?tiin?a (din lat. scientia = cunoa?

tere) se poate referi la:

Investigarea sau studiul naturii prin observa?ie ?i ra?ionament
Suma tuturor cuno?tin?elor acumulate n urma acestei cercetari
Matematica, studiile cantita?ilor ?i ordinilor, sunt denumite deseori ?tiin?a sa
u ?tiin?e, nsa rezultatele cercetarii matematice, cunoscute ca teoreme, sunt ob?i
nute din deriva?ii logice care presupun mai degraba sisteme axiomatice dect o com
bina?ie ntre observa?ie ?i ra?ionament. Multe metode matematice au o utilitate fu
ndamentala n ?tiin?ele empirice, ale caror fructe sunt ipotezele ?i teoriile.
Conform Dic?ionarului explicativ al limbii romne, ?tiin?a este un ansamblu sistema
tic de cuno?tin?e despre natura, societate ?i gndire; ansamblu de cuno?tin?e dint
r-un anumit domeniu al cunoa?terii.[1]
Majoritatea oamenilor de ?tiin?a considera ca investiga?ia ?tiin?ifica este cea
care corespunde metodei ?tiin?ifice, un proces al carui scop este evaluarea cuno
?tin?elor empirice. n sens mai larg, cuvntul ?tiin?a deseori descrie orice domeniu
de studiu sistematic sau cuno?tin?ele capatate n urma acestui studiu. Acest arti
col se concentreaza pe defini?ia cu sens mai restrns.
Domeniile ?tiin?ifice se clasifica de-a lungul a doua mari dimensiuni:
Experimentul, cautarea unei informa?ii rapid disponibile, versus teorie, dezvolt
are de modele care explica ceea ce se observa.
?tiin?ele naturale, studiul naturii, versus ?tiin?ele sociale, studiul comportam
entului uman ?i al societa?ii.
Modelul Bohr al atomului, precum multe alte idei din istoria ?tiin?ei, a fost in
i?ial confirmat iar apoi s-a dovedit a fi par?ial fals prin experimentare.
Cuprins [ascunde]
1 Ce este ?tiin?a?
2 Metoda ?tiin?ifica
2.1 Criterii pentru cercetarea ?tiin?ifica
2.2 Procesul cunoa?terii ?tiin?ifice
2.3 Criteriile teoriei ?tiin?ifice
2.4 Criteriile experimentului ?tiin?ific
3 Filozofia ?tiin?ei
4 Etica ?tiin?ei
5 Critica ?i conflicte
5.1 "Turnul de filde?"
5.2 Fiabilitatea ?tiin?ei ?i n?elaciunea
5.3 ?tiin?a ?i religia
6 Matematica ?i metoda ?tiin?ifica
7 Scopurile ?tiin?ei
8 Clasificarea ?tiin?elor
9 Literatura
10 Vezi ?i
10.1 Manuale
10.2 ?tiri ?i articole
11 Note
12 Legaturi externe
12.1 Legaturi suplimentare
Ce este ?tiin?a?[modificare | modificare sursa]
Exista diferite n?elesuri ale "?tiin?ei".
Potrivit empirismului, teoriile ?tiin?ifice sunt obiective, verificabile empiric
, ?i sunt predic?ii ale rezultatelor empirice care pot fi confirmate sau infirma
te prin falsificabilitate.
n contrast cu aceasta, realismul ?tiin?ific define?te ?tiin?a n termeni ontologici
: ?tiin?a ncearca sa identifice fenomene ?i entita?i, for?ele care le cauzeaza, m
ecanismele prin care ele exercita aceste for?e, ?i sursele acelor for?e n sensul
structuriilor interne ale acestor fenomene ?i entita?i.
Chiar ?i n tradi?ia empirica, trebuie sa fim aten?i asupra faptului ca predic?ia
se refera la rezultatul unui experiment sau studiu, mai degraba dect a prezice vi
itorul. De exemplu, afirma?ia "un paleontolog poate face predic?ii n legatura cu
descoperirea unui anume tip de dinozaur" corespunde folosirii empirice a predic?
iei. Pe de alta parte, ?tiin?e ca geologia ?i meteorologia nu trebuie neaparat s
a fie capabile sa faca predic?ii exacte despre cutremure sau vreme pentru ca sa
poata fi considerate drept ?tiin?e. Filozoful empiric Karl Popper a afirmat ca u
nele confirmari ale ipotezelor sunt imposibile ?i prin urmare ipotezele ?tiin?if
ice pot fi doar falsificate.
Pozitivismul, o forma a empirismului, vede ?tiin?a, a?a cum aceasta este definit
a de empirism, ca mijloc de a regla afacerile umane. Datorita afilierii lor strns
e, termenii "pozitivism" ?i "empirism" sunt deseori folosi?i ca sinonime. Iata ns
a ce li se repro?eaza:
Willard Van Orman Quine a demonstrat imposibilitatea unui limbaj de observare in
dependent de teorie, a?a ca no?iunea nsa?i de a testa teoriile prin experimente e
ste problematica.
Observa?iile sunt ntotdeauna "ncarcate cu teorii". Thomas Kuhn a afirmat ca ?tiin?
a ntotdeauna implica "paradigme", seturi de ipoteze, reguli, practici etc. ?i ca
trecerea de la o paradigma la alta de obicei nu presupune verificarea sau falsif
icarea teoriilor ?tiin?ifice. Mai mult, n contrast cu modelul empiric, este de pa
rere ca ?tiin?a nu a evoluat n mod istoric, ca acumulare continua de date.
Pentru mai multe informa?ii, vezi Teoriile ?i sociologia istoriei ?tiin?ei.
?tiin?a i ajuta pe oameni sa afle mai mult despre vie?ile lor ?i contribuie la de
zvoltarea societa?ii.
Metoda ?tiin?ifica[modificare | modificare sursa]
Articol principal: Metoda ?tiin?ifica
Termenii de "model", "ipoteza", "teorie" ?i "lege fizica" au n ?tiin?a alte n?eles
uri dect n limbajul uzual. Oamenii de ?tiin?a folosesc termenul de "model" pentru
a exprima descrierea a ceva, n mod specific ceva care poate fi folosit pentru a f
ace predic?ii care pot fi testate prin experiment sau observa?ie. O ipoteza este
o afirma?ie care ori (nca) nu a fost nici confirmata nici infirmata prin experim
ent. O lege fizica sau o "lege a naturii" este o generalizare ?tiin?ifica bazata
pe observa?ii empirice.
Cuvntul teorie este n?eles gre?it mai ales de catre laici. n limbaj comun nseamna id
ei care nu se bazeaza pe nici o dovada solida; n contrast cu aceasta, oamenii de
?tiin?a de obicei folosesc acest cuvnt pentru a se referi la manunchiuri de idei
care fac prognoze specifice. A spune "marul a cazut" este a afirma un fapt, n tim
p ce teoria newtoniana a gravita?iei universale este un corp de idei care permit
unui om de ?tiin?a sa explice de ce marul a cazut ?i sa faca prognoze privind a
lte obiecte cazatoare.
Orice teorie foarte fructuoasa care a supravie?ut timpului ?i care are o cantita
te cople?itoare de dovezi pe care se sprijina este considerata a fi "dovedita" n
sens ?tiin?ific. Unele modele acceptate universal, precum teoria heliocentrica ?
i teoria atomica au supravie?uit testarii empirice riguroase fara a fi contrazis
e, totu?i nu este exclus ca ntr-o zi sa fie infirmate. Teorii mai noi, precum teo
ria stringurilor pot oferi idei promi?atoare, dar nca trebuie sa treaca prin acel
a?i proces pentru a fi acceptate.
Oamenii de ?tiin?a niciodata nu pretind a fi n posesia adevarului absolut. Spre d
eosebire de o dovada matematica, o teorie ?tiin?ifica dovedita este ntotdeauna su
sceptibila de a fi falsificata daca apar noi dovezi. Chiar ?i cele mai de baza ?
i fundamentale teorii se pot dovedi a fi imperfecte daca observa?iile noi sunt i
nconsistente cu cu ele.
Mecanica newtoniana este un exemplu faimos de lege care nu a supravie?uit experi
mentelor care implica viteze apropiate de cea a luminii sau apropiere fat?a de cm
puri gravita?ionale puternice. n afara acestor condi?ii, Legea lui Newton ramne un
model excelent de de mi?care ?i gravita?ie. Pentru ca relativitatea generala of
era explica?ii pentru toate fenomenele descrise de mecanica newtoniana, este pri
vita ca o teorie superioara.
?tiin?a este o metoda folosita cu scopul de a acumula cuno?tin?e. Obiectivul met
odei ?tiin?ifice este de a porni de la una sau mai multe ipoteze ?i a dezvolta o
teorie valida.
Criterii pentru cercetarea ?tiin?ifica[modificare | modificare sursa]
?tiin?a nu este dogmatica. Se deosebe?te de religie prin faptul ca nu are preten
?ia de a fi n posesia adevarului absolut. Rezultatele cercetarii ?tiin?ifice sunt
falsificabile, adica poate fi testata ?i verificata validitatea lor. Dar afirma
?iile religioase nu pot fi falsificate din start, pentru ca nu pot fi cercetate.
De asemenea, falsificabilitate nseamna ca teoria trebuie sa includa ?i condi?iil
e n care s-ar putea sa nu fie adevarata. Afirma?iile religioase nsa nu admit ca ar
putea exista condi?ii n care validitatea lor ar putea fi pusa sub semnul ntrebari
i.
Rezultatele cercetarii ?tiin?ifice sunt documentate minu?ios. Pentru aceasta exi
sta standarde, care asigura posibilitatea de a explica pa?ii care duc la o anume
concluzie. Aici este importanta ?i publicarea tuturor surselor folosite ?i luar
ea n considerare a nivelului actual la care se afla cercetarea n domeniul respecti
v. Astfel, rezultatele cercetarii devin comparabile, la fel precum progresul nsu?
i n disciplina respectiva. Lucrarile de cercetare fac trimitere una la celalalta.
Ele vin n spirjinul, critica sau perfec?ioneaza teoriile existente.
Un principiu important este interoga?ia sceptica n sensul unei atitudini critice
fa?a de rezultate ?i teze proprii ?i ale altora. Cuno?tin?ele ?tiin?ifice se deo
sebesc de cele doctrinare prin faptul ca la cele din urma sunt folosite mijloace
de coerci?ie subtile sau fa?i?e ?i interoga?ia critica este cel pu?in nedorita,
n timp ce cele dinti pot fi n principiu confirmate sau infirmate de catre oricine
cu ajutorul ra?iunii ?i experien?ei proprii. La fel se diferen?iaza cuno?tin?ele
?tiin?ifice de cele cu caracter de revela?ie. Revela?ia, care are loc doar la n
ivel subiectiv, n sinele individului, nu este accesibila celorlal?i ?i astfel nu
poate fi intersubiectiv verificata.
Procesul cunoa?terii ?tiin?ifice[modificare | modificare sursa]
Acesta este un model ideal (n unele ?tiin?e numai o parte din pa?ii de mai jos po
t fi parcur?i ?i deseori cuno?tin?ele sunt dobndite n alt mod, inclusiv prin hazar
d):
Observarea ?i masurarea fenomenelor
Acumularea ?i ordonarea materialului
Creearea de ipoteze ?i modele, prognoze, stabilirea nivelului de importan?a
Testarea ipotezelor modelului prin experimente, teste, ncercari
Confirmarea sau infirmarea ipotezelor
Publicarea rezultatelor, pentru ca acestea sa poata fi validate de al?ii
Modificarea, dezvoltarea sau invalidarea modelului, n func?ie de rezultatul teste
lor ?i de opiniile criticilor
n cazul confirmarii, dezvoltarea unei teorii, care trebuie nsa sa ndeplineasca anum
ite criterii
Att timp ct teoria nu este falsificata, poate sa fie considerata cuno?tin?a ?tiin?
ifica
Acest model este valabil doar pentru disciplinele unde se lucreaza analitic. Pen
tru ?tiin?ele istorico-hermeneutice sunt valabile alte principii.
Criteriile teoriei ?tiin?ifice[modificare | modificare sursa]
Lipsa afirma?iilor care se con?in pe ele nsele ca premise
Consisten?a interna: lipsa de contradic?ii n cadrul teoriei
Consisten?a externa: lipsa de contradic?ii cu alte teorii recunoscute
Valoarea cercetarii: explicarea unor noi probleme care pna acum nu au putut fi ex
plicate
Testabilitate empirica
Explica?ie eficienta
Falsificabilitate: o teorie trebuie sa fie astfel formulata, nct afirma?iile sa po
ata fi infirmate prin experiment. Teorii nefalsificabile, deci care nu pot fi in
firmate prin experiment nu pot fi considerate ?tiin?ifice
Criteriile experimentului ?tiin?ific[modificare | modificare sursa]
Obiectivitate (verificabilitate intersubiectiva): Un experiment este obiectiv, d
aca cercetatori diferi?i, n condi?ii identice, ajung la acelea?i rezultate finale
.
Fidelitate (reliabilitate):Un experiment este reliabil, daca n acelea?i condi?ii,
n repetate rnduri, duce la rezultate identice, deci se poate repeta.
Validitate (valabilitate): Un experiment este vaild, daca regula de masura ntr-ad
evar masoara ceea ce ar trebui sa masoare. Aici trebuie sa se evite ca alte cara
cteristici, care nu sunt masurate, sa nu influen?eze rezultatul. Totu?i, asta nse
amna o standardizare foarte riguroasa a condi?iilor n care are loc experimentul.
Aceasta nsa poate sa influen?eze negativ valabilitatea. Daca de exemplu, n cadrul
unui experiment cu animale controlat riguros, anumite tipare de comportament tre
buie sa fie masurate prin tratamentul A, se poate ca acel tipar de comportament
a fost cauzat nu de tratamentul respectiv, ci de circumstan?e (cu?ca mica, plict
isitoare etc.).
Standardizare ?i comparabilitate: rezultatele unui experiment numai atunci sunt
comparabile, daca respecta anumite criterii stabilite anterior. Pentru a asigura
repetabilitatea ?i verificarea unui experiment, regulile de evaluare a experime
ntului trebuie sa ramna ct mai simple posibil.
Filozofia ?tiin?ei[modificare | modificare sursa]
Articol principal: Filozofia ?tiin?ei
Efectivitatea ?tiin?ei a facut-o un subiect al interoga?iei filozofice. Filozofi
a ?tiin?ei ncearca sa n?eleaga natura ?i justificarea cunoa?terii ?tiin?ifice ?i a
implica?iilor sale etice. S-a dovedit a fi dificil dea folosi metoda ?tiin?ific
a pentru a distinge ntre ?tiin?a ?i non-?tiin?a.
Francis Bacon este considerat a fi ntemeietorul metodei ?tiin?ifice moderne. n sec
olul XX, Karl Popper a introdus un curent radical n teoria ?tiin?ei, numit ra?ion
alism critic. Criteriul falsificabilita?ii (infirmabilita?ii), formulat ini?ial
de Popper, a devenit larg acceptat ca criteriu care desparte ?tiin?a de pseudo?t
iin?a respectiv religie. A fost numit de catre critici ?i falsifica?ionism.
Dar falsificabilitatea nu a putut evita critica, mai ales din partea lui T. S. K
uhn, ducnd la perspective noi asupra ?tiin?ei. De?i principiul falsificabilita?ii
propus de Popper este util pentru a deosebi discipline ?tiin?ifice autentice de
pseudo-?tiin?e (cum sunt astrologia, homeopatia, etc.), n mod practic falsificar
ea ipotezelor ?tiin?ifice nu e prezenta n arsenalul de zi cu zi al ?tiin?elor. Ma
i degraba, cunoa?terea ?tiin?ifica avanseaza datorita acumularilor cantitative d
e fapte experimentale ?i formulari teoretice, care sunt n general consistente cu
teoriile general acceptate la un moment dat. Pe masura ce tot mai multe noi fapt
e experimentale sunt descoperite, ?i pe masura ce tehnologia permite masuratori
din ce n ce mai precise, unele din aceste date experimentale vin n contradic?ie (f
alsifica) teoriile general acceptate. De cele mai multe ori aceste descoperiri/f
alsificari nu sunt inten?ionate ?i au loc n cursul proceselor ?tiin?ifice obi?nui
te. Un exemplu n acest sens l constituie descoperirea faptului ca viteza luminii e
ste constanta (?i nu depinde de direc?ia de propagare) ntr-un experiment desfa?ur
at de catre Michelson ?i Morley n 1887. Obiectivul acestui experiment era de fapt
masurarea vitezei luminii fa?a de Eter, nsa rezultatele experimentului, fiind n c
ontradic?ie cu teoriile fizicii din acea vreme, au dus la abandonarea concep?iei
Eterului ?i la formularea teoriei relativita?ii speciale de catre Albert Einste
in n 1905. Aceasta viziune a evolu?iei ?tiin?ei n etape constituite din acumulari
cantitative urmate de revolu?ii n care "paradigma" ?tiin?ei se schimba n mod funda
mental, a fost formulata de catre Thomas Kuhn n "Structura revolu?iilor ?tiin?ifi
ce" (1962).
Imre Lakatos a considerat ?tiin?a drept urmarirea unor programe de cercetare com
plexe. Joseph D. Sneed a dezvoltat structuralismul epistemogic.
T. S. Kuhn ?i Paul Feyerabend au ncercat sa demonstreze, cu metode istorice ?i so
ciologice, ca cercetarea ?tiin?ifica decurge altfel dect cum afirma ra?ionalismus
critic al lui Popper sau cum afirma criticii lui Popper. Astfel, savan?ii, n faz
a obi?nuita a cercetarii lor, nu urmaresc sa verifice afirma?iile fundamentale a
le teoriilor lor, ci cerceteaza n cadrul unei paradigme sau program de cercetare
neverificat, care le arata cai de a rezolva acele necunoscute care sunt con?inut
e n paradigma. Paradigma sau programul de cercetare nu sunt disponibile n cadrul a
cestei faze ordinare a cercetarii, deci consta din presupuneri ini?iale care de
fapt nici macar nu pot fi falsificate. Conform lui Imre Lakatos, asta nici nu es
te necesar, ntruct func?ia ei principala consta mai degraba n a stabili "structura"
unei teorii ?i nue este nevoie dect ca aceste presupuneri ini?iale sa fie largit
e prin presupuneri suplimentare falsificabile, pentru a ajunge la o teorie compl
eta falsificabila. "Structura revolu?iilor ?tiin?ifice" a lui Kuhn, metodologia
programelor de cercetare ?tiin?tifica a lui Lakatos ?i teoria anarhica a cunoa?t
erii dezvoltata de Feyerabend sunt de asemenea premise ale cercetarii ?tiin?ific
e moderne (Karin Knorr-Cetina, Bruno Latour), care urmare?te sa cerceteze compor
tamentul de cercetare real al savan?ilor n laborator ?i n afara lui. Astfel, datel
e ob?inute prin aceasta observare ?i analiza contrazic vehement presupunerile ?t
iin?ifico-teoretice clasice ale lui Popper sau ale Cercului vienez despre natura
cercetarii ?tiin?ifice.
Constructivismul merge mai departe ?i respinge teza falsifica?ionismului, potriv
it careia modificarile n curs de desfa?urare ale tezelor falsificate duc la o apr
opiere asimptotica catre realitate.
Relativismul considera paradigmele ?tiin?ifice drept o chestiune de credin?a, ac
este paradigme putnd fi considerate adevarate sau false doar n cadrul unei anume c
ulturi ?i epoci.
Pe lnga acestea s-a dezvoltat n ultimele doua decenii - pornind din SUA - o cercet
are "?tiin?ifica" categoric neobiectiva, conform careia ?tiin?a nu are doar rol
descriptiv ?i explicativ, ci ?i un rol de modificare a raporturilor politice. Ai
ci sunt incluse domenii de cercetare care s-au dovedit a fi feministe. Conceptul
clasic al ?tiin?ei, subordonat obiectivita?ii ?i neutralita?ii, este dicreditat
ca fiind androcentric: se arata n ce masura fiecare ?tiin?a este impregnata de o
ameni ?i obiectivele, respectiv valorile lor.
Etica ?tiin?ei[modificare | modificare sursa]
Vezi articolul principal: Etica ?tiin?ei
Critica ?i conflicte[modificare | modificare sursa]
"Turnul de filde?"[modificare | modificare sursa]
?tiin?a este criticata pe motiv ca se retrage ntr-un "turn de filde?". Criticii c
onsidera ?tiin?a o construc?ie mentala greu de n?eles, accesibila doar celor ini?
ia?i n "tainele" sale. Astfel, n cadrul ?tiin?elor naturii, obstacolul l reprezinta
matematica, n cazul celor sociale, o terminologie incomprehensibila. De?i mul?ia
oameni se intereseaza de probleme ?tiin?ifice ?i rezultate ale cercetarii ?tiin
?ifice scrise n limbaj accesibil tuturora, cercetarea ?tiin?ifica n sine este cons
iderata ca greu de patruns. Criticii i considera pe savan?ii ori ra?ionali?tii ca
re dezvolta modele complicate fara legatura cu experien?a (empirie), ori drept c
redincio?i bigo?i n ?tiin?a domina?i de scepticism, ori drept birocra?i ai unui a
parat ?tiin?ific uria?, sau drept servitori ai statului sau ai firmelor.
Fiabilitatea ?tiin?ei ?i n?elaciunea[modificare | modificare sursa]
O alta forma a criticii ?tiin?ei o reprezinta folosirea ?tiin?ei drept surogat p
entru religie (scientism), caracterizat prin credin?a n legile naturii. Teoriile
?tiin?ifice care potrivit conceptului modern al ?tiin?ei pot fi falsificate (ver
ificate) sunt vazute ca certitudini care nu pot fi puse la ndoiala. Savan?ii sunt
critica?i deoarece "vad" lumea doar prin prisma teoriilor lor favorite. Observa
?iile care nu par a fi concordante cu acestea sunt neglijate; n cazuri extreme, a
ceasta ducnd la violari grave ale codului de cercetare ?tiin?ifica, doar pentru a
-?i apara propriile teorii. Astfel s-ar putea explica ?i ncetineala cu care sunt
recunoscute noi paradigme ?tiin?ifice. De asemenea, cei care se orienteaza dupa
?tiin?a sunt critica?i pentru ca se orienteaza orbe?te spre autoritatea ?tiin?if
ica, temndu-se sa cereceteze cu minu?iozitate subiectul respectiv.
?tiin?a ?i religia[modificare | modificare sursa]
Datorita conflictului dintre rezultatele cercetarii ?tiin?ifice ?i dogmele relig
ioase, de-a lungul secolelor ?tiin?a a fost criticata cu nver?unare (?i nca este).
n cadrul ?tiin?elor naturii, cel mai elocvent ?i actual exemplu este dezbaterea p
rivind crea?ionismul, privind compatibilitatea ntre istoria biblica a facerii lum
ii ?i teoriile ?tiin?ifice ale cosmologiei ?i biologiei evolu?ioniste. Un exempl
u mai vechi este reac?ia Vaticanului fa?a de negarea de catre Galileo Galilei a
dogmei geocentrice.
?tiin?ele sociale au fost de asemenea ?inta unor atacuri din pricina faptului ca
textele care au fost reinterpretate (pe fondul gasirii unor noi surse sau a des
coperirii de gre?eli de traducere) contrazic versiunile acceptate dogmatic.
ntruct pentru credincios, dogma este prin defini?ie adevarata, unii credincio?ii (
de exemplu fundametali?tii islamici sau cre?tini pastreaza o interpretare strict
mot mot a textelor biblice.
Metoda ?tiin?ifica accepta n mare parte alte forme de critica adusa la adresa ei.
Astfel, n domeniul filozofico-religios sunt cerute excep?ii de la regulile exper
imentarii ?i ale falsificabilita?ii sau no?iuni de baza sunt definite altfel.
n ncercarea de a solu?iona aceste conflicte se sus?ine adesea ca afirma?iile ?tiin
?ifice ?i cele religioase vizeaza domenii diferite ale existen?ei sau experien?e
i umane. n acest context, teoria crea?iei din Biblie tematizeaza raportul dintre
Dumnezeu, lume ?i om, nsa nu ?i ?tiin?a despre natura observabila (empirica) a lu
crurilor (vezi ?i exegeza ?i hermeneutica biblica).
Un alt punct de conflict ntre ?tiin?a ?i religie se datoreaza relativei neutralit
a?i sau chiar indiferen?e morale a discursului ?tiin?ific; aceasta atitudine der
iva din nsa?i obliga?ia obiectivita?ii (n determinarea cauzalita?ilor, de ex.) ?i
a limitarii la descriere sistematica naintea oricarei tentative de judecata (n ?ti
in?ele omului gen antropologie, de ex., conceptul ?i practica relativismului cul
tural s-au dovedit extrem de fertile, aratnd ca foarte des nu exista o veritabila
judecata justa fara o n?elegere prealabila ob?inuta prin adoptarea (macar) provi
zorie a punctului de vedere intern individului sau grupului uman studiat), n timp
ce religia are aproape ntotdeauna n centrul mesajului ei o morala explicita. Cazu
l jenant al savan?ilor evolu?ioni?ti din cercul si chiar din familia lui Charles
Darwin (Leonard ?i George), ca ?i a numero?ilor ?i importan?ilor adep?i ai teor
iei lui "a evolu?iei" care au fost prea des la finele secolului al XIX-lea ?i nce
putul secolului XX ferven?i adep?i ai "eugenismului negativ" (adica al programel
or dedicate nu ameliorarii speciei umane prin masuri gen igiena de masa, aliment
a?ie de calitate ?i medicina (acesta este "eugenism pozitiv", un program care de
altfel era sus?inut n Vest ?i de catre de Biserica Catolica)), ci prin "selec?ie
negativa" (darwinism social), anume eliminarea de catre comunitate sau stat a c
elor slabi sau saraci, bolnavi psihici sau infractori, vazu?i to?i de catre adep
?ii ideilor de "igiena rasiala" ca purtatori ai stigmatului genetic (?i deci tra
nsmisibil) al deficien?ei lor), este un exemplu nefericit de astfel derapaj mora
l periculos, n care nu numai ca multe dintre credin?ele acestor savan?i au fost u
lterior infirmate de ?tiin?a, dar aceste convingeri derivate dintr-o ?tiin?a de
abia aflata la primii ei pa?i, au facut pentru un timp ca o parte din ?tiin?a sa
alunece din sanatoasa neutralitate sau indiferen?a morala n imoralitate-pur-?i-s
implu.
Matematica ?i metoda ?tiin?ifica[modificare | modificare sursa]
Matematica este esen?iala pentru multe ?tiin?e. Cea mai importanta func?ie a mat
ematicii n ?tiin?a este rolul pe care l joaca n exprimarea modelelor ?tiin?ifice. P
rocesele de observa?ie ?i grupare a rezultatelor experimentelor, creearea de ipo
teze ?i previziuni de cele mai multe ori au nevoie de modele matematice. Ramuril
e matematice cel mai des folosite n ?tiin?a includ calculul ?i statistica, de?i a
proape orice ramura a matematicii are aplica?ii, chiar ?i domenii "pure" cum ar
fi teoria numerelor ?i topologie. Matematica se ntlne?te cel mai des n fizica, mai
pu?in n chimie, biologie ?i unele ?tiin?e sociale.
Unii gnditori considera matematicienii ca fiind oameni de ?tiin?a, iar experiment
ele fizice ca neimportante iar dovezile matematice ca echivalente cu experimente
le. Al?ii nu privesc matematica drept ?tiin?a, ntruct nu necesita teste experiment
ale ale teoriilor ?i ipotezelor sale. n fiecare caz, faptul ca matematica este o
unealta a?a de utila pentru descrierea universului este un aspect central al fil
ozofiei matematicii.
Vezi: Eugene Wigner, The Unreasonable Effectiveness of Mathematics in the Natura
l Sciences.
Richard Feynman a afirmat: "Matematica nu este reala, dar o sim?im a fi reala. U
nde este acest loc?"
Bertrand Russell avea o defini?ie favorita a matematicii: "disciplina unde nicio
data nu ?tim despre ce vorbim nici daca ceea ce spunem este adevarat"
Scopurile ?tiin?ei[modificare | modificare sursa]
n ciuda credin?ei populare, scopul ?tiin?ei nu este de a oferi raspunsuri la toat
e ntrebarile. Scopul ?tiin?elor naturii este de a da raspunsuri doar la problemel
e care ?in de realitatea fizica. De asemenea, ?tiin?a nu poate sa se ocupe de to
ate ntrebarile posibile, a?a ca devine importanta selectarea lor. ?tiin?a nu poat
e oferi adevaruri absolute. Mai degraba, ?tiin?ele naturii adeseori testeaza ipo
teze referitoare la unele aspecte ale lumii fizice, iar cnd este necesar le reviz
uie sau nlocuiesc prin noi observa?ii sau date.
Potrivit empirismului, ?tiin?a nu face afirma?ii despre cum "este" de fapt natur
a; ?tiin?a poate doar sa faca concluzii despre observa?iile noastre asupra natur
ii. Att oamenii de ?tiin?a ct ?i cei care accepta ?tiin?a cred, ?i mai important,
se comporta, ca ?i cum natura "este" a?a cum ?tiin?a pretinde a fi. Totu?i, acea
sta este doar o problema daca acceptam no?uinea empirica a ?tiin?ei.
?tiin?a nu este o sursa de judeca?i de valoare obective, de?i poate sa ofere ras
punsuri n probleme de etica ?i politica publica aratnd care sunt consecin?ele prob
abile ale anumitor ac?iuni. Ceea ce unii deriva din cea mai ra?ionala ipoteza ?t
iin?ifica n alte domenii de interes nu este o chestiune ?tiin?ifica, iar metoda ?
tiin?ifica nu ofera nici un fel de sprijin celor care inten?ioneaza a?a ceva. To
tu?i, justificarea sau infirmarea ?tiin?ifica este pretinsa pentru multe lucruri
. Desigur, judeca?ile de valoare sunt intrinseci ?tiin?ei nse?i. De exemplu, ?tii
n?a pre?uie?te adevarul ?i cunoa?terea.
Scpoul ?tiin?ei pentru societate ?i oameni este de a produce modele utile ale re
alita?ii. Se spune ca este practic imposibil de a face inferen?e din sim?urile u
mane pentru a descrie ceea ce de fapt "este". Pe de alta parte, ?tiin?a poate fa
ce previziuni bazate pe observa?ii. Aceste prognoze de multe ori sunt foarte uti
le societa?ii sau individului care le folose?te. De exemplu, fizica newtoniana i
ar n cazuri mai extreme teoria relativita?ii ne permit sa prezicem fenomen de la
efectul pe care o minge de biliard n mi?care l are asupra altei mingi pna la traiec
toriile nevetelor spa?iale ?i ale sateli?ilor. ?tiin?ele sociale ne permit sa pr
ezicem (deocamdata cu exactitate restrnsa) lucruri precum turbulen?e economice ?i
de asemenea sa n?elegem mai bine comportamentul uman ?i sa producem modele utile
ale societa?ii ?i sa abordam mai empiric politicile guvernamentale. mpreuna, chi
mia ?i biologia au transformat capacitatea noastra de a folosi ?i prezice reac?i
i ?i scenarii chimice ?i biologice. n ultimul timp, aceste discpline ?tiin?ifice
separate sunt folosite n conjunc?ie pentru a produce modele ?i unelte mai eficace
.
Pe scurt, ?tiin?a produce modele utile care ne permit sa facem deseori prognoze
utile. ?tiin?a ncearca sa descrie ceea ce este, dar evita sa determine ceea ce es
te (care de fapt nici nu este posibil). ?tiin?a este o unealta utila...Este un c
orp de cuno?tin?e n cre?tere care ne permite sa folosim mai eficient mediul nconju
rator ?i sa evoluam, sa ne adaptam mai bine ca ntreg social dar ?i independent.
Individualismul este o prezum?ie tacita care sta la baza majorita?ii perspective
lor empirice ale ?tiin?ei care privesc ?tiin?a ca ?i cum ar fi o chestiune a unu
i singur individ care confrunta natura, testnd ?i prezicnd ipoteze. De fapt, ?tiin
?a este ntotdeauna o activitate colectiva desfa?urata de o comunitate ?tiin?ifica
. Aceasta poate fi demosntrata n mai multe feluri, poate cel mai fundamental fiin
d acela ca rezultatele cercetarii ?tiin?ifice trebuie sa fie comunicate prin lim
baj. Astfel, valorile comunita?ii ?tiin?ifice transcend ?tiin?a pe care acestea
o produc.
Clasificarea ?tiin?elor[modificare | modificare sursa]
Nu exista o clasificare a ?tiin?elor universal acceptata; aceasta clasificare de
pinde de de multe aspecte. Prin urmare, exista diferite sistematici (vezi de exe
mplu Sistemul decimal Dewey). Mai demult era vorba despre Copacul cunoa?terii, p
recum ?i despre mpar?irea n diferite discipline n contrast cu ?tiin?a universala (d
e exemplu filozofia).
Multe discipline reprezinta o combina?ie ntre diferite domenii de cercetare ?i as
tfel nu pot ncadra exact ntr-o clasificare. De exemplu informatica economica, care
este reune?te segmente din informatica, matematica, ?tiin?e economice ?i ?tiin?
ele comunicarii.
Literatura[modificare | modificare sursa]
Max Weber: ?tiin?a ca profesie
(Text online n germana)
Helmut Seiffert: Einfhrung in die Wissenschaftstheorie.
Karl R. Popper: Logica cercetarii
Thomas Kuhn: Structura revolu?iilor ?tiin?ifice.
Ludwik Fleck: Entstehung und Entwicklung einer wissenschaftlichen Tatsache
Paul Feyerabend: Wider den Methodenzwang. Entwurf einer anarchistischen Erkenntn
istheorie
Florian Keisinger et al. (ed.): Wozu Geisteswissenschaften? Kontroverse Argument
e fr eine berfllige Debatte
Mario Bunge: Scientific Research vol. I + II
Vezi ?i[modificare | modificare sursa]
Organizarea ?i activitatea ?tiin?ei: Consiliul interna?ional al ?tiin?ei
Istoria ?tiin?ei
Vezi de asemenea om de ?tiin?a pentru liste cu oameni activi n fiecare discplina
?tiin?ifica.
?tiin?e exacte
Lista de publica?ii n ?tiin?a
Finan?area ?tiin?ei de catre armata
Perfec?ie
Calcul ?tiin?ific
Proiect ?tiin?ific cu finan?are privata
Materialism ?tiin?ific
Controversa
?tiin?a controversata
?tiin?a patlogica
Pseudo?tiin?a
Rela?ia dintre religie ?i ?tiin?a
Conduita ?tiin?ifica
Istorie
Istoria ?tiin?ei ?i tehnologiei
Istoriografia ?tiin?ei
Proto?tiin?a
Constante ?tiin?ifice numite dupa oameni
Legi ?tiin?ifice numite dupa oameni
Fenomene ?tiin?ifice numite dupa oameni
Revolu?ie ?tiin?ifica
Unita?i ?tiin?ifice numite dupa oameni
Filozofie
Filozofia ?tiin?ei
Retorica ?tiin?ei
Metoda ?tiin?ifica
Cercetarea ?tiin?ifica: Terminologie, Limbaj ?tiin?ific, Teoria ?tiin?ei, Lama l
ui Ockham, Principiul coresponden?ei, Sociologia ?tiin?ei.
Clasificarea domeniilor ?tiin?ifice: Lista de ?tiin?e, Clasificare decimala univ
ersala
Domenii: ?tiin?e aplicate, ?tiin?e umaniste, Agronomie
Context social: Libertate academica, Proiect de cercetare
Istoria ?tiin?ei: Istoria europeana a ?tiin?ei, ?tiin?a n Uniunea Sovietica, ?tii
n?a n Statele Unite