Spectroscopia n IR

Interaciunea radiaiei electromagnetice cu substana are loc de-a lungul ntregului

spectru compus din raze , raze X, ultraviolet, vizibil, infrarou, microunde i unde radio.
Spectroscopia este o metod experimental prin care se msoar i interpreteaz aceast
interaciune.
Spectroscopia de absorbie n infrarou este una din cele mai importante tehnici
utilizate n investigarea materiei (aflat att n stare cristalin ct i n stare necristalin), fiind
aplicabil sistemelor moleculare n orice stare de agregare, utilizata pentru:
identificarea tuturor tipurilor de compuilor organici i anorganici
determinarea gruprilor funcionale n materiale organice
determinarea compoziiei suprafeelor moleculare
identificarea elementelor cromatografice
determinarea cantitativ a compuilor n amestecuri
metod nedistructive
determinarea de structuri moleculare (izomeri structurali) i stereochimia (geometric
izomerilor)
determinarea orientrilor moleculare (polimeri i soluii).
Radiatia infrarosie (IR) este acea parte a spectrului electromagnetic, cuprins ntre
regiunea vizibil i cea de microunde, care este caracterizat prin lungimi de und de ordinul
a 10
-5
m.
n spectrele IR se pot identifica dou tipuri de vibraii ale guprilor funcionale dintr-o
molecul, vibraii de alungire i deformare.
Probele care urmeaz a fi analizate prin aceast metod se pot afla n orice stare de
agregare.
Interpretarea unui spectru IR presupune corelarea benzilor de absorbtie ale spectrului
compusului necunoscut cu absorbtiile cunoscute pentru fiecare tip de legatura chimica.
Deosebit de important in interpretarea spectrelor este si intensitatea peak-ului (slab, mediu
sau intens), forma peak-ului (larg sau ingust) si pozitia peak-ului (cm
-1
) in spectru.