Nu de mult, mi se pare, mi s-a elucidat misterul cu melancolia toamnei.

Adica pana
acum (si voi f si de acum inainte cred) eram uimit cat de clare au ramas peisajele de
toamna in mintea mea, si cred ca mi-au ramas intiparite chiar in sufet. Cerul atat de
senin, cu soarele caldut, fara pretentii de canicula, aerul deja mai "decis" si totul pe
pamant colorat in cele mai frumoase culori ale focului. Aerul asa de dulce poarta o
nostalgie care nu se uita niciodata. rairile si gandurile din momentele cand ochii mei
sunt prinsi de natura toamnei raman legate de inima. !irosul super" al rodului
ramane sa declanse#e oricand, si peste #eci de ani, aceleasi trairi intense. Cartile
citite in timpul toamnei au ramas scrise cu litere de aur tot in sufetul meu si multe
altele pastrate ca cel mai frumos mi$aj video ruland pe retina mea si in acelasi timp
pe ecranul constiintei. %igur stii si tu cum e toamna..
&i "ine, cum #iceam, nu de mult in mintea mea a rasarit asa de clar e$plicatia pentru
atmosfera asta de poveste, dar mai ales pentru nostalgia toamnei. oamna in primul
rand inseamna rod, maturitate, intampinarea atingerii telului pentru care s-a
desfasurat un ciclu complet de e$istenta. 'e asemenea, fecare particula, atom, care
au fost create de 'umne#eu pentru a da fata lumilor, are constiinta. Asta e cheia
tuturor amalgamurilor care ne im"ata sufetul toamna.. & vocea sufetelor din natura
care se sting. & toamna, deci ele au trait si au ajuns in pragul desavarsirii lor iar acum
e timpul sa se stinga si plang, pentru ca oh( ce dulce a fost viata, ce reali#are sa
traiesti pentru a-ti atinge scopul. %i curand aceste constiinte se vor uni din nou cu
Constiinta care le-a creat, cu Creatorul suprem, cu cel fara de inceput si fara de
sfarsit, cu cel care e dincolo de idee, dincolo de adevar, dincolo de Alfa si )mega, de
ot si de Neant. 'e aici i#voraste grandoarea toamnei. & cel mai inaltator varf al
trairilor transcedentale* sa stii ca te alaturi cosmogoniei supreme, sa fi primit in
trupul celui care ti-a dat scanteia eterna si in acelasi timp sa il ai pe marele +arinte in
sufetul tau totdeauna. & mare taina prin care ne e dat sa avem chiar in fata ochilor,
si de atatea ori intr-o viata, esenta vietii si o e$emplifcare atat de o"iectiva a misiunii
sufetului intrupat. %i nu poate decat sa ne inspire in lunga noastra cautare.. Ne e
de#valuit momentul ultim, acel moment pe care speram sa il atingem si sa il
adaugam cu mandrie si cu demnitate la lungul sir al e$istentelor prin care am
stra"atut lumile in cautarea a"solutului suprem.