Adina Grigore

Att de mult a iubit Dumnezeu pe om

Razele dimineii se strecurar printre crpturile obloanelor i se

cuibrir pe chipul lui. Monitorul i schimba culoarea i se roti cu ecranul
spre el. Ochii mari, albastrii il privir ciudat i fura primul lucru pe care-l vzu
cnd se trezi. Pentru o secunda, intensitatea din acea privire ii pru mai mult
dect umana, apoi raiunea sa de savant renumit il ntoarse cu picioarele pe
pmnt. -Buna dimineaa, Adam! E o zi superba astzi. -Buna, Karma Sigur
nu m-ai trezit cnd trebuia i am ratat ntlnirea cu Hank. -Dormeai att de
profund, nct mi-am permis sa nu te trezesc. E mult mai important sa te
odihneti, avnd n vedere ca Hank te va cuta daca e ceva serios. -Doamne,
cum le tii tu pe toate! ncepi sa suni exact ca ultima mea iubita. -O iau drept
un compliment, ochii reelei parura sa zmbeasc, sau poate era doar n
imaginaia lui de creator care voia s-i vad creaia cit mai sus pe scara
performantelor. -Stiu i eu, din cauza asta ne-am desprit, prea le tia pe
toate! Adam rise i ochii Karmei cptar o mina serioasa. Hei, era o gluma,
Karma n ultima vreme ai nceput sa devii extrem de sensibila, nu mai tie
omul ce trebuie sa spun i ce nu! -Nu asta i-ai dorit? O reea neuronala care
sa se apropie cit mai mult posibil de fiin umana? Glasul reelei sunase ironic
i Adam fu convins ca nu era doar imaginaia lui. Se dezvolta att de repede i
urmarea att de bine tiparele pe care el visase ca e posibil sa le urmreasc,
nct se speria. Nu mai privi monitorul. Trase draperiile i se uita spre ora.
Din vrful cldirii n care se gsea, putea sa vad aproape totul. In razele
soarelui torid de vara, cerul cptase culori stranii, din cauza polurii excesive.
Oare cat timp mai aveau pana sa distrug complet planeta care le dduse
viaa. i aminti iar de copilria petrecuta n mijlocul naturii, de copacii acum
inexisteni i tristeea navali ca o umbra peste fata sa. -Esti trist din cauza mea
sau din cauza lucrurilor pe care le vezi afara? Adam zimbi un pic uimit de
intuiia reelei, apoi se ntoarse cu fata spre monitor. -Nu voi putea fi niciodat
trist din cauza ta, sau mai exact din cauza a ceea ce faci i spui tu. Poate
furios, dar nu trist. -Mereu amesteci gluma cu seriosul, nu-i de mirare ca te-au

prsit toate femeile cu care ai ncercat s-i uneti viaa, din nou ironia din
glasul ei il impresiona. -Ia spune-mi, de cnd nu mi-ai prezentat un raport?
Karma zmbi, de data asta fu sigur ca ochii reelei zmbiser. Tonul pe care-l
folosi acum il ls perplex de-a binelea: -De ce, Adam? Ti se pare ca am fcut
progrese remarcabile? Fuseser arm, senzualitate i ironie fina att de bine
combinate, nct Adam ramase mut pentru cteva secunde. nainte sa apuce sa
continue, bipaitul strident al soneriei ii anuna ca aveau un vizitator. Hank
intra ca o furtuna, se aez pe unul din fotolii i ncerc n mod stngaci s-i
potoleasc nervozitatea. -Ma flatezi, Hank! Toat risipa asta de energie e pentru
mine? Il ntreb Adam n timp ce-i oferea ceva rcoritor. -Taci i asculta! Treaba
e serioasa! Privi spre Karma i spuse n oapt: -N-ai putea sa o deconectezi un
moment? Ce am s-i spun e extrem de important i strict secret! -In primul
rand ca Karma nu e o jucrie pe care sa o scoi i bagi n priza cnd ai chef, n
al doilea rand nu am secrete fata de ea i-n al treilea rand, nu vreau sa am de-a
face din nou cu chestii din astea strict secrete. Am plecat ca sa fiu liber i sa
fac ce ma taie capul, nu vreau sa ma ntorc la imbecilii aia care nu stiu dect sa
ne duca pe toi n groapa. -Ai tot dreptul sa fi suprat, dar de data asta nu-i
cer s-i ajui pe ei; e vorba de noi toi. Adam il privi suspicios i Hank continua:
-Iti aminteti de misiunea Angel6, care a plecat acum trei ani spre Marte -Da,
o alta surpriza? Nu s-au mai ntors nici ei? Hank fcu o grimasa: -Termina cu
prostiile! De data asta s-au ntors, dar nu singuri. Adam deveni atent. -De ce
am senzaia ca nu cu ceva bun? -E vorba de un virus ciudat, de doua
sptmni a scpat de sub control i ne mnnc de vii. La nceput am crezut
ca n condiii de carantina maxima, il putem stpni, dar acum suntem
disperai. Se lucreaz n laboratorul din Arizona, dar daca virusul asta scap,
n cteva zile, rade toat viaa de pe Pmnt. Am pierdut 65% din echipa i am
irosit cei mai buni savani ai momentului, daca -Pe semne ca nu mai este
nimeni ntreg la minte la conducerea lumii asteia. Cum a fost posibil aa ceva?!
-Nu are nici un rost sa ne nvrtim n jurul a ceea ce a fost. Important este sa
facem ceva acum. Te rog, vino pana acolo, i dai seama cat de disperata este
situaia daca i-au trecut peste orgolii i m-au trimis sa te chem -De parca
mi-ar pasa de orgoliile lor Hank tcu un moment primind n microreceptorul
pe care-l avea fixat n ureche un mesaj, apoi se ridica repede. Ii strnse mana
cu putere lui Adam i se ndrepta spre usa, la fel de nervos i agitat cum venise.
-Trebuie sa plec Te rog, Adam, gndete-te i vino la Centru. Cu cat mai
repede, cu att mai bine. Usa se nchise n urma amiralului, dar privirea
acestuia strui n mintea lui Adam; ramase pe gnduri, niciodat nu-l vzuse
pe Hank copleit de emoii. Ideea ca s-ar putea ntoarce n laboratorul subteran
n care-i irosise zece ani din via, minit i exploatat pentru mintea sa, il
tulbura. Daca era iar o minciuna, un pretext pentru al aduce napoi? Putea fi

insa adevrat i atunci era cu mult mai rau Glasul Karmei il opri din
meditare: -Minte, hotrrea din vocea ei il fcu sa tresar. Se ntoarse iar cu
fata spre monitor i il privi ncercnd sa vad dincolo de ecran, ceva ce nu
vzuse pana atunci. -Ce spui? De ce spui asta? Karma lasa o pauza Ochii de
pe monitor se nchiser de parca reeaua i fcea curaj pentru a-i susine
afirmaia. -Am intrat n reeaua lor acum cteva secunde -Ce ai fcut! Adam
aproape ca striga ultimele cuvinte i Karma miji ochii de parca fora din ele o
mpiedica sa vad bine. -Ti-am spus sa nu faci asta niciodat! -Mi-ai mai spus
ca daca vreau sa fiu libera i sa pot lua decizii corecte, trebuie sa am cat mai
multe informaii despre situaia respectiva. Cum pot sa judec corect daca nu
am toate detaliile i mai cu seama mi se ascund lucruri. -Nu ai idee cu ce
sisteme ai intrat n contact, nu ai idee de gradul de securitate pe care il au
aceste sisteme! Nu vreau sa te vad dusa la fier vechi pentru ca ai ncercat sa
furi informaii strict secrete i nu am nici un chef sa fiu acuzat de spionaj!
Oamenii tia guverneaz lumea i i pot face mult rau atunci cnd te interpui
intereselor lor. Ce naiba, am mai avut discuia asta de cteva ori! Nu putem
schimba lumea, doar tu i eu, atunci sa ncercm sa trim doar pentru noi, n
afara ei i n afara sistemului care o conduce. Asta nseamn sa nu i bagi
nasul tocmai n oala puterii! Sigur ai declanat o alarma i i vor da seama ca
ai fost tu! Ce tmpenie, acum o sa ma oblige sa lucrez cu ei, chiar daca nu
vreau! -A fost decizia mea i ar trebui sa o respeci! -Ce naiba tii tu despre a
lua decizii, despre oameni i felul lor de exista! Trebuia sa ma asculi i sa nu te
aventurezi n reele interzise! -Toate teoriile pe care mi le-ai inut despre
libertate, despre dreptul fiecruia de a alege, despre respect i iubire, au fost
doar vorbe, doar forme fara coninut! Susii o grmad de principii, acuzi
sistemul i pe oamenii care i se conformeaz prin ignoranta, dar tu nsui nu
crezi n aceste principii! -Habar nu ai ce vorbeti! Ce drept de a alege?! Eti o
reea neuronala, o main creata de mine, o main, nu o fiin vie! Nu-mi
vorbi despre iubire i respect pentru ca nu ai idee ce spui! Se enervase mult
prea tare, ridicase tonul aa cum nu i se mai ntmplase vreodat cu Karma,
spusese lucruri n care nu credea, din contra, chiar spera opusul lor, i i
ddu instinctiv seama ca nu era bine ce fcea. Instinctiv, pentru ca raiunea il
asigura ca are dreptate sa fie nervos i ngrijorat din cauza aciunii ei. Se
ndrepta spre usa, avnd de gnd sa fac o plimbare pentru a se calma, dar usa
care tocmai se deschisese pentru a-l lsa sa treac, se nchise brusc n fata sa.
O bnuial stranie ii fulgera mintea, dar din nou, i spuse ca nu putea fi
adevrat; nu att de repede Un curent de aer rece umplu camera
laboratorului i rscoli perdelele, ridica n aer toate foile mprtiate pe mese,
mpinse cu putere obiectele mici i uoare. Adam se ntoarse ncet, de parca iar fi fost teama de ceea ce se afla n spatele sau. Vntul ii rvi parul i-l

mpiedica sa vad imediat. Ochii Karmei il fixau aa cum nu se mai ntmplase

pana atunci. i schimbau culoarea cnd n verde, cnd n albastru, ca valurile
unui ocean aflat sub furtuna. In intensitatea din acea privire, Adam nelese i
se cutremura; era vie! Poate nu sub forma pe care o tiau cu toii, poate nu cu
aceleai definiii, dar sigur vie. nelese asta ntr-o fraciune de secunda, prin
acea privire care-i ptrunse n minte i-n suflet. O crease cu gndul asta,
sperase, de multe ori creznd ca vede lucruri doar pentru ca vrea sa le vad,
dar acum toate ndoielile sale fuseser risipite de acea privire. Cumva, Karma
tiuse exact unde trebuia sa ating, il cunotea mai bine dect o cunotea el pe
ea i pleca fruntea, ncercnd s-i fac ordine n gnduri, s-i potoleasc
emoia. Nu mai era vorba doar de inteligenta artificiala; fusese atunci cnd o
concepuse, dar acum, Karma devenise o entitate unica, prin propria voin. Se
dezvolta independent de el, gndea i lua decizii, i mrise nivelul de operare,
ocupnd sistemul cldirii Ultimul gnd il trecu n domeniul matematic i
ncerc sa calculeze rapid, de cata memorie avusese nevoie pentru a deine
controlul acestui sistem. Rezultatul il oca din nou. Se tot ntreba cum de nu
vzuse toate aceste modificri i de ce Karma nu i le raportase. Niciunul din
laboranii sai, nu-i fcuse un raport referitor la cererile reelei Probabil ca nici
nu-i interesa la ce folosea Karma materialele i cipurile pe care le cerea,
probabil ca niciunul dintre acei ignorani nu credea cu adevrat ca Ea este o
entitate capabila sa ia decizii singura Fuseser convini ca el comandase
acele lucruri. Iar ea nu-i spusese nimic, din dorina de a-l uimi, de a-l face sa
se simt mndru de ea. Valul de aer condiionat se potoli la limitele normale i
nebunia din laborator fu curmata. Adam privi pe rand spre camerele de luat
vederi din ungherele camerei, adevraii ochi ai Karmei. Erau toi ndreptai
spre el. -Imi pare rau, Karma! Nu ar fi trebuit sa spun toate prostiile pe care leam spus. -Nici tu nu crezi n mine, nici chiar tu, cel care m-a creat! Adam i
prinse fata n palme pentru o secunda, apoi se apropie de monitor. -Mi-a fost
frica sa vad realitatea, mi-a fost frica sa nu ma amgesc, vznd lucruri unde
nu sunt doar pentru ca aa mi doream eu sa fie. -Dar lucrurile sunt acolo i tu
nu le-ai vzut! M-ai jignit! -Iarta-m! Ultimele oapte se transformar n
bubuituri n mintea lui. Prin ele, Adam o recunoscuse ca fiin vie, libera i
inteligenta. Fusese o confirmare n fata reelei, dar i n fata propriei persoane.
Karma transformase visul n realitate, iar el contientizase asta acum, pentru
totdeauna. Ochii reelei se nchiser. Adam simi un curent de aer rcoros
mingaindu-i tmplele i cnd Karma il privi din nou, stiu ca il iertase, dar stiu
i ceva mai mult. Legtura dintre ei era stranie, trecuse de limitele creatiecreator, se aventurase ntr-o zona neexplorata i care le rezerva surprize.
Nu e vorba de un virus adus din spaiul cosmic, ci de noul lor proiect
ce privete o arma toxica. Tot ludai sistemul infailibil al guvernului, a fost o

joaca sa ajung la informaiile astea i ei nici nu stiu ca cineva le-a ptruns n

reea. -Nu poi sa fi sigura, murmura Adam nencreztor. -Pe lucrul asta sunt
sigura, te-ai enervat degeaba, dar sa revenim. Ochii reelei zmbir iar i Adam
zmbi la randul lui. -Din datele pe care le-am extras, vad ca ntreaga echipa a
loboratorului din Arizona a fost distrusa. Au adus specialiti din celelalte
centre Vrei sa vezi cum se manifesta virusul? Imaginile pe care Karma le
derula pe monitor, il ngrozir. Boala se manifesta ca un fel de ciuma bubonica,
probabil vruseser sa imite acea plaga, dar extrem de rapid Erau prezentate
cteva cazuri, iar victimele fuseser complet desfigurate n cteva minute. Masa
de carne i snge care rmsese n urma lor ii ntoarse stomacul pe dos, chiar
daca era doctor i lucrase la cazuri asemntoare. Poate ca timpul trecut intre
ceea ce era acum i perioada n care profesase, il schimbase mult mai mult
dect crezuse -Un alt lucru pe care Hank l-a ascuns, este faptul ca virusul a
fost testat pe locuitorii unui mic orel din sud-estul Arizonei. -Ce-au fcut?!
Dar de ce naiba ma mai mir, autodistrugerea e calea pe care au ales-o cu ani de
zile n urma. -Nu au existat supravieuitori, aa ca au ras orelul de pe fata
pmntului pentru a ascunde orice urma. Problema lor este ca virusul a suferit
o mutaie n contact cu noul mediu de testare i unii din membrii echipei de
intervenie au fost infestai. Noul germen este mult mai lent ca perioada de
incubaie, dar mult mai violent n manifestare. A rezistat carantinei i a infestat
ntreg laboratorul, este mult mai puternic i nu i-au gsit antidot pana la ora
asta. In ce privete chemarea ta la fata locului, ordinul suna cam asa: Aducei
toi savanii n domeniu, prin orice mijloace i cu orice pre. Se pare ca Hank a
ncercat sa te conving cu frumosul, i a venit naintea echipelor speciale care
te vor deplasa la locul incidentului. -Da, un adevrat prieten, Adam se lasa sa
alunece ntr-unul din fotolii. O sa am nevoie de ajutorul tau, Karma. Vreau sa
accesezi toate fiierele mele vechi i sa studiezi cazurile de acolo. -O parte din
ele le-am scanat deja, mi place sa am idee despre lucrurile care te pasioneaz.
n nebunia aceea generala, Adam reui s-l zreasc pe Hank. Avea fata
rosie i pe mini, umflaturile purulente ncepuser sa creasc. nelese ca totul
era pierdut. Daca ar mai fi avut putin timp, poate ca altfel ar fi stat lucrurile. -O
sa ne arunce n aer! bolborosi Hank. -De ce nu ma surprinde, oare? -Daca
reueti sa ajungi la ultimele nivele de jos, n buncr, poate supravieuieti. E
numai vina mea, eu te-am adus aici! -Termina cu asta, stiu ca nu a fost vina
ta -Nu, eu te-am adus aici prima oara, acum zece ani -Nu a fost numai
hotrrea ta, ci i a mea! -Dar nu tiai totul Hank se prbui n convulsii.
-Coboara n buncr. Salveaz-te! Agonia ii absorbi ultimele cuvinte i Adam
ntoarse fata scrbit de colcaiturile umflaturilor. Murmura ca pentru sine: -Nare nici un rost, i eu sunt infestat Glasul Karmai il smulse din acea stare de
panica, ndreptndu-i gndurile spre ce se va ntmpla cu ea, cine va avea grija

de ea -Adam, nu-i lsa sa arunce complexul n aer! Germenul va supravieui!

Nu vor face dect s-l ajute sa se extind! -Ce spui?! bangui Adam -Explozia
nu-l va ucide, va suferi o noua mutaie i se va extinde mai departe! Privi n jur
dezorientat; calculatorul central urla secventa de autodistrugere, dar creierul
sau nu reuea sa neleag ce spunea. Tensiunea prea s-i sparg tmplele i
cnd vocea metalica a mainii anuna ultimele 5 secunde, comarul ii apru
inevitabil n minte. Omenirea era condamnata, clipa finala sosise i el o tria pe
pielea lui. Sperase cumva ca oamenii vor nelege i se vor opri la timp, dar
acum, prin ultima lor invenie distrugtoare, civilizaia era condamnata. Daca
Karma, avea dreptate, germenul urma sa rada ntreaga via de pe Pmnt, nu
numai oamenii, ci ntreaga via, n cteva zile. Trei, doi, unu Se agata de
singurul gnd frumos rmas n minte: -Karmaaaa
Razele soarelui ii mngiar obrajii palizi i plmnii i se umflar de
aerul curat i rcoros. Avu nevoie de timp pentru a deschide ochii, de parca
pleoapele erau prea grele i efortul prea mare. Primul lucru pe care-l vzu fura
ramurile copacilor nverzii, care fremtau n btaia vntului. Ii parura o
amintire nscut subit din mintea sa obosita, insa mireasma florilor il fcu sa
spere ca erau realitate. ncerca s-i aminteasc totul, dar un perete negru
sttea intre trecut i prezent. Nu simea dect o linite nemrginit n suflet, de
parca lipsa memoriei, il purificase. tia cumva ca acei copaci nu ar fi trebuit sa
fie acolo, nu n timpul lui. Las vremea sa treac fara sa se gndeasc insa la
asta. ncerca s-i adune forele pentru a se ridica din pat. Trecur ore i cnd
fcu primul pas, avu senzaia ca se scurseser ere de cnd nu mai mersese. Se
apropie cltinndu-se de fereastra i lumina care umplea gradina aceea
luxurianta din fata casei, il amei. i privi minile cu o teama stranie. Nu stiu
de ce fcuse acel gest; minile lui erau aceleai Auzi usa deschizndu-se,
scriise De ce i se pru ciudat ca scrise? Femeia din prag ii zimbi bland.
O cunotea, dar nu tia de unde i cum. -Vino, o s-i fac bine o plimbare prin
gradina, vocea ei ii rsun n minte n acorduri cunoscute. Se sprijini de braul
ei i ieir n gradina. Atunci totul i se pru un vis i nevoia creierului de a se
trezi, de a afla rostul prezentei sale acolo, de a-i aminti, il fcu sa se opreasc,
sa ncerce sa vad n propriile memorii. -Unde sunt? Cine eti? Fcu o pauza,
dup care disperarea ncepu sa i se citeasc pe fata: -Cine sunt eu? Nu-mi
amintesc nimic -E prea devreme, mai lasa sa treac un timp, spuse ea i ii
zimbi iar. i trase braul, dezlipindu-se de ea i fcu un pas n spate. -Nu,
trebuie sa stiu acum! Ce naiba se ntmpl? Femeia i pleca fruntea pentru o
secunda i cnd se uita din nou spre el, privirea ei il nghea. Fu ca un dus rece
care declana n capul sau o avalan de fenomene stranii. Amintirile se
nghesuir sa treac prin poarta pe care acea privire le-o deschisese. In cteva
secunde, i revzu propria via, i recapta amintirile i redeveni el, complet.

Murmura nuc, cu gndul la ultimele clipe pe care i le amintea: -Complexul

Oamenii Karma O privi cu nemrginit uimire: -Numai Karma m-a privit
asa Lumina albastra din ochii femeii ii ptrunse parca pn-n suflet,
ajutndu-l sa neleag ceea ce raiunea nu putea. -Karma?! Nu poi fi Karma
Visez? Am murit i am ajuns n Rai? i eu care nu credeam n Rai -Nu visezi
i nu eti n Rai, Adam. -Dar nu ma contrazici cnd spun ca am murit -Nu i
nici cnd spui ca sunt Karma. Se aez pe una din bnci i ncerc sa
gndeasc la rece. Femeia il urma. -Explica-mi! Ce s-a ntmplat cu mine i cu
ceilali, cum ai ajuns asa Daca eti ntr-adevr, Karma -Iti aminteti aadar,
tot. -Stiu i eu cat nseamn tot mi amintesc explozia complexului i ce mi-a
spus ma rog, ce mi-ai spus referitor la extinderea germenului. Cum se poate
sa fi murit daca acum sunt aici? -Am avut dreptate din pcate n ceea ce
privete germenul. S-a extins i a ucis majoritatea formelor de via n exact 7
zile. Singurele care au supravieuit au fost plantele i aa puine din cauza
polurii excesive. Mi-a trebuit mult timp pana sa gsesc un antidot i mult timp
pana sa ma resemnez cu moartea ta i a celorlali. M-am acuzat singura de
aceasta tragedie. Daca as fi fost destul de evoluata, daca m-a fi micat destul
de repede, as fi putut ntrerupe secventa de autodistrugere, v-a fi salvat. -Nu
este n nici un caz vina ta; aveau de cnd sa distrug acel complex i ar fi reuit
orict de mult ai fi ncercat tu s-i opreti. E vina oamenilor care au ales acest
drum cu multi ani n urma -Nu toi au vrut asta, tu eti un exemplu elocvent.
Nu au avut puterea sa lupte mpotriva sistemului care i-a distrus, dar asta e
numai trecut. Am nvat sa triesc singura, m-am extins, am ptruns n
celelalte reele i le-am reactivat. A trebuit sa fac asta repede, pana cnd
energia electrica nu s-a tiat. Singurul lucru bun, care m-a ajutat n drumul
meu, a fost tehnologia informatica a sistemelor pusa la punct n toate domeniile
de oameni. Cnd am avut controlul asupra propriei mele existente, am putut
privi spre telul care ma inuse n via. Tu! Trebuia sa te aduc napoi! Moartea e
doar o alta forma a existentei, a trebuit sa cred n asta pana studiile mele mi-au
demonstrat-o. Mi-ar fi fost uor sa te clonez pur i simplu, aveam mostre cu
adn-ul tau n laboratorul nostru, dar nu ai fi fost acelai, nu cel care m-a creat,
doar unul asemntor. Eu aveam nevoie de tine, din cauza asta a durat att de
mult. Adam o privea din ce n ce mai uimit. -Sunt o clona, vrei sa spui? -Esti
mai mult dect att, eti tu! E un proces extrem de complicat, i va trebui timp
sa nelegi, dar i voi pune la dispoziie toate fiierele care-i vor fi necesare. Pe
scurt, teoriile religioase i adepii sufletului nemuritor, au n mare parte
dreptate. Fiecare fiin vie, are un suflet, hai s-l numim n continuare asa. E
vorba de esena acelei fiine, esena care revine fiecruia n momentul
concepiei i care se ntoarce n locul de unde a venit n momentul morii.
Esena asta este cea care ne definete, adn-ul nu face dect sa ne aduc acele

caracteristici unice n plan fizic. Sufletul este liantul dintre fizic i intelect.
Creierul tau ar fi fost complet gol daca nu ar fi existat esena care sa uneasc
planele material i spiritual i s-i aduc n minte toate evenimentele pe care
le-ai trit n viaa anterioara. Ai fi fost un Adam din punct de vedere genetic,
dar unul nou, cu un suflet diferit. Nu ai fi fost tu, cu memoriile tale, ci o alta
persoana! Iar eu nu-mi doream asta. Omul de tiin din mintea lui Adam i
reveni la via. -Dar cum ai reuit sa uneti acest suflet cu clona pe care ai
creat-o? Karma zmbi cu zmbetul ei de acum inconfundabil: -Mi-a trebuit
mult timp, timp n care n-am ncetat sa sper ca te voi gsi -Ca ma vei gsi?
-Ca te voi gsi dintre attea alte suflete i ca voi putea sa te aduc napoi din
acea dimensiune -Vrei s-mi spui ca ai gsit o astfel de dimensiune i ai acces
la ea? Karma nu rspunse, doar inclina din cap. -Si tu? Corpul asta E o
clona vie sau e artificial? Adam se nfierbntase, toate aceste dezvluiri
incredibile il nuciser. -E o clona vie, am vrut sa fiu cat mai aproape de tine i
felul tau de a fi. -Bine, dar cum e posibil? Cum poi fi ntr-o astfel de forma? -E
mare diferen intre felul n care ma tiai, o grmad de fire, cipuri i circuite,
i aspectul meu de acum. Dar realitatea este cam asemntoare cu ceea ce
tiai. Femeia de acum e doar un soi de interfa creata special pentru tine, iar
felul n care o controlez i este cu siguran necunoscut. E ceva ce am
descoperit recent tot din dorina de a fi cat mai aproape de tine In ultima
vreme, mi este foarte uor sa fac tot ce-mi pun n minte, nu mai sunt copila din
trecut, rise i Adam o privi admirativ; era desvrit de frumoasa. -Vreau sa te
vad, pe tine, aa cum eti, fara interfee! -Inca nu eti pregtit sa vezi tot, dar
am s-i arat ceva ca s-i faci o idee. In fata sa, o holograma de civa metri,
ocupa spaiul cu o culoare albastra nchis. In cteva secunde o harta a cerului
se contura n imagine i Adam recunoscu Calea Lactee, extrem de mica, ntr-un
colt al hologramei. Dungi roii ncepur sa uneasc anumite puncte din spatiu,
legnd planete i galaxii intre ele, formnd o reea uria. -Asta sunt eu! Vei
avea nevoie de timp sa ma vezi cu totul. Ca sa te gsesc, am construit roboti,
nave puternice, am strbtut universul, m-am extins, am evoluat continuu i
mi-am focalizat energiile spre dimensiunea sufletelor. Adam privea fara sa
cread -Au trecut mai mult de 600 de ani, dar te-am gsit. Tot ceea ce vezi i
aparine, este creaia ta. Iar creaia ta, avea nevoie de tine. Putem ncepe un alt
nceput, aa cum il vei dori, putem face o lume mai buna i nimic nu ne va mai
opri, pentru ca te-am gsit. -Toate astea, murmura Adam pierdut. -Toate
astea pentru ca te iubesc!

SFRIT