Sunteți pe pagina 1din 4

334

Douglas Mook
in Philadelphia la aproximativ 145 km distanld sau de a fi in Londra
la cateva mii de kilometri distanfa. se pare cd al doilea caz nu recla-
md mai mult timp decAt primul. TotuFi, de ce nu? De ce ar fi diferitd
o astfel de ,,deplisare
mentalS" de jumitate din inconjurul planetei
de rotafiaYnentaH din aceste experimente? Cititorul este invitat sd se
gAndeascd la cAteva motive posibile gi apoi
-
acesta constituind ade-
verata provocare
-
sd se gandeasci la modalitSlile de testare a posi-
bilitdfilor.
Bibliografie:
Cooper, L.A. pi Shepard, R.M', ,,Chronometric
studies of the rota-
tion of mental images" in W. G. Chase (editor), Visual informationpro'
cessing, Academic Press, New York, 1973
Humphrey, G., Thinking, Methuen, Londra, 1951
Reisberg, D., Cognition: Exploring the science of the mind, Norton,
New York, 1997
Shepard, R.N., ,,The
mental image" in American Psychologist, 33,
1978, pp.125-L37
Shepard, R,N., Mind sights, Freeman, New York, 1990
Shepard, R.N. gi Cooper, L.A., Mental images and their transforma-
tions,W Press, Cambridge, MA, 1982
Shepard, R.N. pi Metzleq,
J., ,,Mental
rotation of three-dimensional
objects" ?n Science, L7 1", 197'l', pp. 7 01'-7 03
:fr,
iie
:ltr
:it
Ni:
,iii
it
lr$i
rir!:
F
,.9,,r
ri;j
iti;
:'1f',
iaf
.ili:
:iri:l
i:i,i
iri
;il
ii,:
,..1*;
+;l
fi
itji
ii'ri
"il
tii;l
,'t
iii:'
j:i
t+i
+ii
.ri:
t"+j
t:i:.
:i:,1
il,l
i;i.j,
ll
::t:l
ili
ifi
lll:'r
ix
t+,
;,.
]:t
iial
!li:
ti_i::
.'
l
42. Richard Herrnstein:
Concepte la'porumbei
lat-ae
inteligente sunt animalele? Aceastd intrebare i-a intrigat pe
mulfi dintre noi atunci c6nd eram mici gi continud sd-i intrige p" .tnli
dintre noi, chiar pi acum cand suntem adulfi. lnhebarea diiicira este
insd: Cum putem afla acest lucru?
Povestea lui Clever Hans (Hans cel Istef) (capitolul 3Z) este o po-
veste de avertizare, demonstrAnd cAt de utor am putea fi condugi pe
piste gregite atunci cand nu avem controale potrivite. Acest capitol
prezintd o poveste de succes, care aratd (cu controale potrivite) cAt de
impresionante sunt capacitdfile cognitive ale unei specii de anima-
le
-
ale umilului porurnbel. Experimentele au fost conduse de cdtre
Richard Herrnstein gi colegii sXi.
Richard
J.
Hermstein (1930-94) s-a ndscut in New
york.
A absolvit
Liceul de Muzicd gi Artn din New York ca violonist. A terminat facur-
tatea la College of the City of New York, iar dup6 aceea gi-a obfinut
doctorahrl la Harvard in 1955, lucrAnd cu B.F. Skinner. Dupd efectua-
rea stagiului militar gi dupd ce a activat pentru o perioadd la Univer-
sitatea din Maryland, s-a intors la Harvard in 1958 pi a rdmas acolo
pAnd cAnd a trecut in nefiingd.
Activitatea sa experimental5 s-a concentrat asupra studiului ale-
gerii in comportamentul operant, experimente in care un porumbel
avea disponibile doud rdspunsuri, fiecare intirit printr-un program
diferit (capitolul23). Ce reguli le guverneazd alegerile gi Cum sunt
acestea legate de aiegerile
,;afiortale" fdcute in mod intenfionat de ci-
tre oameni? El a fost unul dintre cei care au acordat atenfie atat teo-
riilor economice ale alegerii, cat gi descoperirilor psihologiei compor-
tamentale, ajutAnd astfel la formarea unui nou domeniu, cel al
economiei comportamentaliste (compard cu capitolul 43). Aceastd linie
de gAndire a creat gi o punte de legdturd intre studiul disuimindriira
animalele nonumane pi studiul formirii conceptului, pi l-a condus
ii
li
336
Douglas Mook
spre studiul modului in care porumbeii igi formeazd gi folosesc con-
cepte complexe cu solugii multiple. Acestea sunt experimentele adu-
se in discufie in acest capitol.
Telrricile condiliondrii operante dezvoltate de cdtre Skirurer gi aso-
cialii qdi (capitolul23) permit un control extrem de puternic asuPra
comportamentului in situafii experimentale. Efectele programelor de
irrtdrire, de exemplu, pot fi vdzute foarte sigur in comportamentul in-
divizilor umani
9i
nonumani.
Aceste efecte sunt de interes prin ele insele, dar por fi folosite
9i
ca
instrument prin care sd se studieze alte lucruri. Condilionarea oPe-
rantd ii poate oferi animalului nostru un fel de limbaj prin care ne
poate comunica ceva despre ceea ce percePe, gfie sau infelege (com-
pard cu experimentul lui Tolman, capitolul22).
Un exemplu simplu este urmdtorul. SE
Presupunem
cd un porum-
bel este intr-o cutie, avAnd la dispozifie un buton montat pe perete
9i
pe care il poate lovi cu ciocul, toate aceste lovituri cu ciocul fiind in-
tdrite cu mAncare. Atunci cAnd lumina este aprinsd ciugulitul buto-
nului va fi doar ocazional intdrit, aceasta irsemnAnd cd va conduce la
m6ncare. Atunci cdnd lumina este stinsd, rdspunsul nu va fi nicioda-
td intdrit. Astfel, prezenta luminii este un indiciu c5. mAncarea este
disponibilS, iar absenfa luminii este un indiciu cd aceasta nu este dis-
ponibild. Folosirea intdririi ocazionale (de exemplu intervalul variabil)
inseamni, in primul rAnd, cd mare parte a comportamentului poate
fi observatd fdrd ca pasdrea sd fie sdtuld, iar in al doilea rAnd, cd pa-
sdrea nu poate folosi absenla ir:rtdririi la fiecare ciugulit singular drept
indiciu al faptului cd intdrirea nu este disponibili.
Atunci cAnd este bine antrenatintnadlarea discrimindrii, porumbe-
Iul va rdspunde doar cAnd lumina este aprinsd gi nu va rdspunde, sau
va rdspunde la o ratd mult mai scdzutd, atunci c6nd lumina este stin'
s5. Dacd se intAmpli astfel, acest lucru Ie spune experimentatorilor cd
(a) pasdrea stdpAnepte regula gi (b)
c6' vede lumina. Cu alte cuvinte,
putem folosi aceastd tehnicd pentru a irrvdta cAte ceva despre capaci-
tdfile perceptuale ale pdsdrii. Putem determina chiar pi cdt de sensi-
bil este sistemul vizual al acesteia, mdsur6nd pragurile
@lougtu
1956).
Aceeagi logicd poate fi extinsd in sensul cd ne putem intreba dacd
animalul este capabil de fapte perceptuale gi conceptuale mai com-
plexe gi mai subtile.
Un exemplu extraordinar este demonstralia fdcutd de Herrnstein
gi colaboratorii sdi despre faptul cd porumbeii sunt capabili sd
Richard Herrnstein: Concepte la porumbei
J3/
formeze gi sd foloseascd concepte foarte abstracte. Sd ne oprim aten-
lia,
de exemplu, asupra conceptului de om. Acesta este un concept
extraordinar de complex. Oamenii se prezintd intr-o varietate de md-
rimi, forme, culori pi apa mai departe, pi nici mdcar nu ne este clar
cE am putea intocmi o listd cu toate caracteristicile care definesc
omul. Putem, de exemplu, vedea o persoand cdreia ii lipsesc toate
cele patru membre tot ca pe un om, Ia fel stAnd lucrurile pi in cazul
unei persoane care poarti o mascd pentru a-gi ascunde fala. Putem
sd intAln-im o persoand care aratd destul de diferit de orice altd per-
soan5 pe care am vdzut-o anterior gi tot si o recunoattem ca fiind
om. Trebuie sd avem reguli foarte abstracte pi cu sotufii multiple
pentru a decide dacd o figurd sau alta pe care o vedem acum este
om sau nu.
Poate oare un porumbel sd invefe un concept atAt de complex? Se-
ria ingenioasd de experimente conduse de Herrnstein gi colegii sdi
(Hermstein gi Loveland, 1964; Herrnstein, Loveland gi Cable, 1976) a
ardtat cum poate fi cercetatd aceastX firfrebare gi a mai ardtat gi ci rds-
punsul este da.
Sd revenim la ideea porumbelului in cupca i:r care existd un buton
de ciugulit montat pe perete. Acum existd insd gi un ecran translucid
montat pe perete, pe care se pot proiecta diapozitive din afara cugtii,
astfel incAt pasirea sd le poatd vedea. in aceste experimente au fost
prezentate foarte multe astfei de diapozitive. Acestea erau prezenta-
te cAte unul, timp de cAteva minute, pentru ca apoi proiectorul sd con-
tinue trecAnd la urmdtorul. Diapozitivele constituiau de fapt fotogra-
fii care conlineau diferite scene din cadrul natural.
In unele din aceste diapozitive existau unul sau mai mulfi oameni
in cadru, in timp ce in altele nu erau oameni prezenfi. Ulterior expe-
rimentatorul a constituit urmdtoarea regul5: dacd in fotografie apd-
reau unul sau mai mulli oameni, in cazul in care porumbelul ciugu-
Iea tasta, acfiunea era intdritd ocazional cu m6ncare. Dacd nu era nicio
persoand prezentd, ciugulitul nu era niciodatd intdrit. Aceast5 proce-
durd este analoagd cu cea din experimentul cu lumina aprinsd/lumi-
na stinsd descris anterior. O persoand prezentd in fotografie este un
indiciu al faptului cd mAncarea este (ocazionat) disponibild, in timp
ce nicio persoand prezentd in imagine este un indiciu al faptului cd
mAncarea nu este disponibild.
Dacd ponunbelul putea stdpAni concephrl de om, atunci, fur cele din
urmd, ar fi i:rcetat sd mai ciuguleascd butonul atunci cAnd i se ardta o
338 Douglas Mook
imagine in care nu era nicio persoanx gi ar fi ciugulit la o ratd mai inal-
td atunci cAnd erau persoane in imagine.
Este exact ceea ce au ficut gi porumbeii. Dupd un antrenament in-
tensiv, fiecare pasdre a ajuns sd ofere rdspunsuri la rate inalte in cazul
imagrmlor cu persoane pi la rate mai scdzute atunci c6nd le erau pre-
zentate fotografii in care nu erau oameni.
pdsdrile
au fdcut grepelj, bi-
nei:rfeles (este un concept dificil), astfel incat au ciuguJit butonul pi c6nd
auvdzutpoze i:r care nu erau oameni. oricum, rata derdspuns a ajuns
sd fie multmai inaltr cand erau oameni in fotografie, decaiatunci c6nd
nu erau. Porumbeii au prins conceptul de om. Aceptia erau capabili sd
recunoascd orice instangd sau instanfe ale acelui concept pi sd fbloseas-
cd acea instanld ca indiciu pentru a lovi butonul la o ritd inaltd.
Toate diapozitivele au fost prezentate, iar risprrnsurile au fost inre.
gistrate pi intdrite (atunci cand erau intirite) de un echipament auto-
mat. Experimentatorii au fost exclugi din toatd situafia
-
ei nu puteau
vedea porumbeii, iar porumbeii nu ii puteau vedea pe ei, astfel incat
sd nu le ofere porumbeilor indicii incongtiente cu privire la momente-
le oporttrne lovirii butonului cu ciocul, chiar dacd asta ar fi dorit. Ast-
fel efectul clever Hans (Hans cel Istef) (capitolul 37) afostcontrolat.
-
Tolutr, existd poate gi o altd dificultate aici. Este posibil ca pdsdri-
le sd fi memorat pur gi simplu toate fotografiile pi sa fi rr,"*orit p"rr_
tru fiecare imagine dacd s-a semnalat sau nu disponibilitatea mdncd-
rii. Aceasta ar constitui totupi o dovadd a unei memorii extraord.inare,
dar atunci ar fi o chestitme legatd dememorie mai degrabd decat una
Iegatd de inlelegerea unui concept.
pentru
a verifica iceastd posibili-
tate, pisdrile bine antrenate au fost testate cu diapozitive noi, pe care
nu le vdzuserd inainte, Din nou, unele dintre imagini prezentau unul
sau mai mulfi oameni, iar altele nu.
pdsdrile
au continuat sd rispun-
dd pohivit, pe criteriul: dacd existau oameni in fotografie rata de rds-
puns era mare, iar dacd nu, rata de rdspuns era micd.
Alte experimente au extins aceste rezultate la alte concepte abskacte
cu solufii multiple, cum ar fi cel de copacsauintindne de api.Inn-adevdr
unul dintre aceste experimente extraordinare (Flermsteingi alfi,L976) a
demonstrat, folosind exemplare diferite, cd porumbeii ajr.rngeau sd recu-
noascd un om anume, o anumitd Dd x.
procedura
era acdagi ca gi ina-
inte, doar cd, dacd fotografia o ardta pe Dna X
-
singurd sau impieund
cu alte persoane, din fafd, din profil sau par,tiai acoperitd de altceva
_,
atunci m6ncarea era disponibild. Dacd Dna X nu apdrea in fotografie, in-
diferent de cine sav ce era acolo
-
atunci mAncarea nu era disponibile.
Richard Herrnstein: Concepte la porumbei
339
.
Pdsdrile au ajuns sd rdspundd corect, lovind cu ciocul ra o ratd inar-
td doar atunci cand Dna X ap'rea undeva in fotografie. nitrno", oau-
td ce
9i
au ajuns sd stdpAneascd aceastd sarcind, Jl" u., reugit sd men_
;ind
discriminarea fir.cazul diapozitivelor prezentate pentru prima
datd. Experimentatorii
au ircercat chiar sd ii deruteze p" porrilu"i,
prezent6ndu-le fotografii ale Dnei X in apartamentul altcuiva, sau arte
persoErne in apartamentul
Drei X, sau pe Dna X purt6nd paltonul gi
pildria sofului ei. Cu toate acestea, nu au reupit sa ii pacarear"a p" po-
rumbei! Dacd un diapozitiv o ar6ta pe Dna x,rataau tarp"o"
"tl
r*r-
td, iar dacd nu, aceasta era foarte scdz.rtd.
porumbeii
o prt"uor"*_
noagte pe Dna X atunci cAnd o vedeau
_
chiar dacd ilcadre noi gi
chiar dacd nu o vdzuseri niciodati ir came gi oase, ci doar ii vdzuse-
rd fotografiile pe un ecrzrn.
^
C-9 inseamnd faptul cd un porumbel poate face acest lucru? 56 ne
gr9i* cd, de fapt, creierul unui porumber este cu mult mai mic de-
cAt degetui mare al unui om. Totugi, celulele creierului
"r"i
t;;_
fqt^sunt
de aproape aceeagi mdrime ca cele din creierul unui 6m, ast_
fel i:rcat porumbeii trebuie sd aibd mult mai pufrne. Astfer, aceastd
operafie cognitivd complexd poate fi efectuatd de un sistem care este
mult mai simplu decAt-am fi putut presupune. Studiind procesul
intr-un sistem mai simplu, putem u.,r"u o iirlelegere asupra lo,oa.rtrri
ln care un sistem mai complex ar putea ,e iunc]ione"".i"
pi"o p"_
tem efectua experimente cu porumbei care ar fi imposibil ai tu*Lut
cu oameni.
-
Descoperirile,
cu alte cuvinte, ne ofer6 o modalitate complet noud
de a studia modul fir care un creier
-
chiar dacd nu este crelerul nos-
tru
-
poate forma pi folosiconcepte
complexe.
$i
cu siguranfd cd pun
expresia
,,creier de gdind,, intr-o lumind noud.
i
Douglas Mook
Bibliografie:
Blough, D.S., ,,Dark
adaptation in the pigeon" inlournal of Compa-
ratiae aid Physiologicat Psychology, 49, L956, pp. 425430
Ferster, i.n. gi Skinner, B.F-, Schedules of reinforcement, Apple-
ton-Century-Crofts, New York, L957
Hermstein, R.]., .Riddles
of natural categorization" in L. Weiskrantz
(editor), Animal intelligence, Clarendon Press, Oxford, IJK, vol 7 ,
\985,
p.129-1.M
'
Herrnstein, RJ. gi Loveland, D.H., ,,Complex
visual concept in the
pigeon" in Science, L46, L964, pp. 549-551
' "Hermstein,
R.1., Loveland, D.H' pi Cable, C., ,,Natural
concepts in
pigeons,, in
lournal
of Erperimental Psychology: Animal Behaaior Proces-
ses, 2, pp.285-3AL 1976
p"arce,
I.M.,
Animal learning and cognition: An introduction,Psycho-
logy Press, Hove, VK, 1997
43. Tversky
;i
Kahneman:
incadrarea deciziilor
Aparahrl nostru cognitiv nu ne-ar fi de prea mare folos dacd nu ar
fi capabil sd ne ghideze acliunile. Apadar ne este de folos cu siguran-
fd,
de vreme ce ne permite sd ludm deciziiin situafia fur care viala nu
este decat o decizie dupd alta. s5 mdnanci oua ochiuri de dimineald,
sau poate cereale sau poate s6 nu msnAnci deloc? Ce sd faci, s6 te ire-
scriila cursul ista sau poate la cel5lalt? sd accepfi cererea in c6sdto-
rie a acestei persoane sau'sd o respingi? Peste tot numai decizii' Cum
ludm decizii? Cum trebuie sd facem asta?
Interesul pentru aceastd chestiune este vechi de secole. Teoriile ma-
tematice ale procesului au pornit de la jucdtorii de jocuri de noroc
ai
de la colegii pi consultanfii lor matematicieni, pi de atunci au impli-
cat gi eforiurile economigtiloa ale oamenilor de gtiinfd din domeniul
calculatoarelor pi desigur ale oamenilor de gtiinfa comportamentalipti
gi cognitivigti.
Nu putem s6 ne oprim aici atenfia asupra intregii literaturi, ?nsd pu-
tem splne mdcar atAt o ipotezd fundamentalx este aceea cH deciziile
noastre stsntrafionale, cel pufin in mdsura ir care sunt consecvente una
cu cealaltd. Dacd preferam A lui B gi B lui c, atunci ar trebui sd prefe-
rdm Alui C. Sau, dacd ne place Amai mult decAt B, ar trebui sd ne pla-
cd B mai pulin decat A. Cu siguranld cd deciziile
9i
alegerile noastre sunt
rafionale in aceasti mdsurd redusi!
Nu aga stau lucrurile insd
-
cel pugin nu intotdeauna'
Avem mare nevoie sd ni se spund cd', de fapt, comportamentul nu
este intotdeauna rafional. Totugr, experimentele asupra acestei proble-
me nu sunt atAt de simple, iar rezultatele sunt atAt de irafionale, incAt
pot servi drept modele simplificate ale irafionaiitdlii omenepti, permi-
gat d.t-t
"
poite sd o i:rfelegem mai bine. Acestea sugereazd intotdeau-
na cd poate concephrl nostru despre ceea ce inswmndrafonalitatea este
mai pulin clar decat am presupus. Printre experimentele clasice
I