Sunteți pe pagina 1din 3

50.

Jerome
Bruner:
Motivafia gi perceplia
tn#i[#,{;,f :!:"tr':,Xf ::#:ffi:.If 1,,#t,W,ii'"i;
IaTi luctu ca FOOD (mhncare).
Magina pe care obipnuiam sd o
conduc aoea eufemistica denumire SILVER STREAK pe tabloul
de bord; tn mod ineaitabil alunci chnd se apropia ora mesei, ci-
tmm aceastd inscriplie SIWER STMK (fnpturd).
c.E. oSGOOD
Oare motivele noastre ne influenleazd percepfiile? intr-un experi-
ment cu adevdrat memorabil care poate fi descris foarte pe scurt, dar
care igi meritd calificarea de experiment clasic pe drept cuvAnt, Has-
torf gi Cantril (1954) le-au cerut participanfilor sd urmdreascd un
film
-
toli acelapi film
-
despre un meci de fotbal american dintre
Dartmouth gi Princeton. Era un meci greu, cu multe lovituri de pe-
deapsd, un nas spart pe de-o parte pi un picior rupt de cealalti parte.
Participanlii erau studenfi de la universitifile Darhnouth gi Prince-
ton, iar sarcina lor era sd catalogheze infracfiunile care au survenit de
ambele pirfi. Studenfii de la Princeton
,,atrvdzut" echipa Dartmouth
i:rcdlcAnd de doud ori mai multe reguli decAt,,au vdzut" studenfii de
la Darhnouth.
Jerome
Bruner a adus aceastd chestiune in laborator. El gi colabo-
ratorii lui au prezentat dovezi experimentale conform cdrora chiar pi
procese perceptuale mai simple pot fi afectate
-
gi distorsionate
-
de motivele pi valorile noastre.
ferome
S. Bruner (1915-) s-a ndscut in New York.
$i-a
finalizat stu-
diile la Universitatea Duke, dupd care gi-a luat doctoratul la Harvard
in 1941. in timpul celui de-al Obilea Rizboi Mondial a lucrat la Servi-
ciul de Spionaj al Armatei Statelor Unite, unde s-a concentrat asupra
activitdfi de propagandd (subiectul tezei sale de doctorat), precum pi
]erome Bruner: Motivalia pi perceplia
397
a opiniei publice in statele unite. Afost editor al publicaliei trimestria-
le Public opinion
Quarterly
(Tiimestrialut
opiniei publice) in r93L-44. Bru-
ner s-a irtors in 1945La activitatea de predare la Harvard pi a jucat un
rol de bazd in infiinlarea inovatorului Centru pentru stuaii cognitive,
unde a frrncfionat drept director din 1961 pAnd in 1972. in 1991 a ple-
cat la universitatea New York, unde este gi acum profesor cercetitor tn
psihologie.
Bruner a fost fondatorul
,,Noii perspective,, (,,New Look,,) in do-
meniul percepfiei: studiul proceselor perceptuale ca subiect al influ-
enfelor nonperceptuale
-
de exemplu, cele mofiVafionale (Bruner,
1992). Experimentul descris i:r cele ce urmeazd a fost un reper clasic
ilr acea tradifie de cercetare.
Ideea era cd, valoarea obiectelor ar trebui sd influenfeze modul in
care sunt percepute. Aparatul nostru perceptual ar trebui sd accentu-
eze percepfia lucrurilor irnportante. Ar putea aceasta sd influenfeze cat
de clar confurat le vedem
-
poate chiar gi c6t de mari? Bruner pi co-
legii sdi au explorat aceastd posibilitate.
In primnl experiment (Bruner gi Goodman, 1947),parhapanfii erau
copii de gcoald de 10 ani. Dintre acegti copii, unii erau alegi dintr-o co-
munitate influenti din zona Bostory alfii dinh-un addpost situat irtr-o
zond mai defavorizatd a Bostonului; penb:u cei din urmd, ir mod ipo-
tetic, monedele aveau o valoare mai mare.
Fiecdrui participant i s-a prezentat o patd circulard de lumind pe
un ecran situat chiar infala lui. Unbuton care controla mdrimea lu-
minii era pus la dispozilia copiilor, gi fiecdrui copil i se fdcea un in-
structaj privind folosirea acestuia inainte ca experimentul sd fircea-
pd. Sarcina lor era sd estimeze mdrimea diferitelor monede ajustAnd
cercul de lumind la mdrimea potrivitd. Fiecare copil
finea
in mAnd
o monedd atunci cAnd manipula butonul. Participanfii de control au
fost testafi in acelapi fel, dar cu discuri gri in loc de monede. Acest
lucru a fost fdcut de mai multe ori pentru fiecare monedd cu valoa-
re diferitd.
-
Ce s-a int6mplat? Atunci c6nd erau prezentate monedele, toli copiii
le supraestimau mdrimea i:r raport cu mdrimea lor reald. Mai mult
-de-
cAt atAt, gradul de supraestimare depindea de valoarea rnonedei, gi nu
de mdrimea acesteia. Astfel, o monedd de 10 cenfi, care este mai mici
decAt un penny, dar are valoare mai mare, era supraestimatd mai mult.
hr sfArgit, estimdrile erau mult mai mari pentru copiii din mediul nein-
fluent fafd de cei din mediul influent. Dacd moneda era de 25 de cenfi
398 Douglas Mook
(aceasta a produs cele mai multe supraestim6ri), media supraestimatd
era de aproximativ 20ohpentu.copiii din familii influente, dar de 50%
pentru cei mai pulin influenli. Erorile in ceea ce a privit discurile erau
mult mai mici.
Bruner pi Postrran (1948),intr-un experiment similar, s-au concen-
trat atAt pe simbolurile pozitive, cAt gi pe cele negative privind per-
ceplia mdrimii. Schema era la fel ca gi inainte, doar cd de aceastd datd
erau folosite discuri de plastic pe care erau desenate nigte semne. La
unele probe, semnul era o figurd geometricd abstractd (neutru), Ia al-
tele semnul doiarului (pozitiv) gi la urmdtoarele o svastici (negativ).
(Asta se intAry>la la pufin timp dupd ce se terminase al Doilea Rdz-
boi Mondial.) In cazul acesta, atAt semnele pozitive, cAt gi cele nega-
tive au condus la supraestimdri ale mdrimii prin comparafie cu con-
trolul neutru.
De ce ar fi perceputi svastica, un simbol negatig ca fiind mai mare?
Bruner gi Postrnan sugereazd cd stimulii periculogi sau ameninfdtori, la
fel ca pi cei valorizafi pozitl,pot fi amplificali de sistemul perceptual
-
poate ci acesta exagereazd pericolele ca gi lucrurile pozitive. Dar exisfii
9i
alte posibilitdfi. Factorul critic poate fi pur gi simplu o capacitate mi-
rit6 de discriminare
-
degi acest lucru ar implica ca asffel de factori cum
ar fi capacitatea de discriminare sau valoarea sd ne poatd distorsiona es-
timdrile privind mdrimea.
Aceste efecte nu s-au dovedit a fi foarte de incredere, unele ircer-
cdri de replicare ale acestor descoperiri eguAnd. Totuti, experimente
de alt tip sugereazd ci percepfiile noastre pot fi distorsionate de un
mecanism de tipul
,,mai bun e mai mare". (Pentru discufii vezi Matlin
gi Stang, 1978.) ln apropierea Crdtiunului, s-a observat cd de fapt co-
piii deseneaze imagtni ale lui Mog Crdciun mai mari, degi nu la fel stau
lucrurile pi in cazul altor obiecte neutre. inainte de alegerile din 1960
dintre
John
F. Kennedy gi Richard Nixon, participanfii au fost intreba!
care dintre cei doi credeau ci este mai inalt. Ceea ce a reiegit a fost cd
mai mulli dintre susfindtorii lui Kennedy fafd de cei ai lui Nixon au
considerat cd Kmnedy era mai inalt
-
cum gi era de fapt, dar doar cu
aproximativ un centimetru. in alt experiment, unor grupuri de stu-
denli americani un bfubat le-a fost prezentat unora ca
,,DI.
England,
un student de la Cambridge", iar altora ca ,,Profesorul
England de la
Cambridge." Atunci cAnd studenlilor Ii s-a cerut mai t6rziu sd estime-
ze indlfimea bdrbatului,
,,Profesorul
England" a fost considerat in me-
die ca fiind mai iralt decAt
,,D1.
England"!
ferome
Bruner: Motivafia gi percepfia 399
Faptul cd efectele sunt mici nu este surprinzdtor, pAnd la urmd pu-
tem sd vedem foarte bine cAt de mari sunt de fapi monedele sau per-
soanele. Dacd ne uitdm Ia cazurile care nu sunt atAt de constrAnse de
ceea ce se afld in fafa ochilor noptri, gdsim un sprijin chiar mai puter-
nic pentru ideea cd motivele noastre
-
preferinfe, valori gi dorinle
-
pot gi chiar influenfeazd judecXfile pe care le facem
9i
impresiile pe
care ni le formdm despre ceea ce este ,,acolo,
afard" in lume.
Doar ca simplu exemplu, dorinlele noastre pot sd ne influenleze
judecSlile privind probabilitdlile unor diverse evenimente. lrtr-un ex-
periment cu copii de pcoald, de exemplu, experimentatorul a folosit
un joc cu cdrfi de joc tn care unele dintre cdrfi valorau un numdr de
puncte, iar altele nu. Copiii ptiau cAte puncte erau in fiecare pachet
de cdrli. Chiar gi aga, atunci cAnd erau furtrebafi, inainte de a trage
cdrfi, care era probabilitatea ca ei sd exkagd o carte care valora punc-
te, copiii supraestimau in mod consecvent probabilitatea rezultatului
favorabil. hrtr-adevdr, un rezultat pozitiv care avea o probabilitate de
doar
'l.Ao/"
era prezis aproape tot atAt de des ca gi un rezultat negativ
care avea o probabilitate de 90%. Aga stdteau lucrurile cu copiii de
gcoald, e adevdrat, dar rezultatele erau similare gi in cazul studenfi-
lor. Valoarea rezultatelor afecteazd. nu perceplia mdrimii de aceastd
datd, ci aprecierea posibilitdlii (pentru discufie vezi Mook, L996).
O altd problemd corelatd este iluzia controlului (Langer, 1975)
-
credinfe irafionale conform cdrora o persoand poate controla rezul-
tatul evenimentelor. Participanfii tind sd creadd cd pot face sd se in-
tAmple lucruri bune sau sd impiedice lucrurile rele sd se intAmple,
chiar pi ?n situafii ir care evenimentele nu depind din punct de ve-
dere obiectiv de ei.
ln toate aceste cazuri, ceea ce vedem este cd dorinlele noastre pot
produce o percepfie distorsionatd nu tr ceea ce privegte obiectele vi-
zibile gi care se afld in fala noastrd., ci a probabilitdfii evenimentelor
din viitor. Putem ircd vorbi de percepfie gi aici, pentru ci acele pro-
babilitdf, sunt percepute, iar cursurile acfiunii stsnt decise, acum.
Aceste procese par sd conducd la un optimism atotcuprinzdtor, cel
puln in societatea americand. O persoand de rAnd crede cd va trii mai
mult decAt media, cd este mai pufin pasibild unui accident gi cd este
mai avantajatd decAt alte persoane obipnuite care se afle in circumstan-
!e
asemdndtoare cu ale ei (Nisbett gi Ross, 1980). Bineinfeles, dacd per-
soana de niael mediu se crede deasupra mediei in vreun fef atunci este
doar un calcul rece, aritmetic faptul cd persoana respectivd se ingald.
400 Douglas Mook
Aceste distorsiuni au insd avantajele lor. Apa curn an ardtat Nis-
bett gi Ross (1980), dacd un cuplu este pe cale sd se c5sitoreasci, se
poate intAmpla la fel de bine, chiar dacd lor nu le este clar, ca gansele
de divorf sd fie egale. La fel, in cazul pacienfilor foarte bolnavi, cre-
dinfa cd 4r putea avea un control asupra bolii 1or, chiar dacd aceastd
credinld este falsd, poate de fapt sd ducd la rezultate mai bune (Tay-
1or,1989). Optimismul, chiar dacd nejustificat, ne poate ajuta sd facem
fal6 dezamdeirilor gi ne poate face mai eficienfi atunci cAnd avem de
i:rfruntat provocdri (Seligman, 1990).
Pe de altd parte, poate fi pi foarte periculos. Sd ne gAndim, de exem-
plu, cum ar putea conduce o persoand cNe gtie ci a bdut prea mult.
In mod evident, persoana respectivd riscd nipte consecinle teribile
atunci cAnd face acest lucru
-
o coliziune fatall sau faptul cd ar pu-
tea lovi un copil. Ajungem sd ne intrebdm dacd facem uneori aceste
lucruri nu in ciuda riscurilor, ci poate tocmai datoritdlor. Efectele mo-
tivafionale asupra apropierii probabilitdfii pot intra in joc in mod di-
rect: ,,Este atAt de ingrozitor, incAt nu pare posibil". Din nefericire,
s-ar putea ca lucrurile sd nu stea chiar aga.
Ceva la care sd ne gAndim!
]erome
Bruner: Motivafia gi perceplia
Bibliografie:
Bruner,
J.S.,In
search of mind: Essays in autobiography,Harper Colo-
phory New York, 1984
Bruner,
J.5.,
Act of meaning, Harvard University
press,
Cambridge,
MA,1992
Bruner,
J.S.
gi Goodman, C.C.,
,,Value and need as organizing fac-
tors in perception" in
lournal
of Abnormal and Social
psychology,
42,
7947,pp.33-M
Bruner,
J.S.
gi Postmarr,L.,,,S)'mbolic value as an organizing fac-
tor in perception." in
lournal
of Social Psychology, 27,1949, p. 203-209
Hastorf, A. gi Cantril, H.,
,,They saw a game; A case sfudy,, i:r
/o-
urnal of Abnormal and Social Psychology, 49,1954, pp. I29-Ig4
Lange4, E.J.,
,,The illusion of control" in
Journal
of
personality
and
Socinl Psychology, 32, L975, pp.311-328
Matlin, M. gi Stang, D, The Pollyanna principle, Schenkman, Cam-
bridge, MA,1978
Mook, D.G., Motiuation: The organization of actian, (edifia a 2-a), Nor-
ton, New York, 1996
Nisbett, R.E. gi Ross, L., Humnn inference: Strategies and shortcomings
of social judgment,Prentice-Hall,
Englewood Cliffs, NI,
j.9g0
Osgood, C.E., Method and theory in etVerimental psychology, Oxford
Universify Press, New York, 1953
Seligman" M.E.P., Learned optimism: How to change your mind and
your life, Simon & Schuster, New York, i.990
Taylor, 5.E., Positiae illusions: Creatiae self-decEtion and the healthy
mind,Basic Books, New York, 1989
401
ll
i