %, "Giuvaier" - 24 %, "Nord-mobila" - 46 %, "Piele" - 44 %, iar intreprinderea "
Agurindcom" si-a majorat volumul de productie de 4 ori. Salariul mediu al angajatilor din sectorul industrial
constituie in prezent 618 lei si s-a majorat, comparativ cu anul precedent, cu 47 %. In anul 2000 volumul productiei
industriale, cu exceptia celei energetice, a crescut cu 21,2 % in raport cu anul 1999. In energetica, volumul
productiei industriale s-a diminuat cu 6 % in raport cu nivelul inregistrat in anul precedent. Diminuari ale volumelor
de productie s-au inregistrat in electroenergetica, in industria mobilei, a zaharului, carnii, tutunului si moraritului. Pe
parcursul anului 2000 144 agenti economici au initiat procedura de faliment, iar 68 de intreprinderi au fost declarate
falimentare.

Micile intreprinderi

La sfarsitul anului 2000, in republica activau peste 19,4 mii de intreprinderi mici, in crestere cu 3 mii 526 fata de
anul 1999. In conformitate cu Legea cu privire la sustinerea si protectia micului bussines, intreprinderi mici sunt
considerate toate intreprinderile cu un numar de pana la 75 de salariati. Cifra de afaceri a acestor agenti economici a
constituit, in anul 2000, 50 % din cifra totala de afaceri a intreprinderilor din Moldova, cu 5 puncte procentuale mai
mult decat in 1999.

Intreprinderile mici reprezinta 93 % din numarul total de agenti economici din Republica Moldova. In anul 1999
intreprinderile mici constituiau 81 % din numarul total de intreprinderi active din republica. In cadrul
intreprinderilor mici activeaza 28 % din numarul total de salariati din Moldova. In prezent in baza patentei de
intreprinzator activeaza peste 32 mii de agenti economici. Conform statisticilor, 60 % din Bugetul de stat se
acumuleaza din contul impozitelor achitate de agentii economici din municipiu.

Productia legumicola

Fabricile de prelucrare a fructelor si legumelor din Republica Moldova, in anul 1989, au produs circa 1,5 miliarde de
borcane conventionale de conserve din fructe si legume. Odata cu destramarea Uniunii Sovietice si trecerea la
economia de piata, criza a lovit si industria de prelucrare a produselor agricole.

Moldova, care a fost considerata totdeauna un mare producator de legume si fructe, se confrunta astazi cu o criza
cronica si in acest domeniu. In anii '90, sectorul agricol a fost afectat de secete mai des ca altadata. Seceta s-a abatut
asupra Moldovei practic la fiecare al doilea an, iar uneori chiar doi ani la rand. Pentru industria de prelucrare acest
fenomen a fost devastator, lipsa de materie prima fiind una dintre cele mai acute probleme cu care s-au confruntat
fabricile.

La toate acestea s-a mai adaugat si schimbarea relatiilor economice, relatiilor interstatale, aparitia pe pietele
traditionale a noilor producatori interni si externi. Astfel s-a ajuns la situatia in care marea majoritate a celor 17 mari
intreprinderi de prelucrare a fructelor si legumelor au activat in ultimul deceniu la 15-20 % din capacitate, iar altele
chiar au falimentat.

Ramura de prelucrare a fructelor si legumelor este reprezentata de 17 societati pe actiuni private, fabrici de conserve,
insa patru dintre care se afla in proces de faliment prin lichidare. In afara de aceste societati pe actiuni activeaza
circa 30 de intreprinderi mici si mijlocii.
Din volumul total de productie de conserve doar 10-15 % se comercializeaza pe piata interna. Pe parcursul ultimilor
ani s-a inregistrat o scadere considerabila a volumului de producere a conservelor din fructe si legume, de la peste
100 de mii de tone, in 1997, la 49 de mii de tone in 2000. Capacitatile totale de prelucrare a productiei legumicole
sunt estimate la 500 de mii de tone, iar producerea globala de conserve la 300 de mii de tone.

Productia viticola

Anul curent, in Republica Moldova se preconizeaza a fi recoltate circa 600 mii tone de struguri, din care se vor
produce mai mult de 20 milioane decalitri de vin sau de doua ori mai mult decat in anul 1998. Din productia de vin
din sezonul trecut au mai ramas necomercializate mai mult de 5 milioane decalitri de vin.

Problema comercializarii vinurilor este legata de faptul ca preturile au scazut dramatic, in particular pe pietele
traditionale ale vinurilor moldovenesti - Rusia, Ucraina si alte tari-membre ale C.S.I. Pe aceste piete pretul la vinuri
este de 25-28 de centi pentru un litru, ceea ce nu-i satisface pe producatori, care, pentru a-si acoperi cheltuielile, ar
trebui sa-si vanda productia la pret de cel putin 30 de centi litrul.

Prognozele Ministerului Agriculturii si Industriei Prelucratoare arata ca pe piata Rusiei se vor mentine doar cei care
vor propune productie la preturi comparabile mici. Producatorii moldoveni ar putea avea probleme pentru ca nu pot
scadea preturile din cauza cheltuielilor mari de producere, mai ales din cauza preturilor inalte la materia prima.

Pe parcursul anului 2000, agentii economici din industria vinului au reusit sa depoziteze aproximativ 25 milioane
decalitri de materie prima vinicola, ceea ce le va permite sa majoreze volumul exportului de bauturi alcoolice, sustin
specialistii de la Ministerul Agriculturii si Industriei de Prelucrare. Stocurile reprezinta cea mai mare cantitate de
material vinicol depozitat la intreprinderile din domeniu in ultimii patru ani. Un factor care va stimula exportul
produselor alcoolice il constituie anularea de catre Parlament a taxelor vamale la exportul acestei productii. Potrivit
Legii Bugetului pentru anul 2001, exportatorii vor trebui sa prezinte fiscului date privind cantitatea productiei
exportate si sa repatrieze, in curs de 90 zile, valuta obtinuta in urma comercializarii bauturilor alcoolice.

Potrivit datelor Departamentului control vamal, cele mai solicitate piete de desfacere pentru producatorii autohtoni
au fost cele din Federatia Rusa, Ucraina, Belarus si Statele Baltice. Doar 10-15 la suta din productia vinicola
produsa in Republica Moldova este exportata in tarile Europei Centrale si de Vest. In anul 2000 s-a exportat
productie vinicola in valoare de 128 milioane USD, cu 18 milioane USD mai mult in raport cu anul 1999.
Aproximativ 30-40 la suta din productia vinicola comercializata in ultimii ani in Republica Moldova este
contrafacuta.

Industria usoara

In general, Republica Moldova dispune de aproape toate conditiile pentru ca industria usoara sa fie un adevarat
motor al industriei si chiar al economiei. Fabricile, cu mici exceptii, dispun de utilaje cat de cat moderne sau care pot
fi utilizate inca vreo cativa ani. Exista suficienta forta de munca calificata dat fiind numarul mare de scoli de meserii
din trecut care pregateau specialisti pentru a acoperi necesitatile fabricilor si atelierelor care produceau pe vremuri
cantitati enorme de marfa. Forta de munca este ieftina comparativ cu alte tari. Materia prima, pentru unele fabrici
sau chiar ramuri intregi ale industriei usoare este de provenienta locala.

In Republica Moldova activeaza 28 de intreprinderi din industria usoara in ramuri precum confectiile, tricotajul,
imbracamintea, galanteria, prelucrarea pieilor etc. O parte dintre intreprinderi au trecut prin procese de restructurare
initiate de Agentia pentru Restructurarea Intreprinderilor si Asistenta, ceea ce a permis restructurarea
managementului si relatiilor cu furnizorii de materie prima.

Managerii si esalonul de varf al unor intreprinderi au participat si mai continua sa participe la al doilea Proiect de
Dezvoltare a Sectorului realizat de agentia ARIA in colaborare cu mai multe organisme internationale. Managerii
sunt plasati la diferite intreprinderi de peste hotare pentru o perioada de 3 luni, fiind implicati in toate procesele de
productie.

Deoarece piata interna este foarte mica, iar forta de cumparare a populatiei este foarte scazuta, majoritatea
marfurilor din industria usoara sunt exportate. Acum cativa ani, principala, iar in unele cazuri, chiar unica piata de
desfacere era piata ruseasca sau tarile CSI.

Amenintate de nesiguranta acestor piete, majoritatea fabricilor din industria usoara au fost nevoite sa caute parteneri
in Europa sau America. Dupa august 1998, dupa caderea pietei rusesti doar cateva fabrici mai lucreaza cu tarile din
est. Piata din America si Asia, fiind prea departe(cu toate ca unele fabrici conlucreaza fructuos si cu companii din
aceste regiuni), unica piata sigura si apropiata este Uniunea Europeana. Intrarea pe aceasta piata insa este foarte
dificila, dat fiind concurenta si taxele vamale mari pentru statele ce nu fac parte din acest organism.

In comparatie cu alte tari din regiune, Republica Moldova are unele inlesniri. La mijlocul anului 1999 UE a acordat
un sir de preferinte pentru importurile de marfuri din Republica Moldova. Preferintele sunt acordate la 4 categorii de
produse, printre care si marfuri din industria usoara. Pentru prima categorie de produse, in care intra tesaturile si
articolele textile, se fac reduceri de 15% din tariful practicat de obicei.

Pentru a doua categorie, in care intra pielea-materie prima si incaltamintea se fac reduceri de tarife de circa 30%. In
a treia categorie de produse pentru care UE acorda preferinte la export in tarile membre intra articolele din piele
naturala si artificiala, articole de galanterie, pentru care taxele vamale sunt micsorate cu 35%. si a patra categorie de
produse, intre care se afla blanurile naturale si artificiale, articolele din blanuri, caciulile sunt in general scutite de
orice fel de taxe vamale.

In acelasi timp, daca pentru alte tari Uniunea Europeana stabileste un anumit volum de export, Moldovei i-a fost
acordat dreptul de a exporta in tarile UE atat cat doreste. Facilitatile acordate de UE, sunt valabile pana la 31
decembrie 2001. In cazul aderarii la OMC si la Zona de Comert Liber cu Uniunea Europeana taxele de export si de
import se vor micsora esential sau chiar vor fi anulate.

Toate aceste privilegii pe care le are Republica Moldova ar fi trebuit sa influenteze pozitiv asupra dezvoltarii cat mai
rapide a industriei usoare dar la ora actuala nici chiar intreprinderile din industria usoara nu pot folosi aceste
oportunitati. Cauza este simpla - fabricile nu au fortele, dar nici banii proprii necesari pentru a intra pe piata
europeana, preferintele acordate de UE nefiind suficiente pentru aceasta. Sunt necesare investitii care lipsesc in
productie, marketing, promovarea marfurilor etc. Investitorii nu se prea grabesc sa vina deoarece in Republica
Moldova nu este stabilitate, nici politica, nici economica, nici legislativa.

Pentru a putea colabora cu parteneri straini, intreprinderile trebuie sa produca marfuri de calitate foarte inalta care sa
corespunda standardelor ISO-9000. Adica, nu numai produsele in parte sa fie certificate, dar intreg procesul de
producere, incepand cu achizitionarea materiei prime pana la livrarea productiei finite. Pana la ora actuala doar trei
intreprinderi din industria usoara din Republica Moldova dispun de certificatele sistemului de calitate ISO-9000.
Acestea sunt Tirotex din Tiraspol, Floare-Carpet din Chisinau si Tighina din Bender.

Deocamdata, majoritatea fabricilor din industria usoara activeaza in lohn (in baza materiei prime a clientului) cu
companii de peste hotare, fara a avea sisteme de calitate. Aceasta situatie insa nu va dura mult timp. Lucrul in lohn
da posibilitate intreprinderilor de a-si castiga minimumul de existenta, dar pentru a prospera intreprinderile au
nevoie de productie proprie. Fara a avea sistem de calitate, cand cerintele fata de calitate sporesc pe zi ce trece, va fi
practic imposibil accesul pe pietele occidentale.

Industria confectiilor textile

Despre fabricile de confectii in general se poate spune ca, data fiind situatia dificila in care se afla economia
Moldovei, comparativ, in mare masura se descurca. Totusi, intreprinderile au destul de putine forte interne pentru a
depasi criza. In pofida acestui fapt, majoritatea lor colaboreaza bine cu parteneri de peste hotare. Astfel, in prezent,
circa 70-80 % din volumul de productie al acestor fabrici se exporta, in acelasi volum acordand servicii (adica
activitatea in lohn, in baza materiei prime a clientului). O parte din fabrici insa continua sa-si pastreze si chiar sa-si
consolideze pozitiile pe piata interna: Tricon SA, Ionel SA, Centrul de mode SA, Dana SA.

Chiar daca volumele de productie ale fabricilor de confectii de la ora actuala nu se compara cu cele de pana la 1990,
la fabricile de confectii, in special, dar si in industria usoara, in genere, spre deosebire de alte ramuri ale economiei,
in ultimii ani se observa o crestere constanta, atat a volumelor de productie, cat si a volumelor de vanzari.

Comertul exterior


Comertul exterior este in cadere libera. Criza financiara a fost principala, dar nu singura cauza, care a
adus Moldova in situatia data. Pentru a intelege profunzimea problemelor cu care se confrunta
Moldova in acest domeniu trebuie examinate procesele si evenimentele, prin care a trecut tara pe
parcursul ultimilor ani atat pe plan intern, cat si pe plan extern si care in mod direct au determinat
eficienta relatiilor comercial-economice ale Moldovei.

Astfel Strategia de promovare a exporturilor promovata de Guvern si anuntata in luna mai 1999 nu se
poate realiza pe de o parte deoarece in Strategia respectiva nu au fost definite ramurile, directiile
prioritare si pietele-tinta spre care trebuie sa se orienteze RM, iar pe de alta parte lipsesc banii pentru
finantarea activitatilor, prevazute in acest document.

Republica Moldova, fiind o tara mica cu o economie deschisa, este vulnerabila la evenimentele
economice ce au loc in afara hotarelor ei. Fiind inca in mare masura dependenta de partenerii
comerciali din CSI, Moldova depinde de ritmul redresarii economice in aceste tari, care este
influentat de capacitatea lor de a atrage investitii straine directe, de progresul realizat de acestea in
privatizare si restructurare, de capacitatea lor de a plati salariile, care determina cererea la bunurile
moldovenesti etc.

In ultimii ani soldul negativ al balantei comerciale a fost intr-o crestere continua de la 95,2 mil USD
- in anul 1995, la 297,3 mil USD - in anul 1997, de exemplu. Comertul exterior al Republicii
Moldova a fost marcat pe parcursul anului 1998 de descresteri continue ale exporturilor de marfuri.
Volumul exportului total s-a redus fata de anul precedent cu 27,2 %, sub nivelul inregistrat acum trei
ani. Schimburile comerciale ale Republicii Moldova s-au redus in anul 1998 cu 18,8 % fata de anul
precedent si au constituit 1 miliard 661,9 milioane dolari SUA.

Comertul cu tarile membre ale C.S.I. s-a redus cu 27,8 %, iar in comertul cu restul tarilor s-a
inregistrat o reducere de 5,7 %. Totodata, in proportii mai mici (cu 12,5 %) s-a diminuat si volumul
importului, inregistrandu-se un salt al deficitului balantei comerciale de 389,1 mil USD, in crestere
cu 91,8 mil USD fata de anul 1997.

Reducerea considerabila a exporturilor moldovenesti a fost determinata de criza financiara din Rusia
care a dus la deprecierea rublei rusesti si a valutei nationale, precum si de aplicarea suprataxei de 6 %
la importurile in Romania. Regimurile fiscale existente in Rusia si in Romania scad din
competivitatea si accesibilitatea marfurilor moldovenesti pe aceste piete.

Dupa semnarea in 1991 a acordurilor de la Belovejskaia Puscia si destramarea U.R.S.S., in spatiul
ex-sovietic s-a creat o situatie unica in istoria economiei mondiale, caracterizata prin trecerea de la
un sistem economic centralizat spre stabilirea relatiilor economice intre noile state suverane. In
acelasi timp, fiecare din aceste state incearca sa-si reduca dependenta de o singura piata, in special de
cea a Rusiei prin stabilirea relatiilor cu alte tari.

Incercarile de a schimba radical structura si orientarea comertului exterior au fost imposibil de
realizat din cauza capacitatii concurentiale scazute a marfurilor, precum si din cauza interdependentei
productive a intreprinderilor ramase din perioada sovietica.

Obtinerea suveranitatii a fost insotita de o distorsiune a comertului si a sistemului de plati intre
tinerele state, lipsindu-le pe unele din ele, printre care si Republica Moldova de accesul la resursele
valutare. Cresterea necontrolata a masei monetare si ritmul sporit de emitere a creditelor din zona
rublei sovietice a accelerat procesul de destramare a sistemului comercial si de plati dintre tarile
membre - ca urmare Republica Moldova a ramas in izolare completa.



In situatia data, tinerele state au reactionat prin adoptarea unei politici protectioniste fata de
importurile din afara comunitatii, politica ulterior aplicata si in relatiile intre ele. Constientizand
faptul ca diminuarea productiei este imposibil de stopat in conditiile unei piete interne limitate, cand
structura productiei in marea ei majoritate a fost orientata spre export, iar politicile partenerilor
traditionali nu mai corespundeau cerintelor unei dezvoltari durabile, s-a trecut la reorganizarea
intregului sistem de relatii economice prin modificarea cadrului legal intern si dezvoltarea celui de
cooperare internationala.

In acest context, incepand cu anul 1992, Moldova a inceput un proces de colaborare cu organizatiile
financiare si comerciale internationale si de semnare a Acordurilor si Conventiilor la nivel
multilateral si bilateral, ajustand sistemul sau valutar si comercial in conformitate cu regulile si
normele internationale.

Astfel au fost obtinute anumite realizari in stabilirea unui regim comercial si valutar liberalizat, menit
sa asigure o dezvoltare a comertului exterior. Exporturile si preturile au fost liberalizate, a fost
introdus un tarif vamal la import cu o structura echilibrata si relativ joasa a taxelor. Practic, a fost
eliminata participarea statului in operatiunile comerciale externe.

S-a initiat un proces amplu de dezvoltare a relatiilor comerciale cu diferite state ale lumii la nivel
bilateral prin semnarea unui sir de acorduri ce asigura o baza juridica corespunzatoare principiilor
generale de cooperare comercial-economica, stabilite pe plan mondial. Au fost incheiate Acorduri de
comert liber cu statele membre ale C.S.I. si cu Romania in total 33 de Acorduri privind comertul si
cooperarea economica cu alte state ale lumii.

A avut o mare importanta semnarea in noiembrie 1994 a Acordului de Parteneriat si Cooperare dintre
Republica Moldova si Uniunea Europeana, care in afara faptului ca prevede un mecanism juridic
cuprinzator de reglementare a relatiilor dintre parti, reprezinta si un program complex de masuri de
integrare a Republicii Moldova in spatiul european.

Au avut loc si tratative de aderare la Organizatia Mondiala a Comertului, care chiar daca va atrage
dupa sine un proces complex si anevoios de restructurare a mediului economic intern, conform
cerintelor si normelor internationale, ii va permite Moldovei sa beneficieze de avantajele prevazute
de acordurile si angajamentele multilaterale.

Tendinte ale comertului exterior al Republicii Moldova

Cu incepere din 1995 comertul extern al RM este caracterizat prin reducerea continua a exportului.
Anul trecut, concomitent cu scaderea exportului, a fost inregistrata si reducerea brusca a importului.
Au fost importate in general marfuri relativ ieftine si de o calitate mai joasa. Scaderea continua a
exporturilor echivaleaza pentru RM cu o cadere majora. In pofida faptului ca a achitat datoria externa
pentru anii 1998-1999, RM risca sa nu obtina imprumuri de la FMI si Banca Mondiala.

Conflictul din Caucaz a fost profitabil pentru Moldova. De la inceputul conflictelor in Caucaz, s-a
marit circuitul de marfuri, servicii si turisti care au trecut prin RM. Comerciantii din Rusia si din alte
tari pleaca dupa marfuri in Turcia trecand prin teritoriul Moldovei. In export sunt prioritare produsele
agroalimentare insa baza agricola se degradeaza si se epuizeaza. Terenurile sunt impartite taranilor
insa din lipsa de tehnica, ingrasaminte, chimicale, mijloace financiare acestia defriseaza viile si
livezile. Pentru plantarea doar a unui hectar de vita de vie sau de livada sunt necesari circa 10 mii de
dolari, suma mult prea mare pentru un gospodar obisnuit.

Tendintele negative din comertul extern al tarii se explica prin faptul ca RM nu a avut niciodata o
strategie de promovare a exporturilor, iar guvernele care s-au succedat au insistat mai ales asupra
comertului exterior cu Rusia. Majoritatea cheltuielilor externe ale Republicii Moldova erau facute
pentru resursele energetice importate din Est. Astfel, aceasta piata a devenit traditionala pentru
marfurile moldovenesti, schimbate pentru gaze si energia electrica.

Principalii parteneri ai Republicii Moldova in comertul exterior

Repartizarea geografica a comertului a suferit mari schimbari in ultimul an. Pentru prima oara, in
cursul anului 2000, Romania a trecut pe locul intai la schimburi comerciale. Volumul comertului
exterior cu Romania a crescut in ultimul an cu 47 % iar in ultimul an au fost inregistrate in Moldova
280 de intreprinderi mixte cu capital romanesc, ceea ce constituie o crestere considerabila asezand
Romania pe un loc fruntas. In prezent 99% din produsele petroliere sunt importate din Romania.

Traditional Comunitatea Statelor Independente era principalul partener al Moldovei, urmata de
Uniunea Europeana si de statele din Europa Centrala si de Est. In anul 1998 Moldova a sustinut
relatii comerciale cu 103 state. Desi numarul tarilor partenere a crescut semnificativ, nu s-a reusit
stabilirea unui flux echilibrat al importului si exportului, Moldova ramanand dependenta de piata
tarilor C.S.I. Acest fapt a determinat reducerea exportului de marfuri in 1998 (septembrie -52,2%),
octombrie (-42,9%), noiembrie (-50%), decembrie (-58%), in urma crizei financiar-bancare din Rusia
si repercursiunile ei asupra spatiului post sovietic.

Procesul de liberalizare a regimului comercial i-a deschis Moldovei calea spre integrarea in circuitul
economic mondial, dar, totodata, cum s-a dovedit, nu a fost de ajuns pentru dezvoltarea echilibrata a
comertului si asigurarea unei cresteri permanente a exportului.

Aspectele financiare reprezinta numai o parte a problemei sectorului exportator. Imperfectiunea
cadrului legislativ, inconsecventa regulilor de joc, ce se modifica de la an la an, impiedica stabilirea
unor relatii comerciale si mentinerea lor un timp indelungat. De asemenea, dispersarea
responsabilitatilor legate de dezvoltarea exportului intre diferite structuri de stat, lipsa unor
mecanisme complexe de dezvoltare a potentialului de export si de promovare a acestuia pe plan
international si-au pus amprenta asupra situatiei generale a Moldovei.

Statele CSI - 58 % din volumul exporturilor Republicii Moldova

In perioada ianuarie - noiembrie 2000, statelor CSI le-a revenit 58 % din volumul total al exporturilor
Republicii Moldova (422,8 milioane USD), statelor Uniunii Europene - 21,9 %, iar celor din Europa
Centrala si de Est - doar 13,6 %.

Volumul exporturilor in statele membre ale CSI a crescut, in perioada 1 ianuarie - 1 decembrie 2000,
cu 9,3 % fata de aceeasi perioada a anului precedent, constituind 245,2 milioane USD. Aceasta
majorare a fost determinata de cresterea volumului exporturilor in Federatia Rusa, Kazahstan,
Turkmenistan, Georgia si Armenia. In anul 2000 principala piata de desfacere pentru marfurile
autohtone a fost Federatia Rusa. Exportul in acest stat a constituit, in perioada de referinta, 43,7 %
din volumul total al exporturilor in tarile CSI - 107,2 milioane USD, fata de 39,7 % inregistrate in
perioada corespunzatoare a anului 1999.

In acelasi timp, s-a majorat cu 6,8 % volumul exporturilor in statele UE, constituind 21,9 milioane
USD. Aceste state au importat din Republica Moldova in special materie prima pentru industria
textila. Din cauza diminuarii exporturilor in Romania, Polonia, Ungaria, Albania, Bulgaria volumul
exporturilor in Europa Centrala si de Est s-a redus cu 24,4 %, constituind 57,5 milioane USD.

Volumul exporturilor a constituit, in perioada de referinta, 422,8 milioane USD, sau 37,7 % din
volumul total al comertului exterior de 1,1 miliarde USD. In perioada 1 ianuarie - 1 decembrie 2000
a crescut volumului importurilor la toate categoriile de marfuri volumul importurilor Republicii
Moldova constituind 698,1 milioane USD, in crestere cu 37,5 % (261,7 milioane USD) fata de
aceeasi perioada a anului 1999.

Volumul importurilor de marfuri din statele CSI a constituit 232,5 milioane USD (33,3 % din
volumul total), fara a inregistra schimbari esentiale in raport cu perioada similara a anului precedent.
Volumul importurilor din statele Europei Centrale si de Est s-a majorat cu 68,7 %, constituind 194,1
milioane USD (27,8 % din volumul total).

De asemenea, datorita cresterii volumului importurilor din Germania, Italia si Franta, volumul
importurilor din statele Uniunii Europene s-a majorat cu 37,7 %, constituind 188,5 milioane USD (27
% din volumul total). Restul de 12,7 % din marfuri au fost importate din alte state.

Comertul exterior al Republicii Moldova a inregistrat, in perioada 1 ianuarie - 1 decembrie curent, un
sold negativ al balantei comerciale de 275,3 milioane USD, in crestere cu 184,5 milioane USD fata
de aceeasi perioada a anului trecut.

Soldul balantei comerciale a fost determinat de tendinta de reducere, incepand cu luna mai a anului
trecut, a volumului exporturilor din Republica Moldova. In perioada de referinta, s-a redus, in
special, exportul animalelor vii si a produselor animaliere, exportul produselor industriei chimice, a
metalelor si a mijloacelor de transport.

Cel mai mare deficit al balantei comerciale a fost inregistrat, in perioada de referinta, in comertul cu
Romania - 93 milioane USD, in crestere cu 58,3 milioane USD fata de aceeasi perioada a anului
trecut.

Exportul in Romania s-a micsorat considerabil, volumul exporturilor constituind doar 4,5 milioane
USD, in timp ce volumul importurilor din Romania s-a majorat cu 86 % fata de aceeasi perioada a
anului trecut. In relatiile cu Ucraina deficitul balantei comerciale a constituit 69,9 milioane USD, iar
in relatiile cu Germania - 47,1 milioane de USD.

Intre Republica Moldova si Republica Belarus a fost incheiat in anul 2000 Acordul
interguvernamental privind exportul a 20 mii tone de fructe si legume. In noiembrie a fost raportat
exportul in Belarus a peste 20 mii tone de fructe, legume si sucuri naturale. Productia agricola din
Republica Moldova a fost importata utilizand ambalajele si camioanele belaruse, iar achitarea intre
agentii economici din cele doua state s-a efectuat pe baza tranzactiilor de tip barter, in Basarabia fiind
importate in special materiale de constructii si cartofi.

Jumatate din totalul exportului s-a realizat prin regiunea transnistreana. Volumul fructelor si
legumelor livrate in Republica Belarus in acest an este echivalent cu volumul total al exporturilor de
fructe si legume al Republicii Moldova din anul trecut. In comertul cu Federatia Rusa Republica
Moldova a inregistrat un sold excedentar de 86,5 milioane de lei.

FINANTELE

Sistemul bancar

Sectorul bancar reflecta situatia din economie si chiar serveste drept barometru al starii din societate.
Deja de un an de zile sistemul bancar se confrunta cu un sir de deficiente, trece printr-o faza de
reconstituire, avand in vedere conditiile deficitului de lichiditati.

In conditiile unui declin al indicilor economici, sistemul bancar al Moldovei nu-si exercita functiile
conform modelelor clasice, nu mai functioneaza un sistem de creditare durabil, pe principii stabile,
nici un sistem de onorare a angajamentelor de catre cei ce primesc credite. Fluxurile financiare sunt
foarte reduse si au un caracter de circuit foarte incet.

Multi agenti economici au deficit de resurse, se continua practica tranzactiilor barter ceea ce pentru
sistemul creditar si pentru sistemul financiar in ansamblu, este destul de negativ si absolut
neconvenabil. Mai mult decat atat prin majorarea de catre Banca Nationala a cotei rezervelor
obligatorii, astazi, practic, sunt inghetate 180 milioane lei, resurse creditare.

Sectorul bancar are foarte putine mijloace de a opera pe piata financiara deoarece piata financiara
este restransa din cauza riscurilor foarte mari. O alta problema cu care se confrunta institutiile
bancare este lichiditatea foarte joasa atat a agentilor economici, cat si a populatiei. In conditiile in
care salariile se platesc cu intarziere, cand inflatia a erodat depunerile, increderea in sistemul bancar
este nesatisfacatoare. Pe langa aceasta, fluxurile de investitii straine sunt destul de modeste.

In anul 1999 dupa crahul din Rusia, opt banci au devenit practic falite iar 3 dintre acestea si-au
pierdut licentele, ceea ce arata ca si sistemul bancar se aliniaza contexului declinului economic. In
1999 s-a inregistrat fenomenul convertirii depunerilor in dolari din cauza socului provocat de
fluctuatiile mari ale cursului. Coeficientul de dolarizare s-a majorat de la 20% in 1997 la 44% in
1998, desigur sub influenta evenimentelor ce au urmat dupa criza din Rusia. Deoarece in anul 1999
nu s-a creat cadrul juridic si functionarea normala a infrastructurii pietei, conditii necesare pentru
redresarea situatiei in 2000, din acest motiv dar si din altele, Republica Moldova s-a aflat in vara
anului 2000 foarte aproape de intrarea in incapacitatea de plata.

Deocamdata nu exista premise pentru o prabusire a leului fata de dolar, dar nici de intarire. Posibil
vor avea loc doar niste mutatii neesentiale. Daca insa in economie nu se va inregistra macar o stopare
a declinului, este clar ca o noua convulsie, o noua prabusire a leului in conditiile neplatilor la salarii
si pensii nu va mai putea fi suportate de populatie.


Politica fiscala

Republica Moldova a reusit sa-si intemeieze o politica fiscal-bugetara independenta chiar imediat
dupa obtinerea independentei in 1991. Insa consolidarea sistemului bugetar si fiscal si a politicii
fiscal-bugetare au avut loc dupa introducerea valutei nationale in noiembrie 1993. In anii 1991-1995
se desfasoara prima etapa de formare a politicii fiscale. In aceasta perioada are loc procesul de
evaluare a mostenirilor si adaptarea la noile cerinte prin modificarea actelor normative si legislative.

Incepand cu anul 1992 au fost introduse un sir de impozite noi, utilizate in economiile de piata cum
ar fi TVA, accizele, taxele rutiere, tarifele vamale etc. Introducerea valutei nationale in 1993 a
intensificat separarea spatiului monetar al Republicii Moldova de spatiul monetar al fostelor republici
socialiste. Au fost modificate principiile si metodologia de calcul a impozitelor deja existente. In anii
1996-1999 este definitivata constituirea sistemului bugetar - adoptarea Legii cu privire la sistemul
bugetar si procesul bugetar, a Conceptiei reformei fiscale si a unor articole din Codul fiscal.

Trei factori determina politica fiscala a Moldovei. Primul este recesiunea generala, care reduce baza
impozabila. Al doilea factor este incapacitatea administratiei fiscale sa colecteze impozitele ca
rezultat al evaziunilor fiscale, larg raspandite, si a coruptiei. Al treilea factor este lipsa ajustarii
adecvate a cheltuielilor. Aceasta inertie a angajamentului de cheltuieli apare in urma absentei unui
grup politic, care ar obtine suportul public necesar pentru limitarea explicita a cheltuielilor sociale.
Dezechilibrul fiscal nedurabil este deci un rezultat al proastei guvernari. Atat timp cat practica
majorarii nejustificate a veniturilor in procesul elaborarii Bugetului de Stat va continua iar
pronosticul real va fi neglijat, sansele unei politici fiscale eficiente si durabile sunt minimale.

Teoretic ar fi trebuit ca odata cu formarea si stabilizarea politicii si sistemului fiscal-bugetar sa
dispara problema evaziunilor fiscale. Realitatea insa e tocmai inversa - evaziunea fiscala a capatat un
caracter de masa. In anii 1995-1998 numarul agentilor economici, care au fost depistati pentru
comiterea evaziunilor fiscale s-a triplat, iar suma incasarilor fiscale, luand in calcul indexarile,
aproape ca nu s-a schimbat. Raportul evaziunilor fiscale fata de PIB in 1994 era de 4,5 % iar in 1999
aceasta cifra a crescut de circa patru ori. Inspectoratul fiscal a depistat incalcari ale legislatiei fiscale
la 43,7 % din cei 24 171 de agenti economici supusi controlului in cursul anului. Fiscul a sechestrat
bunuri in valoare de 454,2 mil de lei. Cota economiei subterane in RM a atins circa 70 %.

In cativa ani de independenta politica si de tranzitie la economia de piata, agentii economici au
inventat o multime de subterfugii pentru a nu achita impozitele. Potrivit rapoartelor Politiei
economico-financiare, Inspectoratului fiscal, Departamentului control financiar si revizie si Garzii
financiare, datoriile agentilor economici fata de buget depasesc incasarile bugetare pentru un an. Se
practica la scara de masa contabilitatea dubla si neinregistrarea marfurilor sau a veniturilor in
registrele de evidenta contabila. Agentii economici care practica comertul exterior nu declara
marfurile la vama sau le declara in fals.

O modalitate excelenta pentru eschivarea de la impozite pentru importatori sau exportatori este
Transnistria, cu care Chisinaul are un acord referitor la neachitarea taxelor vamale pentru agentii
economici din ambele parti la frontiera de pe Nistru. Transnistria este considerata "gaura neagra a
economiei RM". Se observa cu usurinta ca daca guvernele Moldovei ar fi dorit cu adevarat sa-i
combata pe Smirnov si banda sa, ar fi fost simplu sa treaca la executarea unor masuri de natura
economica, care ar fi limitat posibilitatile de miscare ale separatistilor si le-ar fi taiat resursele.

Valuta obtinuta din activitatea economica externa nu mai este repatriata, operatie care deasemenea se
face in scopul neachitarii impozitelor. Conform datelor Bancii Nationale, RM are circa 200 mil de
dolari nerepatriati de la exportul de marfuri, dintre care 30 mil sunt scoase din circuitul economic
oficial. In scopul ocolirii legislatiei la achitarea accizelor si taxelor pe valoarea adaugata au fost
folosite depozitele vamale libere. Spaga pentru obtinerea licentei de depozit vamal liber atinge in
unele cazuri 100 de mii USD.

Parlamentul participa la jaful general adoptand legi, care favorizeaza economia subterana modificand
de exemplu Legea Bugetului pentru anul 1998, prin care au fost anulate taxele pentru transportarea,
pastrarea si comericializarea marfurilor supuse accizelor. Usor de inteles, Bugetul a suportat ulterior
pierderi uriase. Oricum Moldova prezinta conditii favorabile pentru eschivarea de la achitarea fata de
Buget. Unica masura legislativa care s-a luat in directia combaterii fenomenului evaziunilor fiscale a
fost doar inasprirea raspunderii juridice pentru evaziunile fiscale.

Fenomenul evaziunii fiscale in masa poate fi demonstrat in baza unor calcule comparative a datelor
prezentate de catre Inspectoratul fiscal principal de stat. La finele anului 1999 Inspectoratul anunta ca
in perioada de 11 luni ale anului 1999 in bugetul consolidat au fost varsate 2578,3 mil de lei, fiind
realizat cu 86,4 % planul anual si cu 96 % planul incasarilor pentru 11 luni. Deci, comparativ cu
perioada respectiva a anului trecut veniturile in bugetul consolidat si in Bugetul de Stat au sporit cu
563,6 mil sau cu 28 %.

Defalcarile in Bugetul de Stat s-au majorat cu 36,4 %. Totodata, in ultimul timp, se atesta si o sporire
a defalcarilor in bugetele locale, cu 4,6 %, si in Fondul social, cu 4,8 %. In acelasi timp
Departamentul controlului vamal a anuntat cu satisfactie ca pentru prima data in perioada de 8 ani de
activitate a reusit sa incaseze un miliard de lei in perioada ultimului an. Daca Vama deconteaza la
Buget un miliard din totalul de 2,5 mlrd, rezulta ca aproape jumatate din buget este format doar din
taxele vamale. Pe de alta parte suma totala a datoriilor agentilor economici catre Buget este de 2 mlrd
678,7 mil de lei. Deci suma datoriilor depaseste suma defalcarilor bugetare intr-o perioada de
aproape un an de zile.

Numai in anul 1999 datoriile fiscale ale agentilor economici au sporit cu peste 461 de mil de lei (sau
cu 56,4 %). La Chisinau datoriile agentilor economici au sporit cu 96 %, a celor din Cahul - cu 91 %,
din Balti - cu 71,6 %. Totodata suma datoriilor agentilor economici la bugetul asigurarilor sociale de
stat s-a majorat de la 357,9 mil de lei (1 ianuarie 1998) la 456,2 mil de lei (1 ianuarie 1999), ceea ce
constituie 27,5 %.

Potrivit evaluarilor expertilor evaziunile fiscale au crescut de la 3 % din suma totala a veniturilor
bugetului consolidat pana la 25 %, frecventa incalcarilor disciplinei economice si financiare depistate
de catre angajatii Departamentului control financiar si revizie a crescut pana la 78 %, iar frecventa
incalcarilor legislatiei economice depistate de catre angajatii Inspectoratului fiscal este de 55 %.
Transparenta granitelor Moldovei, divergentele dintre regimurile vamale si fiscale pe teritoriul
Moldovei, Ucrainei si Rusiei duce la efectuarea multor tranzactii ilicite de import-export. Astfel
confruntarea datelor cu privire la operatiunile de import-export au depistat devieri in volum de 92%
din exporturile spre Rusia si 100% din exporturile spre Ucraina.

Dezastrul din economie contribuie nemijlocit la cresterea fenomenului evaziunii fiscale. Reducerea
nivelului de achitare a impozitelor este cauzata de scaderea substantiala a activitatii economice din
Republica Moldova. RM a pierdut piata de desfacere a bauturilor spirtoase din Rusia si Belarus, ceea
ce a redus cu 50-70 % volumul defalcarilor la buget a raioanelor ce practica cresterea vitei de vie si
productia vinului.

O alta cauza care se rasfrange nemijlocit asupra fenomenului neachitarilor catre buget este povara
fiscala neadecvata pentru conditiile si economia RM. Prezenta unui sector subteran masiv contribuie
la crearea unei poveri fiscale excesive. Sursa veniturilor bugetului de stat este activitatea in economia
oficiala.

Economia subterana si coruptia erodeaza dezvoltarea nationala, cresterea evaziunii fiscale contribuie
la diminuarea platilor la Buget, aceasta la randul sau cauzeaza esecul politicii sociale. ncalcarea
legislatiei devine o norma de comportament iar una din cauzele care favorizeaza fenomenul evaziunii
fiscale este neincrederea fata de Stat si lipsa de autoritate a institutiilor sale.

Conditiile in care activeaza agentii economici

Desi Codul Fiscal a fost elaborat conform sistemului de impozitare american, acesta nu a fost
indeajuns adaptat la conditiile si specificul Republicii Moldova. Codul fiscal este elaborat astfel ca
statul sa obtina venituri cat mai mari in special de la impozitarea persoanelor juridice. Se intampla
astfel ca statul nu face altceva decat sa-i jupoaie pe agentii economici prin introducerea unui sir
destul de lung de impozite, taxe, plati etc. In intervalul 1991-1996, numarul celor care doreau sa
investeasca in Moldova era relativ mare. In 1995 republica a pierdut numai datorita neinregistrarii
intreprinderilor mixte circa 5 milioane de dolari.
Majoritatea intreprinderilor nu s-au inregistrat datorita legislatiei fiscale cu privire la investitiile
straine care a indepartat si indeparteaza cea mai mare parte a investitorilor.

Pe de alta parte in Republica Moldova nu vin investitii straine care ar putea relansa real economia
deoarece Moldova nu are domenii atractive pentru investitorii straini, pe care le are, de exemplu,
Rusia, Ucraina, Cazahstanul etc. Rusia are resurse naturale enorme, Ucraina la fel. Au o piata mare.
Acelasi lucru este partial valabil si in cazul Romaniei. Moldova nu are nimic din toate acestea.
Criza puterii la nivel national conduce la o criza economica accentuata. Indicii economici si sociali
nu se incadreaza in clasificatoarele statistice internationale, iar reformele economice si structurale
sunt incoerente. Mecanismele de functionare a infrastructurii de piata nu sunt ajustate la standardele
internationale si nu sunt bazate pe instrumentele juridice respective.

Economia si finatele continua sa ramana ostatece ale unui politicianism mediocru. Speranta unei
perspective mai bune este strans legata de aparitia unei noi generatii a clasei politice.

Tranzactiile bursiere

Au trecut peste cinci ani de cand si-a inceput activitatea Bursa de Valori a Moldovei, majoritatea
cetatenilor au devenit actionari la diferite intreprinderi, a fost adoptata baza legislativa a pietei de
capital, totusi acest sector al economiei se misca cu mare incetineala. Bursa de Valori este un
barometru al economiei si daca nu merge piata de capital este clar ca economia se afla in criza. In
ultima instanta unul din criteriile cele mai importante pentru functionarea normala a pietei de capital
este lichiditatea dar astazi lichiditatea pietei este practic zero deoarece lipsesc atat mijloacele banesti,
pe de o parte, cat si valorile mobiliare, pe de alta parte. Valorile mobiliare care circula astazi la Bursa
de Valori sunt de o lichiditate foarte scazuta si nici macar mijloacele banesti de pe piata nu sunt
suficiente pentru a acoperi aceste valori mobiliare.
In comparatie cu alte tari piata de capital din Republica Moldova este foarte mica, aproape
inexistenta. Volumul tranzactiilor bursiere in Republica Moldova este de 100 de ori mai mic decat
cel din Cehia, pentru a avea o comparatie cu o tara mica.

Desi Moldova are o piata extraordinar de mica, infrastructura si regulile ei, copiate de la americani,
sunt create ca pentru o piata foarte dezvoltata. Interdictiile, duritatea normelor si regulilor de joc
practicate nu sunt deloc potrivite pentru piata Moldovei. De exemplu, cand cineva doreste sa
cumpere un pachet mai mare de actiuni el este obligat sa anunte tender (licitatie). El trebuie sa dea
anunturi in mass-media, sa anunte intreprinderea, actionarii. Astfel toti eventualii lui concurenti afla
imediat despre asta. Pregatirea tuturor actelor pentru tender dureaza circa 3 luni cu o procedura lunga
si atat de complicata incat o asemenea operatiune de vanzare-cumparare a actiunilor se poate efectua
intr-o jumatate de an. Metoda respectiva neglijeaza existenta Bursei de Valori iar pe de alta parte
dezvolta piata neagra. Investitorul de regula renunta la aceasta procedura de anuntare a tenderului, se
gasesc cateva persoane care cumpara cate un pachet mic, iar dupa aceea le comaseaza si astfel
cumparatorul primeste pachetul dorit initial.

Guvernul nu s-a aratat prea preocupat si nici nu a luat in seama rolul si importanta pietei valorilor
mobiliare. Acesta este unicul sector al economiei care se poate dezvolta cu pasi foarte rapizi. La ce
performante trebuie sa ajunga acest sector nu este stipulat nici intr-un program de Guvern, nici intr-o
strategie de dezvoltare. Investitorii din ziua de astazi au devenit in majoritate investitori in urma
privatizarii. Nu prin rezultatul vanzarii si cumpararii valorilor mobiliare, ci datorita unor procese tip,
care nu sunt procese de echilibru.

Piata de capital

Republica Moldova a devenit, dupa privatizarea in masa, in care a fost implicata majoritatea
populatiei, o tara a proprietarilor corporativi, adica a actionarilor. Specificul situatiei actuale consta
in faptul ca piata hartiilor de valoare exista, insa numarul vanzatorilor si cumparatorilor pe aceasta
piata este destul de redus. Pentru marea majoritate a cetatenilor Republicii Moldova, la fel ca si
pentru multi dintre patroni si actionari, piata mobiliara ramane un rezultat abstract al reformelor.

Datorita situatiei politice instabile care a influentat negativ climatul investitional in anul 2000, pe
piata de capital au fost tranzactionate actiuni in valoare totala de 1 miliard de lei, sub 60 % din
actiunile puse in circulatie care de altfel au fost tranzactionate la un pret de doar 15-20 % din
valoarea lor nominala. CNVM a anulat, in decembrie 2000 licentele de activitate pentru 11 fonduri
de investitii.

Din cele peste sase mii de societati inscrise in Registrul de stat pana in prezent nu au fost inregistrate
la Comisia nationala a valorilor mobiliare decat doua mii de societati. Majoritatea acestor unitati
economice au fost inregistrate la Camera inregistrarii de stat pana in 1998, cu un capital social de
doar 100 de lei.
Prezente economice occidentale


Investitiile pe piata Moldovei

Principalele state occidentale ce investesc in Republica Moldova sunt SUA, Germania, Franta, Marea Britanie,
Spania, iar printre companiile cu cele mai mari investitii in RM se afla "Union Fenosa" (Spania), Sudzucker
(Germania), France Telecom (Franta), KNAUF (Germania), QBE Insurance Group (Australia), Steilman (Germania),
Moldcell (Turcia), BTR (Banca Turco-Romana), Grape Valley (Moldova-Irlanda) si Farmaco (SUA).

49% din capitalul strain venit in RM a fost investit in sectorul energetic si gaz, 20% - in industria prelucratoare, 13%
- in comert, 5% in transport si 3% in hoteluri si restaurante. In aceste sectoare au investit majoritatea statelor
Comunitatii Europene si Rusia. Rusia se plaseaza pe primul loc, insa investitiile efectuate nu pot fi considerate ca o
contributie reala, deoarece includ datoriile Moldovei in sectorul energetic si gaz.

Valoarea totala a investitiei directe realizate in Basarabia, in perioada anilor 1992-1999, se ridica la circa 366
milioane dolari USD - o cifra cat se poate de modesta. Un factor descurajant pentru potentialii investitori straini, este
lipsa de materie prima in sectorul industrial si dependenta energetica de aproape suta la suta fata de tarile vecine.

Puterea de cumparare a populatiei este scazuta, ca urmare se fac investitii cu preponderenta in structurile orientate
spre piata externa, utilizand doar forta ieftina de munca a Moldovei. Lipsa tehnologiilor moderne nu permite
exportul produselor realizate pe plan local spre tarile dezvoltate. Pentru marfurile moldovenesti este deschisa in
special piata CSI, unde se trece cu vederea calitatea, in schimb conteaza preturile reduse la produse.

Investitia in agricultura este unica sursa a RM insa ea nu este atat de atractiva pentru investitorii straini, deoarece
depinde in primul rand de conditiile climaterice. O alta piedica, ce nu poate fi trecuta cu vederea, este procedura
birocratica de obtinere a licentelor care prevede zeci de autorizatii si semnaturi. Procesul dureaza cateva luni trebuie
prezentate tencuri de documente pentru a fi aprobate de o multime de structuri. Din aceasta cauza, la jumatate de
drum, deseori investitorii renunta la proiect, la banii investiti deja, cu gandul ca macar in viitor nu vor mai pierde
alte surse financiare.

Economia subterana prin insasi existenta ei descurajeaza investitiile legale. Aproape nici un agent economic nu-si
declara propriul venit. O influenta negativa asupra climatului investitional o au si factorii externi. Investitorul nu
poate sa patrunda pe pietele CSI din cauza problemelor ce apar in timpul tranzitarii marfurilor pe teritoriul Ucrainei.
De asemenea, nesolutionarea problemei teritoriale cu Transnistria franeaza activitatea investitorilor straini.

Republica Moldova, cu economia sa subterana dezvoltata, cu nivelul inalt al coruptiei, cu nivelul crescut al inflatiei,
cu infrastructura sa subdezvoltata, cu piata mica de desfacere, cu capacitatea slaba de cumparare a populatiei, in
lipsa materiei prime si a zacamintelor naturale ar putea atrage capitalul strain numai in conditii fiscale mai
avantajoase decat in tarile vecine, Romania si Ucraina. Prognozele pentru anii viitori sunt insa pesimiste atata timp
cat nu exista o stabilitate, inclusiv si mai ales legislativa. In continuare, am selectat, cu titlu de exemplu, doar cateva
dintre investitiile occidentale mai insemnate pentru economia Moldovei.

Spania

Cea mai mare afacere a anului 2000 a fost vanzarea Retelelor electrice de distributie (RED) Chisinau, Centru si Sud,
compania spaniola "Union Fenosa" devenind cel mai mare investitor. Afacerea s-a incheiat la 7 februarie 2000, cand
Guvernul a semnat un acord cu compania respectiva. Astfel s-a incheiat o "epopee" de mai bine de jumatate de an.

"Union Fenosa" a fost desemnata la 1 decembrie 1999 castigatoare a licitatiei internationale pentru privatizarea
RED-urilor, desfasurata in perioada 2 august - 22 noiembrie 1999. La licitatie au mai participat companiile RAO
UES (Rusia), Luganskoblenergo (Ucraina), Cinergy si AES (SUA), EdF Saur (Franta), ESB International (Irlanda)
si ABB (Elvetia), ultimele cinci insa s-au retras la etapa a doua a concursului.

Potrivit contractului de privatizare, "Union Fenosa" a achitat peste 25 mil USD pentru cele trei RED-uri si si-a
asumat obligatiuni investitionale de 67 mil USD pe cinci ani. Cateva saptamani mai tarziu, deputatii comunisti au
acuzat Guvernul ca a vandut ilicit, la un pret scazut, RED Chisinau, RED Sud si RED Centru. La inceputul lunii
decembrie, Curtea de Conturi a verificat legalitatea vanzarii RED-urilor Chisinau, Centru si Sud firmei spaniole
"Union Fenosa" si a depistat unele nereguli in procesul de privatizare, iar un deputat comunist a cerut anularea
contractului cu "Union Fenosa".

La inceputul lunii decembrie 2000 Presedintele Companiei spaniole "Union Fenosa", Ignacio Ibarra, a avertizat ca
livrarile de energie electrica vor fi sistate in cazul in care in urmatoarele 10 zile nu vor fi deblocate conturile celor
trei retele electrice de distributie RED-Chirinau, RED-Centru si RED-Sud. Ignacio Ibarra a declarat ca "Union
Fenosa" a achitat datoria de aproximativ 9 milioane de lei care o avea fata de "Moldtranselectro" si care trebuia sa
fie transferata direct, potrivit unui contract de cesiune a datoriilor, firmei transnistrene "Zajacond". Intreprinderea de
Stat "Modtranselectro" are ciudate relatii contractuale cu firma transnistreana "Zajacond", care este de fapt o firma
fantoma, unde activeaza o singura persoana fizica, nu desfasoara activitate economica, nu are angajati si nu plateste
impozite.

Cu toate ca datoria a fost achitata, litigiul judiciar continua, din care cauza conturile au ramas blocate, iar "Union
Fenosa" nu poate sa achite platile fata de furnizorii de energie electrica. Desi spaniolii au cerut Guvernului sa se
implice in solutionarea acestui conflict, demersul a ramas fara rezultat multa vreme.

Comentariile care se fac pe seama piedicilor puse spaniolilor atribuie rusilor cea mai mare parte de vina, deoarece
acestia sunt cei mai interesati sa mentina Moldova in raporturi de dependenta fata de resursele si distributia
sistemului energetic.

Republica Moldova risca sa ramana definitiv izolata de lumea civilizata printr-o noua "cortina de fier", de data
aceasta energetica. Desi strategia energetica a Republicii Moldova, elaborata in 1999, prevede racordarea sistemului
energetic la cel european in termen de 10 ani, actualul Executiv este mai mult preocupat de infiintarea unei companii
mixte cu compania rusa "Inter RAO ES". Acest proiect va aprofunda si mai mult dependenta energetica a Republicii
Moldova fata de Federatia Rusa, Chisinaul urmand a detine 12 % din actiunile acestei intreprinderi, Tiraspolul - 12
%, Rusiei revenindu-i partea cea mai mare - 76 %. Pentru a putea realiza exportul de energie electrica in Balcani,
prevazut de proiectul in cauza, frecventele curentului electric la hotar trebuie egalizate iar pentru aceasta este
necesara construirea unei noi linii de transport energetic care ar uni Chisinaul cu statia de transformare de la
Vulcanesti. In timp ce Romania si Bulgaria au inceput deja testarile tehnice pentru racordarea la sistemul energetic
european (UCTE), Republica Moldova risca sa ramana izolata in spatiul energetic post sovietic.

Statele Unite

O buna parte din mediul de afaceri, din legile necesare, s-au constituit datorita insistentei americane. Se poate spune
ca majoritatea reformelor structurale initiate in Moldova sunt cel putin inspirate de americani. Tinta strategica este,
evident, desprinderea fostilor aliati ai Rusiei din centura de influenta economica. pentru inceput. Agentia Statelor
Unite pentru Dezvoltare Internationala (USAID) a initiat numeroase programe de asistenta tehnica acordate
Republicii Moldova orientate in principal asupra economiei si mai ales asupra sectorului agrar, care este sectorul de
baza in economia tarii.

Din 1993 USAID s-a concentrat asupra Programului de privatizare in masa, care avea drept scop privatizarea unui
mare numar de intreprinderi mici, medii si mari. Astfel numarul intreprinderilor privatizate a sporit de la 568 in
1997 la 692 in 1998. Pina in prezent, 80% din intreprinderile mici au fost privatizate. A doua etapa a actiunii USAID
a fost Reforma funciara, privatizarea pamantului din raza localitatilor urbane si rurale. Republica Moldova a
inregistrat un progres semnificativ in privatizarea pamantului. Programul national de privatizare a pamantului,
elaborat de Guvernul Republicii Moldova, dar scris de expertii USAID, a fost lansat in martie 1998, iar in februarie
1999 deja peste 800 de gospodarii depusesera cereri pentru a fi incluse in acest program.

In conformitate cu Programul national de privatizare a pamantului, mai mult de jumatate din cele 840 de colhozuri
au fost decolectivizate si au fost eliberate 200 000 de titluri de proprietate asupra pamantului. In anul 2001,
programul reformei funciare s-a incheiat, practic toate terenurile agricole fiind acum privatizate, astfel ca persoanele
individuale vor intra in posesia a 2,7 milioane de titluri de proprietate asupra pamantului. In prezent procesul de
privatizare cuprinde nu numai sectorul agrar, unde se desfasoara reforma funciara, dar si sectorul energetic,
telecomunicatiile, cele mai mari combinate de vinificatie si unele intreprinderi cerealiere, in genereal privatizarea
ramurilor industriale strategice.

Banca Mondiala si Fondul Monetar International, cu asistenta tehnica acordata de USAID, au intreprins cateva
actiuni importante in vederea detasarii de la sistemul energetic sovietic monopolist (compania "Moldenergo") de
aprovizionare a tarii cu resurse energetice, prin descentralizarea sistemului energetic, crearea Agentiei Nationale
Independente pentru Reglementarea Energetica si adoptarea Legii cu privire la proiectul individual de privatizare a
intreprinderilor din sectorul electro-energetic.

Legea privind sistemul bugetar si procesul bugetar a fost adoptata la 24 mai 1996 si a intrat in vigoare din data
publicarii ei, la 27 martie 1997. In iulie 1996, Parlamentul a adoptat clasificatia bugetara, elaborata de Ministerul
Finantelor in conformitate cu conditiile si cerintele stabilite de FMI. In anul 1999 Parlamentul a adoptat de
asemenea Legea privind finantele publice locale.

Incepind cu anul 1997 a fost inregistrat un progres in procesul de constituire a sistemului trezorerial prin inchiderea
tuturor conturilor de venituri si cheltuieli ale organizatiilor de stat si preluarea functiilor acestora de catre Trezorerie.
Incepind cu luna aprilie 1998 sistemul computerizat a fost extins pentru a cuprinde toate trezoreriile teritoriale.
Computerizarea Serviciului Fiscal de Stat a fost deasemenea sustinuta de USAID. Moldova a inregistrat un progres
semnificativ in domeniul reformei fiscale. Crearea legislatiei fiscale unice a avansat considerabil fiind pe cale de
finalizare Codul Fiscal unic. Concomitent, au fost organizate cursuri de instruire pentru mai mult de 3000 de
contabili, oameni de afaceri si experti fiscali.

USAID a mai acordat asistenta pentru Restructurarea sectorului financiar si crearea in cadrul Bancii Nationale a
Moldovei a unui departament de supraveghere bancara si a contribuit la perfectionarea si modificarea legilor si
actelor normative in vigoare in domeniul respectiv. A fost creat sectorul bancar privat si piata de capital in Moldova
ca rezultat al crearii organelor de stat autonome: Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si Bursa de Valori a
Moldovei. Cu asistenta tehnica acordata de USAID a fost inaugurat in luna iunie 1998 si Depozitarul National al
Valorilor Mobiliare din Moldova, organ de reglementare ce supravegheaza si elibereaza licente agentilor economici
din sectorul privat.

Proiectul reformei juridiciare, initiat in 1998 si finatat de USAID, a acordat asistenta Ministerului Justitiei in
evaluarea proiectului Codului Civil pentru crearea bazei legislatiei comerciale. USAID a adus experti si a alocat
fonduri pentru a ajuta Moldova sa revizuiasca si sa adopte legislatia electorala si procedurile de organizare a
alegerilor democratice.

Jurisprudenta sovietica a fost in ultimii patru ani aproape complet inlaturata. Proiectul reformei administratiei
publice locale, finatat de USAID, demareaza in anul 2000 si va fi organizat in trei etape: autonomia fiscala, eficienta
democratica si guvernarea democratica la nivelul autoritatilor locale.

USAID a oferit bani in scopul sustinerii initiativelor economice si politice, restructurarea economica si promovarea
sectorului privat, administratia publica si reforma autoritatilor locale, participarea cetatenilor si ONG
urilor/organizatiilor locale la procesul de luare a deciziilor, mass-media si autoritatea legii in sporirea transparentei
autoritatilor legislative si executive in Moldova. Tot americanii au acordat asistenta tehnica in organizarea alegerilor,
au asistat observatorii nationali si internationali si au acordat asistenta logistica partidelor politice, institutiilor
guvernamentale si ONG-urilor.

Intre investitiile directe americane se numara si Compania americana Avakx Industries care a cumparat, in 1999,
59% din actiunile Prima SA din comuna Sangera, municipiul Chisinau care producea articole de marochinarie, haine
din piele. Din lipsa de materie prima fabrica practic stationa. Avakx Industries intentioneaza, dupa procurarea
intregului pachet de actiuni, sa reprofileze intreprinderea intr-un centru de deservire a fermierilor, investind in acest
scop 500 mii USD.

Cea mai spectaculoasa tranzactie la Bursa de Valori a anului 1999 a fost realizata in beneficiu american, statul
oferind, contra cost, desigur, unei firme americane 28,6 % din actiunile ce le detinea in Vitanta-Intravest SA la
pretul de 10 milioane de lei. Au fost vandute, in total, 413 921 de actiuni ale statului in valoare de 25,01 lei actiunea.
Compania Intravest Finance and Investment Company Est din Liechtenstein detine pachetul majoritar (57 %) in
Societatea pe actiuni Vitanta-Intravest, cel mai mare producator de bere din Republica Moldova.

In anul 2001 Fondul International pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD) si Guvernul SUA vor initia un proiect de
sustinere si incurajare a crearii unor intreprinderi mici si a cooperativelor agricole de deservire. Este prevazuta, in
special, crearea a 40 de asociatii de economii si imprumut in judetul Ungheni si a unor fonduri de sustinere a
agentilor economici din sectorul agrar din acest judet. Producatorii agricoli vor putea obtine credite partial
rambursabile, pentru realizarea propriilor proiecte. Initial, proiectul va fi experimentat doar in judetul Ungheni,
urmand sa fie extins si in alte judete ale republicii. IFAD va acorda 8 milioane USD, iar Guvernul SUA - 10
milioane USD, prin intermediul companiei "Citizen's Network".

Marea Britanie

Doua companii engleze - "Hollywood International" si "Premium Brand" - s-au anuntat interesate de produsele de
vinificatie moldovenesti, in cadrul unei vizite efectuate in luna noiembrie 2000, in Marea Britanie, a managerilor
unor intreprinderi din Republica Moldova. In perioada 17-24 noiembrie 2000, directorii a sase intreprinderi din
Republica Moldova au efectuat o vizita in Marea Britanie, la initiativa Organizatiei pentru promovarea exporturilor
din Moldova (OPEM).

Reprezentantii celor doua companii engleze s-au anutat dispusi sa comercializeze pe pietele britanice produsele SA
"Clasic Vin" din Straseni, SA "Fabrica de vinuri" din Taraclia si SA "Cricova Acorex" din Cricova, considerand ca
produsele vinicole moldovenesti au sanse de afirmare pe pietele de desfacere din Marea Britanie. Cele doua parti au
convenit ca expertii de la firmele britanice sa efectueze in prima jumatate a anului 2001 o vizita de documentare in
Republica Moldova, pentru a examina tehnologiile si capacitatile de producere ale intreprinderilor moldovenesti,
precum si gama de produse fabricate de cele trei intreprinderi.

In 17 ianuarie 2001 a fost semnat Memorandumul de intelegere intre Guvernul Republicii Moldova si Guvernul
Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord privind cooperarea tehnica intre cele doua state. Cooperarea
tehnica dintre Republica Moldova si Regatul Unit a inceput in anul 1995, Marea Britanie a acordat asistenta tehnica
in valoare de 6 milioane USD pentru dezvoltarea sectorului financiar-bancar, privat si a celui agricol, a
infrastructurii sociale, pentru intarirea relatiilor economice externe, dezvoltarea sistemelor de creditare rurala etc.

Incepand cu anul 2001 Moldova va benefica anual de o asistenta in valoare de 2 milioane lire sterline. O
reprezentanta a Departamentului pentru Dezvoltarea Internationala din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al
Regatului Unit s-a instalat la Chisinau din ianuarie 2001.

Pentru a-si sublinia pozitia fata de Rusia cat mai clar Ambasadorul Marii Britanii in Republica Moldova, cu sediul la
Bucuresti, Richard Peter Ralph anuntat ca Raioanele din stanga Nistrului nu vor beneficia de asistenta tehnica
acordata Republicii Moldova de Guvernul Marii Britanii. Ambasadorul a afirmat ca ii considera pe secesionistii din
Tiraspol un factor destabilizator.
In perioada 1995-1999, Regatul Unit al Marii Britanii a acordat Republicii Moldova asistenta tehnica in valoare de
aproximativ 3,7 milioane de lire sterline (aproximativ 6 milioane USD), iar pentru anul 2000 au fost alocate 1,6
milioane de lire sterline. Nici Statele Unite si nici alte tari occidentale nu mai sunt dispuse sa accepte sa-i lase pe
cazacii si rusii din Transnistria sa se inarmeze din banii lor. Tiraspolul a inghitit 500 de milioane de dolari din cele 2
miliarde incasate de Moldova din 1990 pana astazi.

Japonia

La sfarsitul lunii noiembrie 2000 la Chisinau au fost prezenti reprezentanti ai Centrului japonez din Ucraina si ai
Comitetului pentru cooperarea cu statele noi independente de pe langa Ministerul Afacerilor Externe al Japoniei.
Specialistii japonezi s-au implicat in instruirea managerilor intreprinderilor mici si mijlocii din republica, in special
a managerilor intreprinderilor care isi exporta, in mare parte, productia.

Guvernul Japoniei si-a anuntat interesul si in crearea, in Republica Moldova, a sistemului de leasing in agricultura.
Cu suportul financiar al Guvernului Japoniei, pana la finele lunii martie 2001 in Republica Moldova va fi creata o
noua companie de leasing, care va arenda mijloace tehnice gospodariilor agricole aceasta urmand sa presteze servicii
gospodariilor agricole incepand cu luna august-septembrie. Guvernul Japoniei va acorda Republicii Moldova un
grant, sub forma de tehnica agricola, in valoare de 3 milioane 800 mii de yeni (420,5 mii de lei). Suportul financiar
acordat de Guvernul Japoniei este nerambursabil. Prin intermediul noii companii de leasing gospodariilor agricole le
vor fi date in arenda 20 de combine, cu o capacitate de 180 cai putere, 30 de tractoare cu pluguri reversibile, precum
si alte mijloace tehnice.

La inceputul lunii noiembrie 2000 Ministerul Economiei si Reformelor anuntase oficial ca Guvernul Japoniei a
suspendat examinarea proiectului de reabilitare a hidrocentralei Costesti, dupa ce aceasta a fost sechestrata, potrivit
unei decizii a Judecatoriei Economice, in contul datoriei "Moldtranselectro" fata de firma tiraspoleana "Zajacond".
In urma unor interventii din partea MEI, decizia judecatoreasca a fost suspendata iar Ambasada Japoniei, cu sediul
la Kiev, a anuntat ca partea nipona este satisfacuta de actiunile intreprinse de MIE in vederea anularii deciziei
judecatoresti de sechestrare a hidrocentralei Costesti.

Ministerul Industriei si Energeticii (MIE) a reinclus proiectul de reabilitare a hidrocentralei Costesti, elaborat si
propus de expertii niponi si moldoveni, in lista proiectelor finatate de Guvernul Japoniei, dupa ce Parlamentul de la
Chisinau a adoptat o serie de modificari ale legislatiei, prin care este interzisa sechestrarea intreprinderilor in contul
datoriilor creditoare, si a fost suspendata decizia judecatoreasca de sechestrare a hidrocentralei in contul dubioasei
firme tiraspolene "Zajacond".

Ministerul Industriei si Energeticii a precizat ca despre proiectul de reabilitare a hidrocentralei a fost anuntata si
partea romana, care nu a avut obiectii referitoare la reconstructia acesteia. In cazul in care proiectul va fi aprobat de
partea nipona, Republica Moldova ar putea beneficia in urmatorii doi-trei ani de un grant in valoare de 7 milioane
USD. Proiectul, elaborat in comun cu o echipa de experti niponi, prevede majorarea capacitatii de producere a
energiei electrice a hidrocentralei de la 16 pana la 19 megawati si prevede, de asemenea, schimbarea sistemului de
racire a hidrocentralei si a transformatoarelor liniei de 110 kilovolti de pe segmentul Costesti-Balti.

Italia

Fabricile de prelucrare a pielii, in general cu utilaje in buna stare si cu muncitori calificati au reprezentat o tinta de
interes pentru investitorii straini. Compania italiana Esastampa a preluat in anul 1998 una din fabricile din Moldova,
Piele SA si a platit pentru pachetul de actiuni ale statului de 60% suma de 600 mii de dolari SUA, obligandu-se in
acelasi timp, in conformitate cu contractul semnat cu Departamentul Privatizarii, sa investeasca in dezvoltarea
intreprinderii 1,5 milioane dolari SUA. Pretul pentru pachetul de actiuni achizitionat a fost achitat, insa in prezent,
Piele SA lucreaza in prezent la 20-30 % din capacitati, deoarece intreprinderea este nevoita sa importe piei brute, ca
dupa prelucrare sa le vanda ca materie prima (de multe ori peste hotare) intreprinderilor de incaltaminte.
In industria textila, in cadrul fabricii Steaua activeaza alte doua
intreprinderi mixte moldo-italiene de tricotaj.

Germania

In 1988 grupul german Steilman a cumparat pachetul majoritar de actiuni (65%) al Fabricii de confectii Balteanca
SA din Balti, construita in anul 1945, si considerata una din cele mai mari fabrici de confectii atat din republica, cat
si din intreaga URSS. Steilman a cumparat acest pachet cu 1,75 milioane marci germane si si-a asumat obligatiuni
investitionale in valoare totala de 2 milioane marci.

Inainte de privatizare, aceasta intreprindere era profitabila, activa cu succes atat pe piata interna, cat si pe cea externa,
avea un colectiv de circa 1200 muncitori, constituind unul din platitorii cei mai importanti de impozite la Fondul
Social. Dupa privatizare situatia de la intreprindere s-a inrautatit din punct de vedere a performantelor economice cat
si mai ales deoarece actionarul principal a disponibilizat circa 240 de muncitori.

O situatie neplacuta s-a creat si la indeplinirea obligatiunilor investitionale asumate de Steilman. Ultima data,
Balteanca a fost reutilata la sfarsitul anilor '80. Investitorul german a decis ca unele sectoare de productie trebuie
iarasi reutilate insa utilajele importate de investitor au o vechime de circa 40 de ani, ceea ce nu este deloc in
favoarea fabricii si dezvoltarii ei pe mai departe. Steilman pare mai degraba interesata in lichidarea intreprinderii
care ar putea reprezenta o concurenta zonala, mai ales pe piata Ucrainei si Rusiei.

O alta firma germana, "Gerb Knauf Verwaltungsgesellsachaft", care detine la Combinatul de constructie de la Balti
"CMC Knauf" 99 % din actiuni, a inregistrat in decembrie 2000 o emisiune suplimentara de actiuni. Activitatea in
domeniul de constructii este profitabila deoarece concurenta lipseste pe teritoriul Moldovei, avand in vedere ca
principalele repere industriale se afla in Transnistria.

Australia

Printre tranzactiile anului 1999 s-a numarat cumpararea de catre firma australiana QBE Insurance International
Limited a 62 % din actiunile Companiei de Asigurare Asito. Compania "Qbe Asito" din Republica Moldova, in
colaborare cu "QBE Insurance Group" si compania germana de reasigurare "Munich Re Group", a lansat, pe piata de
asigurari din Republica Moldova un nou produs de asigurare. Acesta presupune asigurarea vietii si plata unei
dobanzi de 3 % din veniturile obtinute in urma plasarii investitiilor pe pietele din Marea Britanie si Germania.

Franta

Prezenta economica franceza se manifesta prin grupul - France Telecom-Voxtel. Cu putin timp in urma Franta si
Germania nu au sustinut aderarea Moldovei la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est si au avut toate
motivele sa o faca, insa intre timp capitalul rusesc se consolideaza din ce in ce pe teritoriul Moldovei: Lukoil,
Moldova-Gaz (51% Gazprom), Russkoie Radio, HitFM, Argument i Facti, Izvestia, uzine metalurgice apartinand
"Iterei" numeroase fabrici de vinuri etc.

Moldova intotdeauna a contat (nefondat) pe relatii speciale cu Franta. Aceasta, insa, in relatiile sale cu RM a fost nu
mai putin prudenta decat orice alt stat occidental, nelasandu-se prea impresionata de declaratiile oficiale. Ambasada
Frantei a fost deschisa relativ recent, in 1998, iar investitiile Frantei in economia Moldovei sunt net inferioare chiar
celor turcesti. Franta nu a manifestat interes nici macar pentru industria de vinificatie din Moldova in schimb si-a
concentrat interesul asupra Armeniei unde francezii au efectuat importante investitii in ramura. O puternica prezenta
culturala a Frantei in RM are loc prin Alliance Francaise, RFI, TV5.

Turcia

Turcii au fost la originea scandalului anului 1999 inregistrat la sfarsit de an odata cu eliberarea de catre Ministerul
Transporturilor si Comunicatiilor la 5 noiembrie 1999, cu numai patru zile pana la demisia Guvernului Sturza, a
dreptului de a presta servicii de telefonie mobila companiei moldo-turce Moldcell. Guvernul s-a dat "adanc indignat
de actiunile MTC", reprezentantii companiei franceze Voxtel au declarat ca cea de-a doua licenta de telefonie
mobila GSM a fost eliberata ilegal, iar FMI a dezaprobat "intransparenta" afacerii.

Moldcell, in spatele caruia sta Turkcell cu 66 % din pachetul de actiuni la mana, a primit la 2 decembrie licenta de
telefonie mobila pentru 15 ani, dupa ce a transferat prima transa a taxei pentru licenta in valoare de 4 milioane 800
mii USD. La trei saptamani dupa aceasta, Procuratura Generala a atacat in justitie decizia din 5 noiembrie a
Comisiei pentru eliberarea licentelor a Ministerului Transporturilor si Comunicatiilor.

Elvetia

In decembrie 2000 s-a inregistrat Compania mixta Celtica Moldova, care a trecut foarte rapid la emiterea de actiuni
anuntand ca va realiza o investitie serioasa in domeniul energetic, urmand a construi la Chisinau o Centrala
termoelectrica.

Dupa cum se observa, pe diferite cai, companii straine se implica in reabilitarea energetica a tarii ceea ce ar duce, in
perspectiva, la indepartarea Moldovei de Rusia.

CRIMINALITATEA ECONOMICA

Evaziunea fiscala

Moldova detine locul 4 in Europa la capitolul coruptie, si in lume locul 13, iar cotele economiei subterane sunt
evaluate de experti de la 50 pana la 70 %. Fenomenul spalarii banilor sau a altor venituri de provenienta ilicita s-a
generalizat. Se poate aprecia ca in Moldova avem exemplul tipic al unei economii infractionale. Practic toate
gruparile criminal-mafiote dispun de un mecanism financiar-economic aproape perfect, bine reglat si mobil, pe care
il aplica la comiterea infractiunilor economice, infractiuni care aduc un prejudiciu considerabil societatii in
ansamblu.

Afacerile ilicite - mafia gulerelor albe

Volumul anual al traficului de droguri in RM se estimeaza la 200-250 mil USD , iar aceasta cifra intrece de 3,5 - 4
ori volumul investitiilor straine directe in RM. Evaziunea fiscala in RM a sporit de la 4 % din volumul venitului
consolidat in 1994 pana la 32 % in anul 1998. Volumul mediu total al evaziunilor pe un contribuabil a crescut de la
7 mii de lei in 1997 pana la 12 mii de lei in 1998. Densitatea contraventiilor in numarul celor supusi controalelor
fiscale a sporit de la 30 % in 1994 pana la 57 % in 1998.

Estimarea dezechilibrului dintre producerea si repartitia articolelor de tutungerie este semnificativa pentru a avea o
prspectiva orientativa asupra volumului pietei negre. Conform statisticii oficiale, anul trecut in RM au fost produse
9,6 mlrd de tigari. Din ele au fost exportate 7,8 mlrd de tigari in valoare de 49737,8 mii USD (in statele CSI - de
20,89 mil USD, adica circa 2 mlrd de bucati, in celelate state - in valoare de 28,85 mil USD sau 5,8 mlrd de bucati).

Importurile s-au cifrat la 424,5 mii USD (0,04 mlrd de bucati). Datele statistice pentru o perioada indelungata de
timp arata ca la consumul intern anual de tigari in RM intra 5 mlrd de bucati. Bilantul arata ca 3,16 mlrd de bucati
inseamna sau import neinregistrat, sau productie nedeclarata, dar vanduta pe teritoriul tarii. Oricum in ambele cazuri
aceasta inseamna pierderi la buget in volum de circa 110 mil de lei anual.


Gruparile criminale

Mafia, sau criminalitatea organizata, are in Republica Moldova doua ramificatii. Prima este lumea interlopa ce
reuneste persoane cu antecedente penale, organizata in comunitati criminale, si cu lideri care au o bogata biografie
de puscariasi. A doua, numita si "americanii", este o comunitate criminala in ascensiune care se implementeaza activ
in afaceri cu aspect legal. "Gulerele albe", coordonate de asa-numitii "americani", sunt de departe cea mai
periculoasa filiera considera reprezentantii Fondului Monetar International in Republica Moldova, care au afirmat
nu o data ca unul dintre cele mai serioase primejdii pentru economia si securitatea Republicii Moldova il reprezinta
coruptia.

Potrivit datelor generalului Nicolae Alexei fost sef al Departamentului de Combatere a Criminalitatii in Republica
Moldova activeaza in jur de 50 de grupari criminale organizate care isi au teritorii si sfere de influenta in care fiecare
comunitate activeaza dupa legile sale, care sunt respectate cu strictete. Insa formele de organizare sunt comune si cel
mai interesant aspect este ca activitatea lor este dirijata de 5 sefi numiti si recunoscuti la Moscova. In afara de
dreptul de "incoronare", de competenta "Cupolei" din Rusia mai tine si "arbitrarea", "judecarea" si chiar
"pedepsirea" supusilor.

Una dintre cele mai importante atributii ale sefilor de grupari mafiote este formarea bancilor speciale ale comunitatii,
numite "obsceak". "Obsceakul" este format din "dani" - dijma pe care o platesc in mod obligatoriu membrii
comunitatii criminale. Nimeni nu poate spune cu exactitate ce sume se aduna in "obsceak"-uri, dar uneori aceste
fonduri pot fi comparate sau chiar depasesc capitalurile unor banci mici.

Dupa paravanul afacerilor, comunitatile interlope care se orienteaza spre modelul american de dezvoltare a Mafiei,
promoveaza o activitate economica intensa. Acestei comunitati ii revine o buna parte din economia subterana care,
potrivit opiniei unor experti in economie, constituie 60% - 80% din economia nationala a Republicii Moldova.
Anumite comunitati criminale au reusit cu succes sa patrunda in politica prin sponsorizarea diferitelor partide si
sustinand-si oamenii lor in posturi-cheie ale structurilor de stat.
Tabloul clasei politice din Basarabia poate prezenta o imagine edificatoare asupra cauzelor
crizelor accentuate care ameninta Moldova, crize care pot iradia si catre Romania, constituindu-
se astfel in factor de amenintare. Personaje de varf ale campului politic, prezente in ultimul
deceniu in fruntea institutiilor statului "moldovenesc" ilustreaza, prin profilul lor infractional,
fenomenul de instalare si crestere a dominantei unui adevarat sistem politico-mafiot, concrescut
in interiorul institutiilor statului, organism parazitar de tipul paturii superpuse, mai ales daca
avem in vedere ca principalii exponenti sunt reprezentanti sau servi ai alogenilor. Acest corp
parazitar este la originea si constituie cauza principala a crizei accentuate din Republica
Moldova.

Republica Moldova a intrat in topul tarilor afectate grav de coruptie si detine locul 13 in lume la
acest capitol conform Transparency International (TI), organizatie internationala pentru
combaterea fenomenului coruptiei cu sediul la Berlin, infiintata in 1993. Dupa cum am mai
precizat raportul organizatiei Transparency International pentru anul 2000 arata ca Republica
Moldova a intrat in topul tarilor afectate grav de coruptie si detine locul 13 in lume, iar la nivel
european, locul patru.

Potrivit estimarilor expertilor straini, in Republica Moldova economia subterana constituie circa
70 % din Produsul Intern Brut iar printre cei mai corupti functionari sunt cei de la Ministerul de
Finante si de la Interne. Investigatorii internationali considera ca printre cele mai dezvoltate
domenii ale coruptiei in Moldova sunt cele care au de-a face cu importurile de produse petroliere
si comertul atat extern, cat si intern, cu productie alcoolica si articole de tutungerie.

Sunt de asemenea semnificative luarile de pozitie ale unor inalti reprezentanti ai unor institutii
internationale, aflati in misiune la Chisinau. Atitudinile publice ale acestora fac de prisos orice
alt comentariu. Pot fi citati reprezentantul Fondului Monetar International la Chisinau, Marc
Horton, care a declarat cu doi ani in urma ca "unele persoane cu trecut corupt au ajuns sa
figureze pe lista candidatilor la guvernare. Cred ca exista probe destule de la Curtea de Conturi si
de la Procuratura, care demonstreaza cine a fost corupt in trecut si acest aspect este cel care ma
ingrijoreaza mai mult decat, pur si simplu, participarea comunistilor in guvern. Atunci cand ne
uitam la o lista cu potentiali candidati, trebuie sa ne uitam si la trecutul, si la experienta lor".

In opinia lui Mark Horton, explicatia cea mai plauzibila pentru toate "esecurile si oportunitatile
ratate pe parcursul istoriei moderne a Republicii Moldovei ar fi coruptia si interesele de grup".
Reprezentantul de atunci al Bancii Mondiale, James Parks, s-a solidarizat si el cu aceasta
declaratie. Intrebat de presa basarabeana daca impartaseste ingrijorarea reprezentantului
permanent al FMI in ceea ce priveste nominalizarea la portofoliile in guvern a unor persoane
corupte sau sub ancheta, Parks a declarat: "Este clar ca ideea si speranta noastra este ca guvernul
cu care lucram sa fie transparent. Nicaieri in lume nu avem dorinta de a lucra cu un Guvern care
ar fi corupt". Gradul de corupere a demnitarilor a trezit si ingrijorarea lui Roger Grawe, inalt
responsabil al Bancii Mondiale, care a atentionat la randul sau clasa politica guvernanta sa treaca
la masuri concrete de dezradacinare a coruptiei care paraliza aparatul de stat.

Din pacate declaratiile importantilor reprezentanti ai institutiilor mondiale sunt mai actuale ca
oricand si acum iar sansele Moldovei de a iesi din cercul vicios se ingusteaza pe masura ce
orizontul politic care se profileaza este innegurat de revenirea in spatiul de decizie politica a
majoritatii actorilor marilor scandaluri de coruptie inregistrate in ultimii ani. Se stie deja ca
viitorul parlament va fi controlat de comunisti care vor intra in coalitie cu Alianta Braghis,
condusa de actualul prim ministru, fost comsomolist de frunte, omul de paie al fostului secretar
CC al PCUS Chiril Chirilovici cunoscut in Romania sub numele de Piotr Lucinschi, presedintele
Republicii. Intamplator sau nu, toti cei aflati in topul coruptiei in Basarabia sunt rusofoni,
comunisti, sau comunisti revopsiti in culorile "democratiei", parteneri la guvernarile care au
promovat, cu foarte rare exceptii, cum a fost guvernul Druc, o politica antiromaneasca si
antieuropeana.

Sunt semne ca pana si Moscova a inceput sa fie oarecum stanjenita de asocierea cu unii dintre cei
care reprezinta interese rusesti in Republica Moldova, dar pana in prezent nu se observa vizibil o
interventie a Kremlinului care sa limpezeasca cat de cat apele soioase ale politicii dintre Nistru si
Prut.

Cazuri de coruptie surprinse de Comisia de ancheta parlamentara condusa de Iurie Rosca

15 octombrie 1998. Printr-o hotarare de Parlament a fost creata Comisia de ancheta pentru
examinarea materialelor referitoare la raportul Curtii de Conturi si modul de comercializare a
avioanelor din patrimoniul statului. In fruntea acestei Comisii a fost numit vicepresedintele
Parlamentului, Iurie Rosca. Materialul ce urmeaza, cuprinde cateva dintre principalele cazuri
examinate de Comisie precum si alte cazuri sau date care au devenit publice in urma unor
anchete ale Curtii de Conturi, Procuraturii, si ca urmare ale unor dezvaluiri ale generalului
Nicolae Alexei, fost sef al Departamentului de Combatere a Crimei Organizate.

Distrugerea flotei aeriene a statului
Afacerea MIG-29

9 decembrie 1998. Comisia de ancheta a prezentat, in sedinta plenara a Parlamentului rezultatele
controlului efectuat. Textul Raportului a fost elaborat si aprobat in unanimitate de catre toti
membrii Comisiei de ancheta.

Raportul includea faptele, stabilite de catre Comisia de ancheta, care se refereau la modul de
comercializare a avioanelor MIG-29 si TU 154B din patrimoniul statului, iar in partea finala
cuprindea aprecierile juridice date de Comisie asupra acestor fapte. In urma controalelor
efectuate, s-a constatat ca in sedinta din 23 octombrie 1996 Colegiul Ministerului Apararii a
decis comercializarea avioanelor de lupta MIG-29 din dotarea Armatei Nationale. Preturile de
vanzare ale avioanelor au fost stabilite de o comisie guvernamentala sub presedintia
viceministrului Apararii Ion Nani.

Au existat cateva oferte, venite in principal de la firme particulare straine, care figurau ca
intermediari intre autoritatile Republicii Moldova si potentialii cumparatori. In acest sens a fost
mentionata oferta firmei coreene "Colon International COBD" de a achizitiona avioanele
mentionate pentru suma de 84 milioane dolari SUA. A fost chiar perfectat un contract, care nu a
fost semnat de Ministrul Apararii Pavel Creanga. O alta oferta a venit din partea firmei panameze
"Sitea International" S.A. Farih Tabbah, din partea "Sitea International", a trimis la 23 mai 1997
un mesaj Presedintelui Petru Lucinschi, cu intentia de a procura 27 de avioane de tip MIG-29.
Firma in cauza oferea suma de 101 milioane dolari SUA pentru toate avioanele, echipamentul
accesoriu, piesele de schimb si munitie. Nici aceasta oferta nu a fost acceptata.
In luna iunie 1997 Ministrul Apararii Valeriu Pasat a fost contactat de reprezentanti ai
Departamentului Apararii al SUA cu propunerea de a vinde aceste avioane Guvernului Statelor
Unite. Avioanele intrasera in atentia Iranului, deoarece tipul respectiv de MIG-uri are potential
nuclear fiind capabil sa poarte echipament cu incarcatura nucleara. Pentru Statele Unite
achizitionarea acestor avioane de lupta a fost o sarcina prioritara, conform unor declaratii si
documente ale unor inalti responsabili militari americani, ceea ce inseamna ca americanii ar fi
fost dispusi sa plateasca mult mai mult decat apare in oferta, mai ales ca Iranul dorea sa
achizitioneze aceleasi aparate.

Dupa mai multe intalniri ale ministrului Pasat cu functionari superiori ai Departamentului
Apararii al SUA, pe data de 26 septembrie 1997 Departamentul de Stat al SUA a adresat un
mesaj Presedintelui Republicii Moldova in care exprima dorinta Guvernului SUA de a
achizitiona cele 21 avioane MIG-29 cu munitii si utilajul accesoriu, facand in acest sens
urmatoarea oferta - 40 milioane dolari SUA si diverse echipamente si utilaje militare (2 avioane
de transport Hercules, vehicule s.a.). Despre aceasta oferta au fost informati Ministrul Apararii
Valeriu Pasat, Prim-ministrul Ion Ciubuc, Presedintele Parlamentului Dumitru Motpan, Ministrul
Afacerilor Externe Nicolae Tabacaru, presedintele Comisiei parlamentare pentru securitatea
statului si asigurarea ordinii publice Grigore Bratunov.

Dupa primirea ofertei americane, Comisia de evaluare a Ministerului Apararii a stabilit costul a
21 avioane MIG-29 la 63 milioane dolari SUA, iar a munitiilor si utilajului accesoriu - la 7,9
milioane dolari SUA, in total - 70,9 milioane dolari SUA.

La 10 octombrie 1997 a fost incheiat Acordul intre Ministerul Apararii al Republicii Moldova si
Departamentul Apararii al Statelor Unite ale Americii privind cooperarea in domeniul unor
proiecte de prevenire a proliferarii armelor de distrugere in masa. Pentru Republica Moldova
Acordul a fost semnat de catre Ministrul Apararii Valeriu Pasat. Acest Acord prevedea vanzarea
celor 21 avioane MIG-29 cu munitii si utilajul accesoriu pentru suma de 40 milioane dolari SUA.
In aceeasi zi a fost semnata si Declaratia comuna a Ministerului Apararii al Republicii Moldova
si Departamentului Apararii al Statelor Unite ale Americii care stipuleaza inceputul unui
program de asistenta militara pentru Republica Moldova.

Programul in cauza prevedea furnizarea catre Republica Moldova a diferitor bunuri, cum ar fi
vehicule, echipament de comunicatii, echipament si tehnica video, tehnica de calcul, veste anti-
glont, paturi s.a. Din explicatiile demnitarilor audiati de catre Comisia de ancheta, acest program
urmeaza a fi inteles ca o compensare pentru acceptarea pretului de 40 milioane dolari SUA
propus de partea americana. Desi in textul Declaratiei nu sunt indicate cantitatea, nomenclatorul
si termenele de livrare ale ajutoarelor oferite, partea moldoveneasca a primit asigurari ca suma
acestor ajutoare va depasi costul avioanelor Hercules si al celorlalte bunuri, incluse in oferta
initiala a Departamentului de Stat al SUA. Asupra acestor aspecte s-a convenit la o intalnire a
Ministrului Apararii cu negociatorii americani, intalnire ce a avut loc cu doua zile inainte de
semnarea Acordului si a Declaratiei.

Partea americana a respins propunerea partii moldovenesti de a include in textul Declaratiei date
certe referitoare la cantitatea si termenele de livrare a bunurilor respective, explicand aceasta prin
faptul ca nu se pot estima resursele financiare care vor fi alocate pentru asemenea programe in
bugetul SUA pe anul viitor. Din datele de care dispunea Comisia de ancheta, programul anuntat
de Declaratia comuna ar fi fost in curs de desfasurare, in Republica Moldova fiind livrate pana la
data anchetei diverse bunuri militare (vehicule, echipament de comunicatii s.a.), dar nimeni nu a
fost in masura sa numeasca o suma concreta.
In urma afacerii MIG-29 bugetul de stat al Republicii Moldova a pierdut circa 60 (saizeci)
milioane dolari SUA, ceea ce constituia aproximativ o jumatate din datoria externa anuala a
Republicii Moldova sau suma datoriilor totale la salarii ale bugetarilor.

Afacerea Tupolev

3 noiembrie 1998. In sedinta Comisiei de ancheta a fost discutata problema avioanelor TU 154,
una dintre afacerile cele mai scandaloase ale perioadei.
Referitor la modul de comercializare a avioanelor TU 154B, Comisia de ancheta a scos in
evidenta numeroase aspecte cu caracter infractional. Spre mijlocul anului 1997, conducerea
Companiei Aeriene de Stat "Air Moldova", analizand starea economico-financiara a Companiei,
precum si situatia creata pe piata transporturilor aeriene, a ajuns la concluzia ca este necesara
innoirea parcului de aeronave. Se avea in vedere comercializarea aeronavelor bune de utilizat (de
tipurile TU 134A - 2 unitati, TU 154B - 6 unitati si AN 26B - 3 unitati), achizitionarea unor
avioane de tip mai mic (IAK 42), precum si a unor piese de schimb necesare pentru reparatia
altor avioane din parcul Companiei "Air Moldova". Problema parcului de avioane a fost adusa la
cunostinta Administratiei de Stat a Aviatiei Civile, care a fost de acord cu solutiile propuse de
conducerea Companiei.

Pentru realizarea celor propuse, la 7 octombrie 1997 "Air Moldova" a incheiat cu firma "ARD-
plus" SRL un Protocol de intentii, precum si un Acord privind activitatea economico-financiara
comuna. Aceste acte prevad vanzarea a 6 avioane TU 154 si a 2 avioane TU 134 catre Societatea
pe actiuni de tip deschis "Aviazapciast" din Federatia Rusa, firma "ARD-plus" figurand in
calitate de reprezentant al companiei rusesti.

Chiar de la inceput, conducerea Companiei de Stat "Air Moldova" a optat pentru comercializarea
avioanelor respective prin intermediul negocierilor directe cu "Aviazapciast". In acest sens,
Directorul general al "Air Moldova" Petru Ciobanu, prin scrisoarea nr. 03/50 din 12.01.98,
solicita sprijinul Administratiei de Stat a Aviatiei Civile pentru organizarea negocierilor directe
in vederea comercializarii avioanelor TU 154. Insa Legea privind Programul de privatizare
pentru anii 1997-1998 (intrata in vigoare pe data de 11 septembrie 1997) permite comercializarea
unor bunuri din patrimoniul statului prin negocieri directe doar in cazul unui singur cumparator
si cu conditia ca patrimoniul care a fost scos anterior la licitatie sau concurs de cel putin doua ori
(art. 16 (1) al Legii). Astfel, a avut loc deturnarea procesului de privatizare a avioanelor de la
procedura prescrisa de legislatia in vigoare.
Firma de audit KPMG Moldova SRL, contractata pentru a evalua costul avioanelor TU 154 si
AN 26 din patrimoniul "Air Moldova", a prezentat la 28 februarie 1998 Actul de evaluare a
costului parcului de avioane. Conform acestuia, costul de piata a 6 avioane TU 154B din
patrimoniul CAS "Air Moldova" se cuprinde in limitele a 640.000 - 790.000 dolari SUA.

12 martie 1998. Petru Ciobanu adreseaza Ministerului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de
Stat scrisoarea nr. 04/265 in care iarasi insista asupra negocierilor directe ca modalitate de
comercializare a 6 avioane TU 154. Dand curs initiativei Companiei de Stat "Air Moldova",
Ministerul Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, ca unic administrator a proprietatii
statului, aproba comercializarea avioanelor in cauza prin licitatie, desemnand Agentia Teritoriala
Chisinau in calitate de responsabil pentru operatiunea de estimare si pentru organizarea licitatiei.

Prin ordinul nr. 35 din 27 martie 1998, semnat de Petru Ciobanu, este creata Comisia pentru
vanzarea activelor neutilizate, in conformitate cu Regulamentul privind modul de privatizare a
activelor neutilizate in procesul tehnologic al intreprinderilor, aprobat prin Hotararea Guvernului
nr. 665 din 29.11.96. Comisia a intocmit Actul de evaluare a activelor neutilizate in procesul
tehnologic al CAS "Air Moldova". Conform acestui act, pretul initial de vanzare a 6 avioane TU
154, propus de Comisie, era de 4.465.000 lei (950.000 dolari SUA la cursul zilei).
In continuare, Ministerul Privatizarii urma, in conformitate cu Regulamentul privind licitatiile cu
strigare si negocierile directe (aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 1056 din 12.11.96), sa
formeze o comisie de licitatie pentru comercializarea avioanelor respective.
Insa la 21 aprilie 1998 prim-ministrul Ion Ciubuc (favorit al lui Lucinschi), prin dispozitia nr.
1405-505, dispune comercializarea avioanelor prin negocieri directe. In copia scrisorii se vede
bine ca sintagma "Realizarea definitiva se va efectua dupa decizia Guvernului" a fost adaugata
ulterior. In baza acesteia, Ministrul Privatizarii Iurie Badar (omul presedintelui Lucinschi) il
desemneaza pe viceministrul Zosim Bodiu sa supravegheze tranzactia respectiva.

Nici dupa formarea noului Guvern al ADR Ciubuc-2, procesul de comercializare a avioanelor nu
a intrat pe fagasul legalitatii. De fapt, avioanele respective au fost vandute in doar cateva zile,
dupa ce timp de mai bine de jumatate de an soarta lor a fost incerta. Astfel, pe data de 10 iunie
1998 viceprim-ministrul Ion Sturza (PD) expediaza prim-ministrului Ion Ciubuc scrisoarea nr.
34-1986 in care se pronunta in favoarea desfasurarii negocierilor directe, ignorand etapa
obligatorie a cel putin doua licitatii. Foarte prompt, prin dispozitia nr. 1408-681 din 11.06.98,
prim-ministrul Ion Ciubuc permite comercializarea avioanelor la preturile stabilite prin negocieri
directe.

A doua zi, pe data de 12 iunie 1998 setul format din 6 avioane TU 154 este transmis de la
Agentia teritoriala Chisinau pentru privatizare la Comisia de negocieri directe. Procesul verbal
privind transmiterea-preluarea setului este semnat si de catre Vladimir Filat (PD), director
general al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, care apare in actul
respectiv ca presedinte al comisiei de negocieri directe. Este de retinut ca respectiva comisie de
negocieri directe a fost formata prin Ordinul Ministerului Privatizarii si Administrarii Proprietatii
de Stat nr. 111 din 17 iunie 1998 (minister care era, de fapt, deja desfiintat ca urmare a
modificarii structurii Guvernului).

Reiese ca presedintele comisiei de negocieri directe Vladimir Filat semna procese verbale in
numele acesteia cu cinci zile inainte de formarea respectivei comisii. Ordinul nr. 111, prin care a
fost formata comisia de negocieri directe, ridica mai multe semne de intrebare. In componenta
comisiei sunt incluse persoane din doua structuri care nu au coexistat nici o zi: Directorul general
al Departamentul Privatizarii si viceministrul privatizarii. Mai mult decat atat, ordinul a fost
semnat de Zinaida Grafchin, viceministru al privatizarii. Fiind interpelat in legatura cu Ordinul
nr. 111, viceprim-ministrul Ion Sturza nu a dat un raspuns satisfacator. Nici Zosim Bodiu, ex-
viceministru al privatizarii, ulterior vicedirector al Departamentului Privatizarii si Administrarii
Proprietatii de Stat, fiind intrebat despre acest ordin in sedinta Comisiei de ancheta, nu a lamurit
neclaritatile aparute.

Aceasta Comisie de negocieri directe a activat doar o singura zi. Pe data de 18 iunie 1998 (a
doua zi dupa formarea comisiei) Serghei Leontiev, reprezentantul Societatii pe actiuni
"Aviazapciast" din Federatia Rusa, a depus cererea pentru participare la negocieri directe,
negocieri care au avut loc in aceeasi zi de 18 iunie 1998. In urma acestor negocieri a fost
intocmit procesul-verbal nr. 2, conform caruia pretul initial al lotului era de 950.000 dolari SUA,
iar pretul final a fost stabilit la suma de 1.110.000 dolari SUA.
Persoane din componenta comisiei de negocieri au declarat in sedinta Comisiei de ancheta ca
cifra de 1.110.000 dolari SUA a fost propusa de Vladimir Filat, presedintele comisiei de
comercializare a avioanelor si acceptata de membrii comisiei.

Pe data de 14 iulie 1998 a fost semnat Contractul nr. 44 intre Compania Aeriana de Stat "Air
Moldova" si Societatea pe actiuni "Aviazapciast". Conform clauzelor acestui contract, Societatea
pe actiuni "Aviazapciast" cumpara de la "Air Moldova" 6 avioane TU 154 la pretul total de
1.110.000 dolari SUA. Pe parcursul examinarii acestui caz, Comisia de ancheta a solicitat
concursul unor organe de stat. Astfel, in demersul Comisiei catre ministrul Securitatii Nationale
Tudor Botnaru, acesta a fost rugat sa clarifice daca avionul TU 154 cu numarul de bord 85332,
vandut companiei "Aviazapciast", a fost revandut ulterior Detasamentului aviatiei civile din
orasul Djambul, Kazahstan, care la randul sau a dat aeronava in arenda unei firme dintr-o tara
araba.
Ministrul Tudor Botnaru in raspunsul sau afirma ca unul din cele sase avioane marca TU154, nr.
de bord 95324, a fost revandut de catre "Aviazapciast" companiei "Crilia Taraza" din orasul
Taraz, Kazahstan, iar cazul privind implicarea lui Iurie Armas la fondarea acestei companii se
cerceteaza.

Pe numele Prim-ministrului Ion Ciubuc au fost expediate scrisorile nr. 1/2 - 50 din 16 octombrie
1998 si nr. 363 din 21 octombrie 1998 etc. Din raspunsurile parvenite, reiese ca vinovati sunt
Administratia de Stat a aviatiei Civile, Compania de Stat "AIR Moldova", Ministerul Privatizarii,
Administrarii de Stat si Ministerul Economiei si Reformelor. Nici un functionar al acestor
institutii n-a fost pedepsit.Comisia de ancheta a ajuns la concluzia ca atat cele 21 de avioane
MIG-29 din dotarea Armatei Nationale, cat si cele 6 avioane de tipul TU 154B din patrimoniul
Companiei Aeriene de Stat "Air Moldova" au fost comercializate cu incalcari grave ale legislatiei
in vigoare. Mai mult, in ambele cazuri pretul avioanelor a fost stabilit in mod arbitrar, fara a se
respecta procedura legala.

Comisia de ancheta a considerat ca urmatoarele persoane se fac vinovate de multiplele incalcari
ale legislatiei comise in procesul comercializarii avioanelor MIG-29 si TU 154B:
- Petru Lucinschi, Presedintele Republicii Moldova. A autorizat comercializarea avioanelor
militare MIG-29, incalcand Legea privind Programul de privatizare pentru anii 1997-1998;
- Ion Ciubuc (omul lui Lucinschi), prim-ministru al Republicii Moldova. Fiind la curent cu
tranzactia ce se pregatea pentru vanzarea avioanelor MIG-29 nu a intreprins nimic pentru a o
orienta pe fagasul legalitatii.
- Valeriu Pasat (sprijinit de PD), Ministrul Apararii. Principalul responsabil de comercializarea
ilegala a avioanelor MIG-29, a semnat Acordul care prevede vanzarea celor 21 de avioane MIG-
29, contrar prevederilor legii citate;
- Ion Sturza (PD), viceprim-ministru, Ministrul Economiei si Reformelor. A sprijinit ideea
privatizarii avioanelor TU 154B prin negocieri directe si a permis Departamentului Privatizarii si
Administrarii Proprietatii de Stat, subordonat dansului, sa efectueze operatiunea ilegala de
comercializare a avioanelor respective;
- Vladimir Filat (PD), directorul Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de
Stat. Executantul principal al afacerii ilegale de vanzare a avioanelor TU 154B, vinovat si de
faptul ca a semnat, in numele unei Comisii de negocieri inexistente, procesul verbal de preluare a
setului din 6 avioane TU 154B;
- Nicolae Tabacaru (PD), Ministrul Afacerilor Externe. A eliberat depline puteri ministrului
Pasat pentru a semna in numele Republicii Moldova Acordul care prevede vanzarea celor 21
avioane MIG-29 cu incalcarea Legii privind Programul de privatizare pentru anii 1997-1998;
- Dumitru Motpan, fostul Presedinte al Parlamentului. Fiind la curent cu tranzactia ce se pregatea
de comercializare a avioanelor militare MIG-29 a tolerat derularea acesteia, contrar prevederilor
legale;
- Grigore Bratunov, fostul presedinte al comisiei parlamentare pentru securitatea statului si
asigurarea ordinii publice. Fiind informat despre operatiunea de vanzare a avioanelor MIG-29 nu
a luat masuri pentru a asigura adoptarea unei decizii legale de catre Parlament;
- Petru Ciobanu, Director general al CAS "Air Moldova". In calitatea sa de administrator al
avioanelor din proprietatea statului, a initiat procedura ilegala de comercializare a avioanelor TU
154B prin negocieri directe;
- Zosim Bodiu, fost viceministru al Privatizarii, actualmente vicedirector al Departamentului
Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat. In calitate de membru al Comisiei de negocieri
directe pentru comercializarea avioanelor TU 154B a contribuit la privatizarea ilegala a
avioanelor din proprietatea statului;
- Zinaida Grafchin, fost viceministru al Privatizarii, actualmente vicedirector al Departamentului
Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat. A semnat Ordinul de creare a Comisiei de
negocieri directe, ignorand etapele obligatorii ale privatizarii, stabilite de Legea mentionata;
- Constantin Lozovanu, directorul Agentiei teritoriale de privatizare Chisinau. Contrar
prevederilor legale si Ordinului Ministerului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat nr.
03-05-1159 din 23.03.98, care punea estimarea si organizarea licitatiei in sarcina Agentiei
teritoriale de privatizare Chisinau, a transmis setul format din 6 avioane TU 154B Comisiei de
negocieri directe;
- Iurie Armasu, fost director general al Administratiei de Stat a Aviatiei Civile. S-a impotrivit
derularii unui contract de arenda cu compania "Air Balkan", contract care, in opinia Comisiei de
ancheta, era mai avantajos decat alte variante.

Procuratura Generala si Curtea de Conturi, solicitate de Comisia de ancheta, au refuzat sa
colaboreze iar Comisia de ancheta a propus grupurilor parlamentare ale CDM, condus de Mircea
Snegur, si BpMDP, condus de Dimitru Diacov, sa retraga sprijinul politic demnitarilor
mentionati care au fost inaintati de catre fractiunile respective pentru posturile pe care le detin.
Liderii vizati nu au dat curs solicitarii respective.

Fata de datele Comisiei de ancheta din acea perioada se adauga si noile date aparute in cursul
lunii ianuarie 2001. In afacerea MIG-21 oficialitatile Republicii Moldova si-au insusit in
beneficiu propriu toate cele 40 mil. USD cash, iar firma intermediara Virtual Defense
International, cu sediul la Washington, a fost pagubita de 9 mil USD, contravaloarea
comisonului. Firma care a mediat afacerea cu MIG-uri-le este formata din fosti oficiali ai CIA,
FBI, Departamentul Apararii, Departamentul Comertului si Departamentul de Stat a Statelor
Unite care au actionat in judecata Guvernul Republicii Moldova. Pana acum s-au prezentat la
audieri fostul ministru al Justitiei , Ion Paduraru (PFD), si fostul ministru al Apararii Valeriu
Pasat (favorit al lui Lucinschi), precum si alte oficialitati de rang mai mic. Petru Lucinschi era
implicat direct in aceasta afacere, deoarece in perioada negocierilor un consilier al Presedintelui
a cerut sa fie varsat intr-un cont bancar secret suma de 2 mil USD, dedusa din valoarea
comisionului. La toate intalnirile cu oficialitatile statului a fost prezent si Boris Birstein, despre
care se stie ca este in foarte stranse legaturi cu mafia Rusa.

Ruinarea industriei tutunului

La inceputul anului 1998 Curtea de Conturi a efectuat un control asupra activitatii economico-
financiare a Societatii pe actiuni Combinatul de Tutun din Chisinau.
Comisia a descoperit implicarea in acest caz a lui Vladimir Filat (PD), ex-ministru de Stat, fost
director al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, care era in acelasi
timp director general al Societatii Comerciale "Romold Trading" S.R.L. cu sediul la Iasi,
Romania, si in aceasta ultima calitate a sa era partener de afaceri cu Mircea Ciubara, director al
CTC-Tutun. De altfel, Vladimir Filat (PD) este si protagonistul unor dosare penale instrumentate
in Romania pentru contrabanda cu tigari si evaziune fiscala.

Chiar si dupa numirea in functia de director al Departamentului Privatizarii si Administrarii
Proprietatii de Stat, Vladimir Filat (PD), contrar legislatiei in vigoare, si-a continuat activitatea
de om de afaceri. In conformitate cu clauza 5.1 a contractului, "Romold Trading" urma sa achite
in avans pretul fiecarui transport. Aceste prevederi contractuale nu au fost respectate niciodata, la
sfarsitul anului 1998 "Romold Trading" fiind dator Combinatului de tutun 657.017 lei (sau
107.867,5 dolari SUA). Aceste fapte sunt confirmate si de controlul efectuat la S.A. "Tutun-
CTC" de catre Departamentul Control Financiar si Revizie al Ministerului Finantelor la
solicitarea Comisiei de ancheta. Valoarea maxima a datoriilor firmei "Romold Trading" catre
S.A. "Tutun-CTC" (1.576.501 lei) este inregistrata chiar in timpul campaniei electorale pentru
alegerile parlamentare din martie 1998.



Fabrica de fermentare a tutunului din Orhei

La mijlocul lui iunie 1999 Comisia de ancheta a fost sesizata de catre Gheorghe Cotruta, director
al acestei unitati economice, sezizarea in cauza fiind semnata de cca 100 de angajati ai acestei
intreprinderi. Intreprinderea fusese transmisa in administrare fiduciara unei firme private, si
anume SRL "Magura - Group". Era vorba de una dintre cele 7 intreprinderi de fermentare a
tutunului din Republica Moldova. Indicii economici din ultimii doi ani demonstrau ca fabrica
mentionata era rentabila. In 1998 ea avea un beneficiu de 2 mil. 195 mii lei, cu un profit de un
milion 268 mii lei, sau 1, 37 lei la fiecare actiune. In 1998 fabrica a transferat in buget 3 mil. 650
mii lei, din care impozit pe venit - 927 mii lei si dividende pe actiunile statului 250 mii lei.

Valeriu Bulgari (om de casa al lui Lucinschi), ministru al Agriculturii si Industriei Prelucratoare,
desi daduse asigurari conducerii fabricii ca intreprinderea va functiona in regim obisnuit a
adresat Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat (Vladimir Filat, PD), un
demers privind transmiterea SA "Fabrica de fermentare a tutunului din Orhei" in administrarea
fiduciara SRL "Magura-Group".
La 30 aprilie 1999 Departamentul Privatizarii, condus deja de Alexandru Oleinic a adoptat
hotararea privind transmiterea acestei unitati in administrare fiduciara. Astfel SRL "Magura-
Group" a obtinut dreptul sa micsoreze capitalul propriu al acesteia cu 20%, iar profitul pana la un
leu pentru fiecare actiune (in 1998 acesta era de 1,37 lei). Dividendele proprietarului, adica ale
statului, au fost stabilite la 30% din profit, statul detinand 97,7% din actiuni. Aceste prevederi
cauzau mari prejudicii statului in calitatea lui de proprietar, afectand in mod direct si bugetul.
Legislatia interzicea predarea in administrare fiduciara a intreprinderilor incluse in programul de
privatizare, asa cum este cazul si acestei fabrici.
Dumitru Diacov a obstructionat inlaturarea acestei ilegalitati. Deloc intamplator in acest caz, ca
si in cel al "CTC - Tutun", in prim-plan apar aceleasi persoane: Valeriu Bulgari (Lucinschi),
Vladimir Filat (PD) si Alexandru Oleinic (PD). Comisia de ancheta nu a reusit sa restabileasca
legalitatea in cazul acelei unitati economice.

Jaful de la Banca de Economii

Situatia trecerii ilegale a controlului Bancii de Economii in mainile patronilor companiei
Neftegasgroup a fost un caz flagrant de furt in dauna statului si a cetatenilor.

Istoric
Intreprinderea mixta "M-Credit" (23,33 %), intreprinderea cu capital strain "Transworld-Invest"
(28,33%) si compania de asigurare "Compasinter" (8,03%), toate trei fiind controlate de
compania Neftegasgroup, au preluat pachetului de control de actiuni ale Bancii de Economii
(59,69 %), in urma emisiei a III-a, incheiata la 22 septembrie 1995.
Ca urmare a emisiei ilegale statul pierde definitiv controlul asupra Bancii de Economii.
Presedinte al Consiliului Bancii devine Grigore Cusnir, care a ocupat un timp functia de
presedinte al Consiliului Economic Suprem al presedintelui Petru Lucinschi. In functiile de
vicepresedinti ai Consiliului de Administratie al Bancii de Economii au fost numiti Vadim Popov
si Serghei Golic, cetateni ai Federatiei Ruse. Reprezentanti ai statului in banca in aceasta
perioada au fost Iurie Badar, Nicolae Luchian si Nelea Garascenco.
La 13 noiembrie 1995, Guvernul a stabilit printr-o hotarare marimea proprietatii de stat in Banca
de Economii in suma de 14 milioane 334,2 mii lei.

Timp de trei ani patrimoniul de stat a fost utilizat de Banca de Economii, acesta pierzandu-si din
valoare si neaducand proprietarului, adica statului, nici un beneficiu. Ca urmare, statul a pierdut
venituri in marime de circa 50 mil. lei. Dupa interventia Comisiei de ancheta, cota statului in
capitalul Bancii de Economii a constituit 57,96% si totusi Procuratura Generala n-a intentat dosar
in cazul dat. Procuratura a constatat doar ca, intr-adevar, aceste incalcari exista, insa n-a fost
stabilit prejudiciul material. De aceea la 13 iunie 1996 a fost refuzata intentarea dosarului penal.
Comisia de ancheta a mentionat ca urmatoarele persoane se fac vinovate de situatia creata la
Banca de Economii si de multiplele incalcari ale legislatiei comise in procesul constituirii si
functionarii institutiei financiare nominalizate:
- Andrei Sangheli, fost prim-ministru al Republicii Moldova;
- Leonid Talmaci, guvernatorul Bancii Nationale a Moldovei;
- Dumitru Ursu, viceguvernator al Bancii Nationale a Moldovei;
- Ion Prodan, viceguvernator al Bancii Nationale a Moldovei;
- Constantin Bulgac, fost presedinte al Bancii de Economii;
- Nicolae Surdu, fost vicepresedinte al Bancii de Economii;
- Ceslav Ciobanu, fost Ministru al Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, in prezent
ambasador al Republicii Moldova in Statele Unite ale Americii;
- Valeriu Chitan, fost Ministru al Finantelor;
- Andrei Cucu, in prezent vicepremier, fost prim-viceministru al Privatizarii si Administrarii
Proprietatii de Stat;
- Iurie Badar, fost Ministru al Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, in prezent consilier
al Presedintelui republicii.
- Nicolae Luchian, viceministru al Finantelor.

Cazul Petrolbank

In atentia Comisiei de ancheta s-a aflat si problema "PetrolBank"-ului, unul din pilonii de baza ai
imperiului lui Grigore Cusnir ( NGG Moldova). Privatizarea Bancii de Economii s-a realizat prin
intemediul PetrolBank, institutie financiara constituita pe bani publici.
La 4 noiembrie 1994, Guvernul a adoptat o hotarare conform careia, in scopul asigurarii
functionarii complexului energetic in perioada de iarna 1994-1995, se intervine pe langa
compania "NefteGasGroup" inregistrata in Malta (conducator Grigore Cusnir, presedinte al
Consiliului Economic Superior al lui Lucinschi) in vederea acordarii Concernului de Stat
"Moldenergo" a unui credit cu destinatie speciala in suma de 50 mil dolari pentru procurarea
resurselor energetice. S-a stabilit ca Ministerul Finantelor urma sa acorde garantia din partea
Guvernului, iar Banca Nationala sa o confirme.
Pentru executarea sus-numitei Hotarari a Guvernului, la 1 decembrie 1994 a fost incheiat acordul
de creditare KL-50 dintre compania "NefteGasGroup", in calitate de creditor, si "Moldenergo".
Ministerul Finantelor a incheiat la 10 decembrie 1994 cu "Moldenergo" un acord referitor la
obligatiunile reciproce in legatura cu acordarea garantiei Guvernului.
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare a acordat Republicii Moldova la 9
decembrie 1994 un credit in suma de 60 milioane dolari SUA. Din acesti bani, aflati in contul
Ministerului Finantelor, acesta transfera in Elvetia, in contul companiei "NefteGasGroup" in
Union Bank of Switzerland suma de 11,8 milioane dolari SUA in data de 22 decembrie 1994 si
suma de 15 milioane dolari SUA la 10 februarie 1995, in total 26 milioane 880 mii dolari SUA.
Aceste transferuri au fost efectuate in baza a doua ordine de plata ale Ministerului de Finante,
semnate de Valeriu Chitan, Petru Veverita si Svetlana Banari.

Ordinele respective au fost, chipurile, eliberate in temeiul Hotararii Guvernului nr. 906 din 14
decembrie 1994. In realitate, hotararea mentionata se numeste "Cu privire la perfectionarea
formei organizatorico-juridice de gospodarie si asanare a situatiei financiare a Combinatului de
vinuri de marca si spumoase din Cricova" si nu are nici o legatura cu "NefteGazGroup". Comisia
de ancheta a stabilit ca a existat o alta hotarare de Guvern cu acelasi numar 906 din 14 decembrie
1994. Aceasta a doua hotarare nu a fost niciodata publicata si, prin urmare, nu a existat din punct
de vedere juridic. Faptul ca responsabilii din Guvern au recurs la falsificarea unei hotarari
demonstreaza ca afacerea pusa la cale nu putea fi realizata in cadrul legislatiei in vigoare la acea
data. Prin urmare, si ordinele de plata ale Ministerului Finantelor, neavand nici o baza juridica,
sunt ilegale.

Acordul de credit dintre compania "NefteGasGroup" si Compania de Stat "Moldenergo" n-a fost,
insa, executat pana la capat de catre "Neftegasgroup", care n-a livrat intreaga cantitate de resurse
energetice. Ca rezultat s-a format o datorie a companiei "NefteGasGroup" fata de Compania de
Stat "Moldenergo" in suma de 10 milioane dolari SUA.
Acesti bani au fost utilizati la constituirea Bancii "Petrolbank" cu capitalul social in valoare de
43 milioane lei, suma practic echivalenta, la acea vreme, cu 10 milioane dolari SUA. Din
capitalul social al Bancii, 99 % apartineau companiilor afiliate "NefteGasGroup" - ului, si anume
"M-Credit", "Transword-Invest" si "CompasInter", care mai tarziu au privatizat Banca de
Economii.
Schema a fost urmatoarea: Compania "NefteGasGroup" transfera o parte din suma de 26, 8
milioane dolari SUA, primita de la Ministerul Finantelor al Republicii Moldova, pe contul sau
din SUA. Mai tarziu vireaza 10 milioane dolari SUA in contul companiilor "M-Credit" (3 mil.
dolari SUA), "Transword-Invest" (4,5 mil. dolari SUA) si "CompasInter" (2,5 mil. dolari SUA),
care au si fondat Banca Comerciala de Investitii pe Actiuni (BCIA) "Petrolbank" cu un cuantum
respectiv de 2,9 mil. dolari, 3,9 mil. dolari si 3 mil. dolari (in total 9,8 mil dolari SUA).
In temeiul demersurilor companiei "Neftegasgroup LTD" (care a fost nevoita sa recunoasca
datoria fata de "Moldenergo" prin scrisoarea, semnata de Grigore Cusnir si adresata Ministrului
Finantelor) s-a emis Hotararea Guvernului nr. 724 din 30 iulie 1997 "Privind restructurarea
datoriilor companiei "Neftegasgroup LTD" fata de Compania de Stat "Moldenergo", care
stipuleaza modalitatea de restucturare si achitare a datoriei mentionate mai sus prin intermediul
transmiterii a 62,6% din pachetul total al actiunilor BCIA "PetrolBank". Astfel s-a incercat
preluarea a doar 63,2 % din actiunile Bancii, desi statul este, practic, actionar unic cu 100%.
Hotararea in cauza n-a fost indeplinita din motivul taraganarii executarii ei si a instrainarii ilegale
ale unor actiuni.
In baza Hotararii Judecatoriei Economice din 11 decembrie 1997 Ministerului Finantelor i s-a
transmis patrimoniul in suma de 10 mil. dolari SUA al companiei "NefteGasGroup". In scopul
executarii acestei hotarari, prin decizia Judecatoriei sectorului Buiucani din 6 ianuarie 1998,
Ministerului Finantelor i-a fost transmis dreptul de proprietate asupra cotei parti ce apartinea
Companiei "NefteGasGroup". In baza acestei decizii, Ministerul Finantelor urma sa preia
pachetele de actiuni sau cotele parti ale companiilor "CompasInter", "Mediavit" S.A., Centrul
tehnic international "CTI Print" SRL, "M-Credit" S.A., "AIR TRANS NG GROUP" SRL. Mai
apoi Ministerul Finantelor, cu participarea Departamentului Privatizarii si Administrarii
Proprietatii de Stat, trebuia sa convoace Adunarea Generala a actionarilor pentru a transmite
actiunile "PetrolBank"-ului in folosul statului. Insa nici pana in prezent, Ministerul Finantelor nu
s-a grabit sa preia patrimoniul aflat, timp de 3 ani, ilegal, in posesia unor companii private.

n urma investigatiilor Comisiei de ancheta, Parlamentul a aprobat o hotarare despre necesitatea
valorificarii urgente a actiunilor pe care le detine statul in "PetrolBank". Pana in prezent nu s-au
luat masurile necesare.
Comisia de ancheta a ajuns la concluzia ca daca ar fi fost gestionata rational suma de 10 mil.
dolari, actualizata, ar insemna cca 40 mil dolari, suma care ar fi putut acoperi cu prisosinta
datoriile la pensii.

Concluzii ale Comisiei de Ancheta

Banca de Economii a fost privatizata ilegal. Depunerile populatiei au fost folosite de unele
persoane pentru a se imbogati.
"PetrolBank" a fost constituita pe banii publici, insa in acesti 5 ani a fost, chipurile, proprietate
privata iarasi a unor demnitari sus-pusi.
"Moldinconbank" de 5 ani utilizeaza patrimoniul public in suma de 5 milioane 326 mii lei, fara a
vira absolut nimic in bugetul statului. O gestionare normala a acestui patrimoniu ar fi adus
statului cca 20 mil lei.

Cazul Tabacaru

Ex-ministrul de externe, Nicolae Tabacaru, a eliberat ilegal pasapoarte diplomatice

Nascut in 1955, in satul Cioara-Marza, raionul Tarutino, regiunea Odesa, Ucraina. A absolvit
Universitatea de Stat de la Chisinau si Scoala de Politologie din Leningrad intre 1987-1989, apoi,
intre 1991-92, Academia Diplomatica din Moscova. 1992-93 - director, directia ONU, director
protocol MAE. 1993-96 - consilier, ministru-consilier al Ambasadei RM (tot) in Regatul Belgiei.
1996-97 - sef al directiei Europa si America de Nord, consilier al presedintelui RM, Petru
Lucinschi. Din 1997 - ministru de externe.

2 octombrie 1998. Ex-ministrul de externe Nicolae Tabacaru a fost acuzat de faptul ca a eliberat
pasapoarte diplomatice mai multor persoane care nu intrau in categoriile stipulate de lege. S-a
dovedit, analizand listele MAE, ca insusi Tabacaru a eliberat pasapoarte ilegal, dupa adoptarea
amendamentelor la legea respectiva din februarie 1998. Ministrul Tabacaru a incalcat si legea
veche, de pana in februarie 1998, potrivit careia "pasaportul diplomatic se elibereaza cetatenilor
Republicii Moldova, in vederea indeplinirii unor misiuni diplomatice si consulare sau altor
functii oficiale peste hotare". La 25 martie 1997, MAE a eliberat pasaport diplomatic lui
Vladimir Voronin, care, in lista prezentata la comisia parlamentara figureaza cu functia de
"membru al partidului", pasaportul fiind eliberat la cererea Partidului Comunistilor.

Tabacaru nu a inclus in lista toate persoanele carora li s-a eliberat pasaport diplomatic, existand
banuiala ca pasapoartele diplomatice au fost eliberate pe sest unor persoane cu insarcinari
dubioase si care aveau nevoie de acoperire in cadrul unor deplasari in strainatate, cum ar fi
Ludmila Scalnaia, Mihai Petrache - consilieri al presedintelui Petru Lucinschi, Valeriu Daraban,
Iurie Tabarta, fostul director al Televiziunii de Stat, ambii din anturajul Presedintelui precum si
ministrului adjunct al Mediului - Alexandru Jolondkovski, caruia i s-a eliberat pasaport de acest
tip la solicitarea lui Dumitru Diacov, ministrul adjunct al Transporturilor, Iurie Gherghita, caruia
i s-a eliberat pasaport la 13 martie 1998, Alexandru Zavtur si Iurie Panzaru, ambii tot consilieri
ai presedintelui Petru Lucinschi. Ulterior si Nicolae Andronic, care nu ocupa la acea data nici o
functie in stat, a recunoscut ca se afla in posesia a nu mai putin de trei pasapoarte diplomatice si
unul de serviciu.

Cazul Sokolov

Legatura Evgheni Sokolov - terorismul transnistrean

9 iunie 1998. Deputatii crestin-democrati Stefan Secareanu si Vlad Cubreacov au interpelat in
repetate randuri Procuratura Generala, Ministerul Justitiei si Ministerul Securitatii in legatura cu
abuzurile si infractiunile comise de ex-ministrul adjunct al Justitiei si directorul Departamentului
Institutii Penitenciare, Evgheni Sokolov. Sub conducerea sa, administratia penitenciarelor de la
Chisinau, a furnizat luptatori pentru separatisti, in perioada conflictului militar din 1992. Vlad
Cubreacov a sesizat Procuratura Generala pentru verificarea faptelor descrise iar Procurorul
general, Valeriu Catana, a confirmat abuzurile comise de Socolov si a dispus, la 16 octombrie
1998, intentarea unui dosar penal in legatura cu evadarile din inchisoarea nr.4, produse in anii
1997-1998, si cu transferurile ilegale de detinuti in penitenciarele din stanga Nistrului, in
perioada conflictului armat de pe Nistru.

Ministrul Securitatii, Tudor Botnaru, a confirmat in fata Comisiei de ancheta a Parlamentului
abuzurile lui Evgheni Sokolov. Botnaru a prezentat date potrivit carora Evgheni Sokolov a
folosit detinutii, in anii 1996 si 1997, la constructia unor case de locuit si la constructia unor
magazine. Prin munca gratuita a detinutilor au fost construite casa lui Evgheni Sokolov din
localitatea Milesti, pavilionul nr.9 al Zonei Antreprenoriatului Liber "Expobusiness Chisinau" si
alte obiective. Intreprinderea de stat "Sarmat" din cadrul Coloniei nr.19 din Cricova, care
gestiona mina de extragere a pietrei din localitate, era de fapt, potrivit unor date procurate de la
Ministerul Securitatii, o intreprindere particulara a lui Evgheni Socolov.

Tot Sokolov percepea banii pentru prestarea unor servicii de paza unor baruri si magazine de
catre o subunitate a Departamentului Institutii Penitenciare, creata de Sokolov pentru reprimarea
actelor de rebeliune in penitenciare. Evgheni Sokolov a instituit la Departament un sistem de
percepere a taxelor pentru eliberarea conditionata a detinutilor inainte de termen, pentru
acordarea concediilor din diferite motive si pentru alte favori acordate detinutilor. De asemenea,
Sokolov asigura protectia mai multor subalterni ai sai, implicati in delapidari si tranzactii
financiare ilicite, impreuna cu subalternul sau, Gheorghe Codru, care anterior fusese implicat
intr-o operatiune de deturnare de fonduri in valoare de aproximativ 3 milioane de lei, exercitand
functia de presedinte al Cooperativei nr. 5 de constructie a locuintelor din orasul Ialoveni.
n urma interpelarilor deputatilor crestin-democrati, abuzurile si cazurile de coruptie in care era
implicat Evgheni Socolov au fost examinate atat la Ministerul Justitiei, cat si la Guvern, dupa
care, in luna aprilie 1999, Evgheni Sokolov a fost demis.

Scandalul nuclear

Andronic si Cernomaz au promovat tranzitarea deseurilor de la Kozlodui pe teritoriul Moldovei

Scandalul iscat in jurul tranzitarii in august 1998 pe teritoriul Republicii Moldova a trenului cu
combustibil nuclear si deseuri radioactive de la CAE Kozlodui a starnit o fireasca ingrijorare din
partea opiniei publice in legatura cu eventualele efecte nocive. Pentru tranzitarea deseurilor
nucleare Caile Ferate din Moldova au primit 50.000 USD, ceea ce reprezinta o suma
neinsemnata, cheltuielile pentru astfel de operatiuni fiind de zeci de ori mai mari. Evident,
comisionul afacerii a fost mult mai mare decat suma care a intrat in visteria statului. Unul dintre
principalii protagonisti al scandalului a fost Nicolae Andronic, cel care s-a straduit din toate
puterile sa faca posibil tranzitul deseurilor radioactive in pofida legilor statului, foarte aspre in
ceea ce priveste riscul ecologic si care precizeaza chiar ca "Tainuirea si denaturarea informatiei
asupra unui risc radioactiv pentru populatie se va califica drept crima de stat''.

Vicepremierul Andronic a fost cel care a solicitat Parlamentului adoptarea proiectului de hotarare
"Privind imputernicirea Guvernului Republicii Moldova de a autoriza transportarea
combustibilului nuclear", iar in Nota informativa prezentata deputatilor se mentioneaza ca in
anul 1998 Comisia condusa de N.Cernomaz, omul lui Lucinschi, "a eliberat trei permise numai
pentru transportarea combustibilului nuclear neutilizat".
In motivatia prezenta atat in Nota informativa, cat si in luarea de cuvant a lui N. Andronic rezulta
ca acea hotarare s-ar lua "intru respectarea Legii privind protectia mediului inconjurator care
stabileste neadmiterea tranzitului prin teritoriul Republicii Moldova a deseurilor de orice fel,
precum si a Legii cu privire la radioprotectia si securitatea nucleara, care determina ca nici o
sursa de radiatie ionizata nu poate fi transportata, pastrata sau depozitata definitiv in alt mod,
decat conform regulamentelor si cerintelor organelor publice de reglementare in domeniul
radioprotectiei si securitatii nucleare".

De aici a inceput trucajul terminologic pe care l-au facut adeptii implicarii Republicii Moldova in
acest joc nuclear periculos. Ei cautau sa convinga opinia publica de caracterul inofensiv al
acestor incarcaturi prin inlocuirea arbitrara a notiunii de "combustibil utilizat" de cea de "deseu".
Asta in timp ce art.1 al "Legii cu privire la deseurile de productie si menajere" stipuleaza:
"Deseuri sunt considerate substantele, materialele, obiectele, resturile de materie prima,
provenite din activitati economice, menajere si de consum, care si-au pierdut integral sau partial
valoarea initiala de intrebuintare, dintre care unele sunt reutilizabile dupa prelucrare".
"Legea privind protectia mediului inconjurator", prin art.77, prevede: "Republica Moldova nu va
admite pe teritoriul ei construirea de termocentrale atomice, amplasarea si tranzitul armelor
atomice, importul, amplasarea si tranzitul deseurilor nucleare de orice fel".

Andronic a afirmat ca Romania si-ar fi dat acordul acordul pentru tranzitarea acestor incarcaturi
pe teritoriul sau ceea ce era cu totul fals. Autorizatia emisa de autoritatile romane partii bulgare a
fost valabila pana la 31 iulie 1998, Bulgaria solicitand prelungirea acesteia pana la 31 octombrie
1998. Incarcaturile in cauza n-au tranzitat niciodata cu trenul teritoriul Romaiei, ci au trecut doar
pe Dunare, prin zona neutra.

Cazul Valeriu Chitan - ministru de Finante

Acordarea de credite frauduloase Companiei "NefteGazGroup"

In februarie 1999, ca urmare a interpelarilor Partidului Popular cu privire la afacerile ex-
ministrului Finantelor Valeriu Chitan, Procuratura Generala a fost nevoita sa confirme faptul ca
acesta face obiectul unui dosar de cercetare penala legat de una dintre cele mai spectaculoase
fraude realizate de Concernul "NefteGazGroup". In 4.11.94 Guvernul Republicii Moldova a
intervenit catre Compania "NefteGazGroup" LTD Malta cu rugamintea de a acorda Concernului
de stat Moldovaenergo un credit in suma de 50 mil dolari SUA sub garantia Guvernului
Republicii Moldova in scopul functionarii normale a complexului energetic in perioada de iarna
1994-1995. Intre CS Moldenergo si Compania "NefteGazGroup" a fost incheiata la 1.12 94
Conventia de credit nr. L-NGG-MD-ME-50. Conform prevederilor acestor conventii Compania
"NefteGazGroup" urma sa acorde CS Moldenergo un credit in suma de 50 mil dolari SUA pentru
procurarea a 100 mii tone de pacura si 1,7 tone de carbune de la Compania "NefteGazGroup".
Achitarea acestui credit urma sa fie efectuata dupa primirea surselor energetice, cat si in baza
prezentarii documentelor necesare, care ar confirma livrarea resurselor energetice.

Ministrul Finantelor, Valeriu Chitan, neavand la dispozitie documentele care ar confirma livrarea
resurselor, contrar prevederilor Hotararii Guvernului Republicii Moldova nr. 797-"Cu privire la
acordarea unui credit Concernului de Stat Moldenergo", Conventiei de credit din 1.12.94,
Contractului de livrare prin ordinele de plata nr. 001 din 22.12.94 si 10.02.95, a transferat
neintemeiat 26,9 milioane dolari SUA pe contul Companiei "NefteGazGroup" in Union Banc din
Elvetia, chipurile in contul rambursarii creditului, care de facto n-a fost acordat CS Moldenergo.
Ulterior, pe parcursul anului 1995, Compania "NefteGazGroup" in contul banilor transferati,
adica 26,9 milioane dolari SUA, a livrat resurse energetice in suma de 16,9 min dolari SUA, iar
suma de 10 mil dolari nici pana in prezent n-a fost restituita destinatarului, astfel cauzandu-se
statului paguba materiala in valoarea nominalizata. In prezent anchetarea proceselor continua si
se intreprind masurile de incheiere a anchetei preliminare.

La 12 aprilie 2000, Procuratura Generala a transmis pentru examinare Curtii Supreme de Justitie
dosarul de acuzare a lui Valeriu Chitan, ex-ministru de finate in guvernele Sangheli si Ciubuc,
actualmente presedinte al Asociatiei bancilor din R. Moldova.
Potrivit rechizitorului semnat de Mihai Murzac, viceprocuror general al R.Moldova, Chitan era
acuzat de abuz de serviciu si falsificare a documentelor publice. In urma acestor actiuni Chitan ar
fi prejudiciat statul de mai multe milioane de lei. Potrivit datelor din dosarul penal intentat lui
Valeriu Chitan, in anii 1994-1995, cand detinea functia de ministru de finante, el ar fi falsificat
doua dispozitii de plata in care figura suma de 9 mil USD.

Pe de alta parte, Chitan a facut mai multe declaratii publice in care interpreta acuzatia drept "un
santaj politic si o tentativa de a-l discredita in fata opiniei publice". Presedintele Asociatiei
bancilor a precizat ca intr-adevar a semnat in luna decembrie 1994 dispozitii de plata, care
prevedeau transferul sumei de 26 de mil USD ca mijloace creditare pentru "Moldenergo".
Potrivit lui Chitan, creditul a fost rambursat in intregime la 1 noiembrie 1997, plus 4,4 mil USD
dividente.

La inceputul lunii iulie, Procuratura Generala a formulat o acuzatie mai aspra la adresa
presedintelui Asociatiei bancilor Valeriu Chitan. Initial Chitan, fostul ministru de finante, era
suspectat in baza art.184 pentru abuz de serviciu. Pe parcurs Procuratura a mai acumulat probe
impotriva lui Chitan si l-a acuzat pe acesta in baza art. 185 alin.3 din Codul Penal, care prevede
de la 5 la 12 ani de detentie pentru depasirea atributiilor de serviciu prin care o persoana cu inalte
functii de raspundere a cauzat daune considerabile.
La sfarsitul lunii noiembrie Valeriu Chitan a fost achitat de Curtea Suprema de Justitie. Instanta
si-a argumentat decizia de achitare prin "lipsa elementelor constitutive ale infractiunii".


Cazul Vladimir Filat - ministru de stat (PD)

Nascut in 1969 in satul Lapusna, Hancesti. Studii: facultatea de drept a Universitatii Ioan Cuza din Iasi.
1994-1997 - director general la "RoMold Trading SRL", Iasi. 1997-1998 - presedinte al Consiliului
administrativ al Societatii "Dosoftei", Iasi. In 1998 - director general al Departamentului privatizare si
administrare a proprietatii de stat.

Istoric:

Ministrul de Stat Vladimir Filat, omul lui Diacov, a devenit cunoscut datorita unei operatii de rasunet:
vanzarea a sase avioane "TU-154" unei firme rusesti, prin negocieri directe, de catre o comisie speciala
al carei presedinte a fost Filat. Cele sase aparate de zbor, dintre care doar doua erau scoase din uz, au
fost vandute pentru 1 milion 110 mii dolari. Pe langa afacerile "TU 154" si "Combinatul de Tutun
Chisinau", care s-au aflat si in atentia Comisiei de ancheta a Parlamentului, Vladimir Filat a mai fost
implicat si in alte scandaluri de coruptie.

Gruparea Lucinschi l-a propulsat pe Filat, unul dintre cei mai de seama infractori din Moldova, intr-un
post similar celui de Secretar general al Guvernului. Vladimir Filat, in calitatea sa de director general al
Societatii Comerciale "RoMold Trading SRL", cu sediul la Iasi, a semnat cu "Tutun SA" (Combinatul
de tutun din Chisinau), la 8 octombrie 1997, un "contract de distribuire exclusiva" pe teritoriul
Romaniei a tuturor produselor de tutun ale combinatului. In timpul campaniei electorale parlamentare
din acea perioada, datoriile firmei lui Filat fata de "Tutun SA" constituiau 1 milion 576 mii 501 lei
moldovenesti. La sfarsitul anului 1998, datoriile firmei erau de 675 mii. Aflandu-se in functia de
director general al Departamentului privatizarii si administrarii proprietatii de stat, Vladimir Filat isi
continua afacerea, in calitatea sa de functionar de stat, si in prejudiciul "Tutun SA", intreprindere la
care actionar majoritar este statul. De mentionat ca "Tutun SA" avea, in 1998, datorii fata de Bugetul
de Stat, la capitolul impozite, de aproape 70 milioane lei moldovenesti.

Pentru afacerea cu tigari "MT" coordonata de Vladimir Filat a fost intentat un dosar la Parchetul Iasi,
trimis apoi Parchetului Tribunalului Bucuresti. Potrivit rechizitoriului, Filat urma sa fie trimis in
judecata, dupa stabilirea intregii activitati infractionale, inclusiv cea sub incidenta Legii Sigurantei
Nationale a Romaniei. Vladimir Filat a montat o adevarata retea infractionala si de influenta la diverse
niveluri decizionale ale statului roman - Directia Generala a Vamilor, Ministerul Finantelor - pentru a
aduce tigari "MT" de contrabanda. Organele Politiei judetului Iasi, impreuna cu ale altei institutii de
control, au organizat, la 12 septembrie 1998, un flagrant prin care au fost capturate patru TIR-uri cu
1.852.400 pachete tigari MT de contrabanda, in valoare de 7.409.600.000 lei (romanesti). Captura a
fost posibila si datorita interventiei in acest caz a SRI, care a monitorizat, potrivit mandatului nr.
00492/1998 al Parchetului Curtii Supreme de Justitie, convorbirile telefonice ale lui Filat si a stabilit
conexiunile cu autoritati si oameni de afaceri din Romania, precum si organizarea transportului ilegal,
pus la punct cu toate detaliile de oficialul basarabean.

Afacerea traficului de tigari a fost organizata, potrivit rechizitoriului, de Vladimir Filat, cetatean al
Republicii Moldova, asociat la SC Romold Trading SRL Iasi, de Ionel Stan, directorul general al
firmei, si de Cristian Burlacu, angajat ca declarant vamal la Romold Trading, care l-a cooptat in suita
de falsuri si ilegalitati pe tatal sau, Gheorghe Burlacu, adjunct la Vama Iasi. De asemenea, activitatea a
fost favorizata de Gheorghe Ududoiu, director in Ministerul Comertului, cel care a semnat ilegal
aprobari pentru timbre de marcaje, desi astfel a incalcat atat atributiile pe care le avea, cat si legea.
Romold Trading SRL Iasi a dobandit contractul international de distributie exclusiva nr. 56/8.10.1997,
prin care a devenit distribuitor unic pentru Romania al produselor Combinatului de Tutun din Chisinau.

Rechizitoriul probeaza relatia dintre Burlacu, Stan si Vladimir Filat cu factori de raspundere din
Ministerul Comertului, relatie care apare intr-o discutie telefonica dintre Filat si Stan, directorul firmei
sale, inregistrata de SRI si aflata ca proba la dosar. Cei doi sunt surprinsi intr-o discutie despre
introducerea in tara a transportului ilegal de tigari, de care erau constienti ca se face cu incalcarea
multor dispozitii legale in vigoare. Stan i-a raportat lui Filat ca s-a aranjat falsul si ca nimeni nu-i va
mai deranja afacerile.

Rechizitoriul mai noteaza ca, "din inregistrarile efectuate de catre SRI rezulta in plus fata de celelalte
probe administrate in cauza faptul ca efectuarea acestui import nelegal a fost indelung elaborata de
catre inculpati, invinuiti si Vladimir Filat". De asemenea, au fost identificati numerosi oameni politici,
oameni de afaceri si membri ai administratiei centrale a statului care au facut trafic de influenta in
favoarea lui Filat sau care au actionat in favoarea lui.
In calitatea de responsabil de privatizare Filat a mijlocit adjudecarea unui imobil din centrul
Chisinaului, in strada M. Kogalniceanu 61, in beneficiul rudei sale Artur Filat. Dupa ce Artur Filat a
cumparat cateva apartamente situate deasupra barului "Solar", o carciuma cu oarecare vad, si a decis sa
puna mana si pe barul amintit printr-o licitatie organizata de Departamentul condus de Vladimir Filat.
Evident, la licitatie a fost inscrisa o singura firma, si anume "Artas", care apartinea lui Artur Filat.

Cazul Valeriu Pasat - ministru al Apararii

Nascut in 1958 in satul Scumpia, raionul Falesti. Studii: Universitatea de Stat din Chisinau, Academia
Diplomatica a MAE al Rusiei. Profesor de istorie, specializare in politica externa si relatii
internationale, doctor in istorie. 1988-92 - colaborator stiintific superior la Institutul de Istorie din
Moldova; sef al sectiei ideologie la Comitetul orasenesc Chisinau al Partidului Comunist. 1992-94 -
consilier si ministru consilier la Ambasada RM in Rusia. 1994-98 - Ambasador in Federatia Rusa.
1998-99 - Ministru al Apararii. Prietenia sa cu Mitropolitul Vladimir, sau alte motive, l-au determinat
pe acesta sa-l avanseze pe vladica la gradul de colonel in rezerva, desi acesta si-a terminat stagiul
militar la marina, ca simplu soldat, intrand apoi direct in straie bisericesti.

Printr-un ordin semnat de Valeriu Pasat (pe atunci inca ministru al Apararii), patrimoniul escadrilei de
Aviatie mixta a fost transmis in proprietatea firmei cu capital de stat "Vichi". Acest patrimoniu include
toate avioanele de transport militare din dotarea Ministerului Apararii (de tip AN-26, IL-18, AN-2 si
AN-72), parcarile B-6 si B-9, ce apartin escadrilei, cladirea si tehnica centrului aeronautic de pregatire,
utilaje, tehnica aeronautica, parasute, etc. Doar costul unui avion de tip AN-72 este intre 300.000 si
400.000 dolari.

Aceasta firma, creata de fostul ministru Pavel Creanga pentru a stoarce bani din buget, a fost inclusa pe
lista Comisiei de privatizare, publicata in Monitorul Oficial la 28 mai 1999. ntrucat starea firmei a fost
considerata precara, iar averea ei nu prezenta interes pentru cumparatori, pretul de vanzare a fost destul
de mic.

Desi ordinul a fost inregistrat la 24 aprilie, el a fost in realitate emis abia dupa ce firma "Vichi" a fost
inclusa in Programul de privatizare. Lucrurile devin clare daca precizam ca de cumpararea firmei
respective se interesa Nicolae Guboglo, seful Statului Major, mana dreapta si persoana de incredere a
lui Pasat, actualmente sef al SIS (servicul de informatii).
Pasat mai este reponsabil de fapte care pot fi confirmate de contractele nr.25/031 din 17.02.1997 si
43/U din 7.02.1997, incheiate intre Directia aprovizionare a Ministerului Apararii si SA "Megaplast"
din orasul Toliati si, respectiv, SA "Tehnovolga" din orasul Nijnii Novgorod (ambele din Federatia
Rusa). In baza Hotararii Procuraturii Militare din 23 ianuarie 1998, in luna aprilie a aceluiasi an a fost
efectuat un control in Regimentul Independent de Transmisiuni al Ministerului Apararii. In urma
acestuia, au fost depistate lipsuri ale tehnicii speciale de transmisiuni (tehnica auto, statii electrice, alte
bunuri), in valoare de 4 milioane 27 mii lei. Asupra acestui caz, la 13 iunie 1998 a fost sesizata
Procuratura Generala, dar Pasat nu a fost deranjat niciodata.

Cazul Valeriu Bulgari - ministrul Agriculturii (PD)

Valeriu Bulgari unul din fruntasii defunctului PDAM si candidat, in alegerile din 1998, pe listele
Blocului pentru o Moldova Democratica si Prospera. S-a ocupat, in principal, de protectionism si
deturnare de fonduri bugetare in favoarea unor anumite colhozuri conduse de apropiati ai partidului.
Nascut in 1956 in sat Larga, briceni. Studii: Academia agricola "Timireazev" din Moscova. 1982-87
presedintele colhozului "Drapelul Rosu", Briceni. 1987-88 - sef de sectie la Comitetul raional al
Partidului Comunist, Briceni. 1988-94 - presedintele executivului raional Briceni. In 1994 este ales
deputat pe listele Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM). In cabinetul Sangheli - viceprim-
ministru. 1998-99 ministru al Agriculturii, alimentatiei si silviculturii.
In postura de ministru adjunct al Agriculturii in guvernul Sangheli si de presedinte al Comisiei
republicane pentru determinarea agentilor economici care au suferit de pe urma calamitatilor naturale,
in perioada 1994-1998, Valeriu Bulgari a dirijat catre unele gospodarii agricole (toate colhozuri) mari
sume de bani. Un raport al Curtii de Conturi din 1997 preciza: "Gospodarii cum sunt colhozul "Viata
Noua" (Floresti), S.A Nistru (Ocnita), colhozul Negureni (Telenesti), colhozul "Luceafarul" (Ungheni),
Colegiul national de viticultura si Vinificatie (Criuleni) au primit compensatii mult mai mari decat
pierderile suportate. S.A Zorile a primit 674 de mii de lei, S.A Sculeni - 229 de mii de lei, S.A
Costuleni - 176 de mii de lei".

Cazul Anatol Arapu - ministru al Finantelor (PD)

Nascut in 1962 in satul Vasieni, Hancesti. Inginer economist, absolvent al Universitatii de Stat din
Moldova. 1985-88 - asistent la USM. 1988-92 - director al trustului "Moldova - EXIM". 1992-94 -
vice-prim minstru al relatiilor economice externe. 1994 - director al Departamentului relatiilor
economice externe. 1994-1997 - asistent in directia executiva a Bancii Mondiale. Amic cu Stolojan si
cu Sturza. 1997-98 - Ambasador al RM in Regatul Belgiei. 1998-99 - ministru al finantelor .

La insistenta ministrului Anatol Arapu (BpMDP, astazi PD), Guvernul a adoptat o Hotarare prin care
Garda Financiara a fost transferata din subordinea Departamentului control financiar si revizie in
subordinea Inspectoratului fiscal principal de stat, cu scopul declarat de a imbunatati colectarea
impozitelor. Reorganizarile au avut ca scop si efect scoaterea pe linie moarta a acestei structuri.

Pe parcursul primelor 10 luni ale anului 1998, numai Vama Chisinau a incheiat 642 contracte de
amanare a platii TVA. Un prejudiciu de cca 1 miliard lei a rezultat in urma amanarii colectarilor
impozitelor la bugetul consolidat pe 1998. S-au admis cazuri de incheiere a unor noi contracte, de
amanare a platilor unor agenti economici care nu achitasera datoriile pentru contractele anterioare.
Uneori, acest lucru se facea sub presiunea directa a conducerii Ministerului Finantelor. Astfel, in urma
unei scrisori semnate de ministrul prim-adjunct al Finantelor, Valentina Badrajan, Vama Chisinau a
permis firmei "Clas-S" SRL importul unui lot de carbune, fara a percepe TVA, desi firma respectiva
avea deja datorii la buget, tot la capitolul TVA, in valoare de 1048,4 mii lei.
In urma unei scrisori a ministrului Finantelor, Anatol Arapu, s-a permis SA "Fabrica de Sticla din
Chisinau" sa-si continue operatiunile de import-export, desi aceasta nu-si achitase datoria de 928 mii lei
la TVA.
Datoria de stat interna constituia, la 1 ianuarie 1999, 1,6 miliarde lei, dintre care 600 milioane lei - la
hartii de valoare de stat. Garantiile de stat ale MF fata de bancile comerciale constituiau peste 68
milioane lei.
Numai in lunile septembrie-decembrie 1998, sumele nerepatriate depaseau 20 milioane lei.
Din cei 22 de membri ai Guvernului Sturza, 13 au figurat in diverse cazuri de coruptie:
1. Ion Sturza, Prim-ministru (PD);
2. Nicolae Andronic, viceprim-ministru (Snegur);
3. Alexandru Muravschi, viceprim-ministru, ministru al Economiei si Reformei (PD);
4. Oleg Stratulat, viceprim-ministru (PFD);
5. Vladimir Filat, ministru de Stat (PD);
6. Anatol Arapu, ministru de Finante (PD);
7. Mihai Severovan, ministru al Dezvoltarii Teritoriului, Constructiilor si Gospodariei Comunale
(Snegur);
8. Nicolae Tabacaru, ministru al Afacerilor Externe (Lucinschi);
9. Valeriu Bulgari, ministru al Agriculturii (Lucinschi);
10. Vladimir Guritenco, ministru al Muncii, Protectiei Sociale si Familiei (Snegur);
11. Valeriu Pasat, ministru al Apararii (Lucinschi);
12. Victor Catan, ministru al Afacerilor Interne (Snegur);
13. Ion Paduraru, ministru al Justitiei (PFD);


Ancheta Curtii de Conturi

Irosirea banilor publici

Analiza Curtii de Conturi privind rezultatele controalelor asupra executarii devizelor de cheltuieli pe
anul 1998 la ministere si departamente arata urmatoarele date:

La aparatul Cancelariei de stat a Guvernului (condusa pe atunci de Nicolae Cernomaz):
n anii 1997-1998 a fost finantata cu 375 mii lei reconstructia cladirii in care se afla Ambasada
Federatiei Ruse in R.Moldova. Gigantica constructie adaposteste personal specializat care are misiunea
printre altele de monitorizare al unui important segment al Europei de sud-est, reprezentand un
adevarat avanpost al FSB. Ministerul privatizarii si administrarii proprietatii de stat nu a indeplinit o
hotarare de Guvern prin care era obligat sa reorganizeze SA "Ambasador MD" si sa transmita cladirea
la balanta Directiei generale pentru administrarea cladirilor Guvernului. In anul 1995 ministerul in
cauza a eliberat SA "Ambasador MD" un certificat ilegal care a servit la inregistrarea societatii. Mai
mult, SA "Ambasador MD" incasa de la Ambasada Federatiei Ruse chirie iar sumele respective, in loc
sa fie virate in buget, erau incasate de o societate particulara. Cu toate acestea, Guvernul a mai virat
375 mii lei pentru reparatia acestei cladiri, care la acea data nu era inregistrata ca proprietate a statului.
La Ministerul Justitiei (Ion Paduraru, PFD)
Au fost inregistrate depasiri ale cheltuielilor reale la capitolul deplasari in interes de serviciu in valoare
de 1,8 mii lei. In urma inventarierii s-a constatat lipsa bunurilor materiale in valoare de 201,8 mii lei.
Printre alte bunuri, au disparut si 19 calculatoare, care au fost transmise in gestionarea birourilor
notariale. Controlul CC a permis restituirea a 10 calculatoare, 9 insa continua sa ramana in posesia
Uniunii Notarilor si nemijlocit a presedintelui Uniunii, dna Tatiana Ungureanu (sotia deputatului
snegurist Ion Ungureanu).
15 aprilie 1999. In cadrul unor audieri parlamentare, generalul Nicolae Alexei a declarat ca DCCOC
cerceteaza cazul de vanzare de catre ministrul Justitiei , Ion Paduraru (PFD), a unei masini "Mercedes",
furata, potrivit "Interpol"-ului, din capitala Ungariei.

La Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei (Vladimir Guritenco, Snegur)
S-au admis supracheltuieli la plata premiilor in valoare de 600 mii lei. 12,5 mii lei destinate
tratamentului balneosanatorial s-au folosit pentru procurarea rechizitelor de birou, a jaluzelelor,
abonarea la ziare. Din banii alocati pentru realizarea Programului Comisariatului suprem al ONU cu
problemele refugiatilor a fost construit un garaj in valoare de 15,3 mii lei, care nu a fost luat la evidenta
Ministerului si a fost cumparat un automobil in valoare de 29,3 mii lei.

La Ministerul Afacerilor Externe (Nicolae Tabacaru)
Numai pentru reparatia unui automobil s-au alocat 7,9 mii lei. Avand la dispozitie 4 automobile de
serviciu, aparatul central folosea inca 3 automobile, iar cheltuielile pentru exploatarea si intretinerea
acestora s-a efectuat din contul Bugetului. Din mijloacele speciale pentru intretinerea aparatului central
au fost retrase mijloacele valutare in numerar pentru finantarea misiunilor diplomatice, fapt in urma
caruia la sfarsitul anului 1998 s-a format o datorie debitoare a corpului diplomatic in valoare de peste
1,007 milioane lei si au fost admise supracheltuieli in valoare de 608 mii lei.

La Ministerul Apararii (Valeriu Pasat)
Pentru intretinerea a 45 de automobile, Ministerul Apararii a cheltuit nejustificat 396 mii lei. Alte
cheltuieli suplimentare neautorizate s-au facut pentru convorbirile interurbane, telefoane mobile,
legaturi guvernamentale. Suma de 10,154 mii lei alocata pentru deplasari interne a fost folosita pentru
deplasarile peste hotare.

La Ministerul Agriculturii si Industriei de Prelucrare (Valeriu Bulgari)
Numai modificarea de doua ori a statelor de plata ale acestui Minister a prejudiciat Bugetul cu 130,2
mii lei.

Cazul Lucinschi

La 27 iunie 1997, presedintele Petru Lucinschi a emis Decretul nr. 222-II, prin care stabileste pentru
functionarii Aparatului sau "o indemnizatie lunara neimpozabila in marime de doua salarii ale functiei
si o compensare neimpozabila la concediul anual platit in marime de trei salarii lunare". La 30 ianuarie
1998, seful statului mai emite un Decret, cu nr. 458-II, prin care stabileste pentru "aparatcici"
"urmatoarele compensatii neimpozabile ale cheltuielilor legate de indeplinirea obligatiunilor de
serviciu: indemnizatia lunara de compensare conform Decretului Presedintelui Republicii Moldova nr.
222-II din 27 iunie 1997, precum si indemnizatia unica si ajutorul material, in limitele mijloacelor
financiare alocate".
Ambele decrete poarta pecetea "NU SE D PUBLICITATII", ele nefiind publicate in "Monitorul
Oficial al Republicii Moldova", asa cum prevede art. 94, alin.1 din Constitutie, in care se spune ca "in
exercitarea atributiilor sale Presedintele Republicii Moldova emite decrete...", iar "Decretele se publica
in "Monitorul Oficial...".
Art. 4 din Legea privind impozitul pe venitul persoanelor fizice prevede ca raman neimpozitate
indemnizatiile acordate in baza asigurarii sociale de stat si asistentei sociale de stat, precum si
ajutoarele sub forma baneasca si in natura acordate persoanelor fizice din mijloacele fondurilor
organizatiilor de binefacere. Scutirea functionarilor Aparatului Presedintelui Petru Lucinschi, constituie
o evaziune fiscala de proportii fiecare dintre colaboratorii Aparatului prezidential primind cate 27 de
salarii medii de functie neimpozabile pe an, pe langa salariul legal.

Evaziunea fiscala ar fi doar cea mai mica dintre afacerile patronate de Lucinschi. Gruparea Lucinschi a
intrat pe o linie ascendenta in ultimii trei ani. Lucinschi a fost propulsat de Dumitru Diacov, presedinte
al Blocului pentru o Moldova Democratica si Prospera, partid format in februarie 1998, la initiativa
membrilor blocului " Pro Lucinschi" creat de Eugen Gladun. Pe lista BMDP s-a aflat si Grigore
Eremei, ambasadorul Republicii Moldova in Romania, acreditat la Bucuresti din 17 iunie 1994 si fost
candidat la presedintia Moldovei, in 1991, din partea PDAM. Diacov a fost corespondent TASS la
Bucuresti, vreme de sase luni, la sfarsitul anului 1989. Dupa Revolutie s-a stabilit in Moldova.

Serghei Lucinschi, fiul presedintelui, este considerat capul comertului cu produse alcoolice pe relatia
Rusia. Desi tanar, in jur de 30 de ani, de numele sau sunt legate deja unele scandaluri publice, fiind
acuzat ca a obtinut fraudulos licenta pentru sampania "Yves-Roche", prin santajarea detinatorului legal.
Serghei, absolvent al Institutului de Educatie Fizica, a locuit la Moscova, pana in 1998, si vorbeste
romaneste cu dificultate. A inceput sa invete limba romana, odata cu numirea sa, in 1998 in functia de
conducator al Agentiei Nationale pentru Atragerea Investitorilor, creata in 18 decembrie 1997.

O piesa de rezistenta a gruparii Lucinschi este tot unul dintre oamenii lui Diacov, Anatol Arapu, care a
reusit performanta de a lichida pur si simplu Garda Financiara, care inca mai stanjenea anumite afaceri.
La insistenta ministrului Finantelor Anatol Arapu (BpMDP), Guvernul a adoptat o Hotarare prin care
Garda Financiara a fost transferata din subordinea Departamentului control financiar si revizie in
subordinea Inspectoratului fiscal principal de stat, cu scopul declarat de a imbunatati colectarea
impozitelor. Reorganizarile au avut ca efect scoaterea pe linie moarta a acestei structuri.

Hotararea Nr. 53 din 28.01.1999 a Comisiei parlamentare pentru buget si finate tragea urmatoarea
concluzie: "Comisia pentru buget si finate a audiat conducerea Inspectoratului fiscal principal de stat -
Nicolae Bivol, a Departamentului controlului vamal - Boris Gamurari, referitor la masurile intreprinse
in vederea asigurarii executarii Legii bugetului pe anul 1999 si a constatat ca atat Ministerul Finantelor,
Inspectoratul fiscal principal de stat, Departamentul controlului vamal, cat si Guvernul, desi iau
masurile respective, sunt ineficiente. ncasarile fiscale la buget reprezentau, in ianuarie 1999, 70 %
comparativ cu ianuarie 1998. Organele respective nu poseda o analiza clara a situatiei din economie, a
cailor principale de evaziune fiscala si a posibilitatilor reale de majorare a incasarilor veniturilor
bugetare. Nu exista o evidenta clara a circuitului banilor "cash", ceea ce duce la evaziuni fiscale. Nu se
asigura executarea Legii bugetului privind perceperea accizelor, a TVA si a taxelor vamale la frontiera.
Se continua obiceiul rezolvarii "problemelor" la vama prin ocolirea executarii legilor in vigoare.
Pornind de la cele expuse mai sus, Comisia hotaraste: (...) 5. Guvernul va examina masurile care le
intreprinde MF, IFPS, DCV, pentru executarea Legii bugetului la situatia din 1 aprilie 1999 si, in caz
de necesitate, va lua decizii corespunzatoare de remaniere a cadrelor respective"

Anatol Arapu avea menirea de a rezolva un deziderat major al presedintelui Lucinschi. Aducerea sub
controlul sau a resurselor energetice ale Moldovei. Concernul rus "Gazprom" este singura sursa de
aprovizionare cu gaze naturale a Republicii Moldova. Guvernul Republicii Moldova a transmis
"Gazprom"-ului hartiile de valoare de stat, in valoare de 90 milioane USD, in termeni stabiliti printr-un
acord secret. Guvernul RM a convenit cu "Gazprom" o noua varianta de restructurare a datoriei de 90
milioane USD, propusa de Ministerul Finantelor al Republicii Moldova, Anatol Arapu.
Conducerea"MoldovaGaz", Mihai Lesnic, director, si Valdemar Keisvik, director adjunct, au intreprins
o vizita la Moscova, la inceputul anului 1999, pentru a perfecta reesalonarea. Din surse din cadrul
Concernului "MoldovaGaz" s-a aflat ca gigantul rus "Gazprom" ar fi de acord sa primeasca, in contul
datoriilor, cambii, ce ofera detinatorului garantii financiare mai sigure.

Cazul Valeriu Matei

Istoric

Gruparea "Matei" este de data mai recenta dar in ultimii ani a dovedit un potential de crestere
remarcabil. Matei este nascut in 1959 in satul Leova. Licentiat in 1983 al Universitatii "M.
Lomonosov" din Moscova, unde a urmat cursurile facultatii de istorie, specialitatea etnologie. S-a aflat
pana in 1989 la Moscova, unde a detinut functia de consultant al Uniunii Scriitorilor din RSS
Moldoveneasca pe langa Uniunea Scriitorilor din URSS. Functia sa facea parte din "nomenclatura
esaloanelor superioare" iar detinatorul ei era numit sau destituit la indicatia CC al PCM, dar numai
dupa aprobarea CC al PCUS. Desi studentii la Moscova proveniti din republici locuiau in camine, in
perioada studiilor sale Valeriu Matei avea la dispozitie un apartament in centrul Moscovei.

Dupa 1989 a fost deputat, presedinte al Comisiei pentru publicitate si mijloace informare in masa. Din
1991 a desfasurat o activitate tenace de fractionare a fortelor romanesti aflate sub comanda Frontului
Popular. Evolutia a fost urmatoarea: mai intai, in decembrie 1991, a creat Forul Democratic al
Cetatenilor Moldovei, sprijinindu-l pe Snegur, care devenise dusmanul numarul unu al Frontului
(recent Forul democratic al Cetatenilor Moldovei a anuntat ca-l sustine pe Braghis, omul lui Lucinschi,
la alegerile din 25 februarie). Apoi, in 1993 organizeaza un asa numit Congres al Intelectualitatii, tot in
opozitie cu Frontul Popular, pe care il transforma in Congresul Democrat Unit si apoi in Partidul
Fortelor Democratice. De la acest partid au emanat idei cum ar fi o varianta de federalizare a Moldovei
dupa model belgian sau schimbarea imnului "Desteapta-te, Romane!" cu un altul nou, mai "adecvat".
PFD-ul l-a sustinut constant pe Lucinschi, iar la sedinta parlamentului in care s-a discutat reintrarea in
legalitate a Partidului Comunist liderii PFD au sustinut masura de reabilitare lansata de Lucinschi, sef
al Parlamentului in acel timp. Lucinschi va deveni presedinte datorita comunistilor care in turul doi i-au
oferit voturile.

Lucinschi i-a intors serviciile lui Matei intervenind pentru acordarea de credite guvernamentale in
folosul agregatului financiar controlat de acesta. Gruparea Matei s-a orientat catre traficul cu benzina,
intentionand sa monopolizeze acest sector, la puternica concurenta cu Boeana Group, firma lui Petru
Sosev, aflat in stransa legatura cu mafia bulgara. Generalul Alexei a dezvaluit ca "krisca" - acoperisul
sau umbrela mafiota a firmei "TransMarconi", in care e implicat si Tudor Leanca, ex-ministrul
Transporturilor, din partea lui Valeriu Matei, era una dintre cele mai dure grupari mafiote din Chisinau.

La 16 martie 1999, in cadrul perchezitiei efectuate de catre angajatii Departamentului pentru
Combaterea Crimei Organizate si Coruptiei (DCCOC) la sediul firmei "TransMarconi", situata in
Hotelul "Moldova", patronii acesteia, Tudor Leanca, ex-ministru al Transporturilor si
Telecomunicatiilor, si Victor Moraru, doi fruntasi ai Partidului Fortelor Democratice, l-au chemat de
urgenta pe seful lor Valeriu Matei. Acesta, a sosit urgent la fata locului si a cautat sa blocheze
efectuarea urmaririi penale, amenintand angajatii DCCOC si pe seful acestora, generalul Nicolae
Alexei.

Victor Moraru este presedintele companiei "Staff Group" situata in bd. Stefan cel Mare nr. 81 A,
societate care a achizitionat doua hoteluri importante din Chisinau, "Moldova" si "Chisinau" in vederea
amenajarii la standard de lux. O parte din fondurile pentru reamenajare provin din Ucraina. Compania
lui Moraru dispune de peste 25 de milioane de dolari pentru investitii in domeniul hotelier in intreaga
Moldova, cunoscandu-se intentia companiei de a monopoliza activitatea hoteliera si de turism din
Basarabia.

Fruntasii PFD Leanca si Moraru erau cercetati pentru evaziune fiscala iar activitatea firmei
"TransMarconi" a fost catalogata drept una paguboasa pentru bugetul R.Moldova. Mai mult, in cadrul
unei sedinte secrete a Parlamentului, Valeriu Matei a fost acuzat de catre generalul Alexei, seful
DCCOC, de faptul ca ar asigura protectie gruparii criminale Micu din Chisinau. Micu a fost popularizat
si aparat in ziarul "Mesagerul", organul de presa al PFD.

Printre afacerile in care a fost implicat Valeriu Matei se numara sustragerea de pe contul Caii Ferate
din Moldova a sumei de 13 milioane lei de catre fostul ministru al Transporturilor si
Telecomunicatiilor, Tudor Leanca. Sotia lui Matei, o femeie foarte frumoasa si avida de bani, colecta
personal mari sume de bani, taxe de protectie, de la unele firme de taximetre din Chisinau. Pentru a
intelege la ce nivel se invart banii in familia Matei este semnificativ de mentionat ca acesta a intervenit
si in activitatea Comisiei parlamentare de ancheta pentru a sista examinarea unora dintre cazurile care il
priveau direct, cum ar fi cel al garantiei oferite de fostul ministru al Muncii si Protectiei Sociale,
Dumitru Nedelcu, pentru nepotul sau, in valoare de 300 milioane de marci germane.

Cazul Nicolae Andronic

Teritoriul Republicii Moldova - instrainat in folosul Ucrainei

La 18 august 1999, la Kiev, Nicolae Andronic, pe atunci prim-viceprim-ministru din partea Partidului
Renasterii si Concilierii (PRCM) in guvernul condus de Ion Sturza, negociaza si semneaza un Tratat si
un protocol aditional prin care Republica Moldova "transmite in proprietate Ucrainei sectorul de
autostrada Odesa-Reni in regiunea localitatii Palanca, precum si a sectorului de teren, prin care trece
acesta".

Mosia satului Palanca, insa, nu este singurul teritoriu care urma sa fie instrainat Ucrainei. Conform
hartilor secrete, anexate tratatului moldo-ucrainean, Ucraina intra in posesia unei insule situate intre
cursul actual al Nistrului si cel de pana la 1948, in dreptul localitatii Crocmaz din judetul Tighina,
numit de localnici "Nistrul chior".
Acordul in sine este suspect, dupa cum suspect era si faptul ca responsabila de acesta era Comisia
pentru securitatea statului si asigurarea ordinii publice, conduse un timp de Vadim Misin (comunist),
personaj aflat in relatii apropiate cu Nicolae Andronic (Snegur). Nu incape indoiala ca este vorba de
comercializarea acestui teritoriu de catre Nicolae Andronic.


Datorita opozitiei ferme a deputatilor crestin-democrati, Acordul cu Ucraina n-a mai fost ratificat. In ce
priveste gruparea "Andronic" se mai stie ca dispune de formatiuni paramilitare formate din fosti
veterani "afgani" si de sprijinul unor cadre din procuratura si politie cum ar fi seful politiei economice
din RM si seful departamentului pentru combaterea crimei organizate. Gruparea lui Andronic este
profilata pe santaj cu mana forte si trafic de influenta. "Bancosind", societate bancara controlata de
Andronic, a obtinut in 1998 un credit de 1,8 milioane dolari din Israel cu o dobanda de 6%. Banca a
emis in secret actiuni pentru aceasta suma care au revenit acelorasi persoane care au acordat creditul.
Apoi "Bancosind" a oferit primariei Chisinaului, in scopul achizitionarii de autoturisme din Israel,
creditul de 1,8 milioane, dar cu o dobanda de 12%. Furnizorii autoturismelor sunt creditorii evrei ai
Bancosind. Afacerea s-a derulat cu complicitatea interesata a lui Serafim Urecheanu, primarul
Chisinaului, omul lui Lucinschi.

Fraudele din magistratura - mii de dolari pentru diplomele de notar

La insistenta deputatilor crestin-democrati, la data de 22 februarie 2000 este modificata Legea
Notariatului. Inainte de aceasta modificare activitatea profesionala era controlata de o serie de persoane
sus-puse din PRCM, Partidul Renasterii si Concilierii, intre care Nicolae Andronic si cumnatul
acestuia, Ion Ungureanu, deputat pe lista aceluiasi partid. Astfel, pentru a obtine licenta de notar,
solicitantul trebuia sa devina obligatoriu membru al Uniunii Notarilor din R.Moldova. Aceasta
prevedere a fost introdusa la insistentele deputatilor din PRCM, Eugen Rusu si Ion Ungureanu.

Presedintele Uniunii Notarilor este Tatiana Ungureanu, sotia lui Ion Ungureanu. Sediul Uniunii
Notarilor se afla in cladirea hotelului si cazinoului "Jolly Alon" (afacere condusa printre altele si de
fostul colonel KGB Leonid Persivailov), fost SEABECO, proprietate a magnatului financiar Boris
Birstein, aflat in strinse legaturi prietenesti cu Mircea Snegur si Nicolae Andronic. "Jolly Alon" este
unul dintre sponsorii fundatiei "Brandusele sperantei" conduse de sotia lui Piotr Lucinschi, Antonina
Lucinschi. Pentru eliberarea diplomei de notar, "Familia" percepea taxe uriase. Dupa modificarea Legii
Notariatului, Uniunea Notarilor si-a pierdut dreptul de a superviza eliberarea licentelor de notar.


Cazul Diacov

Diacov a fost reprezentant al Agentiei TASS la Bucuresti in anii '80, cunoscut drept cadru al unei
directii a KGB care avea in obiectiv actiuni de influenta, cu relatii numeroase in mediul de presa
romanesc. Diacov a fost membru marcant al Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM), vice-
presedinte al Parlamentului. PDAM a controlat Parlamentul din momentul demiterii lui Mircea Druc, in
iunie 1991. PDAM era format in majoritate din fosti secretari de partid si responsabili cu agricultura. In
1998, Lucinschi i-a creat un partid lui Diacov pe acelasi calapod dupa care s-a creat in 1994 partidul
agrarienilor. Numit Blocul pentru o Moldova Democratica si Prospera (BMDP), partidul lui Diacov a
preluat practic locul PDAM in spatiul politic din Moldova, declarandu-se partid de centru si
autolegitimandu-se drept "echipa lui Lucinschi". Cu numele, ambele partide se pretindeau drept
centriste. Agrarienii s-au aliat insa in Parlament cu o grupare, dintre cele mai virulente, de extrema
stanga - Interfrontul. Ca si agrarienii, partidul nou creat al lui Diacov reprezinta insa in primul rand
interesele corporative ale nomenclaturii sovietice.

O baza serioasa de sustinere a gruparii sale politice o constituiau alogenii, impartind voturile acestora
cu comunistii care au atras automat votul a peste 50% dintre minoritatile ucrainene si rusesti. Ideologul
miscarii lui Diacov era Vladimir Solonari, seful unei obscure formatiuni, Partidul Civic din Moldova,
unul dintre principalii organizatori si conducatori ai Interfrontului. Solonari este unul dintre cei mai
violenti dusmani ai afirmarii elementului romanesc in Basarabia. El a avut un rol insemnat in crearea
republicii fantoma de peste Nistru si a luptat din rasputeri impotriva independentei Republicii Moldova
fata de Moscova.
Pe lista BMDP, in 1998, s-a aflat si Grigore Eremei, ambasadorul Republicii Moldova in Romania,
acreditat la Bucuresti din 17 iunie 1994 si fost candidat la presedintia Moldovei, in 1991, din partea
PDAM.

Contrabanda cu tigari

2 noiembrie 1999. Fiica presedintelui Diacov a fost retinuta intr-o masina de teren cu numar fals, C -
155, care anterior insotise TIR-uri cu tigari de contrabanda. Aceasta a fost retinuta de lucratorii
Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate si Coruptiei, condus de Nicolae Alexei, la
volanul unei masini care i-a fost pusa la dispozitie de doi criminali aflati in urmarire generala.

Jeep-ul respectiv care insotea de fiecare data loturile de contrabanda ce traversau frontiera
moldoveneasca a participat si la un atac banditesc asupra unui depozit de tigari. Natalia Diacov avea la
ea un talon special care ii permitea sa se deplaseze pe teritoriul republicii fara a fi supusa nici unui
control. Aceasta a refuzat sa mearga la sediul Departamentului pentru a lamuri lucrurile si a chemat
garzile de corp ale lui D. Diacov. Acestea i-au somat pe colaboratorii DCCOC impiedicandu-i sa
efectueze arestarea.
Locotenent-colonelul Racu, sef de sectie in DCCOC, a fost escortat la Parlament, la Dumitru Diacov,
unde cei doi au avut o discutie, in cadrul careia Diacov i-ar fi spus lui Racu ca talonul special, care este
distribuit exclusiv unor servicii care se ocupa de cercetari si investigatii operative, i-a fost transmis de
ministrul de atunci al Afacerilor Interne, Catan.

Contrabanda cu motorina

Mai 2000. In urma unui demers scris al Presedintelui Parlamentului, Dumitru Diacov, Departamentul
Control Vamal a permis importarea, fara plata accizelor si a taxelor vamale, a 3 mii de tone de
motorina din cele 6 mii tone venite ca ajutor umanitar din Turcia pentru Gagauzia. Dumitru Diacov a
fost acuzat de deputatii crestin-democrati de incalcarea flagranta a Legii Bugetului pe anul 2000. Tot ei
au cerut explicatiile de rigoare si sefului Departamentului Control Vamal. Diacov a recunoscut ca a
semnat o scrisoare catre Andrei Stratan la rugamintea vicepremierului Valeriu Cosarciuc, prin care
acesta din urma insista ca motorina turceasca sa fie scutita de taxele vamale.

Cu toate acestea, scrisoarea nu a fost gasita in registrele Cancelariei Parlamentului. Nici in documentele
vamale (registrele de intrare-iesire) din perioada aprilie-mai, nu figurau mentiuni cu privire la motorina
turceasca. De fapt, nu a existat nici o scrisoare oficiala adresata de catre Dumitru Diacov sefului DCV.
Afacerea a fost incheiata la mica intelegere, ca orice tranzactie de contrabanda. Motorina adusa din
Turcia, fara taxe vamale, nu a ajuns in Gagauzia, ci a fost vinduta in Chisinau, prin intermediul unor
firme-capusa, controlate de demnitari de cel mai inalt rang.


Cazul Sturza


Ion Sturza a fost o piesa de marca a gruparii Lucinschi. Sturza s-a nascut la 9 mai 1960, in satul
Pirjolteni, raionul Calarasi, Republica Moldova. Si-a inceput activitatea in "campul muncii" in anul
1977, in pozitia de constructor (muncitor necalificat) la uzina "Semnal". Dupa absolvirea Universitatii
de Stat din Chisinau, specialitatea economie, a ocupat diferite functii in domeniul relatiilor economice
si culturale externe. 1983-1985 - Satisface stadiul militar in calitate de instructor superior. Este referent
in cadrul Asociatiei de Prietenie cu tarile Straine din 1985 pana in 1987 ( organizatie de "front" a
KGB). In 1987 este participant la infiintarea Organizatiei de Comert Exterior "Moldex" (OCEM), de pe
langa Guvernul RSS Moldovenesti. In cadrul OCEM au fost elaborate primele proiecte de investitii
vizand reutilarea tehnica a intreprinderilor din industria economiei nationale, proiecte care preconizau
atragerea de capital strain. Ca director general adjunct, conduce implementarea proiectelor de finantare,
livrare si instalare a unor utilaje performante la fabricile de conserve din Orhei, Camenca, la
intreprinderile din Cupcini, Ungheni, Soroca, Floresti etc.
In 1991, ocupa functia de director al "Incon" SA, societate care, in scurt timp, a devenit unul din
principalele grupuri industrial-financiare din Republica Moldova. Ulterior infiinteaza si conduce
"MoldInconBank", care detine un sediu fastuos pe strada Armeneasca din Chisinau. In 1996,
concomitent cu activitatea in cadrul "Incon" SA, a devenit si presedintele Consiliului de Administratie
al "Fincombank", una dintre cele mai importante banci din republica. Mai activeaza si in calitate de
membru al Comitetului de conducere al Asociatiei Internationale a producatorilor de sucuri de fructe,
cu sediul la Paris. Este membru al Consiliului Economic Suprem de pe langa Presedintele Republicii
Moldova.

In baza votului de incredere acordat de Parlament, prin Decretul Presedintelui Republicii Moldova, la
22 mai 1998, a fost numit in functia de viceprim-ministru, ministru al economiei si reformelor, detinuta
pana la numirea sa in calitate de prim ministru. Sturza detine pachetul majoritar al "Incon" SA, care are
monopulul total al industriei sucurilor naturale si al conservelor de legume si fructe. "Incon" SA a
primit, datorita sprijinului nemijlocit al presedintelui Lucinschi, un credit de 22 de milioane de dolari
de la Corporatia Financiara Internationala, in scopul retehnologizarii fabricilor de sucuri si conserve
privatizate, ilegal, cu sprijinul lui Lucinschi in beneficiul "Incon" SA.

7 octombrie 1998. Intr-o sedinta a grupului de experti creat de Ministerul Economiei (condus pe atunci
de ministrul Ion Sturza) pentru studierea cazurilor de nerepatriere a mijloacelor provenite din comertul
exterior, s-a decis sa fie prelungite termenele de repatriere a valutei pentru 6 agenti economici. Propria
sa firma, Incon SA, care datora statului suma de 533449 dolari (nerepatriati) a fost exclusa de la
control. Firma sa avea cea mai mare suma de valuta nerepatriata.
In procesul-verbal al sedintei grupului de experti sunt indicate 16 incarcaturi cu concentrat de mere
care au trecut vama in perioada 10 martie - 5 aprilie 1998. Dupa lege, orice agent economic care
exporta marfa din Moldova are obligatia sa repatrieze valuta in maximum trei luni de la data trecerii
prin vama.

Daca Incon SA ar fi fost penalizat conform legii, Sturza ar fi trebuit sa achite, pe langa jumatatea de
milion de dolari datorata statului si o amenda de 80.000 dolari catre Bugetul de stat. Incon SA a fost
eliberata de la plata amenzii si a fost trecuta cu vederea inapoierea sumei de peste 500.000 de dolari.
Scutirea Incon SA de amenda s-a realizat nemijlocit datorita lui Dumitru Braghis, pe atunci
viceministru al Economiei. Sturza a comis un abuz in serviciu, o escrocherie, cu ajutorul adjunctului
sau Dumitru Braghis (azi prim-ministru).
Intre timp, pe langa datoria fata de Bugetul de stat Compania Incon-SA, in care sunt cuprinse si cele
trei fabrici de conserve din Cupcini, Floresti si Ungheni, a acumulat datorii catre creditorii occidentali
de 21 de milioane de dolari americani si se afla in prag de faliment.
Proiectele de afaceri ale lui Sturza presupuneau investitii de circa 23 mil dolari SUA din partea
Corporatiei Financiare Internationale (IFC), membra a grupului Bancii Mondiale care sprijina, de
regula, proiecte din sectorul privat. Cota de participare a IFC intr-un proiect este limitata la 25% din
costul estimat si, rareori, poate sa atinga o cota de circa 50% din costul proiectului. Aici a aparut o
problema. Incon SA a considerat drept cota de participare utilajul din dotare, dar acesta nu era de ajuns
si a fost nevoie sa apeleze la creditare.

La proiect a participat cu importante fonduri si "Moldova Agroindbanc". Problema cea mare a constat
in faptul ca contractul de finantare a fost pregatit si semnat, in numele tuturor participantilor la proiect,
de managerii IFC. Ce prevedea contractul, nu stia nimeni, in afara, poate, de Ion Sturza, care a tacut
atunci pentru ca Incon-grup era deja pana peste cap inglodat in datorii fata de IFC si bancile
moldovenesti. Probabil, spera sa-i rezolve problemele financiare de la Incon-grup prin ascensiunea la
putere. Dar nu a a reusit.

IFC a investit in proiect doar 4 mil de dolari. Asa ca cele 3 fabrici de conserve, cu cele mai bune
rezultate pe atunci, s-au pomenit, pe rand, inglodate in datorii. Numai Combinatul de la Cupcini are
datorii fata de Moldova Agroindbanc cifrate la 600 mii de dolari si 1,2 mil de lei. Soarta acestor trei
fabrici este pecetluita, iar o data cu ele si cea a Incon-grup.

13 decembrie 1999. Principalul vinovat de tergiversarea procesului de privatizare a S.A "Tirex-petrol"
o poarta guvernul condus de Ion Sturza. Economistul Eugeniu Garla, deputat PPCD, afirma ca in mod
special deputatii PD s-au opus in permanenta formulei de conlucrare cu Romania. Dupa ce Legea cu
privire la proiectul individual de privatizare a S.A "Tirex-petrol" a fost totusi adoptata, a inceput un nou
val de tergiversari a procesului de privatizare a Companiei - de data aceasta din partea guvernului
Sturza si a conducerii intreprinderii in cauza. Acestia au amanat constient prezentarea materialelor
necesare pentru semnarea contractului de vanzare-cumparare. Scopul guvernului Sturza a fost de a
tergiversa, timp de trei luni, procesul de negocieri, deoarece, conform Legii cu privire la privatizarea
"Tirex"-ului, daca in aceasta perioada nu era semnat contractul de vanzare-cumparare, partea romana
pierdea dreptul sa poarte negocieri. Ion Sturza si-a manifestat, in acest fel, pozitia reala fata de
Romania.

Afacerea Air-Moldova SRL

Jefuirea capitalului de stat al Companiei "Air-Moldova"

Iunie 2000. Chestiunea reorganizarii Companiei "Air-Moldova" din intreprindere de stat in SRL. In
urma acestei operatii 49 % din capitalul de stat al companiei "Air Moldova" au trecut in proprietatea
companiei germane "Unistar Ventures GmbH", iar 51 % - in proprietatea Administratiei de stat a
aviatiei civile, conduse de Victor opa. Compania "Unistar Ventures GmbH" a fost reinregistrata la
data de 25 mai 2000, are un singur angajat, un capital social de 25 mii euro, sau 48 mii marci germane,
si un cont deschis la "Dresden-bank".

La 15 iunie 2000, in numarul 68-69 al "Monitorului Oficial", a fost publicat un anunt de inregistrare ca
intreprindere mixta moldo-germana a Companiei aeriene "Air-Moldova" SRL. Inregistrarea modificarii
formei de organizare juridica a unei societati economice trebuia sa aiba loc abia dupa o luna de la
aparitia anuntului de reorganizare in "Monitorul Oficial". De fapt, insa, "Air-Moldova" SRL a fost
inregistrata in aceeasi zi cu aparitia respectivului anunt.
CAS "AIR MOLDOVA" a aparut in 1995 in urma divizarii fostei companii de stat "Air Moldova" in
mai multe intreprinderi. Insa a fost inregistrata la Camera Inregistrarii de Stat abia la 06.02.1997, adica
peste doi ani. Capitalul statutar la momentul inregistrarii constituia 397 mil. 750 mii lei, sau cca 85 mil.
USD. In iunie 2000 capitalul social constituia 31 mil. 25 mii 504 lei sau 2,5 mil. dolari. Prin urmare,
capitalul social s-a diminuat de 35 de ori. In urma acestei tranzactii in Bugetul statului nu a intrat nici
un beneficiu.

Desi primul ministru Dumitru Braghis, ministrul Justitiei, Valeria Sterbet si Valeriu Pasat, Director
SIS, au fost interpelati in Parlament de grupul crestin democrat cerandu-li-se sa puna la dispozitie
materialele privind aparitia si activitatea firmelor "Air Moldova International", "Voiaj International",
"Petrol Service" si "Catering Air Service", legate de numele aceluiasi V. opa, acestia s-au eschivat de
la un raspuns la obiect.

Scandalul stampilei vamale a Republicii Moldova

Dumitru Braghis a refuzat retragerea stampilei vamale din mainile separatistilor transnistreni

Cu ocazia implinirii unui an de activitate a Guvernului, in decembrie 2000, premierul Braghis a
declarat in Parlament ca retragerea stampilei vamale, de care se folosesc fraudulos autoritatile
separatiste, nu e de competenta sa. "Nu eu am eliberat stampila vamala Transnistriei si nu eu o retrag",
a declarat Braghis, care a adaugat ca stampila trebuie sa fie retrasa de cei care au eliberat-o.
Transnistria absoarbe ca un burete sume uriase de bani destinate de drept bugetului Moldovei. In 1992
a fost creat Comitetul Vamal de Stat al asa zisei republici si de atunci toate operatiunile vamale de pe
teritoriul Transnistriei sunt reglementate dupa dispozitiile Codului Vamal al Uniunii Sovietice. Igor
Smirnov l-a pus sef peste vama pe Vladimir Smirnov, fiul sau, pana atunci sef al sectiei de militie din
Tiraspol. Prin Vama Transnistriei se efectueaza trafic ilegal cu organe pentru transplant, catre Israel si
alte tari occidentale, trafic de spirt, tigari, armament, droguri. Practic, clanul Smirnov tine in mana, ca
un adevarat sef mafiot, o intreaga retea a contrabandei regionale.
In plus, datorita utilizarii abuzive de catre Tiraspol a stampilei vamale, Republica Moldova risca
sanctiuni financiare de zeci de milioane de dolari. In luna noiembrie 2000 societatile metalurgistilor din
SUA si Canada au intentat o actiune contra Republicii Moldova in arbitrajul international in legatura cu
faptul ca Uzina Metalurgica de la Rabnita vinde bare de otel la preturi mai mici cu 30 % decat cele
mondiale. Uzina respectiva si inca alte opt firme, inregistrate in zona separatista, exporta in SUA si
Canada bare de otel la preturi de dumping, folosindu-se de stampila vamala a Republicii Moldova.

Pentru a solutiona problema intre Chisinau si Tiraspol au inceput asa-zise tratative. Se avea in vedere
ideea retragerii complete a acesteia. Se vede ca intentia Guvernului a fost blocata de anumite forte,
deoarece de atunci nimeni nu mai abordeaza chestiunea in cauza. In opinia premierului Braghis,
retragerea stampilei vamale, fara acordul partilor implicate in reglementarea diferendului transnistrean,
ar putea duce la blocarea tratativelor.

Stampila vamala a Republicii Moldova a ajuns, in 1996, pe mana regimului de la Tiraspol in baza unui
acord protocolar privind reglementarea problemelor in domeniul vamal, semnat in februarie 1996,
document inclus si in Memorandumul (impus de Primakov) privind principiile normalizarii relatiilor
dintre Republica Moldova si Transnistria, aprobat, la 8 mai 1997, de Petru Lucinschi si Igor Smirnov.
Pentru ca Uzina de la Rabnita sa nu exporte bare de otel la pret de dumping, ar fi fost suficient ca
autoritatile de la Chisinau sa-i retraga certificatul de provenienta a produsului. Insa Guvernul pretinde
ca nu poate face nimic, motivand ca Acordul de coordonare a actiunilor in domeniul standardelor,
metrologiei si certificarii, semnat in 1996 de catre Chisinau si Tiraspol, nu prevede asa ceva.
Specialistii sustin ca daca procesul judiciar intentat de americani va fi pierdut, Republica Moldova s-ar
putea alege cu sanctiuni financiare de zeci de milioane de dolari.

Conform unor estimari de specialitate din totalul de circa 130 mii de tone de laminate, exportate anual
de agenti economici din Transnistria in America de Nord, doar 20-30 % este productia Uzinei
Metalurgice de la Rabnita. Potrivit declaratiilor mai multor surse americane, peste 60 % din veniturile
aduse la bugetul Transnistriei au ca provenienta exportul (ilegal) de otel. Restul este acoperit de
intreprinderi ruse, care in acest mod submineaza direct econimia Statelor Unite si Canadei. E un detaliu
semnificativ care explica de ce oficialitatile de la Chisinau nu retrag stampila vamala acordata
separatistilor.

Cazul Mircea Snegur

Legaturile dintre Snegur si mafia Rusa


Istoric:

Mircea Ivanovici Snegur este casatorit cu fiica unuia dintre generalii KGB care raspundeau de RSSM.
Nascut in 1940, in satul Trifanesti, raionul Floresti, din nordul Basarabiei, a absolvit Institutul Agricol
"Mihai Frunze" din Chisinau (un fel de scoala superioara de partid) in anul 1961. A lucrat apoi la
Colhoz, intai ca inginer agronom, iar apoi ca presedinte (sef de CAP). In 1968 este numit director al
Statiunii Experimentale din cadrul Institutului Mihai Frunze. In 1973 - director general in Ministerul
Agriculturii din RSSM. In 1981 intra in organele superioare de partid: este ales prim secretar al
comitetului raional Edinet al PCM. Dupa patru ani - secretar al CC al PCM. In iulie 1989 ajunge in
functia de presedinte al prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, functie similara celei detinute la
nivelul URSS de catre Gorbaciov.

Ascensiunea sa politica este in stransa conexiune cu implicarea in afaceri pe picior mare cu un
important magnat al imperiului sovietic, totodata agent al unei puternice mafii evreiesti, Boris Birstein.
Practic pivotul grupului Snegur este Boris Birstein, afacerist cunoscut in intreaga Rusie, apropiat, pe
vremuri, de Leonid Brejnev si care a avut misiunea de a contribui la transferarea fondurilor PCUS in
strainatate, cu o buna bucata de timp inainte de caderea regimului sovietic. Activitatile sale in
Basarabia se desfasurau in principal prin firmele "Seabeco-Moldova", "T.K.L.", "Rosinte LTD".

Societatea "Seabeco-Moldova" a fost infiintata prin asocierea dintre Cancelaria de Stat a Republicii
Moldova, care detinea o parte de 35 % si concernul "Seabeco International". In actul de infiintare al
"Seabeaco-Moldova", Decretul guvernamental nr. 565 din 15 octombrie 1991, se precizeaza ca
societatea s-a constituit in scopul exploatarii rationale a fostului hotel al PC al RSSM de pe str. Maria
Ciubotaru nr. 37. Acest scop era insa doar un pretext de acoperire deoarece, in realitate, hotararea de
guvern prevede ca Societatea poate desfasura orice tip de activitati economice fara a fi supusa vreunei
impozitari, iar guvernul se angaja, in plus, sa asigure prin garantii financiare, juridice si administrative,
toate interesele societatii, mijloacele financiare si bunurile.

Este un act guvernamental fara precedent in alte parti ale lumii prin care se consfinteste printr-un
document oficial, pe fata, o evaziune fiscala si o privatizare frauduloasa. Statul a pierdut si cetatenii
Moldovei au platit milioane de dolari, care au intrat in conturile firmei Seabeco. Boris Birstein a fost
numit presedintele Consiliului Economic Superior al RM. Ginerele lui Mircea Snegur, Artur Gherman,
a fost adus la conducerea Seabeco din ianuarie 1993. La vremea aceea Artur detinea functia de
viceministru insarcinat cu relatiile economice externe.

Activitatea lui Boris Birstein a intrat si in atentia americanilor, fiind introdusa in raportul Comisiei
pentru Securitate si Schimb a Statelor Unite in care este analizata activitatea financiara a concernului
"Trimol Group Incorporated" si relatiile conducatorului acestuia, Boris Birstein, cu institutiile situate
pe teritoriul Republicii Moldova.
Din 1994, Boris Birstein este director al Consiliului Director al al BCA "Export-Import" ("Exim") cu
sediul la Chisinau si cumpara 65% din capitalul actionar al Bancii pentru punerea in functiune si
acumularea capitalului initial. Din acelasi an, el este principalul actionar in cateva companii din
Republica Moldova, printre care un post de televiziune si o agentie de presa. Companiile detinute de el
in Republica Moldova devin clientii sau debitorii Bancii "Exim". In septembrie 1996, Birstein a
cumparat pachetul de 35 % din actiunile Guvernului Republicii Moldova detinute in "Exim".

Din 1997 devine director al Consiliului de directori si principalul actionar al "Global Telecom Group
LTD", companie particulara specializata in telecomunicatii internationale, iar din 1998, devine si
directorul Consiliului Director al Companiei "Trimol Inc". El mai detine inca doua companii foarte
active la Chisinau - "Jolly Alon Limited" si "Exim Asint" S.A..
In aprilie 1996, Banca Comerciala "Exim" a incheiat un acord trilateral cu Dresdner Bank, Germania
(DB) si "Tirex-Petrol" S.A. (Guvernul Republicii Moldova detinea 80 % din pachetul de actiuni al
acesteia) privind finantarea importului de produse petroliere in Moldova. Un agent petrolier, numit de
Dresdner Bank, a finantat tranzactii cu acreditive emise de "Exim". Produsele petroliere erau apoi
vandute pe piata moldoveneasca de catre Guvern, platile fiind acumulate in lei. Aceste mijloace erau
apoi convertite de catre "Exim" in valuta pentru achitari cu Dresdener Bank. Guvernul a emis si o
garantie, semnata de Ministerul Finantelor, prin care s-a obligat sa plateasca datoriile pentru Dresdner
Bank, in cazul in care celelalte parti nu vor putea achita datoriile.
Banca "Exim" a mai investit in compania de asigurari "Exim Asint" si a creditat mai multe
intreprinderi, acordandu-se preferinte benzinariilor, intreprinderilor vinicole de stat, supermagazinelor.
Gruparea "Snegur" era conectata financiar cu gruparea "Andronic" prin legatura "T.K.L."-"Bancosind".
Nicolae Andronic, fost vicepresedinte al Parlamentului si actual Prim-viceprim-ministru, membru al
PRCM, (Snegur) detine controlul Bancii "Bancosind" prin presedintele acesteia, Primak. "Bancosind" a
acordat "T.K.L." certificate false privind repatrierea valutei pentru productia exportata iar la randul sau
"Bancosind" a primit credite preferentiale in valoare de mai multe milioane de lei moldovenesti din
partea statului. Intre Snegur si Andronic au aparut, in timp, contradictii puternice si rivalitati de afaceri,
pe care Lucinschi le-a speculat sustinandu-l pe Mircea Snegur, in scopul marginalizarii lui Andronic,
care intersecteaza zona de operatii din sectorul energetic care se afla in interesul gruparii Lucinschi.
Gruparea Lucinschi doreste sa obtina exclusivitatea comertului barter pe sectorul energetic.

O firma sora a firmei "T.K.L." care apartine tot lui Boris Birstein si prin care se opereaza operatiuni
financiare ilegale era "Rosinte" LTD cu sediul in Elvetia. Aceasta din urma achizitiona alcool de la
Combinatul de sampanie Cricova, intocmea documente de expediere a marfii in Elvetia, dar de fapt
alcoolul se imbutelia la Complexul Agroindustrial Chisinau si se exporta in Rusia. Sumele de bani erau
varsate la City Bank, USA, Capital Bank - Letonia, Banko Espirito Santo - Portugalia sau erau
introduse in cash inapoi in tara. Natalia Gherman, fiica lui Mircea Snegur, a carat dinspre Rusia spre
Moldova sute de mii de dolari cu valiza. O data a fost chiar depistata pe aeroportul din Moscova de
autoritatile rusesti, dar a fost eliberata imediat.

Unul dintre fondatorii "T.K.L.", E. Leliakov, om de casa al lui Boris, a inregistrat la Moscova firma
"Rostok" care a primit prin intermediul lui S. Cunev (gruparea Sangheli), fost vicepremier, privilegiul
preluarii si exportului catre Rusia a unei mari cantitati de zahar produse de cele 8 fabrici de pe teritoriul
Moldovei. Rostok nu a platit nimic furnizorilor. Tot prin intemediul unui membru al gruparii Voronin,
Vladimir Iovv, fost ministru al Transporturilor, Rostok a obtinut dreptul de a stinge datoriile Directiei
Cailor Ferate din RM catre caile ferate din Rusia, afacere in urma careia se estimeaza ca Rostok a
administrat peste 10 milioane de franci elvetieni. T.K.L. este in legaturi de afaceri profilate mai ales pe
alcool cu Societatea mixta moldo-germana "Germol". Nicolae Andronic a primit in luna mai a anului
1996 un jeep Nissan Pajero de 52 000 de dolari de la firma Germol.

La 25 august 1999, in orasul canadian Toronto, a avut loc nunta fiului lui Boris Birstein bun prilej
pentru o adunare a fartatilor. In calitate de oaspeti la aceasta nunta au fost Mircea Snegur, ex-
presedintele R.Moldova, presedinte al PRCM, Nicolae Andronic, pe atunci prim-viceprim-ministru in
guvernul Sturza, vicepresedinte al PRCM, Vadim Misin, membru al Partidului Comunistilor din
R.Moldova, in prezent vicepresedinte al Parlamentului, alte cateva persoane din filiera gruparii
moscovite mafiote "Solntevskaia", una dintre cele mai puternice retele din Rusia coordonate de ofiteri
de informatii. In realitate, adunarea a fost o reuniune criminala, iar nunta a fost doar un pretext de
aranjat noi afaceri. Obiectul discutiilor a fost, nici mai mult, nici mai putin, situatia social-politica din
R.Moldova, unde cei din "Solntevskaia" au interese mari.
Imediat dupa aceasta "nunta", la sfarsitul lunii septembrie 1999, Victor Catan (PRCM), ministru al
Afacerilor Interne, sub un fals pretext, il demite pe generalul Nicolae Alexei, seful Departamentului
pentru Combaterea Crimei Organizate si Coruptiei, a carui activitate si mai ales iesiri publice i-au creat
o popularitate care ameninta interesele de afaceri ale clanurilor politico-mafiote. In luna februarie 2000,
gruparile lui Snegur, Diacov, Voronin si Matei s-au coalizat si au votat pentru demiterea lui Iurie Rosca
din functia de vicepresedinte al Parlamentului, iar in locul lui este ales Vadim Misin. Al doilea
vicepresedinte al Parlamentului, ales in aceeasi zi cu Misin, Vladimir Ciobanu, este unul dintre
fruntasii PRCM.


Cazul Voronin

Comunistii - mafia tutunului

Voronin este Prim secretar al Partidului Comunistilor din Republica Moldova. Nascut la 25 mai 1941
in satul Corjova, judetul Chisinau. Studii: Tehnicumul cooperatist din Chisinau, Institutul Industriei
Alimentare din Moscova, Academia de stiinte Sociale de pe linga C.C. al P.C.U.S., Academia M.A.I. al
U.R.S.S. Activitate profesionala: director al unui combinat de panificatie, activitate in organe raionale
de partid, presedinte al Executivului raional Ungheni, functii de raspundere in C.C. al P.C.M., Consiliul
de Ministri al R.S.S.M., prim-secretar al Comitetului orasenesc de partid Bender, ministru al afacerilor
interne al Republicii Moldova. Grad militar - general-maior. Activitate parlamentara: deputat in
Sovietul Suprem al R.S.S.M. in anii 1980-1990. Martie 1998 - deputat in Parlamentul Republicii
Moldova, membru al Biroului permanent.

Istoric, activitate:

Gruparea Voronin detine o retea de firme raspandite pe teritoriul Moldovei, Romaniei, Elvetiei precum
si in insula Gibraltarului. Figurile importante ale gruparii sunt Vladimir Voronin, Oleg Voronin, Vasile
Iovv, Taisia Iovv, Piotr Sosev, Ion Gutu. Voronin a primit un sprijin important din partea Chinei, inca
din august 1997. Un alt stat care a contribuit la consolidarea partidului lui Voronin a fost Cuba. In 1998
din Cuba au sosit patru mii de tone de zahar, ca ajutor umanitar destinat spitalelor din Moldova.
Voronin a vandut o mare parte din acest transport in Kaliningrad si Iasi.

Pentru evitarea impozitelor banii s-au transferat intr-o zona libera, in conturile uneia din firmele lui
Voronin din Gibraltar, Orbit Entreprise LTD Gibraltar. Orbit Entreprise LTD Gibraltar a depozitat cea
mai mare parte a sumelor obtinute din contrabanda cu zahar in contul cu numarul 001-1-841897 de la
Chase Manhattan Bank, New York si in contul 14487 de la Ubersee Bank, Zurich, CH 8024.

Oleg Voronin este asociat principal, cu cota de participatiune de 90 %, la urmatoarele firme: "Asociatia
ZAHR" - Chisinau, bd. Stefan cel Mare nr.73; "Metall-Market" - Chisinau, str. Hancesti nr.79; "M.S.I.
Trading LTD" - Iasi, str. Mioara de foc. De asemenea Oleg mai detinea controlul si asupra firmei mixte
romano-moldovenesti "Daewoo" din Chisinau, str. Moscova nr.11. La Volgograd, Voronin a obtinut,
printr-o privatizare frauduloasa o importanta fabrica de produse alcoolice. In Iasi, Oleg Voronin
inchiriase sapte depozite en gross. Anual, firmele lui Voronin au tranzitat in Romania, pana in 1998,
mii de tone de zahar, mai mult decat intreaga productie a Republicii Moldova. O buna parte din criza
zaharului romanesc din acea perioada se datoreaza si lui Voronin.

Vasile Iovv, numarul doi pe listele PCRM si fost ministru al Transporturilor, a semnat, in noiembrie
1997, un contract pentru achizitionarea de aparatura de comunicatii pentru minister cu o firma ce
apartine fiului sau, Dumitru Iovv. Firma moldo-americana "Supercom" se afla in str. Alecsandri nr.119
A. Diferenta intre costul real al echipamentelor (3,3 milioane dolari) si pretul incasat (4,23 milioane
dolari) a revenit familiei Iovv. Sotia lui Vasile Iovv, Taisia, detine 90% din firma "Autobussines" din
Balti si a obtinut prin privatizare frauduloasa si firma de stat "Universal - Autoservice" tot din Balti.
Gruparea "Voronin" era interconectata cu gruparea "Lucinschi". Voronin si Lucinschi isi imparteau
controlul asupra Bancii "Fintorbank", prin care banii erau trecuti pentru curatare. Oleg Voronin era
vicepresedinte si Ion Sturza, fostul prim-ministru, era presedinte al Consiliului de Administratie.

3 martie 2000. Dedesubturile pozitiei comunistilor fata de privatizarea Combinatului de Tutun, subiect
al unor incinse dezbateri in Parlament, arata interesul direct al grupului lui Voronin in falimentarea
Combinatului si preluarea acestuia practic pe nimic.
Situatia financiara la acest combinat:
1. 38 milioane - credite luate de la banci si neintoarse;
2. 45 milioane - datorii la diferiti agenti economici;
3. Pentru luna ianuarie 2000 Combinatul avea 8 milioane lei datorii la Buget.

Directorul Combinatului, Petru Poian, este un vechi prieten al vicepresedintelui, Vadim Misin, de multi
ani, fiind colegi de munca la Grigoriopol. Pana la venirea lui Poian la conducerea Combinatului activau
aproximativ 18 firme de distribuitori.
Dupa venirea lui, au ramas practic doua firme (doi distribuitori), care sunt patronate de comunistii
Misin si Sosev. O intreaga increngatura de familie tine sub control aceasta ramura industriala. Misin
este cel care a cununat-o pe fiica cea mai mica a lui Poian. Un alt fin al lui Misin - Bataliuc Vitalie -
este seful sectiei economice a Combinatului. Fiul lui Misin, care isi permite sa conduca un automobil
jeep "Land Cruiser" de circa 60 mii dolari, patroneaza cateva magazine "Duty free".

Sponsorii principali ai lui Voronin sunt Misin si Sosev (care reprezinta, de fapt, capitalistii rosii din
Republica Moldova) si drept multumire pentru aceasta activitate Misin a fost promovat la functia de
vicepresedinte al Parlamentului.
Petru Poian, directorul Combinatului de tutun din Chisinau, era deputat supleant pe lista Partidului
Comunistilor, tot el fiind instalat in functie de guvernarea Sturza-Andronic. Astfel se explica si faptul
ca impotriva privatizarii Tutun-CTC, au votat, intr-o perfecta solidaritate cu comunistii, Ion Ungureanu
(gruparea Snegur), cumnat cu Nicolae Andronic (gruparea Snegur), Eugen Rusu (gruparea Snegur), in
legaturi de afaceri cu Andronic, interfrontistul Solonari si Tulbure (finul de cununie al lui Ion Sturza).
Andronic (gruparea Snegur), Snegur (PRCM), Misin (comunist), Molojen (din anturajul lui Birstein) au
fost printre nuntasii de vara trecuta ai Nasului de la Toronto. Aflandu-se in functie doar de cateva luni,
Petru Poian a fost gasit foarte "merituos" si de presedintele Lucinschi. Acesta i-a acordat, la sfarsitul
anului trecut doua distinctii: ordinul "Meritul civic" si titlul de "Om emerit". Poian a mai primit, din
partea Primariei Chisinaului, condusa de Serafim Urechean, titlul de "Businessmanul anului".

Procuratura Generala si coruptia

Adjunctii Procurorului General Mircea Iuga sunt implicati in contrabanda cu spirt si tigari

Iunie 1999. Dintre candidatii propusi de Procurorul General, Mircea Iuga, pentru cele 3 functii de
adjuncti, cele mai discutate au fost candidatura lui Mihai Murzac, fost sef al Directiei Urmarire Penala
a MAI si ce a lui Nicolae Ursu.
Mihai Murzac a clasat, incalcand prevederile legii, cinci dosare privind cazuri de contrabanda cu tigari
in valoare de 6 mil. dolari. Mihai Murzac a favorizat o intreaga retea de contrabanda cu spirt ce activa
la granita dintre Republica Moldova si Ucraina si a fost implicat si in clasarea a alte numeroase dosare
ce vizau cazuri de contrabanda cu spirt.

12 noiembrie 1999. Inainte de a pleca definitiv, Guvernul Sturza a impartit, printr-o hotarare adoptata
deja dupa destituire, apartamente la trei deputati din ADR, Vladimir Ciobanu (Snegur), Vitalia
Pavlicenco (PFD) si Eugen Stirbu (PD). Cu cateva zile mai inainte Guvernul, printr-o alta hotarare, mai
acordase apartamente clientelei politice a lui Sturza, viceministrilor de stat, Valeriu Lazar si Nicolae
Morgun, precum si sefului Inspectoratului fiscal principal de stat, Mihai Pop.

Coruptia si Ex-procurorul General Valeriu Catana

Intr-o interventie publica in plenul Parlamentului, Iurie Rosca l-a acuzat pe Dumitru Diacov de faptul
ca acesta il proteja pe Valeriu Catana, aflat atunci in functia de Procuror General. Ulterior, in cadrul
unei sedinte secrete a Parlamentului, generalul Nicolae Alexei, seful Departamentului anticoruptie, l-a
acuzat pe Procurorul General de clasarea ilegala a unor dosare, in care era dezvaluita implicarea unor
persoane sus-puse din Guvern si Parlament in afaceri necurate.
Peste un timp, sub presiunea deputatilor crestin-democrati, Valeriu Catana a demisionat, desi Dumitru
Diacov s-a opus vehement. In locul acestuia a fost desemnat Mircea Iuga, ruda prin alianta cu
Gheorghe Marin (PD), cunoscut pentru implicarea in diverse afaceri dubioase. Iuga a continuat
activitatea predecesorului sau, remarcandu-se prin inversunarea cu care a acoperit matrapazlacurile
protectorilor sai din Parlament, Dumitru Diacov, Mircea Snegur, Vladimir Voronin si Valeriu Matei.
Mircea Iuga continua sa-l haituiasca pe generalul Alexei, fabricandu-i dosare penale la indicatia
patronilor sai. Mircea Iuga a avut un rol important si in exonerarea lui Voronin cu ocazia acuzarii
acestuia de catre crestin democrati de profanare a simbolurilor de stat. Voronin a afirmat public ca
tricolorul Romaniei este un "drapel fascist". Evident, Voronin nu a patit nimic dupa comiterea
propozitiei, cel putin pana in momentul de fata.

Deputatii crestin-democrati au calificat aceasta afirmatie drept un delict grav, care cade sub incidenta
articolului 203 din Codul Penal, ce stabileste sanctiuni drastice pentru profanarea simbolurilor
nationale de stat, sub forma de amenda sau privatiune de libertate de la trei pana la sapte ani. Ei au
sesizat oficial Procuratura Generala asupra acestui caz dar raspunsul Procurorului General a fost ca nu
are motive serioase pentru intentarea unui dosar penal in cazul Voronin.

Generalul Alexei a intrat in coliziune cu Procuratura, controlata de Diacov, inca din 1998, cand a dat in
vileag complicitatea dintre structurile mafiote si Parchet. Astfel in 1998 au fost clasate, la indicatia
Procuraturii Generale, 5 dosare penale privind contrabanda cu tigari, care se refereau la marfuri in
valoare totala de 5,5 milioane dolari. Alexei a aratat ca are date ca pentru clasarea acestui dosar s-au
platit aproximativ 10 procente din suma mentionata. Generalul a declarat ca tot spirtul adus in
Republica Moldova vine prin contrabanda in regim de tranzit, dar este depozitat la depozitele vamale,
care sunt proprietate privata. O treime din cantitatile de spirt este folosita pentru falsificarea bauturilor
alcoolice, iar restul se exporta in Ucraina, Belarus si Rusia. igarile care se vand pe piata republicii si
care sunt declarate ca provenind din SUA ori Irlanda de Nord, se fabrica, de fapt, pe Marea Neagra, pe
patru vapoare, si din tutun moldovenesc.

Din datele Directiei pentru combaterea infractiunilor economico-financiare a Ministerului de Interne
rezulta ca majoritatea dosarelor economice intentate de politie au fost clasate. In cursul anului trecut au
fost clasate de catre organele de ancheta si judecatorii 2000 din cele 3483 de dosare intentate de politie.

Comisia de ancheta a fost sabotata de Procuratura Generala

28 octombrie 1998. Iurie Rosca, presedintele PPCD, a acuzat Procuratura Generala de obstructionarea
activitatii Comisiei de ancheta a Parlamentului. Membri ai comisiei au incercat sa solicite materiale de
la Procuratura Generala dar raspunsul procurorului a fost categoric: nu voi permite accesul in institutia
mea decat cu permisiunea presedintelui Parlamentului, Dumitru Diacov ceea ce dovedeste faptul ca
Procurorul General este protejat de acesta si isi aroga dreptul de a clasa sau de a deschide dosare penale
dupa cum doreste. Astfel a fost inmormantat cazul vanzarii ilegale a MIG-urilor. La fel s-a intamplat si
cu acuzatiile aduse ministrilor din guvernul Sturza - Filat, Arapu, Bulgari sau Pasat. Desi Curtea de
Conturi a semnalat nenumarate incalcari ale legii din partea acestora, Procuratura Generala a considerat
ca nu are motive intemeiate pentru intentarea unor dosare ceea ce demonstreaza ca flagelul coruptiei a
atins proportii inimaginabile, cu concursul nemijlocit al conducerii Parlamentului si al Procuraturii
Generale.

Contraatacul mafiei politice - Dizolvarea Comisiei parlamentare de Ancheta

Comisa de ancheta a lezat interesele personale ale unor factori politici si de stat care in scurt timp si-au
strans randurile si au trecut la masuri active fiind in final lichidata la presiunea lui Dumitru Diacov si a
comunistilor. La sedinta ADR din data de 01 iunie 1999 presedintele Parlamentului, Dumitru Diacov, a
anuntat retragerea reprezentantilor BpMDP din Comisia de ancheta.

In contextul discutiilor asupra privatizarii sectoarelor vinificatiei si tutunului, deputatul comunist
Vadim Misin l-a acuzat pe vicepresedintele Parlamentului, Iurie Rosca, de faptul ca nu ar respecta
decizia Comisiei de ancheta a Parlamentului, ai carei membri s-au pronuntat pentru amanarea
privatizarii Combinatului de Tutun din Chisinau, unde au fost semnalate grave nereguli. Vadim Misin a
anuntat retragerea reprezentantilor grupului parlamentar al comunistilor din Comisia de ancheta a
Legislativului, dupa care intreg grupul a parasit sala de sedinte.

Potrivit lui Iurie Rosca, pozitia deputatilor comunisti era determinata de faptul ca nu a fost acceptata
propunerea acestora de a instala un reprezentant al partidului comunistilor in fruntea Combinatului de
Tutun, propunere facuta la una din sedintele Comisiei de ancheta.

17 februarie 2000. La propunerea deputatului Vladimir Ciobanu (Snegur), spicherul Parlamentului,
Dumitru Diacov (PD), a supus votului demiterea lui Iurie Rosca din functia de vicepresedinte al
Legislativului si a lui Eugen Garla din functia de presedinte al Comisiei Parlamentare pentru
Economie, Industrie si Privatizare.
Existau mai multe motive politice de colaborare dintre fostii comunisti din gruparile lui Snegur si
Diacov cu actualii comunisti ai lui Voronin. Acestia s-au reunit pentru a compromite incercarile de
tragere la raspundere a demnitarilor corupti din varful puterii, creand, astfel, un triumvirat Voronin-
Snegur-Diacov, sudat destul de temeinic prin interese de clan, cu caracter strict financiar.

Agresiuni impotriva fruntasilor crestin-democrati

Membrii ai grupului parlamentar PPCD precum si a familiilor lor au fost in repetate randuri tinta unor
atacuri, amenintari etc. Astfel, in seara de vineri, 28 iulie 2000, Mircea Ciobanu, redactor-sef la editura
"Stiinta", fost viceministru al Educatiei si Stiintei, membru al Biroului Permanent al PPCD, in timp ce
se intorcea de la serviciu catre casa a fost atacat de doi insi necunoscuti, la circa 200 metri de o statie
centrala de troleibuze. L-au lovit cu o ranga de metal in cap, dupa care i-au mai aplicat cateva lovituri
in fata. Mircea Ciobanu a fost transportat intr-o stare grava la spitalul de urgenta, cu diagnosticul
fractura bilaterala a madibulei, plaga si contuzie in regiunea globului nasului, comotie cerebrala.
In aceeasi seara si aproximativ la aceeasi ora, in alt sector al municipiului Chisinau, deputatul PPCD
Dumitru Osipov a fost rapit de niste necunoscuti, tarat intr-un automobil si lovit cu patul pistolului in
cap pana si-a pierdut cunostinta. A fost purtat cu pistolul la tampla prin tot orasul, amenintat cu
moartea, apoi a fost aruncat din mers din masina, la o intersectie. A fost internat la spital in stare grava.

La 18 octombrie 2000, in plina zi, Sergiu Burca vicepresedintele PPCD, a fost atacat intr-o parcare din
preajma Chisinaului de trei criminali. Acestia l-au fortat sa intre pe bancheta din spate a masinii si l-au
dus intr-o padure din apropiere cu scopul declarat de a-l asasina. A fost lovit in repetate randuri cu
cutitul in fata, si s-a tras asupra sa. Din fericire, Sergiu Burca, a reusit sa se elibereze si sa scape cu
viata.
In dimineata zilei de sambata, 21 octombrie 2000, in drum spre Bucuresti, Iurie Rosca a fost victima
unui ciudat accident rutier pe soseaua Buzau-Bucuresti. Masina acestuia a reusit sa evite la limita
ciocnirea cu un TIR, ce venea frontal, pe contrasens, cu doua randuri de faruri aprinse, in plina viteza.
Autoturismul in care se afla presedintele PPCD a intrat intr-un podet de beton si a luat foc. Iurie Rosca
si soferul sau au reusit sa iasa din masina, care s-a rasturnat de doua ori, inainte ca aceasta sa explodeze
si sa arda complet.

Aceasta serie continua un val de agresiuni fizice declansat acum cativa ani. Pana in prezent nu au fost
identificati nici asasinii lui Valentin Ciobanu, presedintele organizatiei teritoriale Botanica din Chisinau
a PPCD. La 14 septembrie 1998, Valentin Ciobanu a fost omorat cu lovituri de rangi in mijlocul zilei,
chiar in pragul casei sale. Pana in prezent asasinii nu au fost gasiti.


Statutul Mitropoliei Basarabiei - testul guvernelor din Republica Moldova



In 1940 in Basarabia erau 1090 de biserici si 28 de manastiri cu peste 1500 de preoti si
calugari. In 1989 mai ramasesera doar 150 de biserici, o singura manastire si mai putin de
700 de preoti. Sute de biserici au fost demolate, iar altele au fost transformat in depozite,
restaurante, cinematografe, grajduri. Scolile si revistele teologice au fost desfiintate. Muzeul
de Istorie si Arheologie bisericeasca de la Chisinau, cel mai mare din tot Regatul Romaniei,
a fost desfiintat iar renumita biblioteca a manastirii Noul Neamt din Chitcani a fost arsa in
piata orasului.

Astazi, in Basarabia exista 900 de biserici si 14 manastiri, 8 de maici si 6 de calugari. Marea
majoritate a preotilor basarabeni nu au nici un fel de scoala, fiind hirotonisiti in perioada
redeschiderii bisericilor, imediat dupa 1989. In acest moment exista in Basarabia doua
structuri bisericesti ortodoxe, una care tine de Rusia si alta care tine de Bucuresti aceasta din
urma fara statut legal. Ambele sunt de rit vechi, functioneaza dupa vechiul calendar de
dinainte de 1923. Marea parte a credinciosilor moldoveni sunt in continuare sub obladuirea
Moscovei dar exista un proces lent dar constant de trecere a credinciosilor la Biserica care
tine de autoritatea Romaniei. Este evident ca autoritatile bisericesti ruse, legate puternic de
aparatul de stat (daca ar fi sa ne amintim doar simbolistica prezentei Patriarhului rus la
ceremonia de inmanare a valizei cu codurile nucleare presedintelui Putin), se tem de
pierderea influentei asupra populatiei realizand ca in momentul in care Mitropolia isi va
recapata statutul legal, credinciosii se vor indrepta masiv catre Biserica romaneasca.

Printr-un act sinodal al Bisericii Ortodoxe Romane in 19 decembrie 1992 a fost reactivata
Mitropolia Basarabiei. Mitropolitul care tine de Patriarhia Romana este Petru Paduraru de

Balti. Cealalta stuctuctura bisericeasca, care apartine Moscovei, este Episopia Chisinaului si
a Moldovei, condusa de Mitropolitul Vladimir, in varsta de 45 de ani, nascut la Hotin, in
comuna Colicauti pe numele sau laic, Nicolai Vasilievici Cantareanu. Nicolai Vasilievici are
gradul de colonel de armata. Vladimir face parte dintre cei cinci membri permanenti ai
Sinodului Bisericii Ruse si este in relatii foarte apropiate cu Patriarhul Rusiei, Alexei, pe
numele sau laic Ridiger. Acesta din urma, a servit aproape 25 de ani in cadrul directiei a 5-a
a KGB. Ca agent acoperit, Ridiger, care a lucrat din 1964 pana in 1987 in administratia
Patriarhiei Ruse, purta numele de Drozdov - mierla - in limba rusa, si activitatea sa consta in
transferarea banilor stransi de biserica in fondul PCUS si in asa numitul "fond al Pacii" creat
de sovietici pentru sustinerea unor actiuni de propaganda impotriva NATO. In 1989 Ridiger
a fost decorat cu cea mai inalta distinctie a Consiliului pentru Securitatea Statului-KGB,
primind diploma de onoare "Pentru merite deosebite si activitate indelungata". In iunie 1990
Ridiger devine Patriarhul Alexei al Moscovei si intregii Rusii, ales de Sf. Sinod al Bisericii
Ruse, si numit probabil de KGB.

Biserica Rusa a actionat violent fata de initiativa Bisericii Romane de a-si relua spatiul
confesional in posesie. Toate autoritatile din acel timp ale republicii Moldova au condamnat
reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Lucinschi, Sangheli, fost prim ministru, Snegur, fost
presedinte pentru a cita doar pe cativa dintre cei care s-au impotrivit din toate puterile
reactivarii Mitropoliei au considerat ca aparitia Mitropoliei Basarabiei este "subversiva si
nociva". Guvernul a refuzat sa ia in considerare statutul de functionare al Mitropoliei
romanesti, care nici pana astazi nu este legiferata desi are deja peste 400.000 de credinciosi
si peste 150 de parohii.

Dupa un lung sir de procese intentate guvernului de catre reprezentantii Mitropoliei, in
august 1997 Curtea de Apel a Republicii Moldova a dat castig de cauza Mitropoliei
Basarabiei, dar guvernul a inaintat recurs la Curtea Suprema a Republicii. Vladimir a
amenintat cu razboiul civil in caz ca Mitropolia Basarabiei capata statut legal, iar Lucinschi
a zis ca va discuta cu Alexei la Moscova pe aceasta tema. Reprezentantul mandatat cu
apararea cauzei Mitropoliei, deputatul Frontului Popular Vladimir Cubreacov, acum
vicepresedinte al Partidului Popular, a reusit sa internationalizeze problema determinand la
Strasbourg formularea unei motiuni care-i poarta numele, prin care guvernul Moldovei este
somat sa recunoasca Mitropolia Basarabiei.

Deocamdata procesul este inca in curs si pana ce Mitropolia nu va capata statut legal, nu are
sanse sa se extinda. Iar ajutorul din partea Patriarhiei Romane este limitat de conditiile
legilor Republicii Moldova care insa vor trebui sa ia in seama pana la urma decizia
Strasbourgului privind legalizarea statutului Mitropoliei.

La 10 noiembrie 1999, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului de la Strasbourg a
anuntat oficial Guvernul Republicii Moldova cu privire la dosarul nr. 45701/99 "Mitropolia
Basarabiei si Exarhatul Plaiurilor si 12 altii contra Republicii Moldova", prezentat de
Mitropolie. Dupa aceasta informare, Curtea de la Strasbourg a somat Republica Moldova sa
examineze dosarul in cauza si sa recunoasca oficial Mitropolia Basarabiei. In caz contrar,
Republica Moldova va pierde procesul in cauza si va fi obligata sa plateasca o suma mare de
bani din bugetul sau.

In data de 15 decembrie 1999, in incinta Parlamentului Republicii Moldova a fost convocata
sedinta Comisiei Parlamentare pentru Drepturile Omului, Minoritati Nationale si Comunitati
Externe, pentru a pune in discutie problema Mitropoliei Basarabiei. Vitalie Nagacevschi,
agentul guvernamental al Republicii Moldova la Curtea Europeana pentru Drepturile
Omului, a remarcat cu aceasta ocazie ca sansele Republicii Moldova de a castiga procesul
sunt minime, intrucat nu exista nici un motiv serios pentru care Guvernul ar fi in drept sa
refuze inregistrarea oficiala a Mitropoliei Basarabiei.

La insistenta presedintelui parlamentului, Dumitru Diacov, la sedinta a fost invitat si
mitropolitul Chisinaului, IPS Vladimir. Reprezentantii Mitropoliei Basarabiei au explicat ca
nu au nici un fel pretentii fata de Mitropolia Chisinaului si ca dosarul este intentat
Guvernului Republicii Moldova, referindu-se in exclusivitate la litigiul dintre Mitropolia
Basarabiei si Stat. Trei deputati comunisti, membri ai Comisiei, prezenti la sedinta, au
sustinut pozitia Mitropolitului Vladimir si au invocat diverse motive care ar determina
Guvernul sa refuze inregistrarea Mitropoliei Basarabiei, sustinand ca acest act ar crea focare
de conflict intre doua Mitropolii.

IPS Vladimir a insistat asupra ideii ca litigiul trebuie sa fie solutionat mai intai in cadrul
negocierilor dintre Patriarhiile Romana si Rusa, iar apoi la nivelul Guvernului Republicii
Moldova. Vladimir amesteca intentionat planurile discutiei, deoarece problema de fond a
recunoasterii statutului legal a Mitropoliei Basarabiei privea Statul respectiv autoritatile
Moldovei iar nu autoritatile, fie ele bisericesti, ale Rusiei. Intentia lui Vladimir era aceea de
a lega si conditiona o elementara si clara problema juridica de o ipotetica si confuza tema a
unor negocieri cu autoritatile canonice ale Rusiei. Insa negocierile jurisdictionale, canonice
si istorice intre Patriarhii pot sa dureze zeci si chiar sute de ani (cum a fost cazul cu
recunoasterea autocefaliei Bisericii Bulgare).

Pana la data de 2 februarie 2000, Republica Moldova urma sa-si precizeze pozitia oficiala
privind cazul Mitropoliei Basarabiei. In caz contrar, litigiul urma sa fie examinat si
solutionat fara a se tine cont de opinia Guvernului.

Cu doua ore inaintea expirarii termenului fixat de Curtea Europeana pentru Drepturile
Omului, Guvernul Republicii Moldova a expediat instantei de la Strasbourg raspunsul sau
negativ, in care respingea acuzatiile care i-au fost aduse. Noul premier de la Chisinau,
Dumitru Braghis, a declarat cu aceasta ocazie ca nici cabinetul sau nu are o opinie favorabila
oficializarii Mitropoliei Basarabiei si a respins posibilitatea rezolvarii cazului acesteia pe
cale amiabila. Litigiul de la Strasbourg a intrat astfel intr-o noua faza, ultima, care ar mai
putea dura maximum un an - doi.

Reprezentantul Mitropoliei Basarabiei la proces, deputatul Partidului Popular Crestin
Democrat Vlad Cubreacov, este de parere ca magistratii europeni "vor soma inca o data
Guvernul sa identifice o solutie amiabila" si, in cazul unui refuz, Guvernul de la Chisinau
"nu va putea evita o condamnare care ar insemna stirbirea imaginii Republicii Moldova pe
plan european, dar si o prejudiciere serioasa a bugetului de stat", Curtea de la Strasbourg
fiind in masura sa aplice o amenda usturatoare. Semnificativ si demn de semnalat este firul
rosu care leaga toate guvernele Moldovei in ceea ce priveste atitudinea fata de solutionarea
dreptului de exercitare libera a credintei - cu mentiunea ca singura institutie de cult careia i-a
fost refuzata intrarea in legalitate a fost Mitropolia Basarabiei.
Polarizarea sistemului politic din Moldova -
interferenta intereselor regionale ale Rusiei



Miza de substrat a confruntarii electorale din februarie
2001 o constituie apropierea termenului limita - anul
2002, al retragerii fortelor militare ruse din
Transnistria. Administratia rusa este interesata in
promovarea unei Puteri politice in Moldova care s-o
fereasca de surprize, o Coalitie intre comunisti si
Alianta Braghis, adica Lucinschi Voronin, insemnand
practic revenirea la mai vechile configuratii ale

campului politic din anii '90.

Sistemul politic adoptat in Moldova reprezinta
produsul unor intense confruntari si negocieri intre
principalele curente politice care-au formulat, mai ales
dupa 1990, directiile strategice de evolutie politica ale
fostei Republici Sovietice Socialiste Moldovenesti.
Preluand succesiv controlul asupra institutiilor
fundamentale, aceste curente politice si-au impartit
succesiv si pentru perioade inegale de timp, capacitatea
de a controla regimul functionarii si dezvoltarea acestui
sistem politic, a institutiilor si proceselor de formare
ale statului. Incepand cu 1989, confruntarea acida a
Frontului Popular din Moldova (ca expresie politica si
culturala a miscarii nationale anti-sovietice) si a
miscarii Edinstvo (ca avanpost tactic al structurilor
ideologice si de represiune a PCM) a conturat clar
principala miza a disputelor politice.

Edinstvo s-a spart de atunci in numeroase grupuri si
grupuscule, membrii acestora aflandu-se in majoritatea
formatiunilor politice aflate pe scena basarabeana, iar
Partidul Comunistilor a preluat majoritatea temelor si
tezelor Edinstvo, Frontul Popular a devenit Partidul
Popular Crestin Democrat. Acum, in februarie 2001 nu
avem de-a face cu aceeasi miza politica care a marcat
decisiv, in februarie - martie 1990, primele alegeri
pluraliste in Sovietul Suprem al RSSM, insa tipul de
polarizare si distinctia curentelor de actiune ale celor
doua miscari au ramas la fel de clare ca si atunci.

Scurt istoric

La finele anului 1990, URSS era descompus practic in
cateva areale geopolitice, cu potential diferit de
evolutie politica:
grupul baltic, stabilindu-si cursul spre o distantare
constanta si integrare insistenta in bazinul tarilor
nordico-scandinave, profitand din plin de tratamentul
special al Occidentului;
grupul caucazian, distingandu-se prin constituirea
unor suveranitati etno-centriste si persistenta
premizelor pentru conflictele locale;
grupul de tari musulmane ale Asiei Mijlocii,
caracterizat prin conectarea rapida a comunitatilor
musulmane din fostele republici ex-sovietice la vectorii
lumii islamice: fundamentalismul iranian si refomismul
laic turcesc din regiune. Caracterul economic relativ
autonom al acestui areal (carburanti proprii, natalitate
ridicata, materii prime locale) au determinat si un
spatiu de manevra mai vast si a permis acestor tari sa
se disocieze mai puternic de influenta regionala a
Rusiei;
Rusia, sfasiata de contradictiile sale structurale si
specifice, euro asiatice; si
grupul republicilor ex-sovietice europene (Ucraina,
Moldova), reprezentand cursul spre cimentarea
independentei recunoscute, simultan cu tendinta de
internationalizare a relatiilor cu Rusia (problema flotei
Marii Negre, incarcaturile nucleare, separatismul
regional din Transnistria si Novorussia)

Proclamandu-si, in iunie 1990, Declaratia de
suveranitate, si in August 1991, Declaratia de
independenta, Republica Moldova si-a declarat
suveranitatea in cadrul URSS, ceea ce coincidea pentru
moment cu reflexul centrifug al majoritatii republicilor
unionale impotriva Centrului unional. In aceasta scurta
perioada de conflicte politice (1990 - 1991), elitele
miscarii de renastere nationala au reusit sa mentina
sprijinul necesar al majoritatii legislative (in care
intrau, pentru moment si reprezentanti ai nomenclaturii
de partid si economice din complexul agroindustrial si
chiar reprezentanti ai minoritatilor etnice), pentru
adoptarea unei serii de hotarari si acte legislative care
au determinat orientarea strategica a RSSM spre
suveranitate, independenta si nationalizarea sferei
politice. In situatia cand referentialul istoric nu parea
nicidecum o varianta accesibila, elitele miscarii de
renastere nationala au intreprins eforturi conjugate
pentru afirmarea intereselor nationale, precum si in
scopul democratizarii puterii de stat in RSSM. In
acelasi context, la 17 martie 1991, Sovietul Suprem
declara refuzul oficial al RSSM de a participa la
referendumul unional, initiat de Moscova, asupra
mentinerii Uniunii Sovietice.

Aceasta decizie, insa, nu a fost respectata in raioanele
estice si de sud, in care, sub protectia trupelor
aeropurtate ale generalului Satalin si ale armatei a 14-a,
structurile administratiei locale si de partid au trasat o
limita interioara pe teritoriul Moldovei, creand
enclavele Transnistriei si Gagauziei. Transnistrenii
devin model si pentru gagauzii din Comrat care
declanseaza simultan o miscare separatista, amenintand
Chisinaul cu posibilitatea jonctiunii celor doua zone
rebele de la est si de la sud. Gagauzii se afla acum sub
tutela Rusiei si a Turciei deopotriva. Turcia si-ar dori
ca in perspectiva unele sate tatarasti din Dobrogea si
teritorii ocupate de gagauzii din Ucraina sa devina o
unitate statala turcica de sine statatoare, ca o zona
tampon intre Islam si Ortodoxie.

Tiraspolul "capitala" regiunii separatiste, va deveni
cheia regiunii iar partea cea mai dogmatica a miscarii
Unitatea-Edinstvo se va reface aici. Din 1991 pana in
2001 s-au schimbat multe dintre datele politice sociale
si economice ale Moldovei, dar esenta problemei
geopolitice nu s-a schimbat.


Problema Transnistriei

Problema Transnistriei este o problema fundamentala a
securitatii Rusiei. Nistrul este linia strategica care
desparte cele doua mari spatii geopolitice, spatiul slav
de restul lumii europene. In urma cu peste jumatate de
mileniu aceasta frontiera naturala era reglementata de
Principatul Moldovei care se intindea de la munti pana
la tarmul marii. Tighina si Hotin erau principalele
vaduri de trecere ale Nistrului, iar Chilia si Cetatea
Alba controlau intreg accesul la gurile Dunarii.
Stapanirea Nistrului marca calitatea de mare putere
zonala si a devenit obiectiv prioritar al tuturor
imperiilor acestei parti de lume. Pentru Imperiul
Otoman, dupa ce il va smulge Moldovei, Nistrul va
marca limita de expansiune nord estica pentru aproape
400 de ani. Odata cu scaderea puterii otomane frontiera
se muta pe Prut. Prin aparitia Romaniei Mari frontiera
revine pe Nistru. Imperiul Sovietic readuce frontiera pe
Prut.

Chiar daca frontiera politica intre rusi si restul lumii a
oscilat intre Prut si Nistru, frontiera strategica a ramas
pe Nistru. Aceeasi linie de fortificatii creata de turci a
fost utilizata atat de Imperiul Rus cat si de cel Sovietic.
Desprinderea Ucrainei si pierderea Odessei, a
Azerbaidjeanului, luat de Turcia si apoi incercarea de
smulgere a Moldovei din mainile Rusiei a pus la grea
incercare strategii Rusiei pentru care limita slava este
conceputa spre inainte, spre Adriatica, iar nu inapoi,
spre Moscova. Acum, mai mult ca niciodata, pentru
Rusia pastrarea Tiraspolului poarta o semnificatie
strategica covarsitoare, ramanand singurul cap de pod
catre Europa sud-estica.

Factorii secesionismului

Trei factori esentiali au contribuit la declansarea
secesionismului raioanelor estice din Transnistria: (1)
politicile expansioniste ale fostului centru de
metropola, urmarind pastrarea fostelor "centuri de
loialitate" ex-sovietice in jurul Rusiei, (2) reactia
politica cu sens invers al populatiei rusofone, crescuta
in lumina idealurilor pan-sovietice si (3) ecourile
miscarii de renastere nationala a populatiei majoritare
din Moldova (1989 - 1991).

Daca Declaratiile de suveranitate a RSSM (iunie 1990)
si independenta a Republicii Moldova (27 August
1991) au pus fundamentul juridic pentru edificarea
unui stat national unitar, in cadrul frontierelor fostei
RSSM, reactiunea anti-moldoveneasca si-a gasit
expresia sa cea mai fidela si cea mai structurata
institutional in Declaratia privind proclamarea
independentei RMN, din septembrie 1990, si
referendumul in favoarea pastrarii URSS, care au
condus la instaurarea de facto a existentei asa-zisei
"statalitati transnistrene".

Dupa intelegerile de la Bielovejsk si Alma-Ata
(decembrie 1991), de lichidare practic a URSS, Rusia a
pretins sa-si asume rolul de unic mostenitor al fostei
Uniuni Sovietice (in plan patrimonial si istoric),
asumandu-si, respectiv, si "interesele specifice
geostrategice" asupra fostelor entitati sovietice.

Diplomatia fortei

Negocierile dintre Chisinau si Tiraspol, de dupa
incetarea luptelor (iulie 1992), au purtat amprenta
influentelor considerabile ale evenimentelor electorale
din capitala Rusiei si a Moldovei. Constienti de
importanta votului dat de electoratul nistrean la aceste
alegeri, doi dintre cei trei candidati (Lucinschi si
Sangheli) au dorit sa atraga participarea alegatorilor
transnistreni prin acceptarea unor concesii largi fata de
planurile de perspectiva ale liderilor secesionisti.

Ambii candidati au batut pragurile Kremlinului in
speranta ca in acest fel vor putea sa grabeasca
deschiderea sectiilor de vot in Transnistria, dar fara
succes. Acceptand doar sa "nu puna piedici doritorilor
de a participa la alegerile desfasurate pe malul drept al
Nistrului", autoritatile tiraspolene nu s-au hotarat sa
dea satisfactie nici unuia dintre pretendentii la functia
de presedinte al Moldovei, in ciuda repetatelor
pelerinaje ale reprezentantilor Blocului Fortelor
Patriotice (Senic, Sidorov, etc.). Mai mult decat atat,
insotindu-l la Moscova "pe cel mai drag dintre
conducatori" (Sangheli), Igor Smirnov a dat de inteles
ca "Transnistria ar putea sa recunoasca datoriile sale
pentru consumul de gaze ruse doar in cazul in care
Moldova va recunoaste republica transnistreana si ca
intreg patrimoniul fostei Armate a 14-a ar trebui sa
ramana in posesiunea autoritatilor de la Tiraspol".

Pozitiile din anii electorali precedenti se repeta in
campania din acest an pana la identitate, atat in
actiunile si declaratiile liderilor de la Tiraspol cat si in
actiunile lui Lucinschi, Braghis si Voronin. Se repeta si
vanzoleala pe la inalta poarta de la Kremlin si
temenelele pe langa Smirnov.

Actiunile Chisinaului

Actiunile Republicii Moldova de dupa inghetarea
conflictului militar de la frontierele sale estice (prin
semnarea Conventiei Snegur - Eltin din iulie 1992) au
fost ghidate de vointa autoritatilor centrale de la
Chisinau de a-si restabili jurisdictia si controlul efectiv
(de drept, financiar, educatie etc.) asupra teritoriilor
rebele din stanga Nistrului si Tighina. Autoritatile de la
Chisinau s-au aratat, cel putin declarativ, preocupate de
extinderea influentei structurilor separatiste pe malul
drept al Nistrului (Tighina si o serie de localitati
riverane), si de auto-institutionalizare a regimului
secesionist, care incepuse sa-si fortifice absolut toate
atributele de stat imaginabile.

O componenta importanta a strategiei adoptate de
Chisinau, in raport cu regiunea rebela, s-a aratat a fi si
precizarea atitudinii diferentiate fata de populatia si
liderii regiunii rebele, manifestandu-se astfel, pe de o
parte, disponibilitatea de a merge in intampinarea celor
dintai (desele apeluri ale conducerii RM catre populatia
raioanelor estice si incercarile Chisinaului de a atrage
participarea locuitorilor acestor raioane la alegerile
organizate in republica) in opozitie fata de pretentiile
tot mai mari a liderilor auto-proclamatelor "structuri
statale" transnistrene. Mult timp (pana la jumatatea
anului 1996) s-a evitat cu prudenta nominalizarea
liderilor secesionisti altfel decat "liderii auto-
proclamatei republici nistrene".

Dorind sa internationalizeze pe toate caile problema
aflarii trupelor militare rusesti in Transnistria, Moldova
a incercat in cateva randuri sa conditioneze calitatea sa
de membru al CSI si a perspectivelor dezvoltarii
relatiilor moldo-ruse de problema reglementarii
conflictului din Transnistria; in acest sens, relatiile
Republicii Moldova cu CSI si Federatia Rusa fiind
puse, la randul lor, in dependenta directa de felul in
care acestea puteau contribui (sau nu) la reintegrarea
teritoriilor republicii. Exprimandu-si dorinta de a
atrage o mai larga participare a organismelor
internationale si a marilor puteri in vederea deblocarii
negocierilor asupra solutionarii conflictului nistrean,
diplomatia moldoveneasca nu a reusit sa atraga decat
compasiune si angajamente simbolice, mai putin
eforturi coerente ale institutiilor internationale in
vederea aplanarii acestui conflict.

In plan regional, Moldova a dorit, dupa esecul
reconstituirii mecanismului quadripartit, sa atraga
Ucraina in cadrul unor actiuni pacificatoare.
Diplomatia moldoveneasca a urmat cursul politicii
trasate de Snegur dupa Conventia semnata in 1992
(Snegur - Eltin) mai exact moldovenii si-au incovoiat
umil spinarea incasand insultele si dispretul partii ruse
exprimate prin neratificarea prelungita a Tratatului
interstatal dintre Moldova si Rusia de catre Duma,
afisarea unor demersuri ostile de catre inalti demnitari
si reprezentanti ai establishmentului Rusiei in raport cu
integritatea Republicii Moldova, sustinerea fatisa a
regimului de la Tiraspol, etc.

S-a dovedit ca factorul economic (manifestat prin
adancirea dependentei economice de Rusia: surse
energetice, accize pentru tranzitarea si exporturile de
produse agricole, afluxul de capital rusesc in Moldova
si imixtiunea acestuia in finantarea campaniilor
electorale a liderilor de la Chisinau, etc.) poate
reprezenta un atu extrem de puternic in favoarea
Rusiei. Pe langa factorul economic se adauga si
mentalitatea de serv adanc inradacinata in zonele clasei
politice aflate la putere, inca, in Basarabia.

Actiunile Tiraspolului

Exista in discursul belicos al liderilor transnistreni
paradoxuri ireconciliabile, pe care este greu sa nu le
observi. Astfel, vointa Tiraspolului de a pastra decorul
extern (numeroasele declaratii cu privire la vointa lor
de a "pastra inviolabilitatea granitelor externe a
Republicii Moldova si a integritatii sale teritoriale") s-a
alaturat starii de fapt, continute in suspendarea oricaror
legaturi financiare sau politice intre localitatile de pe
malul stang si cel drept al Nistrului.

Un punct de reper in aceasta strategie de instrainare
continua si de neconsiderare a unitatii teritoriale a
Republicii Moldova este si Constitutia PMR, in care
PMR este proclamata "stat independent si suveran" si
in care, nu exista nici macar o trimitere la legislatia si
constitutia Republicii Moldova. Stabilindu-si o
strategie de "aparare a independentei castigate in
luptele din 1992", autoritatile tiraspolene au intreprins
actiuni foarte serioase in vederea instruirii si inchegarii
unei armate puternice, stabilite pe suporturile vizibile si
mai putin vizibile ale fostei Armate a 14-a. Liderii
secesionisti au constituit cu sprijinul militar rusesc o
armata impresionanta, dotata cu tehnica militara
moderna, formata din tancuri, instalatii de rachete,
trupe de geniu si chiar aviatie de lupta, utilizand
potentialul industrial al uzinelor din regiune pentru a-si
mari arsenalul.

Constienti de atu-ul strategic pe care-l detine
Tiraspolul, atata timp cat poate controla accesul spre
depozitele cu munitii rusesti, liderii secesionisti au
dorit sa zadarniceasca evacuarea lor, afirmand ba ca
"acestea reprezinta patrimoniul lor national", ba ca
"evacuarea lor este periculoasa pentru caile de acces".
Tiraspolul a utilizat din plin aceste argumente si pe
parcursul negocierilor mediate de partea rusa.

Liderii transnistreni au facut mare tapaj asumandu-si
public miza "misiunii istorice" a Transnistriei de a
rezista expansiunii occidentale, angajandu-se a ramane
un avanpost al "intereselor geopolitice a Rusiei spre
inima Balcanilor". Asumandu-si misionar "paza
intereselor rusesti pe axa balcanilor", Tiraspolul a
utilizat argumente dintre cele mai bizare in sprijinirea
acestei teze.

Potrivit ministrului securitatii Vadim Sevtov,
negocierile dintre Chisinau si Tiraspol ar putea dura si
30 de ani, fiindca PMR nu este un scop in sine, ci o
modalitate de a asigura securitatea vietii poporului
transnistrean si cel al poporului Basarabiei. Conform
acestuia daca nu ar fi existat PMR, Republica Moldova
ar fi fost demult anexata de structurile occidentale, iar
Romania ar fi ajuns la granitele Ucrainei. Conducerea
Rusiei a sprijinit supravietuirea regimului de la
Tiraspol prin ajutoare nerambursabile considerabile,
precum si printr-un paienjenis abil de conditii,
declaratii si memorandumuri, mediate de reprezentanti
ai presedintelui Eltin in Moldova.

Totusi, constienti de fragilitatea situatiei lor politice,
dar si de incertitudinile establishmentului moscovit,
liderii secesionisti de la Tiraspol au depus eforturi
importante in vederea obtinerii unei oarecare autonomii
de manevra fata de patronii lor moscoviti. In acest
sens, folosind din plin instrumentul sanctiunilor
simbolice si afective (in raport cu Chisinaul -
abandonarea negocierilor sau interzicerea cooperarii cu
misiunea OSCE, in raport cu Moscova - cautarea de
aliati in randurile comunistilor din vechea generatie:
pregatirea de trupe de asalt si expedierea lor in ajunul
asaltului Parlamentului de catre trupele lui Graciov).

In plus, regimul de la Tiraspol a instituit o cenzura
omnipotenta pe intreg teritoriul controlat al regiunii
secesioniste, alimentand o xenofobie legalizata
impotriva vorbitorilor de limba romana si a oricarei
disidente locale, dizidenta lichidata la nevoie si fizic.
Liderii de la Tiraspol au invatat sa-si coordoneze
demersurile politice cu influente cercuri imperialiste
rusesti, sporindu-si mizele politice in situatia unei
posibile preluari a conducerii in Rusia de catre
grupurile politice ale sovinistilor rusi. Acest interes s-a
dovedit a fi mutual, deoarece ambitiile politice ale
Tiraspolului au alimentat nostalgiile unor puternice
cercuri economice si ideologice de la Moscova si
Chisinau, care si-au orientat spre Tiraspol discursul
electoral.

Pe parcursul conflictului, pozitiile Tiraspolului au
continuat sa se radicalizeze. Daca la inceputul anului
1991 liderii tiraspoleni isi doreau sa obtina un statut
destul de limitat de autonomie teritoriala, zona
economica libera, etc., dupa 1995, acestia au afirmat de
mai multe ori ca nu vor accepta mai putin de o
republica independenta (Maracuta) sau ca, "luand in
consideratie existenta de facto a doua state
independente, problema este cum sa convietuiasca
aceste doua entitati" (Litkai).

Decizia Dumei de stat a Rusiei cu privire la declararea
Transnistriei drept zona de interes geostrategic a Rusiei
a trezit satisfactia nedesimulata a Tiraspolului,
clarificand si sensul pastrarii trupelor rusesti
"pacificatoare" in zona. Din declaratia Dumei de Stat a
Rusiei rezulta astfel ca prezenta militarilor rusi este
determinata de apararea intereselor geostrategice ale
Rusiei si mai putin, de executarea functiei de
departajare a trupelor militare existente.

Sub protectia acestor trupe, "zise de pacificare", in
zona de securitate au fost introduse formatiuni militare
si de graniceri ale Transnistriei, care-au initiat actiuni
febrile de delimitare a granitelor autoproclamatei
republici nistrene, ceea ce inseama o incalcare
flagranta a acordului din 21 iulie 1992.

Tensiunile provocate de amplasarile unor noi posturi
de la Tighina si la alte capete de pod peste Nistru i-au
facut pe mai multi participanti directi la CUC, printre
care si pe reprezentantul lui Igor Smirnov la Tighina,
E. Zenovici, sa declare ca "nu exclude izbucnirea unui
nou conflict". Pentru evitarea acestui iminent conflict,
liderii secesionisti au propus semnarea de catre
participantii la conflict si a mediatorilor a unui
document "juridico-statal", prin care sa se puna baza
crearii unui stat comun cu Moldova "in cadrul
frontierelor fostei RSSM" (Smirnov). Tocmai din
aceste considerente, PMR a organizat propriile alegeri
parlamentare, locale, si apoi- prezidentiale (la 22
decembrie 1997), care au avut calitatea de a reconfirma
pozitiile detinute de Smirnov in capul structurilor
decizionale din Transnistria.

Actiunile Rusiei
In acest conflict regional, Rusia a experimentat o serie
de politici de manipulare sau chiar de modificare a
strategiilor de evolutie independenta a noilor state
nationale, aparute in urma prabusirii URSS. Ulterior,
ministerele de forta ale Rusiei au incercat sa aplice
solutiile acestui conflict in Georgia, Estonia si Crimea
si alte regiuni ale CSI-ului. Evident ca realizarea
practica a intereselor rusesti s-a dovedit a fi foarte
diferita in fiecare caz in parte, variind in functie de
textura etnica, de presiunile externe sau de proportiile
acestor tari, succesoare ale Uniunii Sovietice.

In Transnistria, obiectivul major urmarit de Rusia a
fost, de fapt, retinerea Republicii Moldova sub tutela
politica a fostului centru decizional post-sovietic,
utilizand regiunea nistreana ca pe un fitil amorsat, care
poate fi oricand reaprins.

Utilizand "misiunea sa pacificatoare", Rusia a insistat
asupra integrarii cat mai ample a Republicii Moldova
in sistemul "spatiilor unice" din cadrul CSI-ului. In
acest caz, solutionarea conflictului transnistrean
trebuind sa contina asemenea parametri, care sa
determine, implicit, un grad cat mai mare de concesii
pentru viitor din partea Chisinaului. Rusia a torpilat
orice actiuni alternative sau influente regionale care ar
fi putut duce la solutionarea acestui conflict
ambitionandu-se in "a ramane cainele de paza a
fostelor posesiuni sovietice".

Rusia a reactionat cu suspiciune chiar si la sugestiile
Chisinaului de a invita Ucraina sa-si asume misiunea
"castilor albastre" intr-o regiune frontaliera care o
afecteaza direct. Pentru orice eventualitate, diplomatia
rusa a dorit sa intareasca "suveranitatea regionala" a
entitatii separatiste din stanga Nistrului.

Unul dintre motivele pentru care Rusia si-a afirmat cu
atata tarie controlul asupra acestei zone il constituie
faptul ca in aceasta regiune se afla cel mai important
complex militar-industrial de pe teritoriul Basarabiei.
Practic, restul Moldovei nu dispune de o baza
industriala comparabila. In zona se afla o uzina de
producere a componentelor armamentelor nucleare, un
centru de anvergura pentru controlul comunicatiilor.
Nu trebuie neglijata nici locatia Armatei a 14 a, care
chiar daca este mult diminuata, dispune de o logistica
impresionanta. Este formata dintr-o divizie de
infanterie motorizata, incartiruita la Tiraspol, doua
regimente de artilerie, un regiment de tancuri, un
regiment antitanc, doua regimente de genisti si
pontonieri, un regiment de rachete si o escadrila de
elicoptere.

Armata a 14 a este proiectata ca un esalon de
interventie rapida, avand rolul de a aplica prima
lovitura Occidentului. Schema ei de organizare permite
ca in timp scurt sa cuprinda un numar mult mai mare
de efective decat are acum (aprox. 5000 de cadre si
soldati). O alta problema o constituie pensionarii
Armatei Rosii. Majoritatea se afla in acest teritoriu, dar
ei sunt raspanditi pe tot cuprinsul republicii Moldova.
Dupa unele aprecieri numarul acestora s-ar ridica la
aproape 400.000. Prezenta fostelor cadre militare si ale
KGB, raportata la mia de locuitori este de cinci ori mai
mare la Tiraspol fata de media pe republica. Ei sunt si
principala osatura a mafiilor si brigazilor paramilitare
care isi fac de cap pe tot teritoriul Moldovei.

Observatorii militari au descoperit in anul 2000 in zona
de securitate inca patru formatiuni militare
transnistrene ilegale. Acestea sunt dislocate la
Camenca, Ribnita, Slobozia si Dubasari iar efectivul
tuturor formatiunilor ilegale constituie aproximativ trei
mii de persoane. Desi Memorandumul semnat la
Moscova stipuleaza ca in zona de securitate se pot afla
doar fortele de mentinere a pacii, Transnistria nu numai
ca nu indeplineste aceasta cerinta, ci dimpotriva, isi
sporeste prezenta militara in zona. Autoritatilor
Moldovei li s-a refuzat posibilitatea de a controla
aceste unitati militare sau a unitatilor transnistrene de
mentinere a pacii desi fortele de mentinere a pacii
constituie un contingent unic. Partile deja au redus
efectivul fortelor de mentinere a pacii, in zona de
securitate aflandu-se in prezent cate 500 de "casti
albastre" din partea Moldovei, a Transnistriei si Rusiei.
Insa evacuarea tehnicii blindate se amana deocamdata,
ceea ce duce la banuiala ca a fost transmisa altor unitati
transnistrene, dislocate in zona de securitate.

Potrivit acordurilor de la Odesa din 1999, fortele de
pace urmeaza sa reduca tehnica blindata pana la
numarul prevazut in dotare. Astfel pana in prezent
fortele de pace ale Moldovei si-au redus tehnica
blindata pana la 52 de unitati. Pentru indeplinirea
acordurilor de la Odesa, urmeaza sa mai fie retrase inca
12 masini de lupta. In acelasi timp, insa, Transnistria
si-a sporit numarul masinilor blindate de la 22 la 30 de
unitati.

In vederea intaririi variatelor sale forme de prezenta in
Moldova, Rusia a mentinut o tensiune constanta in
zona de demarcatie a Nistrului prin livrarile deschise
de tehnica militara, arme si munitii regimului
secesionist, participarea directa a Armatei a 14-a de
partea rebeliunii tiraspolene, trimiterea de mercenari si
"voluntari"- cazaci, precum si prin deschiderea unui
front mediatic respectiv prin declansarea unor masive
campanii anti-moldovenesti in presa si televiziunea
oficiala, accesibila pe intreg teritoriul fostei Uniuni
Sovietice, pana la sustinerea deschisa pe canale
diplomatice a "comunitatilor lingvistice rusofone".

In plus, pe langa factorul militar, Rusia a depus actiuni
metodice in vederea vasalizarii economice a Republici
Moldova, a extinderii dependentei energetice prin
manipularea preturilor la carburanti si gaze,
achizitionarea in contul datoriilor pentru energie a
celor mai prospere intreprinderi din Transnistria si
Moldova, manipularea accizelor si tarifelor vamale
pentru a limita exporturile Republicii Moldova in
Rusia.

"Solutia" federalizarii Moldovei

Rusia a prezentat, in cursul anului trecut, prin
"Nezavisimaia Gazeta", un plan de federalizare a
Moldovei ca solutie pentru conflictul transnistrean. In
realitate planul este un mijloc de presiune si prezinta
amenintarea cu procesul de iugoslavizare.
"Autonomiile teritoriale" impuse si instalate cu
complicitatea factorilor politici de la Chisinau -
Transnistria, Gagauzia, Taraclia ameninta cu
secesiunea in cazul in care Basarabia s-ar indrepta in
mod real catre sistemul valorilor de tip occidental.

Fara sa explice mai mult, expunerea KGB din
"Nezavisimaia Gazeta" strecoara: "Acum, Moldova, in
pofida dimensiunilor sale mici si a posibilitatilor
corespunzatoare, devine pentru Rusia unul din punctele
cheie in CSI." Fara indoiala ca rusii stiu la ce se refera
si vor cauta sa nu piarda cheia din mana cu nici un
chip.

Solutia federalizarii, ca rezolvare deopotriva a
problemei Moldovei si Romaniei a aparut insa si la
Bucuresti, cu ocazia lansarii asa-numitei "Declaratii de
la Cluj". In centrul grupului care a lansat aceasta teorie
se afla politologul maghiar din Cluj Molnar Gustav,
autor a numeroase studii de geopolitica a caror idee de
baza este ca federalizarea constituie o etapa normala,
chiar necesara in aceasta zona multietnica.

Molnar Gustav a terminat facultatea de Filosofie a
Universitatii Babes-Bolyai din Cluj, unde preda la
catedra de stiinte politice. El lucreaza si pentru
Fundatia Teleki din Budapesta in cadrul unor programe
de studii asupra regiunii Central est-europene. A
publicat in Romania si Ungaria o serie de lucrari de
geopolitica, majoritatea referitoare la federalizare. La
baza "Declaratiei de la Cluj" este un studiu despre
devolutia Transilvaniei, care incheie ciclul de analize
deschis in 1997, publicat in revista "Magyar
Kisebbseg". Acest material sustine ideea unei
federalizari a Romaniei intr-un proces asemanator
separarii Scotiei.

Miza reala a seriei de articole este redesenarea hartii
regionale, implicit a hartilor mentale ale poporului
roman. Hartile mentale au o functionalitate multipla in
viata popoarelor si nu intamplator agresorul care vrea
sa falsifice sufleteste un popor (esenta etnocidului
cultural) va incepe cu distrugerea acestor cartograme.
"Imaginea cartografica" este un cadru cumulativ in care
se intersecteaza simboluri, reprezentari, mituri, angoase
spatiale si toate acestea mentin reprezentarile si
atitudinile fata de spatiu in configuratii relativ stabile,
pe care unii le numesc "harti mentale", altii, "harti
cognitive" sau "harti inteligente".

Lupta impotriva Romaniei a implicat in permanenta si
o actiune de anihilare a "imaginii cartografice" a
Romaniei. Fenomenul s-a agravat din momentul in care
la est si la nord-est ca si la vest si la nord-vestul
Romaniei s-au cristalizat doua spatii cu tipuri de
actiune deosebit de agresive, care pretind pentru ele
functia de "eliberare" si "civilizare" a popoarelor sud-
est europene. Aceste doua spatii etnocratice se cred
perfecte si salvatoare (spatiul slav si spatiul austro-
ungar.

Ungaria pretinde pentru sine exclusivitatea
"legitimatiei" panoccidentale si pancarpatice.
Rusia, la randul ei, pretinde pentru ea legitimatia
panortodoxa si panslavista. Ne aflam, in fata unui joc
propagandistic al hartilor mentale si a unei actiuni
agresive derulate de Rusia si de Ungaria prin care se
urmareste "strapungerea geopolitica" a hartii mentale
romanesti. Harta cognitiva a romanilor e supusa unor
falsificari si deformari concertate la care contribuie,
desori in actiuni frapant de asemanatoare atat Rusia cat
si Ungaria.

Grupurile geopolitice (actorii) si ideologice incearca
mereu sa creeze o anume "harta cognitiva" pe care s-o
impuna intr-o zona. Pentru impunerea ei se foloseste un
formidabil aparat institutional, ideologic, chiar simbolic
(persuasiv) uman, etc. Harta poate fi impusa, prin
actiunea unei panidei (strapungere geopolitica) sau prin
autoritatea (legitimitatea) simbolica a cartografului. Cand
o comunitate a fost silita sa adopte o harta cognitiva
straina de traditiile ei urmeaza sfarsitul sau.

Federalizarea prezentata drept solutie de "salvare" a
Romaniei, deopotriva de catre reprezentantii celor doua
spatii etnocratice, de la vest si de la est, inseamna de fapt
distrugerea statului roman si anihilarea misiunii natiunii
romane, punte de echilibru intre Orient si Occident.
Efectul reusitei unei astfel de actiuni ar putea fi
devastator pentru intreaga Europa, nu doar pentru
Romania.

Intr-un articol intitulat "Geopolitica postmoderna",
aparut in revista "cumpana/Korunk", Molnar Gustav
sustine ca Moldova ar putea reveni in cadrul statal al
Romaniei, intr-o structura federala. Teoria sa merita
studiata cu multa atentie mai ales si pentru ca se
aseamana in unele puncte cu teoria propusa Chisinaului
de emisarii lui Primakov.

Mediatorii rusi in negocierile asupra Transnistriei au
propus federalizarea Republicii Moldova pretinzand ca

aceasta ar fi singura solutie pentru evitarea conflictului in
regiune, iar Evgheni Primakov, seful Comisiei de Stat a
Rusiei pentru solutionarea conflictului transnistrean,
personaj extrem de abil, uns si cu aromele KGB-ului si
cu cele ale inaltei masonerii, va stii cum sa-i faca pe
reprezentantii Moldovei sa accepte "solutiile" Moscovei.
Diplomatii moldoveni, rusi, ucraineni si trimisii OSCE
considera inca de pe acum ca un acord privind
federalizarea este inevitabil pentru rezolvarea principalei
probleme a Moldovei si sunt de parere ca solutionarea va
urma imediat dupa ce Legislativul de la Chisinau, obtinut
in urma alegerilor din 25 februarie, il va desemna pe
noul presedinte.

Misiunea OSCE in Moldova si administrarea problemei
transnistrene

Consiliul permanent al OSCE a decis deschiderea unei
misiuni permanente in Republica Moldova in aprilie
1993 dar primii reprezentanti ai OSCE si-au facut
aparitia in Moldova inca in 1992. Vizitele lor la Chisinau
erau destul de dese, insa, principalul eveniment a avut lor
in 1993, odata cu deschiderea misiunii permanente a
OSCE si semnarea Conventiei dintre misiunea OSCE si
Guvernul Moldovei.

De atunci si pana in prezent s-a dovedit ca misiunea
OSCE are un caracter strict ilustrativ, ca si OSCE de
altfel care este o institutie ce ofera Rusiei multa libertate
de miscare si un excelent paravan pentru a-si urmari
scopurile sub o umbrela legala. Activitatea misiunii
OSCE in Moldova a fost in cel mai bun caz inadecvata,
ca sa nu spunem mai mult. Armamentul si trupele rusesti
au ramas acolo unde se aflau si inainte. Trupele
transnistrene si-au marit chiar efectivele. Membrii OSCE
nu pot "inspecta" nimic daca nu vor muschii lui Smirnov,
care de regula nu vor, daca transnistenii au chef pot
retine chiar masinile OSCE, cum au si facut-o de fapt,
pot declara persona non grata pe oricine, cum au facut cu
Johnson, ambasador american, fost sef al misiunii OSCE
in Moldova, drepturile omului sunt apa de ploaie, Ilie
Ilascu este tot la puscarie samd

Primele Recomandari ale misiunii OSCE referitoare la
depasirea crizei politice din Moldova si solutionarea
chestiunii privind asigurarea integritatii teritoriale a
statului sunt legate de numele sefului misiunii OSCE
Timoty Willeams. Situatia in Moldova era atunci destul
de complicata. Pe de o parte, negocierile dintre Chisinau
si Tirasopol se aflau intr-un impas adanc - era inca foarte
puternica incrancenarea emotionala, consecinta a
conflictului militar. Afara de aceasta, partile nu puteau
nicidecum conveni asupra tematicii negocierilor,
deoarece Tiraspolul insista asupra "confederatiei", in
plus, apropiindu-se data examinarii cunostintelor de
limba de stat a cadrelor de conducere, Tiraspolul isi
motiva pozitia sa inflexibila si prin "pericolul epurarilor
etnice" in Moldova.

OSCE s-a pronuntat categoric impotriva examinarii
gradului de cunoastere a limbii de stat."Testarea
lingvistica, se spunea in Recomandarile OSCE, ar putea
conduce la tensionarea brusca a situatiei interne din
Moldova". Recomandarile subliniau ca in conditiile cand
circa 35% din populatie nu poseda limba romana, limba
rusa trebuie pastrata, ceea ce era important si pentru
sustinerea relatiilor economice cu Vestul (avandu-se in
vedere, probabil, ca o parte considerabila a bussines-ului
moldovenesc este controlata de reprezentantii etniilor
rusolingve). Discriminarea majoritatii, a moldovenilor
vorbitori ai limbii romane nu a deranjat excesiv OSCE.
Grija OSCE era sa nu fie rusii deranjati.

Elaborarea Recomandarilor OSCE au consemnat o
cotitura in procesul negocierilor privind solutionarea
diferendului transnistrean. Recomandarile au ilustrat
explicit pozitia OSCE in chestiunea reglementarii
conflictului. Multumiti de surdina pusa Chisinaului de
catre OSCE, rusii de la Tiraspolul au consimtit sa-si
inmoaie patosul pretentiilor "confederatiste", si sa
accepte sa negocieze cu Chisinaul, cel putin formal, de
pe pozitile respectarii integritatii teritoriale a Moldovei.

La 28 aprilie 1994 Mircea Snegur si Igor Smirnov au
semnat intelegerile de la Parcani, care au marcat debutul
negocierilor privind statutul special al Transnistriei.
Intelegerile sunt vulnerabile, datorita de exemplu, tezei
privind stabilirea unor relatii "juridico-statale" si prezinta
pana in prezent un teren larg pentru interpretari, dar
pentru intaia oara liderii transnistreni au acceptat, desigur
doar pe hartie, principiul integritatii teritoriale a
Moldovei. Conventiile de la Parcani se datoreaza rolului
jucat de seful misiunii CSCE de atunci, britanicul
Richard Samwel.

Documentul, convenabil Rusiei, ar fi influentat semnarea
la Moscova a Conventiei privind evacuarea armatei a 14-
a. Activitatea de mediere a OSCE la negocieri a intarit
simbolic pozitiile Chisinaului. Simbolic si atat. La
summit-ele statelor membre ale OSCE de la Budapesta
(1994) si Lisabona (1996) au fost adoptate rezolutii
privind atat evacuarea trupelor ruse din Moldova, cat si
necesitatea monitorizarii internationale a acestui proces.
Cu toate ca nici una nici alta nu au fost dintre aceste
obiective nu au fost si se pare nici nu vor fi vreodata
realizate, Moldova cel putin traieste cu iluzia ca nu se
simte de una singura la solutionarea chestiunilor sale
vitale.

Prezenta misiunii OSCE in Moldova avea menirea de a
convinge Chisinaul sa accepte "compromisuri necesare"
si care intaresc pozitiile acestuia la negocieri, si nu
invers. Donald Johnson, seful misiunii OSCE in RM in
1997, ambasador al Departamentului de Stat al SUA, a
ocupat de la bun inceput o atitudine transanta in
chestiunea referitoare la Memorandumul privind
principiile de normalizarea a relatiilor dintre Moldova si
Transnistria, propus de Primakov prin Iuri Karlov
reprezentant la negocieri.

Johnson s-a pronuntat impotriva semnarii unui act in care
nu este fixat explicit principiul integritatii teritoriale a
Moldovei. Donald Johnson nu numai ca s-a pronuntat de
la bun inceput impotriva semnarii unui document care ar
fi avut consecinte catastrofale pentru Moldova, dar a si
promovat cu consecventa pozitia SUA la toate nivelele
pozitie care indirect a devenit principalul daca nu
singurul factor de aparare a intereselor strategice ale
Moldovei. Intr-o forma mai soft, dar totusi impotriva
semnarii Memorandumului s-a exprimat si Ucraina.

Pozitia principiala a lui Johnson a generat nemultumirea
Tiraspolului si tensionarea relatiilor dintre misiunea
OSCE si administratia transnistreana. Donald Johnson a
insistat in continuare asupra indeplinirii stricte a
principiilor de cooperare intre misiunea OSCE si
Comisia Unificata de Control, care prevad deplasarea
libera a membrilor misiunii in teritoriul zonei de
securitate, controlate de fortele de "pacificare".

Aceasta pretentie a deranjat Tiraspolul, mai ales in
perioada inchiderii cu forta a scolilor moldovenesti
locale si alegerilor prezidentiale din Moldova. Relatiile
s-au acutizat la maximum cand OSCE a cerut
deschiderea sectiilor de votare in Transnistria, iar
Tiraspolul a refuzat sa se conformeze, fapt interpretat de
OSCE drept incalcare flagranta a drepturilor omului.

Pentru a arata cate parale da pe drepturile omului in
general si pe OSCE in particular Tiraspolul a provocat
un conflict deschis, arestand masinile OSCE iar in martie
1997 autoritatile transnistrene l-au declarat persona non-
grata pe seful misiunii OSCE in Moldova si au anuntat
ca refuza orice colaborare cu misiunea atat timp cat va fi
condusa de Johnson. Am lamurit deci cum stau lucrurile
cu "autoritatea si respectul" de care se bucura OSCE.

Sa vedem cum stau lucrurile mai departe, in ce priveste
activitatea de control presupusa a intra in atributiile
misiunii OSCE in Moldova care printre altele ca obiectiv
si colaborarea cu Comisia Unificata de Control in zona
de securitate. Principiile de cooperare intre OSCE si
CUC au fost elaborate in 1995 si sunt prelungite la
fiecare jumatate de an. Potrivit acestor principii membrii
misiunii participa la sedintele CUC dar deciziile sunt
luate de reprezentantii Moldovei, Transnistriei si Rusiei,
ale caror contingente de pacificare controleaza situatia in
zona conform Conventiei moldo-ruse din 21 iulie 1992.
Membrii misiunii au dreptul de a vizita obiectivele in
zona de securitate doar cu acordul tuturor partilor CUC.
Membrii misiunii OSCE pot obtine acest drept doar cu
acordul tuturor delegatiilor, fapt care in realitate nu este
posibil.

Misiunea OSCE nu poate obtine permisiunea de a vizita
cele mai "interesante" obiecte din zona de securitate,
deoarece Transnistria blocheaza imediat asemenea
incercari, fara nici o explicatie sau motivatie. Cat
priveste Conventia moldo-rusa, Transnistria practic chiar
de la inceput o incalca prin dislocarea in zona de
securitate a circa 2/3 din armata autoproclamatei rmn,
producerii de armament la Bender.

Din cadrul misiuni OSCE in Moldova fac parte militari,
diplomati, responsabili de elaborarea statutului
Transnistriei, relatiile cu presa si de drepturile omului.
Ultimul gen de activitate este greu de infaptuit, mai exact
are coeficient de realizare zero. Multi oameni se
adreseaza misiunii OSCE din Moldova si filialei acesteia
de la Tiraspol relatand despre incalcarea drepturilor lor
elementare, insa misiunea nu poate influenta situatia din
Transnistria. Responsabilii OSCE ridica din umeri si
atat. In cel mai bun caz, daca ii prinzi intr-o zi buna,
cand sunt plini de curaj, gata gata sa dea cu rusii de
pamant, isi exprima "dezamagirea".

Misiunea OSCE nu reuseste sa se implice nici in
procesele legate de prezenta militara a Rusiei in
Transnistria. Cu toate ca reprezentantii OSCE au declarat
de mai multe ori ca sunt pregatiti sa inceapa
monitorizarea, admnistratia rusa nu accepta un asemenea
control deoarece Moscova sustine ca Conventia privind
evacuarea armatei ruse de pe teritoriul Moldovei are un
caracter bilateral.

Rusia nu permite reprezentantilor OSCE (al carei
membru este si Rusia) sa realizeze rezolutia de la
Budapesta privind monitorizarea procesului de evacuare
a trupelor militare ruse stationate pe malul drept al
Nistrului. Conform rezolutiei reuniunii OSCE de la
Istanbul, pana la sfarsitul anului 2001 ar fi trebuit sa fie
evacuat din zona transnistreana a Republicii Moldova tot
armamentul prevazut in Tratatul de dezarmare
conventionala in Europa, urmand ca evacuarea celorlalte
echipamente si a trupelor ruse sa se termine pana in anul
2002.

Ca lucrurile nu prea vor sta asa, rezulta din faptul ca
autoritatile separatiste de la Tiraspol isi revendica dreptul
asupra acestui armament, depozitat in stanga Nistrului, si
au obiectat Reuniunii OSCE de la Istanbul pentru
"greseala" de a discuta fara "consultarea lor" aceasta
problema a evacuarii tehnicii militare rusesti de pe
teritoriul Transnistriei. Referindu-se la realizarea
prevederilor Summitului de la Istanbul, Igor Smirnov a
spus ca, deoarece partea transnistreana nu a participat la
acest summit, administratia de la Tiraspol nu are nici o
obligatie de a indeplini deciziile luate la acest for
international. Patrimoniul fostei armate a 14-a ruse, care,
a afirmat ritos Smirnov, apartine Transnistriei.

La sfarsitul lui noiembrie 2000 primul esalon de "tehnica
militara" o garnitura de tren, formata din 50 de vagoane a
pornit din Tiraspol spre Rusia, insa "din cauza
calamitatilor naturale, a stationat o vreme pe teritoriul
Ucrainei. Cele 50 de vagoane ale garniturii ar fi fost
incarcate cu "tehnica militar-inginereasca si medical-
militara" pretindea responsabilul din cadrul Ambasadei
Rusiei la Chisinau dupa ce a a anuntat ca, deocamdata,
nu se stie cand va fi pregatit pentru evacuare cel de-al
doilea esalon cu tehnica militara.
In total, a mai afirmat acesta, din Transnistria urmeaza sa
fie expediate in Federatia Rusa alte 10 garnituri de tren
cu tehnica militara ruseasca, sustinand ca lista tehnicii
care urmeaza sa fie evacuata ar fi fost coordonata cu
Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova.
Potrivit declaratiei primului ministru Dumitru Braghis,
cu primul esalon din Transnistria urmau sa fie evacuate
tancuri, tunuri si alta tehnica militara grea. In realitate
primul esalon transporta in Federatia Rusa uniforme
militare, bucatarii de camp dezafectate si piese de
schimb scoase din uz pentru autovehicule militare, dupa
informatiile certe provenite din surse independente.
In data de 5 februarie, la Chisinau, Wiliam Hill, actualul
sef al misiunii OSCE, exprima "dezamagirea" OSCE,
declarand ca desi OSCE a alocat un fond special pentru
retragerea armamentului rus, evaluat la o cantitate de 41
000 de tone de tehnica militara, nu se observa intentia
Rusia de a trece la avacuarea acestuia. Pentru avacuarea
tehnicii ar fi necesare peste 4000 de garnituri de tren, cu
mult mai mult deci decat precizase imputernicitul Rusiei
la Chisinau.

Pe scurt, in finalul acestui capitol, rezumand rolul OSCE
in administrarea problemei transnistrene, in termeni
civilizati, suntem nevoiti sa admitem ca Rusia nu a fost
cu nimic incomodata de misiunea OSCE, ba chiar
dimpotriva, propagandistic paravanul OSCE i-a folosit,
ca transnistrenii mai degraba au privit cu dispret decat cu
teama etern "dezamagitii" reprezentanti ai misiunii, iar
Moldova s-a ales cu inca un sediu de institutie
internationala care infrumuseteaza centrul Chsinaului, cu
dragutele sale geamuri de termopan.





Geopolitica Imperiala a Rusiei si Acordul Ruso-Belarus

Perspectiva castigarii puterii de catre comunisti si a
atragerii Moldovei in Uniunea Rusia Belarus

Pentru a avea o imagine a liniilor de actiune de astazi ale
lui Voronin, putem lua ca punct de reper al analizei
datele ce reflecta cel mai bine strategia si tactica
Partidului Comunist, asa cum rezulta din istoricul
evenimentelor din primavara anului 1997, cand Rusia si
Belarus au creat Uniunea in care aspira Voronin sa aduca
Moldova, conform directiilor trasate de la Moscova.

Initiativele integrationiste ale Moscovei si Minskului s-
au manifestat incepand cu anul 1997. In aprilie 1997
Republica Moldova, mai exact majoritatea parlamentara,
saluta Acordul privind Uniunea dintre Rusia si Belarus,
prin Declaratia celor 57 din 104 parlamentari de la
Chisinau care aproba cu entuziasm semnarea. Acest grup
de parlamentari reprezenta atunci un grup de interese,
care astazi il are la varf pe Voronin. Daca va obtine
majoritatea acum, la alegerile din 2001, Voronin va
impinge Moldova spre semnarea Acordului.

Istoric

Semnarea Acordului era vazuta, in 1997, de semnatarii
Declaratiei (28 comunisti si socialisti si 29 agrarieni) ca
o actiune fireasca "efectuata in conformitate cu noile
tendinte mondiale de integrare". Autorii Declaratiei
considerau ca dezintegrarea URSS a fost "o eroare
tragica", care trebuie corectata, care a aruncat popoarele
ex-sovietice in haul degradarii economice si pauperizarii,
declansand conflicte armate si discordia interetnica. Cei
57 de deputati isi exprimau speranta ca oamenii politici
din Rusia, Belarus si Moldova vor actiona in continuare
"in scopul realizarii unitatii conform cu adevaratele
interese si aspiratii ale popoarelor".

Declaratia din 1997 privind Acordul dintre Rusia si
Belarus a fost initiata de deputatii comunisti. Nereusind
sa obtina dezbaterea acestei chestiuni in sedinta
Parlamentului din 6 aprilie 1997 parlamentarii comunisti
au colectat semnaturile necesare in afara peretilor
legislativului, transmitand textul Declaratiei spre
informare presedintilor Moldovei, Federatiei Ruse si
Belarusiei.
Declaratia nu a ajuns o rezolutie oficiala a Parlamentului
moldovean, reflectand pozitia politica a unor deputati, ce
reprezentau insa majoritatea simpla parlamentara,
inrudita printr-o comunitate de interese.

Partidul Comunistilor din Moldova actioneaza conform
liniilor directoare ale strategiei privind "restabilirea pe
principii benevole a statului unic sovietic", elaborata de
Congresul al III-lea al popoarelor din URSS, intrunit la
Minsk in 14-16 martie 1997. Participantii la Congres,
intre care si Vladimir Voronin, liderul PCRM, au adoptat
o rezolutie in care au atacat "politica SUA si a altor state
imperialiste in scopul subjugarii tarilor Comunitatii si a
celor Baltice", protestand impotriva extinderii NATO
spre Est. Congresul a trasat o serie de masuri pentru a
activiza "miscarea de Unire". Cu Rusia, desigur.

Chestiunea "unirii", conform principiilor directoare ale
Congresului, ar urma sa fie solutionata "in cadrul unor
referendumuri republicane". Adunarile parlamentare
trebuie sa anuleze acordurile de la Belovejskaia Puscia si
sa instituie cetatenia comuna. Congresul a pledat pentru
adancirea integrarii economice cu Rusia si crearea
intreprinderilor mixte, urmarind "perspectiva
transformarii lor in socialiste", refacerea spatiului comun
de instruire, cultural si stiintific, cerand sa se acorde
limbii ruse statutul de limba oficiala.

Sistemul colectiv de securitate a statelor membre ale CSI
a reprezentat o tema importanta pentru cei intruniti la
"forul popoarelor sovietice" care au insistat asupra
necesitatii intaririi sitemului. Ei si-au exprimat
convingerea ca solutionarea definitiva a conflictelor din
spatiul ex-sovietic, inclusiv problema Transnistriei, "este
posibila doar in cadrul unei uniuni regenerate".
Congresul a obligat Comitetul popoarelor URSS sa
elaboreze proiectul Acordului Unional, care "sa fie
discutat in republici si adoptat la Adunarea generala a
reprezentantilor statelor".
In consens cu aceste obiective este si rezolutia
Congresului al III-lea al PCRM din 22 martie 1997 care
obliga adeptii acestui partid sa explice pe larg populatiei
esenta "materialelor si documentelor Congresului al III-
lea al popoarelor URSS si sarcinilor de unificare".

Confederatia Ruso-Belarusa, istoric si obiective

Scopul refacerii "puternicii Uniuni" nu a scapat niciodata
din obiectivul celor ce se cred si pretind reprezentanti ai
"poporului sovietic". Daca in anii 1991-1994 adeptii
integrarii cu Rusia insistau cu tenacitate asupra
necesitatii ratificarii actelor de aderare la CSI, iar ulterior
s-au aratat deceptionati de gradul de integrare in cadrul
Comunitatii, astazi acestia sprijina cu aceiasi fervoare
Acordul ruso-belarus.

Conform literei acestui tratat, transformarea Comunitatii
ruso-belaruse intr-o Uniune presupune pastrarea
suveranitatii, independentei si integritatii teritoriale a
statelor-membre si a simbolicii lor nationale (art.1).
Scopurile Uniunii vizeaza "consolidarea relatiilor de
fraternitate, prietenie si de cooperare multilaterala intre
Republica Belarus si Federatia Rusa in domeniul politic,
economic, social, militar, stiintific, cultural etc."(art.2).
Acordul este deschis pentru aderarea la el si a altor state,
subiecte ale dreptului international (art.7). El acorda
statelor membre dreptul de a parasi Uniunea, obligandu-
le sa faca cunoscuta aceasta intentie cu 12 luni inainte
(art.8). Parte componenta a Acordului este Statutul
Uniunii, care reflecta mult mai explicit esenta coabitarii
ruso-belaruse.

Statutul stabileste cetatenia comuna a Uniunii pentru
cetatenii rusi si belarusi (art.2). Uniunea devine subiect
al dreptului international (art.4). In competenta acesteia
intra coordonarea politicii interne si externe, in sferele de
interes comun al statelor membre, asigurarea securitatii
lor colective, cooperarea privind asigurarea integritatii
teritoriale si inviolabilitatea frontierelor Uniunii,
elaborarea unei baze normativ-juridice si unificarea
legislatiei tarilor membre, crearea si dezvoltarea unor
sisteme financiare, bugetare si valutare unificate etc.
(art.15). Unificarea sistemelor financiare ale statelor
membre presupune existenta unui singur centru de
emisie (art.31). In scopul realizarii sarcinilor asumate, se
constituie pe baza de paritate organele de conducere ale
Uniunii.

Consiliul Suprem, instanta absoluta a Uniunii, reuneste
sefii de state si de guverne, conducatorii institutiilor
legislative si Presedintele Comitetului Executiv.
Deciziile acestui organism sunt adoptate conform
principiului "un stat - un vot" (art.19). Presedintele
Consiliului Suprem este ales dintre sefii de state pe un
termen de doi ani prin rotatie, daca nu este prevazuta alta
modalitate, avand misiunea de a conduce activitatea
Consiliului si de a reprezenta Uniunea in relatiile cu
statele straine si organismele internationale (art.20).
Organul reprezentativ al Uniunii este Adunarea
Parlamentara (art.21). Institutia insarcinata cu realizarea
curenta a deciziilor adoptate este Comitetul Executiv,
format de Consiliul Suprem (art.26).

Deciziile organelor Uniunii sunt luate in limita
competentelor acestora, excluzand aducerea de prejudicii
principiilor consitutionale ale statelor membre. In caz de
necesitate, statele membre aduc actele interne in
concordanta cu deciziile organelor Uniunii (art.18).

Uniunea dintre Rusia si Belarus, administrata de organe
transnationale si avand cetatenie comuna, are
caracteristicile unei confederatii, care trebuie sa-si
edifice, treptat si gradual, un spatiu economic si
informational comun (limba rusa fiind limba oficiala a
URB), un sistem de securitate colectiv si o moneda unica
(rubla ruseasca).

Castigurile geopolitice ale Rusiei rezultate din Acordul
Rusia-Belarus

Achitand costurile respective necesare reajustarii
relatiilor cu Minskul, Moscova, intr-o perspectiva
imediata, extrage din realizarea acestui proiect o serie de
beneficii politice si militare:
in sfera politicii externe si de aparare Rusia obtine
acces direct la frontierele zonei Europei Centrale;
inlatura pericolul potential de izolare a sa prin crearea
unei centuri anti-ruse "Marea Neagra - Marea Baltica";
isi consolideaza pozitiile pentru dialogul cu Ucraina,
Polonia si tarile Baltice;
isi sporeste influenta pe arena internationala;
isi optimizeaza pozitia strategica pe directia Vest.
In ansamblu, in plan geoeconomic, Moscova obtine un
culoar sigur pentru exporturile sale de gaze si petrol,
slabind pozitiile Ucrainei si ale altor state care stau in
calea exporturilor rusesti catre Occident si Balcani. Din
punct de vedere psihologic, infintarea URB va contribui
la diminuarea sindromului "natiunii divizate" in Rusia si
va impulsiona activitatea celor circa 20 mil de rusi din
spatiul ex-sovietic pentru a exercita presiuni asupra
guvernelor noilor state independente, in scopul aderarii
la recent constituita confederatie.

Acordul cu Belarus, raspunde intereselor nationale ale
Federatiei Ruse, apropierea ruso-belarusa trebuind
examinata in contextul extinderii NATO, deoarece acesta
este subtextul care transpare din noua ecuatie geopolitica
zamislita de Moscova si Minsk.

Dezavantaje ale Acordului, din perspectiva ruseasca

Confederatia ruso-belarusa este o replica la extinderea
NATO spre Est, dar are si nejunsuri din cateva
considerente. Inainte de toate, Uniunea cu Belarus va
complica posibilitatea realizarii demersului Rusiei de a
avea relatii privilegiate cu Alianta Nord-Atlantica. In al
doilea rand, Uniunea cu Minskul va conduce la sporirea
eforturilor Ucrainei si ale tarilor Baltice de integrare in
structurile euro-atlantice, sporind atentia NATO fata de
statele calificate pentru "un al doilea val" de aderare la
Alianta. In al treilea rand, ratificarea Acordului ruso-
belarus se va rasfrange negativ asupra relatiilor
Moscovei cu Uniunea Europeana, deoarece Minskul, ale
carui raporturi cu UE sunt inghetate, ar obtine accesul,
prin intermediul Rusiei, la programele comunitatilor
europene.
Reactiile statelor membre ale CSI la noua initiativa
integrationista a celor doua state slave nu sunt univoce.
Majoritatea dintre acestea, intre care si Republica
Moldova, exceptand Kazahstanul si Ucraina, pastreaza o
atitudine de expectativa fata de nasterea URB.
Deocamdata, elitele politice din statele CSI se afla in
expectatie, straduindu-se sa inteleaga daca aceasta
confederatie - o neindoielnica constructie geopolitica -
este un edificiu pentru o indelungata convietuire ruso-
belarusa sau doar o forma tranzitorie catre un nou supra-
stat cu Moscova in frunte, un pas catre recuperarea
fostului imperiu.

Semnale in acest sens deja exista si ele nu pot fi
neglijate. N-a reusit sa se usuce cerneala pe documentele
semnate ca autoritatile de varf de la Kremlin au si
anuntat despre posibilitatea fuziunii Republicii Belarus
cu Rusia in cadrul unei federatii sau, in cele din urma, a
unui stat unitar ... tot rus. Nu este de loc lipsit de
importanta nici faptul ca Uniunea dintre Rusia si Belarus
reuneste doua state slave, realizand lozinca "sobirania
russkih zemeli" ("adunarii pamanturilor ruse"), cu toate
ca dimensiunea ei etnica este din anumite consideratii
plasata in umbra evenimentului.

Divizarea campului politic din Moldova in raport cu
Acordul ruso-belarus

Cele doua curente aparute in 1997 in Moldova, ca
urmare a aparitiei Acordului au ramas pana astazi tipare
ale liniilor politice directoare. Mai mult ca oricand,
acum, in 2001 se constata o polarizare, atat in randul
opiniei publice cat si in zona politica, cu privire la
optiunile Moldovei, intre CSI si UE.

Incepand cu 1997 in Republica Moldova s-au cristalizat
doua curente de opinie privind infiintarea Uniunii dintre
Rusia si Belarus. Primul, reunind atat formatiunile
politice de la Chisinau reprezentante predominant ale
"natiunii (ruse sau "sovietice") divizate" in urma
dizolvarii URSS - Partidul Comunistilor din Republica
Moldova, Miscarea Unitate-Edinstvo, Partidul Socialist,
cat si administratia de la Tiraspol, si-a exprimat
satisfactia in legatura cu semnarea Acordului.

Miscarea Unitate-Edinstvo a apreciat aceasta initiativa
drept "o masura demult devenita inevitabila, menita sa
consolideze potentialul economic si influenta politica" a
statelor semnatare, aratandu-se convinsa ca la URB "vor
adera si alte republici". PCRM a afirmat ca odata cu
Uniunea dintre Federatia Rusa si Belarus "se naste o
noua forma efectiva de integrare, in multe asemanatoare
Comunitatii Europene".

Tiraspolul, ca intotdeauna, aduce o nota in plus asupra
atitudinii tuturor suporterilor din aceasta zona a
spectrului politic fata de Uniunea dintre Moscova si
Minsk. Initial, administratia de la Tiraspol a conditionat
solutionarea diferendului transnistrean de aderarea
Chisinaului la confederatia ruso-belarusa. Liderii
transnistreni doresc sa preia modelul Uniunii pentru
institutionalizarea relatiilor cu RM.

Cel de-al doilea curent politic, ingloband formatiunile de
dreapta - Frontul Popular Crestin Democrat, Partidul
Fortelor Democratice, Partidul Liberal, Partidul
Renasterii si Concilierii, aflate in opozitie, a respins
categoric perspectivele aderarii Moldovei la URB, cel
putin la nivel declarativ. In realitate membri ai unora
dintre aceste formatiuni, s-a dovedit, l-au sustinut in
secret pe Voronin. In decembrie 2000 alegerea lui
Voronin ca presedinte s-a aflat la un fir de par, lipsindu-i
doua voturi doar pentru ca acesta sa fie desemnat de
Parlament.

Aceste doua conceptii privind raporturile Moldovei cu
Estul indica imaginea unei societati sfasiate de tendinte,
in esenta, ireconciliabile. Izvorand dintr-o deceptie
magistrala fata de asteptarile investite prin proclamarea
statului moldovean suveran si independent, elanul
"unionist" al fortelor pro-ruse Partidul Comunistilor,
Miscarea Unitatea-Edinstvo, Partidul Socialist, la care
adera importante bastioane ale Partidului Democrat
Agrar - speculeaza starea de deruta si deznadejde a
populatiei, oferindu-i iluzia dobandirii prosperitatii prin
inglobarea RM intr-o noua/veche entitate slava, sub
auspiciile Kremlinului.

Acum in 2001, cu siguranta, teza privind necesitatea unei
mai stranse cooperari si chiar aderarii Chisinaului la
URB este una din principalele teme ale campanei
electorale. In cazul victoriei blocului "unionist" pro-rus,
Acordul privind Uniunea dintre Federatia Rusa si
Republica Belarus va fi ratificat de Parlamentul de la
Chisinau in viteza si in aceiasi maniera in care a fost
ratificata Conventia de aderare a RM la CSI in 1994.
Declaratia celor 57 de deputati din Parlamentul anului
1997 este mai mult decat o afisare de intentii, este chiar
linia directoare pe care s-a aflat gruparea Voronin in
intreaga sa activitate politica, si reflecta traseul politicii
fata de Moldova pe care doreste sa-l impuna Moscova,
legal, prin votul democratic al parlamentarilor.
Moldova intre Euro si Euro-atlantic


Europa de Vest nu mai este regiunea in care se ciocnesc
doar interesele Rusiei si a Occidentului ci este pe cale sa
devina obiectul unei noi dispute subtile dintre
"Occidentul European" (adica Uniunea Europeana),
"Occidentul Nord-Atlantic"(adica SUA) si Rusia. Desi
inca nu se poate vorbi despre un conflict sau de o

divizare a lumii Occidentale, divergenta intereselor
dintre Uniunea Europeana si SUA, inclusiv in Europa de
Est, devine tot mai evidenta. Iar Rusia nu ezita sa profite.

In noiembrie 2000 a luat sfarsit formal (real aceasta s-a
intamplat cateva decenii in urma) prima etapa nereusita
de constituire a unei forte militare exclusiv europeane.
La Marseille n-a mai fost prelungit acordul privind
Uniunea Europei Occidentale ( un fel de NATO
european creat in 1948 ), care asa si nu a putut deveni
efectiva. Totusi epopea fortelor militare europene abia
incepe, si Presedintele Comisiei Europene pentru
Aparare si Politica Externa, Javier Solana (ex-secretarul
NATO) duce o activitate intensa in acest sens. Atat de
reusita, incat chiar si "neutra" Austrie este pe punctul de
a-si revedea conceptia militara.

Toate aceste eforturi ale europenilor de a se transforma
intr-un pol adevarat de influenta nu pot sa nu deranjeze
Statele Unite care isi incep, pe mai multe fronturi, jocul
de domolire a horei europene dirijata de Prodi, Solana
Chirac si altii. Aici se inscrie si pozitia Marii Britanii,
care este total neentuziasmata de integrarea europeana si
de moneda "euro", si nu rateaza nici o ocazie sa o
declare. Insa pe noi ne intereseaza cum se manifesta
acest inceput de "concurenta" in Europa de Vest, zona in
care si Rusia isi are interesele sale strategice, si mai ales
cum se va rasfrange aceasta situatie asupra tarilor din
zona de limita, de frontiera, cum sunt Romania si
Moldova.

Situatia care se contureaza aici pune intr-o pozitie extrem
de delicata (dificila chiar) aproape toate tarile din zona,
incepand cu Polonia, tarile Baltice si terminand cu
Moldova si Romania. Distantarea (destul de mica,
deocamdata) a vectorilor de integrare "europeana" si
"euro-atlantica" va crea probleme nu doar statelor
implicate in proces (noi membri NATO si candidatii la
ascensiuea in UE), ci si in mod special Moldovei. La
inceputul deceniului, declarandu-se "neutra", Moldova
renunta la ideea de "integrare euro-atlantica", insa se
subintelegea ca "integrarea europeana" vine sa
compenseze oarecum statutul de "neutralitate", nu doar
in relatiile cu Europa, ci si cu Statele Unite. arile
Europei Centrale si de Est (TECE) care si-au propus
scopul de a adera la NATO si UE, cu timpul, vor fi
nevoite sa-si defineasca prioritatile - SUA sau UE
(aceasta nu va exclude desigur integrarea in ambele
organisme). Statele care vor opta prioritar pentru relatiile
cu SUA, ar putea juca rolul de "cal troian" in viitoarea
UE.
Polonia deja a fost plasata, prima, in fata acestei dileme.

Scurt istoric:
Rusia declara ca vrea sa construiasca o noua conducta de
gaz ce ar ocoli Ucraina, care este suspectata (acuzata) de
furturi considerabile de gaz. Noua conducta trebuie sa
treaca prin Bielorusia, Polonia, Slovacia spre Europa
Occidentala. Polonia (prin prisma intereselor si a
relatiilor sale cu Ucraina, si probabil bucurandu-se de
sprijinul tacit al SUA) declara ca nu permite constructia
acestei conducte pe teritoriul sau, si nu va intreprinde
nici un pas ce ar afecta interesele "partenerului" sau -
Ucraina. Este adevarat ca Polonia si Ucraina au relatii
foarte bune, insa aici mizele sunt mult mai mari. In
ajunul summit-ului recent Rusia-UE, presedintele tocmai
reales al Poloniei Kwasniewski declara ca va accepta
totusi constructia conductei pe teritoriul tarii. Insa, tinand
cont de interesele Ucrainei, el a conditionat aceasta prin
crearea unui consortium international pentru constructia
conductei, in care si Ucraina ar detine actiuni.

Constructia acestei conducte ar afecta enorm interesele
economice ale Ucrainei si tarilor Baltice, insa este foarte
convenabila (si profitabila) pentru Rusia si UE. Neluand
in seama la atitudinea foarte critica a statelor UE fata de
problema Ceceniei, Rusia si Comunitatea gasesc tot mai
multe puncte de interes comun, si nu in ultimul rand cu o
tenta anti-SUA.

Polonia, care s-a opus, initial, ideii de a construi o noua
conducta, ar avea din aceasta afacere venituri de circa 1
miliard $ anual numai din tranzitul de gaze rusesti.
Totusi, Polonia nu s-a condus numai de rationamente
economice. Este usor de presupus ca refuzul sau initial a
fost facut cu sustinerea tacita a SUA, care:

1) nu vrea sa admita o situatie in care, in viitor, Ucraina
ar fi foarte dependenta de Rusia. Pana la momentul
actual, Ucraina "santaja" oarecum Rusia cu ajutorul
conductei vechi. Odata cu pierderea acestui "argument"
Ucraina va deveni foarte dependenta de "bunavointa"
(rambursabila) a Rusiei. Iar Rusia se arata tot mai putin
dispusa sa accepte "fronda" in statele CSI, si isi
conditioneaza "asistenta" prin concesii economice,
politice si militare foarte dure. SUA insa incearca sa
patrunda in CSI (inclusiv prin intermediul GUUAM,
unde Ucraina are primul rol) in detrimentul intereselor
rusesti.

2) nu sunt incantate de ideea ca Europa isi va rezolva (in
mare parte) problemele energetice. Aceasta problema
este un impediment serios in calea atat a stabilitatii
monedei euro, cat si a dezvoltarii dinamice a economiei.
Iar imbogatirea Europei inseamna intarirea ei, a monedei
euro, respectiv reducerea scepticismului in privinta unei
integrari mai ample (Danemarca, Marea Britanie,
Austria), scaderea nemultumirii opiniei publice
occidentale privind acceptarea de noi membri din Europa
Centrala si de Est (ECE). Toate acestea inseamna, in
final, o scadere a influentei SUA pe continentul
european.

Polonia a "tradat" deja Statele Unite, la insistenta UE, si
a renuntat la pozitia initiala pe problema conductei,
facand oarecum un pas spre UE si nemultumind (putem
presupune) SUA. Mai devreme sau mai tarziu toate tarile
din zona vor fi puse in fata necesitatii de a alege dintre
"parteneriatul strategic cu SUA" sau "integrarea
europeana" (repetam ca una nu o exclude pe alta, insa
acesti vectori incep sa se indeparteze). Pentru unii, si
deja atitudinea Poloniei a creat precedentul, s-ar parea ca
alegerea este clara, Europa este mai aproape (si
geografic, si ca mentalitate, si comunitate de interese).

Insa aceasta alegere se va face nu reiesind din
"apropierea" geografica. Se pare ca Europa si-a definit
foarte clar pana unde se intinde zona sa de interes
prioritar. Acestea sunt cele 10 state europene invitate sa
negocieze aderarea (fara a lua in consideratie Ciprul si
Malta) si, eventual, Balcanii. Pentru Balcani, dar in
primul rand pentru TECE se va duce "lupta" cu SUA. Or
UE, chiar daca la etapa actuala este gata sa accepte noi
membri saraci, care trebuie sustinuti din contul
contribuabilului occidental, nu va tolera (probabil) daca
acestia vor face jocul altcuiva. Europa isi va arata coltii,
insa nu va misca un deget pentru a-si extinde influenta
(mai departe de o anumita limita - convenabila atat
Rusiei, cat si UE) si spee alte tari, daca aceasta ar
complica eventual relatiile sale cu Rusia.

UE este gata sa accepte o intelegere (chiar si tacita) cu
Rusia. Intelegere care ar fi convenabila ambelor parti.
Prin aceasta intelegere s-ar subintelege delimitarea
sferelor de influenta pe frontierele actualelor state
Asociate la Uniune. UE renunta la orice ambitii (in afara
de cele economice) in zona, in schimbul securitatii sale si
a gazului rusesc. Rusia primeste investitii, dreptul a-si
"promova" interesele nestingherit in CSI.

Moldova si implicit Romania se vor trezi deci
abandonate "Marelui Vecin". De facto, aceasta posibila
"intelegere" deja se realizeaza tacit. De unde probabil se
explica si obstinenta cu care UE ignora eforturile
diplomatiei de la Chisinau de a adera la Pactul de
Stabilitate. In acest context rolul Washingtonului in
sprijinirea intereselor romanesti devine mai important
decat oricand, Statele Unite fiind singura putere care
poate asigura necesarul de securitate atat pentru Romania
cat si pentru Moldova.

Daca UE nu isi va sacrifica interesele economice de
dragul unora din TECE, SUA are resursele necesare
pentru a-si plati influenta politico - militara in zona, si a-
si asuma o anumita confruntare de interese cu Rusia.
Atata timp cat Moscova are interese strategice in
Moldova, Ucraina, Belarusi, UE nu va misca inaceasta
directie. Mai mult, UE ar putea accepta chiar un
compromis cu Rusia in privinta Romaniei, Bulgariei,
Serbiei si (eventual) tarilor Baltice. Pe cand SUA, care
au o politica mai dura si interese in toata lumea, va cauta
sa nu piarda din influenta sa in aceste state.

SUA sustin politic si financiar:
- eforturile de integrare euro-atlantica a Romaniei,
Bulgariei si Statelor Baltice;
-"consolidarea independentei" in aceleasi tari Baltice,
Ucraina;
- retragerea fortelor armate rusesti din Georgia si
Moldova;
- GUUAM-ul impotriva Rusiei;
- lobby pentru traseul sudic de transportare a
hidrocarburilor din Marea Caspica si Asia Centrala (ceea
ce afecteaza enorm interesele economice ale Rusiei, dar
convine Uzbekistanului, Azerbaidjanului, Turciei si,
eventual, Moldovei, Romaniei, Ucrainei).

Spre deosebire de Europa, Statele Unite nu reactioneaza
atat de alergic la frecventele devieri de la calea spre
atingerea "idealului democratic", foarte frecvente in CSI.
Washingtonul isi construieste parteneriatul cu TECE pe
alte principii care reies din alte interese si conceptii.
America este mult mai putin predispusa unui compromis
cu Rusia pe problemele TECE (tarile Europei Centrale si
de Est), decat UE. La Bruxelles necunoscutele ecuatiei
"integrarea europeana" sunt altele decat la Chisinau. Iar
pentru rezolvarea cu succes a acestei ecuatii, europenii
au nevoie de gaz si securitate. Gazul se afla insa in Rusia
iar conceptul de securitatea este diferit in raportul cu
unghiul de perspectiva. Pentru Romania si Moldova
Washingtonul este mai aproape decat Parisul si Berlinul.


Rolul GUUAM in limitarea influentei ruse

Ultima reuniune grupului GUUAM a avut loc la Viena in
zilele de 27 si 28 noiembrie 2000. La intrunirea de lucru
a ministrilor de Externe ai statelor grupului GUUAM a
participat si ministrul adjunct al Afacerilor Externe al
Republicii Moldova, Iurie Leanca iar in final
reprezentantii acestui grup s-au intalnit cu Secretarul de
Stat al SUA. Seful diplomatiei americane a reafirmat
disponibilitatea SUA de a sprijini statele grupului
GUUAM in vederea depasirii dificultatilor cu care
acestea se confrunta in perioada de tranzitie, se anunta in
comunicatul de presa oficial.

GUUAM (organizatie ce reuneste Georgia, Ucraina,
Uzbekistan, Azerbaidjan, Moldova), a aparut la initiativa
Ukrainei pentru a contrabalansa influenta Moscovei in
CSI. Semnificativ este faptul ca celelalte 3 summit-uri
GUUAM de pana acum au avut loc la Strasbourg (1997),
Washington (1999) si New-York (2000).

Romania, iar mai apoi Bulgaria si Polonia si-au
manifestat interesul fata de o eventuala cooperare ori
chiar aderare la GUUAM. GUUAM intotdeauna a trezit
iritarea Rusiei prin insasi existenta sa fie si deoarece
aceasta organizatie reuneste statele CSI, care isi vad
politica lor externa, cat si cea economica, "un pic altfel"
decat o vede Rusia. Crearea GUUAM a fost mai mult un
gest (simbolic, la inceput) prin care se incerca
contracararea dominatiei Moscovei in CSI, si se afirma
ca tarile respective se vad parteneri in egala masura si cu
Occidentul. Formand GUUAM tarile au actionat in
vederea atingerii anumitor obiective:

Georgia urmareste retragerea trupelor rusesti din
Abhazia si Osetia de Sud. Sevardnadze a facut publica
intentia de a Incerca sa adere la NATO dupa 2005 (lucru
foarte greu de infaptuit, insa care are o conotatie anumita
in conditiile relatiilor tensionate dintre Federatia Rusa si
NATO). Fata de problema Ceceniei, Georgia ocupa o
pozitie destul de ambigua. Fiind unicul stat prin care
cecenii pot face legatura cu lumea exterioara Rusiei,
Georgia nu prea a dat dovada de zel in a stopa tranzitul
de arme, de bani si de mercenari din lumea musulmana
spre Cecenia fapt prin care a trezit nemultumirea
Moscovei. Georgia a denuntat acordul despre securitatea
colectiva in CSI.

Ucraina incearca (de 10 ani) sa-si intareasca
"nezalezhnosti" (independenta). Are evidente probleme
cu Rusia in sfera economica (gazul), politica (Crimea,
"anti-moscalismul" in Ucraina de Vest), militara (flota
din Marea Neagra), religioasa (activitatea Uniatilor in
Ucraina de Vest - motiv de relatii incordate dintre
Vatican si Patriarhia Rusiei) etc.

Uzbekistan a aderat in 1999 la GUAM. Acest stat tinde
sa contracareze dominatia Kazahstanului, loial Moscovei
si sustinut de aceasta, in Asia Centrala. Retorica sa se
deosebeste radical de cea Tadjica sau Kirghiza, de
exemplu. Insa in vederea acutizarii problemelor cu
opozitia radical - islamista sustinuta de Talibi,
Uzbekistanul s-ar putea sa aiba nevoie de Rusia, ceea ce
il va exclude probabil din anumite procese politice (nu si
economice) ce vor avea loc in GUUAM.

Azerbaidjan - alaturi de Turkmenistan tara cea mai putin
dependenta de Rusia in CSI. In timpul conflictului din
Karabah, s-a putut debarasa de "ajutorul" pacificator al
armatei rusesti. Urmareste rezolvarea diferendului din
Karabah, acestia din urma fiind fatis sustinuti de
Moscova, chiar de la izbucnirea conflictului in 1988. Are
legaturi prietenesti cu Turcia. In problema cecena a
ocupat o pozitie ostila Moscovei si este in concurenta
acerba cu Rusia in problema constructiei conductei de
petrol de la Marea Caspica spre Marea Neagra pe un
traseu care ocoleste Rusia.

Desigur, pe langa scopurile sus-mentionate un loc aparte
il ocupa dezvoltarea relatiilor economice. In perspectiva
pe termen mediu - dezvoltarea coridorului de transport
Asia-Europa si un "lobby" ca acest coridor sa treaca pe
teritoriul acestor state. Aceasta initiativa vine in directa
contradictie cu eforturile Rusiei de a-si asigura rolul
principal in tranzitul de marfuri pe ruta Asia-Europa.

Efortul GUUAM de a crea o zona de comert liber vine sa
intareasca pozitia acestei organizatii pe acest front. tinta
este, desigur, o scadere a dependentei economice fata de
Rusia - iar est europenii vor avea acces direct, prin acest
coridor la rezervele de gaz (Turkmenistan) si petrol
(Azerbaidjan) din Caucaz si Asia Centrala.

Un alt obiectiv al GUUAM este crearea propriilor forte
pacificatoare, ceea ce este o "sfidare" evidenta a
monopolului Rusiei la acest capitol in tot spatiul CSI
(Georgia, Moldova + baze militare, in Tadjikistan,
Ucraina, Kazahstan, Belarusi). Dorinta statelor GUUAM
este de a-si rezolva singure conflictele locale, fara a
recurge la "asistenta" militara impusa.

Odata cu extinderea GUUAM, ar avea de castigat toate
tarile care participa la aceasta structura regionala.

Aderarea Romaniei si eventual a Bulgariei si Poloniei la
GUUAM ar putea avea urmatoarele beneficii
- in primul rand va duce la cresterea rolului acestei
organizatii regionale;
- extinderea GUUAM peste hotarele CSI, semnificatia
politica a acestui pas inseamna multe, inclusiv pentru
definirea prioritatilor politicii externe a Moldovei;
- crearea unui spatiu economic liber in GUUAM si
aderarea Romaniei si Bulgariei, aceasta va insemna
diversificarea legaturilor economice pentru Moldova, o
reorientare a comertului exterior, fapt foarte important (si
economic dar si ca declaratie de intentii) in conditiile
inceperii negocierilor acestor state cu UE si NATO
(Polonia fiind membra a NATO deja);

GUUAM, cu anumite eforturi de ordin diplomatic, si
gestionat inteligent, ar putea deveni o veriga importanta
in integrarea europeana, mai ales in vederea conceptului
de "integrare pe 2 viteze" inaintat de ministrul de externe
german Joschka Fischer, si in conditiile in care opinia
publica din Europa Occidentala se arata tot mai sceptica
(daca nu ostila) fata de primirea a noi membri (saraci) in
UE. Nu este exclus ca aderarea statelor post-socialiste la
UE sa fie amanata pe o perioada nedefinita, daca in UE
se recurge la un referendum pe problema extinderii. In
acest caz, tarile post-socialiste se vor vedea cointeresate
in a-si gasi si alte modalitati de colaborare regionala.

Acest grup ar putea deveni un factor de stabilitate si
coeziune politica in Europa de Est, contribuind la
procesul de decolonizare a tarilor post-sovietice, care ar
putea deveni ireversibil prin colaborarea (inclusiv si mai
ales militara) intre aceste state.

Replica Rusiei impotriva GUUAM

Crearea grupului neformal GUUAM nu a placut de la
bun inceput Rusiei, din simplul motiv ca statele
regrupate in acest organism nu prea dadeau dovada de
atasamentul cuvenit fata de initiativele fostului stapan de
transformare a CSI-ului intr-unul dintre centrele
"viitoarei lumi multipolare" (la care viseaza strategii din
Kremlin) cu capitala la Moscova. Cu atat mai mult nu i-
au placut Moscovei eforturile de a transforma GUUAM-
ul intr-o structura functionala, institutionalizarea si chiar
extinderea acestuia.

Destul de tensionate au fost si relatiile bilaterale ale
Moscovei cu statele GUUAM, in special cu Georgia,
Ucraina, si intr-o mai mica masura cu Uzbekistan si
Azerbaidjan. Moldova in 2000 s-a purtat foarte cuminte.
Cel mai rau la capitolul "relatii cordiale" cu Moscova au
stat georgienii, care (dupa fapta si rasplata, au zis rusii)
vor calatori in Rusia cu vize. Unici in CSI. Asta este doar
o mica lectie pe viitor dar principalele amenintari pe care
le poate relansa Rusia sunt: Transnistria, Abhazia, Osetia
de Sud, Crimeea, Karabahul de Munte, gazul,
"instabilitatea in Asia Centrala"
In cursul anului 2000, "in vederea intensificarii relatiilor
reciproc avantajoase intre statele CSI" s-a hotarat si
aplicarea unor noi metode de presiuni, cum ar fi:

Pe "Frontul anti Georgia":
- denuntarea de catre Rusia a Acordului de la Biskek,
care prevedea circulatia fara vize intre statele CSI. Pana
la urma, din introducerea regimului de vize are de suferit
doar Georgia. Daca moldovenii se mai duc sa lucreze si
prin Occident (nu doar in Rusia), georgienii nu prea au
aceasta posibilitate, de aceea suprimarea regimului de
libera trecere a frontierelor va fi extrem de dureros
pentru milionul de georgieni care traiesc si lucreaza in
Rusia. Moscova a invocat necesitatea securizarii
frontierelor sale sudice (cu Georgia), prin care rebelii
ceceni faceau legatura cu "lumea exterioara".

Motivul pare un pic cam "rasuflat", pentru ca faza activa
a luptelor in Cecenia e depasita; se afirma ca armatele
ruse controleaza tot (100%) teritoriul Republicii Cecene-
Icikeria (adica si hotarul cu Georgia!), iar georgienii sunt
gata sa coopereze cu militarii rusi pentru a asigura
impermiabilitatea frontierelor. O alta dovada a ipocriziei
acestui pas este "acordarea unilaterala din partea Rusiei a
unui regim preferential de trecere a frontierei locuitorilor
Abhaziei si Osetiei de Sud - aceste doua republici
autoproclamate (si separatiste) sunt cu mult mai
razboinice decat Transnistria. Conform unor date
neoficiale, partea rusa era gata sa semneze un acord de
libera circulatie cu Georgia in schimbul unei revizuiri
considerabile a cursului politicii externe a Tbilisi-ului,
legiferarii si prelungirii prezentei militare ruse in
Georgia.
Presiunile asupra Georgiei s-au facut cu suportul masiv
al mass-mediei rusesti, care, prin "referinte la persoane
sus-puse", dadeau de inteles Tbilisi-ului cam cum ar
trebui sa procedeze pentru a merita bunavointa
negociatorilor rusi.

Pe "Frontul anti-Uzbekistan" (Initiativa Central
Asiatica):
- in ultimii 2 ani, Miscarea Islamica din Uzbekistan
(MIU) a creat probleme autoritatilor din Tashkent, insa
nu au reprezentat un pericol real pentru regimul de la
Tashkent, chiar daca are relatii stranse cu Talibii. Rusiei
ii convine o Asie Centrala instabila, mai bine zis o
instabilitate controlata de Moscova, care ar slabi statele
din Asia Centrala, pe fundalul intaririi suportului militar
acordat generos de Rusia. Actiunile teroriste ale IMU au
fost un prilej foarte prielnic pentru Rusia de a protesta ca
Uzbekistanul nu-si va putea regla problemele interne fara
asistenta militara rusa. Iar pericolul Talibilor este invocat
in permanenta pentru a forta (fara succes deocamdata)
crearea unui bloc militar dominat de Rusia in Asia
Centrala si stationarea armatelor ruse in tarile vizate.
Aceasta idee nu a placut Uzbekistanului si
Turkmenistanului, care s-au declarat oarecum predispusi
sa discute cu Talibii (numai sa fie scutiti de asistenta
militara a unor state vecine).

La auzul acestor declaratii, secretarul Consiliului de
Securitate rus, Serghei Ivanov, a sugerat introducerea
unor sanctiuni impotriva tarilor din Asia Centrala care
vor avea contacte cu talibii (adica Uzbekistan si
Turkmenistan). Se creeaza impresia ca Rusia nu prea
este interesata de instaurarea unui sistem de securitate
relativ stabil in Asia Centrala, care este imposibil fara
includerea in el a Talibilor. tarile din Asia Centrala
prefera sa aiba de a face cu grupari radical islamiste
slabe de genul MIU, decat sa faca fata riscului implicarii
intr-un conflict regional, in care protagonistii ar fi talibii
si Rusia, iar cei care ar avea de suferit - noile state
independente din Asia Centrala. Un atare conflict ar mari
substantial prezenta trupelor ruse in zona in cazul
implicarii militare ruse in ostilitatile dintre Alianta
Nordica (Ahmad Sah Massud) si Miscarea Talibana din
Afganistan.

Despre eventualitatea unei implicari militare a Rusiei in
razboiul civil din Afganistan (care dureaza de peste 20
de ani) se vorbeste tot mai des la Moscova. Cateva luni
in urma, posturile TV rusesti au aratat chiar un pic de
show "a la CNN", in care rusii au tras "focuri de artificii"
in directia talibilor la frontiera afgano-tadjika, iar
reprezentantul presedintelui Putin nu a exclus "initierea
unor atacuri aeriene" preventive asupra talibanilor, pe
tipicul procedurii utilizate de americani in Irak.

Cateva detalii: Uzbekistanul si Turkmenistanul au
frontiera comuna cu Afganistanul (controlat in proportie
de 90% de talibi). Aceste regiuni au fost relativ calme.
Incursiunile MIU ( sustinute de talibi) in Uzbekistan si
Kirghizstan nu au fost facute de pe teritoriile controlate
de talibi, cum ar fi fost logic, ci de pe teritoriul
Tadjikistanului, controlat de trupele rusesti.

Pe "Frontul anti-Ucraina":
- prin constructia unei noi conducte de gaz ce ar ocoli
Ucraina, Kievul s-ar putea lipsi de veniturile ce le are de
la tranzitul de gaz rusesc spre Occident. Autoritatile
ucrainene au si dat primele semnale de "reconciliere".
Kucima l-a demis pe Ministrul de Externe neagreat de
Moscova, Boris Tarasiuk, pentru ca "politica sa exclusiv
pro-occidentala nu a dat rezultatele dorite". Din
administratia presedintelui Kucima, se fac auzite
declaratii solemne despre "parteneriatul strategic" dintre
Rusia si Ucraina, se sugereaza (de la Kiev) privatizarea
conductelor de gaz de catre companiile rusesti, se fac
promisiuni ca nici un metru cub de gaz nu va mai
disparea (nu va fi furat) in timpul tranzitului pe teritoriul
ucrainean etc.

Frontul deschis la Tiraspol:
- Replica separatistilor a fost organizarea in zilele de 20-
22 noiembrie 2000, la Tiraspol, a reuniunii "ministrilor
de externe" ai republicilor separatiste Karabahul de
Munte, Abhazia, Osetia de Nord si Transnistria, actiune
considerata drept o sfidare a organismelor internationale.
Moldova s-a marginit sa inainteze oficial o nota de
protest statelor implicate in reglementarea conflictului
transnistrean, Ucraina si Federatia Rusa precum si
guvernelor statelor ex-sovietice pe teritoriul carora au
fost create formatiuni separatiste, Georgia si
Azerbaidjan.

Pentru a arata cat mai clar cum stau lucrurile si pentru a
sublinia paternitatea initiativei de la Tiraspol Kremnlinul
l-a invitat pe Smirnov la Moscova, imediat dupa
reuniunea de la Tiraspol. Smirnov s-a intalnit cu
secretarul Consiliului de Securitate al Federatiei Ruse,
Igor Ivanov iar Consiliul de Securitate al Federatiei Ruse
a comunicat prin gura lui Smirnov ca este ingrijorat de
"tergiversarea procesului de negocieri dintre Chisinau si
Tiraspol, determinata de alegerile prezidentiale din
Republica Moldova". Pe aceeasi tema Igor Smirnov a
fost si purtatorul de cuvant al lui Evgheni Primakov, care
i-ar fi spus lui, Smirnovului, ca lipsa actiunilor din partea
Comisiei de stat a Federatiei Ruse pe care o conduce este
determinata de procesele politice din Republica Moldova
si de alegerile noului presedinte de la Chisinau. Cu alte
cuvinte cu ipocrizia tipica reprezentantilor rusi, vina
taraganarii procesului de retragere a armamentului
apartine altora, nu Rusiei.

"Intalnirea de la Tiraspol a pretinsilor "ministri" ai
afacerilor externe a avut loc sub genericul coalizarii si
cooperarii "fortelor" sanatoase din CSI, in vederea
"promovarii intereselor republicilor nerecunoscute"
(Cecenia nerecunoscuta nu a fost invitata) si pentru a nu
permite "anihilarea acestor forme de exprimare a vointei
popoarelor". Unul dintre scopurile acestei intruniri de la
Tiraspol a fost crearea unui mecanism de conlucrare intre
republicile separatiste care sa neutralizeze GUUAM-ului,
cel putin in forma sa actuala. Sa nu uitam ca toti
participantii la intrunire reprezentau separatistii din 3
state GUUAM.

Si totusi, din momentul in care Rusia va pune in
functiune instrumentele de presiune (cazul Georgia si
Ucraina), ea se va lipsi totodata de ele. In viitorul
apropiat Moscova nu va mai avea de unde sa priveze
Kievul de inca o conducta de gaz, sau inca vreo
posibilitate de limitare a circulatiei cetatenilor georgieni
pe teritoriul sau. Totodata, acesti pasi mai inseamna si o
punere in garda pentru Moldova, Uzbekistan sau
Azerbaidjan, care, pe langa faptul ca vor sti pana unde
poate merge Rusia pentru a-si impune vointa, ar putea
incerca minimizarea pe viitor al impactului unor atare
actiuni modeland anumite situati si incercand sa-si puna
la punct o eventuala "strategie anti-criza" in cazul unor
posibile tensiuni cu Moscova.

Noi tensiuni dintre Moldova si Rusia sunt inevitabile: cel
putin catre iarna 2002-2003, cand Rusia, sigur, nu va
reusi sa-si retraga armamentul din Transnistria. Daca
insa Moldova va fi controlata politic de Moscova,
probabil ca nu vor mai fi nici un fel de tensiuni. Doar
daca se vor implica organismele internationale.

Eforturile Rusiei de a "alinia" tarile CSI prin presiuni
externe mai degraba vor avea un efect invers celui dorit
si vor genera o reactie de repulsie (nu pe fata, dar de
lunga durata) in statele CSI, care nu vor sa fie niste
simpli ostatici ale unor interese straine, si vor cauta sa
activeze instrumentele de colaborare regionala (CEMN,
GUUAM etc.). Rusia are ca arma utilizarea minoritatii
sale din interiorul statelor respective si crearea unor
retele de sprijin formate la nivelul clasei politice
obediente, prin intemediul careia lucreaza cu destula
eficienta Rusia in "laboratorul" Moldova.
Extinderea atributelor de securitate ale Rusiei in CSI prin Centrul de lupta antitero


Crearea de catre Rusia a Centrului Antitero este una dintre replicile evidente la adresa grupului
de tari GUUAM. Acordul privind crearea Centrului semnat, anul trecut la Minsk, de Rusia si alte
10 state CSI, a generat grave divergente intre grupul de tari GUUAM (Georgia, Ucraina,
Uzbekistan, Azerbaidjan, Moldova) si Rusia care a fortat crearea acestui centru. Tarile GUUAM
au dat dovada de rezerve serioase la acest summit, luand in considerare o eventuala utilizare a
Centrului de catre Kremlin in propriile sale interese.
Rusia foloseste motivatia pericolului terorismului pentru a-si mentine trupele in unele state
independente; deasemenea Moscova nu prea face diferenta dintre civilii fara nici o vina si
combatantii in Cecenia. Intelesul termenului de "terorism" pentru Moscova si practicile sale
antiteroriste difera substantial fata de interpretarea de catre Occident a acestor definitii.

Statele GUUAM au facut tot posibilul pentru a limita prerogativele, resursele si mandatul
Centrului Anti-tero. Aceste tari au facut tot posibilul pentru a nu autoriza Centrul cu dreptul de a
efectua operatiuni secrete pe teritoriul statelor CSI si pentru a nu subordona propriile servicii
secrete acestui Centru. Chiar si cei mai apropiati aliati ai Rusiei, Tadjikistan si Bielorusia, au
refuzat sa participe la finantarea Centrului. Un alt aliat al Rusiei, Armenia, s-a angajat sa finateze
doar 3% din bugetul Centrului, pe cand Rusia - 50%.

Moscova ar putea sa consolideze Centrul prin finantare unilaterala de la bugetul Rusiei a unor
operatiuni care s-ar petrece sub mandatul centrului. Insa acest fapt ar demonstra fara echivoc ca
Centrul este un instrument al politicii nationale ruse - ceea ce ar indeparta si mai mult statele
GUUAM de Moscova.

Centrul a fost insarcinat cu crearea unei baze de date asupra "organizatiilor teroriste
internationale, structurii, liderilor si surselor lor de finantare". Insa, se pare ca informatia
acordata de Centru va fi extrem de selectiva. Este usor de presupus ca Centrul "nu va dispune" de
informatie privind antrenarea lui Shamil Basaev si a altor sute de teroristi ceceni de catre
Serviciul de Informatii al Armatei (GRU) in 1993, cu scopul de a fi trimisi in republica
separatista Abhazia sa lupte cu fortele legitime georgiene. In arhiva Centrului vor lipsi si
informatiile despre cooperarea trupelor ruse si tadjice cu teroristii din Miscarea Islamica din
Uzbekistan in 1999 si 2000.

Centrul nu va da informatii nici despre trimiterea de catre serviciile secrete ruse a ofiterilor KGB
si OMON in Transnistria. Acei ofiteri pana astazi sunt controlati de catre Vladimir Antiufeev,
care este si acum cautat de justitia din Letonia pentru crimele comise in 1991. In concluzie,
centrul nu va divulga rolul serviciilor secrete ruse in provocarea instabilitatii in CSI printr-un
terorism manipulat in interesele Moscovei.

Tarile GUUAM, cu exceptia Moldovei, au conditionat participarea la operatiunile Centrului cu
conditia ca acestea sa corespunda legislatiilor si intereselor nationale. Desi aceste state sunt
interesate in prevenirea terorismului, ele au avut ocazia sa sufere din cauza aplicarii selective a
conceptului de terorism de catre Moscova. Pentru a face fata terorismului, GUUAM prefera sa
conteze pe asistenta organizatiilor internationale si a Occidentului in general.

Participarea Moldovei la centrul Anti-tero contravine principiilor declarate de participare in CSI.
Pana acum Moldova a evitat sa faca parte din structurile militare, acum insa odata cu semnarea
acordului privind Centrul Anti-tero, Moldova se implica in CSI mai mult decat economic sau
politic. Chiar daca putem accepta ideeea ca Moldova participa la Centrul Anti-tero in cadrul
vreunui targ cu Rusia (de exemplu privind crearea unei piete libere CSI, sau anumite cedari pe
problema Transnistriei), rezultatul nu este vizibil. Chisinaul ofera posibilitatea (teoretica
deocamdata) unor servicii secrete din CSI sa actioneze legal pe teritoriul sau sub mandatul
Centrului. Adica, teoretic, exista posibilitatea ca serviciile secrete ruse sau ucrainene sa
intreprinda legal, cu autorizatia Centrului, actiuni "anti-teroriste" impotriva unor pretinsi
"teroristi" pe teritoriul Moldovei, spre exemplu. Ilie Ilascu tot de "terorism" a fost acuzat si
condamnat, doar ca atunci ilegalitatea celor intreprinse de Tiraspol era incontestabila, acum insa
s-ar putea sa nu fie. In plus activitatile antiteroriste presupun utilizarea unui impoartant aparat
informativ care va avea cale libera de actiune pe teritoriul Moldovei de acum incolo, in deplina
legalitate.

Cea mai buna dovada a importantei acordate Moldovei in acest context este prezenta la Chisinau,
in perioada 14 - 15 februarie, in mijlocul campaniei electorale, a marelui sef al FSB, Serviciul
Federal de Securitate al Rusiei. Nikolai Patrusev s-a intalnit cu Lucinschi, dupa ce a trecut prin
Tiraspol si a semnat, impreuna cu Valeriu Pasat, seful SIS, serviciul de Informatii si Securitate al
Moldovei un document care consfinteste cadrul de colaborare dintre cele doua servicii.
Colaborare este mult spus, deoarece SIS este compus in mare parte tot din fosti ofiteri ai KGB.
Un termen mai potrivit ar fi subordonare, iar protocolul asigura in primul rand cadrul legal de
actiune a aparatului de informatii al Rusiei pe teritoriul Moldovei, evident "in scopul prevenirii
terorismului, contrabandei si al criminalitatii organizate".

Mai mult, Nikolai Patrusev I-a anuntat pe Lucinschi ca a "recomandat" - a se intelege ordonat -
serviciilor speciale transnistrene "sa stabileasca relatii de colaborare cu Chisinaul", ceea ce
inseamna ca structura retelei ex-KGB va actiona unitar pe intreg teritoriul Moldovei, indiferent
de separatia dintre Tiraspol si Chisinau. Un alt aspect interesant este declaratia sefului FSB cu
privire la armamentul aflat in Transnistria. Potrivit acestuia "integritatea si securitatea
patrimoniului militar vor fi asigurate de institutia sa" aspect cel putin ciudat daca avem in vedere
faptul ca tehnica militara si efectivele sunt in grija Armatei iar nu a FSB. Se poate afirma ca
aceasta precizare indica o extindere a atributiilor FSB, si deoarece paza patrimoniului militar
presupune, nu-i asa ?, un personal numeros si calificat, iata si justificarea oficiala a prezentei
unui numar sporit de cadre ale serviciului in regiune. Intra-devar, dupa cum anunta publicatia
(recunoscuta a fi oficios al KGB) "Nezavisimaia Gazeta" inca din luna august a anului trecut,
"Moldova, in pofida dimensiunilor sale mici si a posibilitatilor corespunzatoare, devine pentru
Rusia unul din punctele cheie in CSI." Pina una alta Moldova este pe cale sa devina capul de pod
al aparatului de informatii al Rusiei si principala cale de acces in Romania, respectiv, in Uniunea
Europeana. Sute de mii de cetateni rusi au posibilitatea de a-si obtine cetatenia romana, fara prea
mare dificultate.

Din 15 martie 2000 cetatenia romana se poate obtine de la Inspectoratele Judetene de Politie nu
doar de la oficiul consular din Chisinau. In temeiul articolului 37 din Legea nr. 21/1991, cererile
se pot depune si la sediile serviciilor teritoriale de pasapoarte, straini si probleme de migrari din
judetele Bacau, Botosani, Braila, Galati, Iasi, Suceava si Vaslui. Pentru dobandirea cetateniei
romane este necesar, practic, un singur act care sa ateste ca solicitantul este de origine romana.
Pentru persoanele nascute in perioada in care Basarabia a fost parte integranta a statului roman,
procedura este simpla, deoarece atat in certificatul de nastere, de botez si de casatorie este
specificata cetatenia romana.

Nu persoanele de peste 60 de ani se inghesuie insa sa-si obtina cetatenia. Orice rus sau ucrainean
nascut dupa 1944, care vrea sa capete si cetatenie romana o poate obtine foarte usor prin
achizitionarea acte doveditoare ca solicitantul provine dintr-o familie romaneasca: certificatul de
nastere al parintilor, sau chiar al bunicilor, certificate de deces, de casatorie, de botez - care sunt
eliberate ori de functionarii predispusi la mita ai primariilor ori de catre parohii. Se estimeaza ca
un numar de 150 000 de cetateni moldoveni au dobandit si cetatenia romana, desi Moldova nu
permite dubla cetatenie, tocmai pentru a nu se trezi cu cateva sute de mii de romani cu drept de
vot ca traverseaza Prutul la alegeri. Romania insa si-a asigurat atat votantI suplimentari cat si rol
de placa turnanta a serviciilor rusesti, dar si a structurilor criminale (care de altfel se confunda
deseori cu membrii serviciilor) pentru care legea romaneasca privind redobandirea cetateniei este
o mana cereasca. Visul oricarei structuri informative este gasirea unor modalitati legale de
mascare a identitatii care sa asigure infiltrarea cu acte in regula ori actiunea informativa sub
steag strain.


Noua doctrina de securitate a Rusiei

Premize ale reeditarii razboiului rece

Dezmembrarea U.R.S.S. si retragerea strategica, de 1.400 km, a trupelor sovietice din Europa
Centrala si de Est avea sa surprinda lumea occidentala in postura unui spectator stupefiat.
Aceasta "miscare strategica" a U.R.S.S. a determinat izbucnirea valului de revolutii din 1989,
care au dus la modificarea echilibrului de putere, la disparitia bipolaritatii si la aparitia de noi
centre de putere.
In acest haos geopolitic, generat de sfarsitul razboiului rece, se desfasoara un amplu proces de
redefinire a raporturilor internationale, cu implicatii directe asupra securitatii europene si
mondiale. In ce-o priveste, la inceput de secol 21, Rusia traverseaza una dintre cele mai delicate
etape ale istoriei sale. In timp ce Uniunea Sovietica era o superputere cu interese globale, Rusia
este nevoita sa-si rezume pretentiile la statutul de mare putere cu interese regionale, statut
amenintat in primul rand de vecinii apropiati.

Criza economica, nereglementarea relatiilor intre centru si o parte a periferiei, amenintarea cu
dezintegrarea teritoriala sau, in orice caz, rezistenta la procesele de reintegrare pe teritoriul C.S.I.,
necesitatea politica de sedimentare a pozitiei sale de mare putere independenta pe esichierul
international, temerile ca Federatia Rusa va intra in economia mondiala preponderent prin
materiile ei prime, in vreme ce alte mari puteri se manifesta deja ca puteri ale stiintei, ca
producatoare de tehnologie inalta - toate acestea sunt trasaturi ale unei perioade dificile.

Razboiul din Kosovo si izgonirea Rusiei din regiunea sud-est europeana a determinat Rusia sa
caute incheierea unor aliante cu China si cu Iranul pentru a contracara puterea hegemonica a
Statelor Unite. Acum ea incearca sa restabileasca relatiile sale cu Coreea de Nord si cu
Vietnamul. Toate aceste state pot fi folosite ca parghii de presiune asupra Vestului in regiuni de
importanta globala: Golful Persic, apoi triunghiul China-Coreea-Japonia si de-a lungul rutelor
navale din sud-estul Asiei.

Kosovo reprezinta poarta de intrare in regiuni de interes primordial pentru occidentali - conflictul
arabo-izraelian, Irakul si Iranul, Afganistanul, Caspica si Transcaucazia. Intrarea NATO in
Balcani a plasat Occidentul la usa unor resurse atat de uriase incat ar putea insemna zeci de ani
de bunastare economica pentru membrii Aliantei. Stabilitatea in Europa de Sud este esentiala
pentru protejarea intereselor occidentale si reducerea pericolelor care vin de departe, din Est.
Prezenta militara a S.U.A. In zona Kosovo, impreuna cu alte state europene membre ale
N.A.T.O., dar si in Albania si Macedonia, unde au fost instalate antene militare americane,
provoaca ingrijorare la Ministerul Apararii din Moscova.

Perspectiva extinderii N.A.T.O. spre est a redesteptat interesul Rusiei fata de Orientul Mijlociu si
Asia Centrala, ducand la implicarea sa crescanda in aceste regiuni. Livrarile de arme si
tehnologie militara au constituit si constituie principalul mijloc de promovare a intereselor
politice si strategice ruse in Orientul Mijlociu.

Rusia a exportat in anul 2000 armament in valoare de aproximativ 4 miliarde dolari, suma care
constituie un record pentru Rusia. Comparativ, din vanzarile de armament au fost obtinute 2,5
miliarde dolari in 1998 si 3,5 miliarde in 1999. Cel putin conform estimarilor oficiale. Piata reala,
apreciaza unele surse, este de trei - patru ori mai mare. Rusia, al patrulea furnizor de arme din
lume, dupa SUA, Marea Britanie si Franta, a facut eforturi, urmate de succese, in ultimii ani,
pentru a-si mari segmentul de piata in acest sector.

Astfel, ea a anuntat recent reluarea vanzarilor de arme in Iran, in dauna Washington-ului. India
deasemenea este aproape in intregime inarmata de Rusia. Conform oficialilor companiei
"Rosoboronexport", nascuta din fuziunea "Rosvoorujenie" si "Promexport", care controleaza
exporturile de armament ale tarii, India a achizitionat o treime din armele exportate in cursul
anului 2000. India si Rusia au semnat, inca din decembrie 1991, un contract in valoare de peste 3
miliarde dolari, unul dintre cele mai importante de la destramarea fostei Uniuni Sovietice, care se
refera la producerea, sub licenta, a 140 de avioane de vanatoare Suhoi SU-30MKI, intr-un
interval de 17 ani.

In data de 7 februarie, seful CIA, George Tenet, a afirmat, in cadrul unei audieri in fata U.S.
Senate Select Committee on Intelligence, ca Rusia de astazi, respectiv directia politicii sale
externe din momentul aparitiei in fruntea statului a echipei lui Vladimir Putin, ofera motive
serioase de ingrijorare comunitatii de informatii a Statelor Unite.

Cea mai importanta amenintare impotriva hegemoniei Statelor Unite nu provine doar din
domeniul actiunilor de militare si de spionaj ale Rusiei, ci mai ales din actiunile diplomatice
declansate de administratia Putin in scopul accentuarii unei sciziuni intre Europa si Statele Unite.
Europenii tind sa devina "aliati suspecti" pentru Washington situatie care va fi exploatata si
fructificata de Putin, impotriva intereselor americane.

Rusia isi foloseste comertul de armament si exportul de tehnologie pentru a reface legaturile cu
China, India si Iran, in scopul diminuarii influentei americane in lume, reincepand astfel
traditionala competitie a marilor puteri.

Pe langa aceasta miscare strategica se adauga reorientarea asupra fostelor republici sovietice.
seful CIA s-a referit in acest context la "utilizarea de presiuni tactice asupra Georgiei" si la
santajul la adresa Moldovei unde Rusia "conditioneaza retragerea fortelor militare de pe teritoriul
tarii de achitarea datoriilor in domeniul energetic".

Prestigioasa agentie privata de informatii STRATFOR, cu sediul in Texas, atragea atentia, la
inceputul lunii februarie, asupra unei interesante reorientari in domeniul militar pe care se
presupune ca ar urma s-o execute Putin in scurt timp, interpretata de STRATFOR ca un indiciu
al accentuarii rolulului armamentului nuclear in doctrina militara a Rusiei.

Informatia de la care pleca analiza STRATFOR era ca Putin intentioneaza sa-l inlocuiasca pe
seful Marelui Stat Major, generalul Anatoli Kvasnin, cel care initiase, la inceputul anului 2000
un plan de dezvoltare a capacitatii militare a Rusiei punand accentul pe modernizarea
armamentului conventional. Conceptia lui Kvasnin era ca principalele amenintari la adresa
Rusiei isi au ca sursa zonele invecinate astfel ca armamentul nuclear nu ar reprezenta o optiune.
La acea vreme se parea ca Kvasnin a castigat in disputa cu Ministrul Apararii, Igor Sergheev,
care este reprezentantul unui curent de opinie militar ce considera ca Rusia trebuie sa puna
accent pe sistemul nuclear strategic, mai vast dar mai putin performant decat al Statelor Unite,
dar nu mai putin amenintator.

Relansarea de catre noua administratie americana a programului National Ballistic Missile
Defense a readus pe primul plan conceptia adversarilor lui Kvasnin, de intarire a rolului corpului
Fotelor de Rachete Strategice, al carei comandant sef a fost Igor Sergheev. Sergheev considera
ca echilibrul intre superputeri si descurajarea ripostei nu poate fi asigurat decat prin cresterea
potentialului nuclear si a cerut marirea cheltuielilor in domeniul bugetului militar si directionarea
acestora in favoarea arsenalului nuclear.

Pe scurt, daca analizele STRATFOR se confirma, inseamna ca vom asista la o reeditare a
razboiului rece, cu toate consecintele politice ce decurg de aici. In ce priveste Moldova, ca orice
zona de frontiera inzestrata cu o baza militara avansata, este de presupus ca va deveni mai
importanta decat pana acum pentru Rusia.

Provocarea caspica

Regiunea caspica, pana mai ieri un lac sovieto-iranian, are o crescuta importanta globala. Acest
spatiu caspic reprezinta al treilea mare bazin petrolifer al lumii, dupa Golful Persic si Siberia,
fiind in acelasi timp o "Mecca a petrolului", loc de pelerinaj pentru presedinti de state, magnati ai
petrolului si ai finantei mondiale, un punct de convergenta si disputa ai celor doi mari actori ai
scenei relatiilor internationale: S.U.A. si Federatia Rusa.

Astazi, sudul Asiei Centrale traieste in miscarea curentelor politico-religioase ale Orientului
Mijlociu, in timp ce nordul este aspirat de lumea siberiana. Asia Centrala a redevenit un mare
actor al relatiilor internationale iar aceasta regiune, inca necunoscuta europenilor in mare parte,
va capata o importanta hotaratoare, din punct de vedere geopolitic si geostrategic, gratie
populatiei sale musulmane si apropierii strategice de Orientul Mijlociu si Asia de Sud.

Potentialul regiunii este imens. Potrivit Adminstratiei americane de Informare in materie de
Energie din cadrul Departamentului de Stat al Energiei, potentialul energetic combinat al
rezervelor Azerbaijanului, Kazakstanului si Turkmenistanului ajunge la o cifra ce variaza intre
16 si 19 miliarde barili de petrol si de la 139 la 334 trilioane de metri cubi de gaz natural. Unele
estimari sustin ca in zona rezervele de petrol sunt cuprinse intre 42 si 200 miliarde barili. Per
total, potentialul regiunii rivalizeaza cu cel al Golfului Persic.

Moscova are mari interese strategice in Asia Centrala. Retragerea fortelor militare rusesti ar
favoriza cresterea puterii fortelor islamice care ar putea ameninta apoi Rusia in interiorul
frontierelor sale. O zona de securitate constituita din state tampon este indispensabila.
Evenimentele din Caucaz, incercarea de infiintare, in Cecenia, a unui stat sustinut de tari
islamice pe teritoriul Rusiei reprezentau o provocare majora, care daca ar fi fost finalizata ar fi
dus la separarea Transcaucazului de Rusia, blocand accesul la Asia Centrala.

Lupta pentru controlul, exploatarea si transportul energiei va deveni tema principala a
confruntarii surde dintre Rusia, cea care detine accesul la resurse si lumea Occidentala, respectiv
Statele Unite, marcate de o nesatioasa foame de energie. Evolutia geopolitica a Federatiei Ruse
in ultimul an demonstreaza ca occidentalizarea Rusiei a dat gres, iar Moscova nu va mai juca
dupa regulile Vestului. Rusia respinge modelul unei lumi unipolare, dominata de S.U.A. si se
pregateste sa ridice din nou manusa confruntarii cu Statele Unite.

Replica Rusiei o constituie noul concept al securitatii sale nationale, prin care se face posibila
recurgerea la armele nucleare nu numai in cazuri extreme. Noua doctrina permite utilizarea
tuturor fortelor si echipamentelor de care dispune tara, inclusiv a armelor nucleare, daca trebuie
respinsa o agresiune armata, iar toate celelalte mijloace de reglementare a crizei au fost epuizate
sau s-au dovedit ineficiente. Amenintarea cu arma nucleara, intimidarea strategica specifica
perioadei razboiului rece revine astfel in politica mondiala.

Noul concept a fost elaborat, se motiveaza, in conditiile in care un numar de state incearca sa
slabeasca si sa marginalizeze Rusia. Un alt principiu de baza al doctrinei consta in utilizarea
fortei pentru solutionarea tulburarilor interne. Pe de alta parte, in vederea contracararii Statelor
Unite, Rusia a reactivat mai vechiul triunghi strategic Rusia-China-S.U.A. si cauta sa-si extinda
influenta directa asupra Eurasiei.

Dupa volumul P.I.B., economia Chinei, care in 1991 se situa pe locul 10 in lume, a ajuns, in
1997, pe locul 7, dupa S.U.A., Japonia, Germania, Franta, Italia si Marea Britanie. Intre 1979 si
1997 ritmul de crestere al P.I.B.-ului chinez a fost de 9,8% pe an, conferindu-se astfel Chinei o
pozitie privilegiata in arena relatiilor economice si politice internationale. Intre 1979 si 1997,
volumul total al investitiilor directe de capital strain a insumat peste 220 miliarde dolari S.U.A.,
iar imprumuturile primite de China s-au ridicat la 139 miliarde dolari. 300 din cele mai mari 500
de companii multinationale din lume au investit in China, fiind create peste 300.000 de
intreprinderi cu investitii straine, care furnizeaza peste 14% din productia industriala a tarii.

Previziunile Bancii Mondiale pentru anul 2020 situeaza China, cu un P.I.B. de 20.004 milioane
dolari, pe primul loc in lume, urmata de S.U.A. cu 13.470, Japonia cu 5.052, India cu 4.802,
Indonezia cu 4.157, Coreea de Sud cu 3.412, Germania cu 2.687 etc. Se poate concluziona ca in
perspectiva mileniului III vor avea loc mutatii majore in raporturile de putere economica si, drept
urmare, in raporturile de putere militara pe plan mondial.

Dupa agresiunea N.A.T.O. asupra Iugoslaviei, Rusia a vandut Chinei tehnologie militara
performanta. Au crescut raporturile ruso-chineze de colaborare in domenii care deocamdata nu
figureaza pe lista armamentelor, ca de pilda, rachetele si tehnologiile spatiale. La inceputul lunii
martie 2000 Rusia a convenit sa sprijine China in crearea unei statii spatiale orbitale.

Parteneriatul ruso-chinez a atins un nivel de cooperare de neimaginat numai cu un deceniu in
urma. Frontiera care separa cele doua tari a fost stabilita definitiv, eliminandu-se astfel una din
principalele surse de tensiune din relatiile bilaterale. China a cumparat echipament militar rusesc
in valoare de miliarde de dolari, de la avioanele de lupta SU-27 pana la cele mai moderne nave
de lupta achizitionate in 1999. China are bani, dar nu dispune de tehnologie si personal calificat.
Rusia are oameni de stiinta cu inalta calificare, dar nu dispune de bani. In perspectiva mileniului
III, China ar putea furniza nu numai fondurile necesare pentru cercetare si dezvoltare, dar si o
piata gigantica, dupa ce armele ies de pe linia de fabricatie.

Rusia nu poate ramane indiferenta la concentrarea la flancul sudic al C.S.I. a unor state care sunt
pe cale de a deveni baze NATO, ar putea detine arme de distrugere in masa sau care doresc sa
achizitioneze astfel de arme, intr-un context care ofera toate variantele instabilitatii, de la
tensiuni etnice, pana la contestatii teritoriale, de la integrismul religios, la imperialismele
regionale. Analizand evenimentele din Cecenia, evolutiile politico-diplomatice ale Rusiei fata de
Statele Unite, Uniunea Europeana si China, devine evident ca Moscova nu va permite cu nici un
pret dezintegrarea Federatiei Ruse si va continua procesul de revenire, pe diferite cai, la vechile
frontiere ale U.R.S.S.

Moldova, aflata in flancul sudic si considerata zona tampon deopotriva de NATO si de Rusia se
va afla vrand nevrand comprimata intre doua puternice campuri de forta, cu putine sanse de a-si
gasi o cale de iesire in absenta unei noi orientari a sovaielnicei sale politicii externe si fara
sprijinul Romaniei. Cu cat Rusia se indeparta mai mult de Occident, cu atat era mai necesara o
declaratie de intentii pro-europeana fara ambiguitati de la Chisinau. De la un moment dat insa, ca
urmare a politicii sale mult prea obedienta Moscovei, Moldova a incetat sa mai prezinte vreun
interes deosebit atat pentru Bruxelles, si chiar mai mult, pentru Bucuresti. Moldova nu este
membru asociat la UE. Importanta sa pentru securitatea Rusiei este mai mare decat insemnatatea
Moldovei pentru Europa, ceea ce inseamna ca Moldova trebuie sa se rupa singura de Rusia, fara
a conta prea mult, la inceput, pe tarile europene.

O dovada ca Rusia ia in serios ceea ce considera a fi spatiul sau de securitate este si ceea ce se
intampla acum la Chisinau din punct de vedere politic, unde interventia Moscovei este deja
vizibila, pe fata. Noua configuratie politica a Republicii Moldova va fi aceea care va conveni
Rusiei, iar viitoarea Coalitie de guvernare este deja stabilita. Legile care urmeaza sa fie adoptate
de urgenta de viitorul Parlament sunt gata scrise, nu trebuie decat traduse din rusa, iar una dintre
acestea va avea in vedere statutul bazelor militare rusesti pe teritoriul Moldovei.
Pe scurt Rusia si-a luat inapoi jucaria si a lasat Romaniei podurile de flori.

Si ca sa nu ramanem nelamuriti ne-a trimis si un mesaj in clar:
"S Rossiei na veciniie vremena!"