nformatii referitoare la reincarnare au existat (si mai exista inca) n Biblie si in

unele texte apocrife. Biserica primelor secole a acceptat teza reincarnarii,

sustinuta si de Isus. In anul 553 nsa, la cel de al cincelea Conciliu Ecumenic
de la Constantinopol, teza reincarnarii a fost anatemizata, fiind considerata drept o
eroare dogmatica. Imparatul ustinian (leit-motivul su: "Afurisit fie cel care, de aici
ncolo, va mai crede in preexistenta sufletului !") a impus clerului propriul sau crez, a
pus sub arest pe !apa "igilius (spre a nu conturba Conciliul #) si a obligat episcopii sa
accepte noua dogma. ustinian a considerat ca teza reincarnarii acorda omenirii o
prea lunga perioada de timp pentru atingerea unei trepte mai nalte de dez$oltare a
constiintei. %upa anul 553, credinciosilor li s&a spus de catre biserica ca au la
dispozitie o singura $iata pentru a re$eni din nou la stadiul dinaintea comiterii
pacatului originar. 'oua teza a lui ustinian, propagata masi$ n r(ndul enoriasilor de
pretutindeni in cursul secolelor urmatoare, continuata p(na azi, a dus la erori si mai
mari de comportament ale oamenilor, ma)oritatea ncerc(nd sa traiasca din plin asa&
zisa unica viata. Biserica a exclus treptat aproape toate textele, documentele si cele
3* e$ang+elii apocrife, neconforme noii linii dogmatice trasate. Cu toata cenzura
impusa textelor originare, s&au mai pastrat pe alocuri unele referiri ale lui Isus la
reincarnare (E$ang+elia lui Ioan ,3,*&-., deasemeni afirmatiile lui Isus despre
reincarnarea profetului Ilie in trupul lui Ioan Botezatorul din E$ang+elia lui /atei
,**,*0 si *1,*2&*3., sau cele spuse de Isus fariseilor, in legatura cu faptul ca el ar mai
fi trait odata pe pam(nt, inca inaintea patriar+ului 3$raam ,E$ang+elia lui Ioan, -,54&
5-.). 3lte pasa)e biblice care aduc indicii asupra reincarnarii5 6Ieremia6 (*,5), 6Cartea
Intelepciunii6 (7,5 si -,72), 6Cartea lui 8o+elet6 (*7,4), 6E$ang+elia lui /atei6 (74,57),
6E$ang+elia lui Ioan6 (9,*&3), 6Epistola lui !a$el catre :ilipeni6 (7,4&1), 6Epistola
soborniceasca a lui Iaco$6 (3,4). %easemenea, in documentele necanonice (apocrife)5
6E$ang+elia dupa !istis ;op+ia6, 6E$ang+elia lui <oma6 s.a.
REINCARNAREA IN DIVERSE CURENTE DE GANDIRE
=3'%I>E3 =>E3C3
?a baza acesteia se afla unele comunitati practicante ale religiei inspirate de @rfeu
(orfismul), aparute in =recia incep(nd cu secolul 4 .C. Este $orba despre un sistem
de credinta care asocia nemurirea sufletului cu ciclurile de reincarnari. %upa ciclul
nasterilor si roata destinului, existenta trupeasca e considerata ca o pedeapsa. Exilat
in corp, sufletul trebuie sa scape de tristul destin al reincarnarilor si nu poate sa o
faca dec(t prin asceza (adica prin abstinenta de la consumul de carne). 'umerosi
filozofi au fost marcati de aceste credinte, dar indiferent de forma pe care o ia
doctrina lor, scopul ram(ne acela de eliberare a sufletului. Incarnarea sufletului apare
ca o pedeapsa pe care sufletul si&a atras&o prin propriile sale greseliA prin urmare
reincarnarea functioneaza in acelasi timp ca o fatalitate de care trebuie sa te eliberezi
si ca o sansa de eliberare. In orice caz, pentru ca aceasta eliberare sa inter$ina, e
necesara o initiere religioasa sau o constientizare filozofica.
BI'%CI;/C?
Ideea de reincarnare se exprima cel mai pregnant in +induism, cu toate ca si aici ea a
trecut printr&o serie de reinterpretari. Cele mai $ec+i texte (Rigveda) nu pomenesc
nimic despre aceasta idee. 3bia in Upanisad, $ec+ea teorie a platii a fuzionat cu
ideea de reincarnare. Ca urmare, se pot obser$a unele influente reciproce intre religia
originara, re$olutia adusa de Cpanisad, Bag+ada$ad =ita si e$la$ia populara. In
Cpanisad, identificarea salutara a ;inelui (atman) cu 3bsolutul (brahman) nu poate
a$ea loc dec(t daca ;inele o rupe cu ciclul infernal al existentei (samsara), adica cu
sirul de reincarnari succesi$e. ;al$area inseamna oprirea re$enirilor pe pam(nt si
nicidecum inmultirea numarului de reincarnari, cum pretind adeptii occidentali ai unui
+induism deformat. 'u e $orba aici de o noua nastereA omul se naste o singura data,
dar nu moare cu ade$arat5 din reincarnare in reincarnare, el nu&si sc+imba dec(t
trupul, p(na ce a)unge la ade$arata libertate, in irvana. !rincipiul care diri)eaza
calatoria dintr&un corp in altul este dorinta sau legea !armei. ;copul spiritualitatii
+induse este acela de eliberare de aceasta legatura Darmica, pentru a se putea uni
cu bra+man. !rin "a!hti (curent de de$otiune) se insista asupra +arului di$in ca unic
mod de sal$are. @mul nu este agentul propriei eliberari din ciclul reincarnarilor.
Binduismul culmineaza printr&o mistica a eliberarii, dar nu si prin explicarea raului si
mortii prin reincarnare. Este aici o mare diferenta fata de ezoterismul occidental care
se considera ca deri$(nd din +induism. !entru 3lbert ;c+Eeitzer, aceasta mistica
este legata de o negare a lumii, de o conceptie pesimista a existentei, foarte
apropiata de cea greaca pri$ind trupul inc+isoareA aceasta idee este contemporana
cu predominanta ideii de reincarnare, ea este de asemenea legata de o $iziune
pesimista a materiei si istoriei. Ideea de reincarnare este centrata total asupra omului
si faptelor sale.
BC%%BI;/C?
Budd+ismul, ca si +induismul, crede in existenta unei relatii str(nse intre reincarnare
si legea Darmei. ;unt totusi numeroase diferente fata de +induism5
!ri$ind conceptia eliberarii omul se poate elibera singur de lume si de suferinta.
<erapia se bazeaza pe critica iluziilor legate de dorinta si pe renuntareA ea propune un
demers mai putin mistic, cat psi+ologic. 3ccentul nu este pus pe fuziunea cu
bra+man, ci pe detasarea care conduce la 'ir$ana, inteles ca o pri$atiune de orice
dorinta, ca un calm desa$(rsit.
'on&permanenta sufletuluiA continuitatea subiectului uman nu este dec(t iluzie si
aparenta. 'u se are in $edere nemurirea sufletului. ;ufletul este un flux, o curgere, o
transformare nencetata. %oar curgerea $ietii pare sa asigure continuitatea
reincarnarilor.
'ir$ana5 in budismul clasic este definit intr&o maniera negati$a. El nu este de fapt
nimic, nu este un loc, el exprima starea de eliberare, de non&dorinta. %ar anumite
secte il $ad ca pe locul de beatitudine, de fericire deplina atinsa la sf(rsitul procesului
de eliberare de catre indi$idul care a trecut printr&o serie de reincarnari.
3?<E CC>E'<E %E =3'%I>E5
=nosticismul5 este o ipoteza iudeo&crestina alcatuita din mai multe curente crestine aparute in
cursul celui de al doilea secol dupa Cristos. !rintre altele, aceasta ipoteza atribuie lui Cristos
teoria dupa care Ioan Botezatorul ar fi fost Ilie reincarnat.
Cabala ebraica5 exista din $remea celui de al doilea secol dupa Cristos, dar propasirea ei s&a
facut intre sec. *3&*4. Este o teosofie in forma ebraica. Cabalistii nu sunt toti de acord asupra
ideii de reincarnare. ;unt multe adaptari succesi$e, care dau impresia de a te gasi in fata unei
compilari doctrinare, in care reincarnarea isi )oaca rolul in functie de problemele care se i$esc in
constiinta populara.
:ilozofii moderni5 Ideea de reincarnare a atras mult o serie de filozofi moderni. !entru ?essing
(*179&*1-*), aceasta constituie o ipoteza, pentru 3rt+ur ;c+open+auer (*1-4&*-42), ea este un
element important al unei filozofii extrem de pesimiste (care ar putea fi prezentata ca o filozofie
a plictiselii).
;piritismul5 >eincarnarea se regaseste in curentul spiritist al lui 3llan 8ardec (*-20&*-49).
Influenta sa a fost foarte mare in sec.*9 si se mai pastreaza inca reminiscente importante in
Brazilia si :ilipine.
>ozicrucienii5 aceast curent afirma, printre altele, ca reincarnarea nu este un simplu fapt de
credinta, ci ce$a sigur, accesibil capacitatilor oculte ale initiatului si ca orice fiinta este parte
integranta din %umnezeu (tema care se regaseste azi in curentul e# Age), ca doctrina despre
reincarnare este o explicatie etica multumitoare a nedreptatilor din aceasta lumeA ca
reincarnarea si legea de la cauza la efect sunt in perfecta armonie cu astrologiaA ca Cristos a dat
ucenicilor sai in$ataturi despre reincarnare, dar ca le&a poruncit sa nu $orbeasca nimanui despre
aceasta, de unde ar reiesi o ocultare, o ascundere a existentei reincarnarii timp de 7222 de ani.
3ntropozofia5 >udolf ;teiner (*-4*&*979), fondatorul antropozofiei a trecut prin initierea
Ro$crucienilor. ;e obser$a la el, ca in toate teoriile moderne ale reincarnarii, o deplasare de
accente si c+iar o rasturnare completa a sensului reincarnarii. !entru +indus, scopul era de a fi
eliberat de fatalitatea reincarnarilor. !entru >udolf ;teiner, reincarnarea nu mai este o lege
ingrozitoare a existentei, de care ar trebui sa se elibereze, ci de$ine un instrument poziti$,
indispensabil dez$oltarii spiritualitatii si a libertatii. 'asterea intr&un corp este ce$a minunat in
sensul biblic al creatiei omului dupa c+ipul lui %umnezeu. Ceea ce alieneaza omul, nu este
trupul sau, ci atitudinea in fata $ietii. ;uferinta legata de Darma destinului pro$ine dintr&o
nepotri$ire a sufletului fata de posibilitatile pe care i le ofera $iata actuala. ;ufletul trebuie sa fie
eliberat de aceasta nepotri$ire, dar nu de corp. 3ceasta conceptie este legata de e$olutionismul
si ideea de progres a lui ;teiner. !entru >udolf ;teiner, %ristos constituie impulsul central si
+otartor al istoriei mondiale.