1

CURS 9
APARATUL CARDIOVASCULAR
Sistemul circulator este format din inima, vase sanguine si vase limfatice.

I. ANATOMIA INIMII
Inima este alcatuita din patru camere: -atriul drept
-atriul stang
-ventriculul drept
-ventriculul stang,
cu ajutorul carora pompeaza ritmic in artere sangele pe care il primeste prin vene.
Atriile primesc sange prin vene, iar ventriculii prin atrii, pompandu-l mai departe spre artere. Astfel:
atriul drept primeste sange din venele cave, iar atriul stang- din venele pulmonare. Sangele din atriul
stang se varsa in ventriculul stang, iar sangele din atriul drept in ventriculul drept. Mai departe, sangele
din ventriculul stang ajunge in aorta, iar sangele din ventriculul drept in artera pulmonara.
Atriile sunt separate intre ele prin septul interatrial, iar ventriculii -prin septul interventricular.
Fiecare atriu comunica cu ventriculul respectiv prin orificiile atrio-ventriculare, prevazute cu valve, care se
deschid doar intr-un anumit sens:dinspre atrii spre ventriculi. Spre ventriculul stang se deschide valva
mitrala (bicuspida), iar spre ventriculul drept valva tricuspida. La baza arterelor care se desprind din
ventriculi se afla valvele sigmoide(semilunare).
Se formeaza astfel doua sisteme de circulatie:
-circulatia sistemica (marea circulatie) incepe in ventriculul stang si este formata din aorta,
arterele mari si mici, capilare, venule, vene mijlocii si mari, venele cave care se varsa in atriul drept;
-circulatia pulmonara (mica circulatie) incepe in ventriculul drept si este alcatuita din artera
pulmonara cu ramificatiile ei pina la capilarele pulmonare (la nivelul carora au loc schimburile gazoase),
care se continua cu ramificatiile venei pulmonare, care se varsa in atriul stang.
Plaminii aduc oxigen in organism, in timpul inspiratiei, si elimina bioxid de carbon, in expir. Oxigenul
din plamin este preluat de capilare si, prin venele pulmonare, transportat pina la atriul stang. De aici, prin
valva bicuspida (mitrala), sangele bogat in oxigen este varsat in ventriculul stang si pulsat in aorta. Aorta,
prin ramurile sale mari si mici , iriga toate organele si tesuturile organismului, ducind astfel oxigen la
fiecare celula.
Celula foloseste oxigenul si elimina, prin reactii chimice, bioxidul de carbon, care este preluat de
venele cave si transportat catre atriul drept. Din atriul drept sangele este varsat in ventriculul drept prin
valva tricuspida, iar ventriculul drept pulseaza sangele in arterele pulmonare. Arterele pulmonare duc
sange bogat in bioxid de carbon la plamini, care vor elimina gazul lal exterior.
Peretele inimii este alcatuit din trei straturi concentrice: endocard, miocard si pericard.
2

Pericardul este un sac dublu in care se afla lichid in cantitate mica, cu rol de lubrefiere (foitele
pericardului alunceca mai usor in timpul miscarilor inimii).
Miocardul este alcatuit din tesut muscular de tip cardiac, cu rol in contractia inimii. Miocardul este
mai gros in ventriculi decit in atrii.
Endocardul tapeteaza cavitatile inimii, asigurind netezimea suprafetelor care vin in contact cu
sangele. Endocardul atrial este mai gros decit cel ventricular. La nivelul orificiilor atrio-ventriculare si
originii marilor artere de la baza inimii, foita endocardica se rasfringe pe valve, care se inchid si se deschid
pasiv sub influenta presiunii sanguine.

II. SISTEMUL DE CONDUCERE
In peretele inimii exista un tesut muscular modificat care controleaza bataile inimii, alcatuind
sistemul excitoconductor nodal. Acest sistem are proprietatea de a da impulsuri electrice miocardului,
astfel incit inima se contracta automat, zi si noapte, tot timpul vietii.
Este format din:
-nodulul sinoatrial (NSA) situat in peretele atriului drept, linga orificiul de varsare al venei cave
superioare;
-nodulul atrioventricular (NAV) in septul interatrial;
-fasciculul Hiss care porneste din NAV, intra in septul interventricular si, dupa un scurt traiect, se
imparte in doua ramuri (dreapta si stanga) ce se distribuie celor doi ventriculi, terminindu-se prin:
-reteaua Purkinje in miocardul ventricular.
Impulsul nervos porneste din nodulul sinoatrial, ajunge la nodulul atrioventricular, de aici prin
fasciculul Hiss pina la reteaua Purkinje. Miocardul se contracta la fiecare impuls electric ajuns prin reteaua
Purkinje si se relaxeaza intre impulsuri. Cind o camera a inimii se contracta, spunem ca se afla in sistola,
iar daca se relaxeaza se afla in diastola. In sistola, camera inimii se goleste, iar in diastola se umple.
In conditii fiziologice (normale) activitatea cardiaca ritmica este condusa de nodulul sinoatrial (NSA)
cu o frecventa de 60-90 batai/minut. Daca NSA este lezat, conducerea este preluata de nodulul
atrioventricular (NAV) cu o frecventa de 40 impulsuri/minut. Daca NAV este afectat, fasciculul Hiss da o
frecventa cardiaca de 20-25 batai/ minut.


III. REVOLUTIA CARDIACA
La inceput, impulsurile descarcate de NSA se propaga la nivelul peretilor atriali, determinind
contractia acestora. Contractia atriilor (sistola atriala) are rolul de a pompa sangele din atrii in ventricule
prin valvele mitrala si tricuspida. In acelasi timp, impulsul electric este preluat de NAV si se transmite mai
departe prin fasciculul Hiss si ramurile sale pina la reteaua Purkinje, cind determina contractia
ventriculilor (sistola ventriculara), cu rolul de a pompa sangele din ventriculi in artere.
Intre sistole , atriile si ventriculii se relaxeaza (diastola atriala sau ventriculara).
3

Succesiunea unei contractii (sistola) si a unei relaxari cardiace (diastola) constituie ciclul sau revolutia
cardiaca si are o durata de 0,8 secunde.
Sistola atriala dureaza 0,1 sec. In timpul acesteia, sangele nu se poate intoarce in venele mari din
cauza contractiei concomitente a unor fibre cu dispozitie circulara care inconjura orificiile de varsare ale
acestor vene. Drept urmare , sangele intra activ in ventriculi.
Diastola atriala incepe imediat dupa sistola atriala si dureaza 0,7 sec. Orificiile de varsare ale
venelor se relaxeaza si singele curge in atrii.
Sistola ventriculara urmeaza dupa cea atriala si dureaza 0,3 sec. Presiunea intraventriculara creste,
o depaseste pe cea din atrii, drept pentru care valvele atrioventriculare se inchid. Presiunea din ventricul
o depaseste pe cea din artere (aorta si artera pulmonara) si se deschid valvele semilunare, sangele fiind
evacuat din ventriculi in artere.
Diastola ventriculara incepe imediat dupa sistola ventriculara si dureaza 0,5 sec. Ventriculii se
relaxeaza, presiunea scade rapid si , cind ajunge sub nivelul celei din artere, se inchid valvele semilunare.
Treptat tensiunea scade sub cea de atrii si se deschid valvele atrioventriculare, iar sangele se scurge pasiv
in ventriculi( intr-un procent de 70% din total).
De la sfarsitul sistolei venticulare si pana la inceputul unei noi sistole atriale, inima se gaseste in
repaus total: diastola generala( 0,4 secunde).
Debitul cardiac(DC) se obtine prin inmultirea debitului sistolic (70-90ml sange/sistola) cu frecventa
cardiaca (60-90 sistole/minut) si reprezinta cantitatea de sange care este pulsata intr-un minut de inima
spre tesuturile din organism. DC=5,5 litri/minut.
In timpul efortului fizic, tesutul muscular are nevoie de mai mult oxigen, adica de mai mult sange
care sa-i aduca oxigen. Pentru aceasta, creste frecventa cardiaca si debitul cardiac poate ajunge pana la
30-40 litri/minut; debitul cardiac creste si in timpul sarcinii, febrei, dar scade in timpul somnului( cand
organismul de relaxeaza si are nevoie de mai putin oxigen).

IV. ZGOMOTELE INIMII

IV.1. Zgomotul I (sistolic) prelungit si de tonalitate joasa, este produs de inchiderea valvelor
atrioventriculare( mitrala si tricuspida) si de sistola ventriculara (stanga si dreapta).

IV.2. Zgomotul II (diastolic) scurt si ascutit, este consecinta inchiderii valvelor
semilunare(sigmoide) ale aortei si arterei pulmonare si apare la inceputul diastolei.


V. SISTEMUL CIRCULATOR
Vasele sanguine reprezinta un sistem inchis de tuburi prin care circula sangele de la inima spre
tesuturi si de aici inapoi catre inima. Functie de calibru, vasele se numesc: artere mari si artere mici,
capilare, venule si vene. Arterele pleaca de la inima, iar venele vin spre inima.
4

Aorta si ramurile sale transporta sange bogat in oxigen din ventriculul stang pana la tesuturi
(celule). Aici, prin capilare, oxigenul este cedat tesuturilor spre utilizare. Venulele, care sunt legate de
capilarele arterelor, preiau de la tesuturi bioxidul de carbon si il tranporta, prin vene, pana la atriul drept.
Din atriul drept sangele se varsa in ventriculul drept , care pompeaza in arterele pulmonare. Arterele
pulmonare se termina in plamani prin capilare, care cedeaza plamanului bioxidul de carbon, la nivelul
alveolelor, prin membrana alveolo-capilara. Plamanul elimina bioxidul de carbon prin expir si aduce
oxigen prin inspir. Venulele care continua capilarele pulmonare preiau oxigenul din plaman si il
transporta, prin venele pulmonare, pana la atriul stang, care varsa sangele in ventriculul stang. Ventriculul
stang pompeaza sange in aorta si ramurile sale. Apoi ciclul se repeta.
V.1. Circulatia arteriala
Circulatia sistemica (marea circulatie) incepe in ventriculul stang, de unde pleaca artera aorta (Ao)
din care se desprind toate arterele mari.
Aorta prezinta trei portiuni : aorta ascendenta, cirja aortica si aorta descendenta; cea din urma
portiune are doua segmente: segmentul toracic (supradiafragmatic) si segmentul abdominal
(subdiafragmatic). Segmentul subdiafragmatic se bifurca in arterele iliace comune: dreapta si stanga.
Din aorta ascendenta se desprind cele doua artere coronare: dreapta si stanga, care iriga cordul.
Din cirja aortica (crosa aortica) se desprind trunchiul brahiocefalic drept, artera subclaviculara
stanga si artera carotida comuna stanga. Trunchiul brahiocefalic drept (pentru brat si cap) se imparte in
artera subclaviculara dreapta si artera carotida comuna dreapta. Fiecare artera subclaviculara se continua
cu artera axilara, artera brahiala, artera radiala si ulnara (care formeaza arcadele palmare) si arterele
digitale. Aceste artere iriga membrul superior. Fiecare artera carotida comuna se imparte in artera
carotida interna (care iriga creierul ) si artera carotida externa (iriga organele fetei).
Din aorta toracica se desprind: arterele esofagiene (iriga esofagul), arterele bronsice (pentru
plamini), arterele intercostale (pentru muschii si oasele care formeaza peretele toracic).
Din aorta abdominala (subdiafragmatica ) iau nastere:
-trunchiul celiac din care se desprind:
-artera splenica (la splina)
-artera hepatica (la ficat)
-artera gastrica stanga (la stomac);
-artera mezenterica superioara (pancreasul , intestinul subtire, colonul drept);
-artera mezenterica inferioara (restul colonului sirectul);
-artera renala (rinichi);
-artera genitala (organele genitale interne, vezica urinara).
Arterele iliace comune sunt ramuri terminale ale aortei si se bifurca fiecare in :
-artera iliaca interna (iriga organele bazinului);
-artera iliaca externa , ce iriga membrul inferior prin:
-artera femurala (coapsa);
-artera poplitee (genunchi);
5

-artera tibiala si fibulara (gamba).
-arcadele plantare (iriga piciorul ) din care se desprind:
-arterele digitale (iriga degetele de la picioare).

Tensiunea arteriala
Presiunea sub care circula sangele in artere si care se transmite peretilor vasculari reprezinta
tensiunea arteriala (TA). Ea este corelata cu sistola si diastola: in timpul sistolei ventriculare, presiunea din
aorta si arterele mari creste brusc pina la 120-140 mm Hg, valoare care reprezinta tensiunea arteriala
maxima (sistolica). In timpul diastolei are loc scaderea tensiunii arteriale pina la 70-80 mm Hg, valoare
denumita tensiune arteriala minima (diastolica). Tensiunea arteriala se masoara la nivelul arterei brahiale
(a bratului) cu un aparat numit tensiometru.


Pulsul arterial
Este paerceput cind se comprima o artera pe un plan osos. Este rezultatul undei determinate de
distensia peretilor aortei (unda ce se propaga pina la periferie), ca urmare a evacuarii bruste a sangelui din
ventriculul stang. Palparea pulsului informeaza asupra frecventei si ritmuluicardiac; 60-90 batai/minut.
Pulsul perceput de noi coincide cu sistola si se masoara la nivelul arterei carotide sau arterei radiale.

V.2. Circulatia capilara
Capilarele sunt vasele sanguine cele mai mici. Puse cap la cap, realizeaza o lungime de aproximativ
2500 km. Capilarele se desprind din ramificatiile arterelor, numite arteriole si fac legatura cu venulele.
Aceste vase foarte mici intra in contact direct cu celulele tisulare din intreg organismul si cualveolele
pulmonare, participind la schimburile gazoase.

V.3. Circulatia venoasa
Venele sunt vase sanguine prin care sangele circula dinspre capilare spre inima.
Venele colecteaza sangele de la toate tesuturile si il transporta spre atrii. Sistemul venos al marii
circulatii se colecteaza in venele cava superioara si cava inferioara, care se deschid in atriul drept.
Vena cava superioara (VCS) rezulta prin unirea celor doua trunchiuri brahiocefalice, drept si stang.
Acestea se formeaza prin confluenta venelor jugulare interne (care dreneaza sangele din cap si gat) cu
venele subclaviculare (ce colecteaza sangele venos din membrele superioare). Tot in vena cava superioara
se varsa si venele bronsice.
Vena cava inferioara (VCI) colecteaza sangele din peretele si organele abdominale, bazin (care
contine vezica urinara si organele genitale interne) si membrele inferioare. Se formeaza prin unirea celor
doua vene iliace comune . In traiectul sau ascendent , VCI primeste :
-venele genitale : vena testiculara /vena ovariana (organele genitale)
-venele renale (de la rinichi)
6

-venele hepatice (de la ficat).
In vena porta se varsa venele:
-splenica,
-mezenterica superioara,
-mezenterica inferioara,
care colecteaza sange venos din tubul digestiv, pancreas si splina. Vena porta intra in ficat si se
ramifica, comunicand cu artera hepatica si cu vena hepatica prin capilare.

V.4. Circulatia limfatica
Circulatia limfatica este o cale accesorie a marii circulatii, prin care reintra in vene o parte din
lichidele interstitiale.
Lichidul interstitial se afla in spatiul interstitial, adica in toate spatiile libere dinre celule. Circulatia
limfatica incepe in spatiul inerstitial, prin capilarele limfatice. Aceste capilare colecteaza substante care nu
au reusit sa fie preluate de sange sau celule, se colecteaza in vase din ce in ce mai mari si se varsa in
venele subclaviculare.
Vasele limfatice au acelasi traseu ca si venele. In traiectul lor spre venele subclaviculare, vasele
limfatice strabat unul sau mai multi ganglioni limfatici, de unde primesc limfocite si imunoglobuline (Ig).
Limfocitele si imunoglobulinele au rol in apararea organismului.
Lichidul din vasele limfatice se numeste limfa, sau chil. Limfa este un lichid cu o compozitie
asemanatoare plasmei (plasma este lichidul care intra in alcatuirea sangelui, fara elementele figurate :
eritrocite, leucocite si trombocite). Lipidele din limfa, in concentratie mai mare decit in plasma, dau
aspectul laptos al lichidului.
In final, vasele limfatice se colecteaza in doua vase limfatice mari, numite trunchiuri limfatice:
canalul (ductul) toracic si canalul limfatic drept.
Canalul toracic dreneaza limfa (chilul) din membrele inferioare, peretele abdominal, organele
abdominale si organele genitale si se varsa la locul unirii dintre vena jugulara interna si vena
subclaviculara stanga. In drumul sau toracic primeste limfa de la nivelul jumatatii stangi a corpului.
Canalul limfatic drept este un colector mai scurt care primeste limfa din jumatatea dreapta a
corpului (de la trunchi in sus). Se varsa in locul unirii venelor jugulara interna si subclaviculara dreapta.
Ganglionii (nodulii) limfatici sunt formatiuni mici, ovalare, situate pe traiectul vaselor limfatice, in
anumite regiuni formind grupuri: latero-cervical, axilar, inghinal, mediastinal, abdominal.