Cerbul privindu-se n ap La Fontaine

1
Cerbul privindu Cerbul privindu Cerbul privindu Cerbul privindu- -- -se n ap se n ap se n ap se n ap
Privindu-se ntr-un izvor de-o limpezime rar,
Un cerb, odinioar,
i luda podoaba coarnelor bogat,
Dar se gndea cum sufer - i nu o dat -
C-i sunt picioarele ca nite fuse,
A cror subirime n ap se pierduse.
"De la picioare pn'la cretet ce disproporie - trist
Spune -
Vzndu-le n unde umbra. naltelor lstare
Le poate-atinge vrful cununa mea minune.
n schimb, picioarele nu-mi fac deloc onoare."
Abia-i spusese c nu poate acest ponos s-ndure
C a zrit un cine-lup, de vntoare,
i, ca atare,
A trebuit neaprat s se ascund n pdure.
Dar coarnele i fur-acum
O piedic printre copaci, n drum,
mpotrivindu-se efortului pe care
Spre a-l salva-l fceau subirele picioare.
Trecu atunci prin mintea-i un gnd cu totul nou:
S blesteme podoaba, al cerului cadou.

Cerbul privindu-se n ap La Fontaine

2
Exagerm ce e frumos, dispreuim ce e util,
Cu toate c frumosul ne-aduce-adesea jale;
i ponegrise cerbul tot ce-l fcea agil
i-i ludase tocmai o stavil n cale.