Bucureti 12 Octomvrie 1880

Doamna mea,
mi permitei a nu mai ti ce s V rspund. Dup ce singur ai rupt relaiile cu
mine, dup ce le-ai dat o publicitate, pe care eu nu le-o ddusem nicicnd, dup ce n
sfrit prin nenorocita comunicare a unor mrturisiri, ce avusesem imprudena de-a Vi
le face ai fcut ca n adevr ntregul cerc de cunotine de care m bucuram s fie
revoltat n contra mea, venii acum a aduga tuturor grijilor mele zilnice o nou grij,
atribuindu-mi o responsabilitate, pe care orict de drept a fi, n-o pot recunoate n
msura n care mi-o atribuii.
Niciodat Doamn, desfacerea noastr, de-ar fi trebuit s aib loc, nu s-ar fi
czut a se face cu atta amrciune, cu care ai fcut-o DVoastr. Dup ce dar veninul
acestei amrciuni m-a desiluzionat cu desvrire asupra suportabilitii unor relaiuni
ntre noi, dup ce am judecat c continuarea lor ar fi o nenorocire pentru Dta i pentru
mine, dup ce astfel, zdrobit de aceast convingere care mi se impune prin deosebirea
caracterelor noastre, m-am mulumit cu visul unei fericiri trecute, tiind bine c alta
viitoare nu mai e cu putin, DVoastr pare c gsii o deosebit plcere de-a m
tortura cu destinuirea unor hotrri, copilreti i condamnabile, la care nu m-a fi
ateptat din partea unei femei att de inteligente, att de graioase precum suntei
DVoastr.
Doamn, crede-m odat c ceea ce Dta presupui c e amor din partea Dtale
nu e dect ndrtnicie. Dac aceast ndrtnicie s-ar putea nltura prin declararea c
eti frumoas, inteligent, demn de-a fi iubit de ali oameni superiori nimicniciei
mele, i-a face-o bucuros. Fii bun i nu te crede dispreuit de mine. Dar sentimentul
meu nu mai poate fi de acum nainte dect stim i amiciie, nicicnd acela care a fost
att de adnc turburat, fie de mprejurri, fie de noi nine.
al DVoastre supus
M. Eminescu