Temă

ș

i viziune întru-un text tradi

ț

ionlalist / apartenen

ț

a la tradi

ț

ionalism Ion Pillat este un reprezentat emblematic al tradi

ț

ionalismului interbelic (alături deV.Voiculescu, Neci!or "rainic, #drian $aniu, #ron "otru

ș

, %adu &'r, mi

ș

care/tendin

ț

ă poetică pe care N. $anolescu o de!ine

ș

te ca )un stil, o !ormulă inventată de poe

ț

ii moderni,ie

ș

i

ț

i adesea din

ș

coala simbolismului*+. Tradi

ț

ionalismul liricii pillatiene se re!lectă în pre!erin

ț

a pentru pastel

ș

i pentru universul rural/patriaral ca topos al imainarului prin carese re!lectă tipicul/eneralul dincolo de individual, în cultivarea !ormelor prozodicetradi

ț

ionale, în seninătatea viziunii care-

ș

i subordonează sensibilitatea meta!izică, reliioasă,în tonul eleiac-re!lexiv al discursului liric, în accesibilitatea mesaului poetic. Vr!ul valorical crea

ț

iei sale este volumul

 Pe Arge

ș

în sus

 (012 în care

ș

i-a inclus ulterior

ș

i crea

ț

ia-capodoperă,

 Aci sosi pe vremuri 

. 3crisă în disti, poezia pare o sinteză de enuri prinaparen

ț

a !irului narativ

ș

i teatralitatea esturilor

ș

i a decorului simbolic, dar

ș

i un text ce,trecnd de la lirismul obiectiv la cel subiectiv, poate !i citit ca o medita

ț

ie asupra rotiriidestinelor, dar

ș

i ca o subtilă artă poetică. #lături de particularită

ț

i ale tradi

ț

ionalismului,textul preia

ș

i cteva aspecte din simbolism4 valoarea simbolică a unor elemente ale cadrului,cultul pietrelor pre

ț

ioase++ în construc

ț

ia

epitetului metaforic

4 iubitele au

ochi de ametist

ș

ide peruzea

. Textul ilustrază

supratema timpului

 în rela

ț

ie cu destinul uman, repetitiv în esen

ț

a lui poate mai ales în mani!estările iubirii4

Ca ieri sosi bunica…

ș

i vii acuma tu

.

Tema

 este particularizată prin motive speci!ice (al casei părinte

ș

ti, al a

ș

teptării, al înserării, alclopotului

ș

i prin tenica de construc

ț

ie a paralelismului simbolic dintre două pove

ș

ti dedraoste, a bunicilor

ș

i a nepotului, derulate în acela

ș

i cadru spiritual. Toposul patriaral preluat mo

ș

tenire de urma

ș

i relevă

viziunea poetică, u

ș

or idilică

, asupra lumii rurale4statornicia, rodul

ș

i desciderile cosmice sunt constantele sale, simbolizate prin

 prag, pridvor,lanul de secară, câmpia ca un lac

 sub lună

ș

i ciar

berzele

, păsările căminului. "el a!lat îninterior î

ș

i întmpină perecea într-un ritual alant pentru a se !ace împreună stăpni aiuniversului domestic, abandona

ț

i unei iubiri împărtă

ș

ite ce s!idează timpul. Imainile careilustrează cel mai puternic/realist trecerea ireversibilă a timpului sunt cele din secven

ț

amediană, începnd cu antiteza dintre versurile distiului 54

 Dar ei, în clipa asta sim

ț 

eau că-o să rămână… / De mult e mort bunicul, bunica e bătrănă

6 7istan

ț

a dintre idealismulîndrăosti

ț

ilor (!iecare cuplu trăie

ș

te momentul iluzoriu, în ciuda oricărui avertismentre!eritor la iluzia eternită

ț

ii prin iubire

ș

i realitate pare o ironie amară ce temperează tonulsentimentalist. "aracterul meditativ se accentuează prin trecerea de la persoana a III-a,speci!ică

lirismului rolurilor, la persoana a II-a singular cu în

ț

eles general

 

ș

i a verbelor la prezentul etern (

Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete /e vezi aievea numai în

ș

tersele portrete

. Tonul eleiac se spulberă apoi prin trecerea la

lirismul subiectiv

 din ultima parte, a.î. !inalul aduce

seninătate clasică

 în !a

ț

a destinului implacabil. "ompozi

ț

ia poeziei este realizată de 0 distiuri

ș

i un vers !inal, liber, oranizate pe trei

secven

ț

e lirice

4 primele zece stro!e evocă o scenă din iubirea bunicilor precedată de un prolo (primele trei distiuri descriptive8 partea a doua e !ormată din două distiurimeditative iar secven

ț

a !inală re!ace parcă aceea

ș

i scenă de iubire, trăită însă de eul liric.Versul !inal

ș

i distiul anterior au rol de

laitmotiv

, de re!ren4

Ș

i cum

ș

edeau 

ș

edeam"…departe, un clopot a sunat, / De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat#

 Prin repetarealor se enerează simetrie internă

ș

i o di!eren

ț

ă de interpretare4 după prima secven

ț

ă motivulclopotului anticipează destinul individual al cuplului, în epiloul poeziei, devine pretext demedita

ț

ie asupra destinului universal supus trecerii ireversibile a timpului.

Incipitul

 se construie9te în urul

metaforei

 )

casa amintirii

: care reprezintă nu att unspa

ț

iu al trecutului ce poartă pecetea tainei, ct un topos mitic (

nederminat spa

ț

io-temporalpentru a putea reflecta general-valabilul

4 :

 De când luptară-n codru

ș

i poteri

ș

i haiduc

*

 

accesibil doar celor care se simt lea;i de un model existen;ial. <ocul invită la medita;ienostalică pe tema trecerii timpului prin expresivitatea emo

ț

ionantă dată de

pesonificări

4)

 păien$eni zăbreliră %i poartă %i zăvor&

, )

hornul nu mai trage alene din ciubuc&, &'n drumul lor sre zare îmbătrâniră plopii(

. =n !inalul acestei secven

ț

e este reluat

titlul***

 >

 )ci sosi pevremuri

 > cu o determinare a rolurilor :

bunica-mi Cal*opi

* unde dativul posesiv marceazăleătura emo

ț

ională

ș

i spirituală cu înainta

ș

ii.

Imaginarul poetic

este construit pe baza rela

ț

iei dintre două planuri temporale, trecutulevocat

ș

i prezentul, unite prin amintire

ș

i medita

ț

ia asupra e!emerită

ț

ii umane.

Structura deadâncime

 se re!lectă în paralelismul situa

ț

iilor, în

rela

ț

iile de de simetrie

4

 +e urmeleberlinei trăsura ta stătu# // )cela

ș

i drum te-aduse prin lanul de secară,/ Ca dânsa tragi, îndreptul pridvorului, la scară

 

ș

 i de opozi

ț

ie

, marcate de adverbele de timp

 pe-atunci/azi,ieri/acuma

, dar

ș

i de di!eren

ț

ele de atitudine/sensibilitate dintre partenerii celor două cupluri.$ai ales iubita, subiectul a

ș

teptării

ș

i al observa

ț

iei, are mani!estări u

ș

or modi!icate, de

ș

iritualul căreia i se supune este acela

ș

i, re!lex poate al emancipării !eminime produse de la oepocă la alta4

ări, sub

ț 

ire-o ată în largă cronolină

 -

ub

ț 

ire calci nisipul pe care ea sări

(semn al evolu

ț

iei în ra!inament al educa

ț

iei sau poate doar al altei vrste

 ", .a-l ascultatăcută / -ai ascultat pe gândur 

i (semn al maturită

ț

ii re!lexive. ?erlina/trăsura, trenurilesunt veicule care aduc semnele civiliza

ț

iei ce rămne undeva în a!ara acelei lumi scu!undateîn atemporalitate (

Cu berzele într-însul amurgul se opri"

, supusă reiterării periodice a vecilor valori. Iar versul :

 +e-atunci nu erau trenuri ca azi(

 sus

ț

ine caraterul de permanentăactualitate. =n opinia mea,

 Aci sosi pe vremuri 

 este

ș

i o subtilă artă poetică (vezi citatul dinmanual, p. @0, "ristian <ivescu. Trimiterile cultural/livre

ș

ti la *

 0e 0ac(, poemul-capodoperăal lui usset 

, :

burătorul de-un tânăr .liad 

*, pespectiv poemele simbolistului ArancisBammes

ș

i :

 Balada lunii 

 de 1oria 2urtună

* sunt o modalitate ca autorul să-

ș

i declarea!ilierea la poeticile anterioare pe care tradi

ț

ionalismul le prelune

ș

te ca !ond de sensibilitate4

Ș

i

ț 

i-am părut romantic

ș

i poate simbolist 

. Aaptul că

autoironia

 învăluie poza romantică pecare îndrăostitul o adoptă ca modalitate de a-

ș

i declara iubirea spirituală4 :

Ș

i m-ai găsit, zâmbindu-mi, căci prea naiv eram / Când

ț 

i-am

ș

optit poeme de bunul 2rancis 3ammes

*dovede

ș

te că există

ș

i o inten

ț

ie ascunsă a poetului (iar aceasta nu pare a !i cea de a parodialirica sentimentalistă/modelul roman

ț

ios. Ctilizarea :poeziei în poezie* este o modalitateinenioasă de a suera evolu

ț

ia !ormelor estetice în timp, scimbarea manierelor de crea

ț

ie,dar

ș

i importan

ț

a pe care o are lirica în permanentizarea sentimetelor. "iar numele bunicii,"aliop', cu rezonan

ț

e mitice, trimite la idea că poezia tradi

ț

ionalistă presupune claritateaelocin

ț

ei, e un discurs care pledează pentru conservarea vecilor valori, emo

ț

ionează

ș

iconvine. 3au putem interpreta că cea care sose

ș

te la scară, aducnd inspira

ț

ia, este nu perecea, ci însă

ș

i muza. Iată, deci, un crez poetic disimulat. $ai mult4+Tradi

ț

ionalismul liric, sincron modernismului este, după Nicolae $anolescu, nici nu este uncurent

ș

i nici o mi

ș

care autonomă, ci doar )un stil, o !ormulă inventată de poe

ț

ii moderni,ie

ș

i

ț

i adesea din

ș

coala simbolismului*, o tendin

ț

ă conservatoare ce se opune evolu

ț

ieirapide, căci unii poe

ț

i cultivă o atitudine ostilă !a

ț

ă de nou, redescoperind tradi

ț

ia,autotonismul/speci!icul na

ț

ional. Poezia lor pare :vece* întruct promovează cultul