Sunteți pe pagina 1din 3

Gibson gi Walk ,,Prdpastia vizuald"

Cealaltd posibilitate, susfinutd de alfi autori cum ar fi psihologii


Gestalt, este cd de fapt creierul este conectat in aga fel incAt variatele
indicii privind distanfa gi adAncimea au ca rezultat percepfia distan-
fei
gi adAncimii
-
in mod direct. Nu este nevoie sd facem deduclii gi
nu este nevoie de o experienld indelungatd.
Comparafia dintre aceste doud idei sugereazd un mod de a le dis-
tinge. Dacd pentru aprecierea distanfei gi ad6ncimii este necesard ex-
perienta, atunci un om sau un animal ciruia ii lipsesc astfel de expe-
rienfe nu ar trebui sd fie capabil sd perceapd foarte bine distanfa gi
adAncimea. Multe experimente au folosit aceastd logici in moduri di-
ferite, iar printre acestea se numdrd gi experimentul dasic cu bebelugi
al Eleanorei Gibson gi al colegului sdu Richard Walk.
Eleanor
Jack
Gibson (1910-2002) s-a nS.scut ir Peoria, Illinois.
$i-a
obfinut diplomele de licenfd gi master de la Colegiul Smith, iar doc-
toratul de la Yale in 1938. S-a cisdtorit cu
James J.
Gibson, gi el un cer-
cetitor important in domeniul percepfiei. Atunci cAnd el s-a al5turat
facdtefii din Universitatea Cornellin\gtg, ea nu era eligibild pentru
o pozifie ilr facultate, date fiind regulile antinepotism, astfel i:rcAt a
rdmas doar asociat de cercetare. Totufl, h 1965, dupd ce regulile s-au
schimbat, a fost numitd irr pozilia care i se cuvenea, de profesor de
psihologie la Cornell. Cercetdtor al dezvoltdrii perceptuale, pi Gibson
a intreprins cercetdri asupra perceptiei gi cititului.
Riclrard David Walk (1920-99) s-a ndscut in Camp Dix, New
Jer-
sey.
$i-a
luat licenla la Princeton ir.1942, masteratul la Universitatea
din Iowa in1947 gi doctoratul Ia Harvard in 1951. A predat la Cornell
intre 1953 gi\959, apoi Ia Universitatea George Washington pAnd in
1991, cAnd s-a lrtors la Cornell ca profesor emerit.
Experimentul
,,prdpastiei
aizuale" i-a venit fir minte lui Gibson i:r
timp ce lua masa la iarbd verde pe marginea Marelui Canion. Ar per-
cepe un copil mic marginea canionului ca pe un loc periculos, ame-
nintend o cddere primejdioasd? Dacd da, atunci copilul mic ar trebui
sd fie capabil sd perceapd adSncimea. h:rapoi la Cornell, ea gi Walk au
dezvoltat un experiment
-
cu aparate mai mici gi mai utor manevra-
bile decAt Marele Canion
-
pentru a afla riispunsul.
in primele experimente privind ,,prdpasiia vizual6" (Gibson gi
Walk, 1960), au fost observali bebelugi. Acepti bebelugi aveau intre 6
gi L4 luni, ceea ce insenma cd avuseserd cAteva experienfe vizuale, dar
mult mai putme decAt un adult, gi era de asemenea posibil sd nu fi
avut niciodatd experienla de a fi cizut intr-o prdpastie! Iar o prdpastie
403
51. Gibson
Fi
Walk:
,,Pripastia
vizualH"
O problemd veche in studiul mintii este dacd percePem lucruri
9i
avem cunogtinle pe care informafia senzoriald nu le fumizeazd. Aceas-
ta era piatra de temelie a obiecfiei lui Kant la dictonul lui Locke con-
form cdruia nu existd nimic in minte care sd nu fi existat mai intai in
simfuri (capitolul L). Un exemplu uimitor in acest sens este perceplia
distanlei gi addncimii.
Suprafefele receptoare ale ochiului
-
retinele
-
sunt bidimensio-
nale. Imaginea unui obiect pe retin6 poate fi mai sus sau mai jos, mai
la stAnga sau mai la dreapta fafi de imaginea altui obiect
-
dar nu
mai aproape sau mai departe. Astfel, de exemplu, atunci cAnd vedem
o persoand indepdrtAndu-se de noi, imaginea persoanei pe retind se
micporeazi. Aga gi trebuie sd se intAmple,
fine Pur Fi
simplu de geo-
metrie. Totupi, nu vedem persoana micaordndu-se, ci mai degrabd o
vedem la aceeagi mirime, dar i:rdepdrtAndu-se. Cum de se intAmpld
astfel?
Unul dintre rdspunsuri, subinfeles la Locke gi imbrifgat de mulfi
autori printre care se numdrd gi Helmholtz, se referd la faptul cI este
ceva ce invdfdm. Percepem persoana micaordndu-se, dar atunci cAnd
ni se intAmpld astfel, gtiind cd oamenii nu cresc sau nu se micgoreazi
ata pur gi simplu, deducem cd persoana trebuie sd fi rdmas de aceeapi
mdrime, dar cd se indepirteazd. Aceastd inferen{d inconptientd, ata cnm
a numit-o Helmholtz, sebazeazi,pe o experienld indelungati cu obiec-
tele gi cu indiciile despre ele, cum ar fi perspectiva
9i
cunoptinlele noas-
tre privind mdrimea obiectelor, care ne permit sd facem astfel de de-
ducfii. Pe scurt, atr:nci cAnd ne referim strict la ,,percepfia"
distanlei
gi a adAncimii, putem spune cd nu vorbim deloc de o percepfie; este o
percepfie a imaginii retiniene, plzs o inferenfd sau o judecatd bazatd
pe experien!5.. Nu este o chestiune de ceea ce vedem, ci de ceea ce cu-
noagtem.
i'
I
404 Douglas Mook
Figun 5l.l
,,Pripastia vizual5". Geamul nereflectorizant de deasupra face instrumentul perfect
sigur. TotuSi, aratS ca gi cum copilul ar putea suferi o cidere dureroasH in cazul in care
se aventureazH dincolo de margine. A5adar, copilul ar trebui si o evite
-
dac5 da, in-
seamnt ci el poate percepe distanla;i addncimea.
Sursa: Desen de Marcie Ewasko. Copyright @ 20Ot Marcie Ewasko.
Toate drepturile rezervate. Folosit cu permisiune.
era exact ceea ce li se prezenta
-
ceea ce Gibson gi Walk au numit
,,prdpastie aizuald".
Instrumenhrl este indicat in figura 51.1. Doud mese cu o suprafatd
de tip tabld de gah erau aranjate astfel incAt una era montate cu apro-
ximativ un metru deasupra celeilalte, pdrAnd sd formeze o
,,prdpaslie"
in care un bebelup neatent, care s-ar fi taret pe partea superioard, ar fi
putut sd cadd. De fapt,
,,prdpastia" era complet sigurd. intreaga parte
superioard era acoperitd cu un start de geam care nu reflecta, astfel in-
cat nu putea fi vdzut, dar, in schimb, ii impiedica pe copii sd cadd in
cazul ir:r care se aventurau dincolo de marginea aparentd. intrebarea
era: Vor evita copiii sX se tArasci deasupra
,,prdpasttei,'aparente? Le
va pdrea oare o ,,ptdpastie"7 Dacd da, atunci ar fi putut percepe dis-
tanJele diferite pAnd la suprafafa superioard gi cea inferioard.
In cadrul experimentului inilial au fost testafi 36 de copii. Fiecare
bebelug era plasat la centrul
,,prdpastiei vauale". Mama copilului, care
fusese pi ea recrutatd pentru experiment, trebuia sd iI strige pe copil
prima datd dinspre partea adAncd,
,,prdpdstioasd" , iar apoi dinspre
partea siguri. Noud dintre copii au refuzatsd se migte, dar toli ceilalfi,
Gibson gi Walk:
,,Prdpasfia vizuald,,
405
in numdr de27, s-au apropiat de mamere ror dacd au fost chemafi din
pa{9a sigurd. Totugi, atunci cand au fost strigafi din partea ad6ncd,
tofi, in afard dq trei copii, fie s-au indepirtat a" *u*8 inspre partea
platd, fie au rdmas'nde erau, dand adesea sefime de stres, iur.li
"uru s-au dus inspre mamele lor au pdrut foarte ezitanfi atunci cand au fd-
cut acest lucru.
,,Se uitau adesea prin geam la partea adAncd gi se re_
trdgeau. Alfii loveau utor geamul cu mAnufele, gi totugi in ciuda sigu_
ranfei tactile privind soliditatea tot refuzau sd treacd.,, (Gibson
Fi
walk,
7960,p.64)' Aparent, chiar gi asigurdrile oferite de mame erau insufi-
ciente pentru a depdgi nepldcerea copiilor de a
,,risca,, sd cadd.
-
Acest experiment nu elimind, este adevdrat, toatd experienfa vizu-
ald. Copiii trebuia sd fie indeajuns de mari pentru a se tari astfel in-
cat trebuia sd fi avut cel pufin cdteva luni de experienfe vizuale
-
depi pentru majoritatea dintre ei edstau ganse sd nu fi avut nicioda-
td experienla de a cddea de la indrfime. Cu toate acestea, acum cd da-
tele preliminare cu copii erau disponibile, merita sd se exploreze gi
cum s-ar comporta animalele care ar fi dispus de gi mai pugirr5 exp"_
rienld vizuald. unele animale erau capabile sd se migte de la nagte-
r:- puir, mieii gi iezii, de exemplu. Agadar, pui de gdind, miei pi co_
pii au fost adugi in timp util in laborator gi testati cu variapii ale
,,pripastiei tftzuale" de dimensiuni potrivite. Toli au trecut tesirrl.
Pe de altd parte, goarecii au picat testul gi ra fer s-a intamprat pi in
cazul
'nor
broapte
festoase.
Aceste exceplii sunt foarte instrucfrve.
boa-
recii nu sunt animale vizuale, ei sunt mai acfivi fir infuneric pi se ies-
curcd-dupi miros gi indiciile oferite de mustdfl, prin care igi gf,sesc dru-
mul. Nu au nevoie sd foloseascd indicii vizuale pentrn u erriia cdderea,
gi se pare cd nici nu prea le folosesc.
In ceea ce privepte
festoasele,
degi majoritatea a ales partea sigurd,
o minoritate sesizabild nu a ficut acest lucru. Aceasta aiputea tniem-
na cd
festoasa
are o percepfie a adancimii mai sdraci decat alte spe-
cii testate. Ar putea irsemna, de asemenea, cd
festoasele
au p,r;i."
motive sd se fereascd de cddere in mediul lor natural (subacvatic),
sau
atat de pufine motive si igi evolueze aparatul senzorimotor pentru a
evita cdderile.
Aceste experimente cu animale evitd problema care se ivise cu co-
piii mici: dintre participanfii la aceste experimente niciunul nu avu-
sese realmente vreo experienfd vuual|anterioard testdrii. Asta ridicd
cealaltd problem5, bineinfeles, cum cd acestea ar fi specii nonurnane,
gi cd nu putem sd presupunem cd bebelugii ,.rrri p.ogrumafi sd
406 Douglas Mook
perceapd adAncimea doar pentru ci puii de gdinX sr.rnt. Chiar pi aga,
descoperirile ne spun cd o specie poate fi programdtd ln vederea evi-
tdrii cdderii, pebaza inputului itzual, fdrd sd trebuiascd sd invefe in-
diciile care semnaleazd pericolul unei cdderi. Printre acestea se num6-
rd gi unele mami-fere cum ar fi iezii gi mieii.
Agadar, aceste experimente (pi multe altele care le-au urmat) sunt
o dovadd dari ci o lume tridimensionald este perceputd cel pufin de
unele animale gi de copiii care sunt indeajuns de mari ca sd se tAras-
c6, iar aceasta in absenfa experimfei indelungate care ar putea susfi-
ne inferenfele, inconptiente sau de alt fel, privind apropierea gi dis-
tanfa obiectelor in aceasti lume.
De fapt, observafii ulterioare asupra ,,pripastiei
vizuale" au arh-
tat cd o anumitd recunoaptere a distanfei gi adAncimii este posibil sd
apard la copii chiar mai mici decAt cei pe care i-au studiat Gibson pi
WaIk. La doar doui luni, copiii suferi o scddere a ritmului cardiac
atunci cAnd sunt pugi pe partea adAncd, dar nu gi cAnd sunt pugi pe
partea plati, siguri, a unei
,prepastii
vizuale". O scidere a ritnului
cardiac poate fi semnul cregterii atenfiei mai degrabd decAt al fricii,
dar diferenfa inseamnd tot acelagi lucru, respectiv c5, de fapt, copiiul
a putut percepe diferenla dintre plat gi adAnc.
pi mai impresionant bebelugii pot folosi nu doar indicii ale ad6n-
cimii, ci gi indicii sociale, atunci cAnd decid ce sd facd in cazul unei
,,prdpastii vizuafe". intr-un experiment, a fost folositd o ,,prdpastie
vi-
zual6" modificatd in sensul in care cdderea pdrea mai pufin brusci
-
o rampd, nu o margine abruptd
-
trezind astfel mai pufne semne ale
fricii. Copii de un an erau plasafi (individual) pe partea de sus a dis-
pozitivului. Apoi" atunci c6nd mama dddea dovadd de o expresie ve-
seld, asigurdtoare atunci cAnd copilul se apropia de rampd, mai mult
de doud treimi dintre copii treceau spre partea ,,addncd".
Daci, in
schimb, mtuna avea o expresie infricogatd sau ir:rgrijoratd, fiecare co-
pil se opunea gi nu trecea. Astfel, metoda poate fi folositd pentru a
studia nu numai percepfia ad6ncimii, dar gi ceea ce se numepte refe-
rinfa sociald (Sorce, Emde, Campos pi Kilrrnert, 1985).
Ideea este cd pAnd destul de recent, abilitifile copiilor nu au fost
recunoscute. William james
presupunea cd lumea lor era de o ,,con-
fuzie infloritoare pi zumzditoare" p6nd cAnd irrvdlarea repetatd le ar6-
ta cd existau de fapt trei dimensiuni, obiecte gi oameni. Aceste expe-
rimente pi multe altele in ultimii cAfiva ani au atacat viziunea Gestalt.
Sistemul perceptual infelege distanla gi adAncimea dupd o experien-
Gibson gi Walk ,,Prdpastia
vizuald"
fd
minimali la oameni gi in principiu fdrd sd fie nevoie de vreuna in
cazul altor specii. Bebelugii au multe de invdfat, dar este surprinz5-
tor cAt de mult'ptiu deja.
Bibliografie:
Gibsory E.J., An odyssE inlmrning andperception, MIT Press, Cam-
bridge, I|l{A,1991
Gibson, E.!., Perceiuing the
ffirdances:
Aportrait of two psychologists,
Erlbaum, Mahwah, NJ, 2002
Gibson, E.J. gi Walk, R., ,,The
visual cliff"' in Scientific American,
202,1960, pp. 80-92
Sorce,
].F,
Emde, R N., Campos,
J.
gi Klinnert, M.D., ,,Maternal
emotional signaling: Its effect on the visual cliff behavior of
1-yers-olds" |n Deoelopmental P sychologg, 21, 1985, pp. 195-200
407