Sunteți pe pagina 1din 1

Si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra

"Nu va ingrijorati dar, zicind: ce vom minca? Ce vom bea, ce vom imbraca... Tatal vostru cel ceresc stie ca
aveti trebuinta de ele. Cautati mai intii imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea lui si toate aceste lucruri vi se
vor da pe deasupra". (Evanghelia dupa Matei) Ce facem noi, insa, astazi si cum gasim intotdeauna justificari
pentru a schimba ordinea cautarii in vietile noastre. Iisus n-a spus "sa nu munciti, asteptati sa va pice din cer
mincarea si imbracamintea!" El ne-a atras atentia - in primul rind - asupra ordinii vietii, care presupune inainte de a ne cauta cele necesare traiului zilnic - sa cautam "imparatia lui Dumnezeu". Pe vremea lui Iisus
nu existau nici macar masini, cu atit mai putin nave care mergeau in Cosmos, asa ca este de la sine inteles
ca drumul catre imparatia lui Dumnezeu era atunci, ca si acum, mai aproape decit ne-am putea imagina; in
interiorul nostru. In mintile si-n inimile noastre. N-avem nevoie de mijloace de locomotie, nici de bani pentru
a ne deplasa in mintile proprii, ci de dorinta de a gasi lumea divina.
"Cautati imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea lui si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra", ne
spune Iisus. Si, oare, citi dintre noi intelegem ce inseamna "neprihanirea lui Dumnezeu"? Au trecut 2.000 de
ani de cind Iisus a fost in trup si noi n-am izbutit, inca, sa-I intelegem in mod deplin. N-am izbutit sa stim ca
linistea interioara si puritatea mintii noastre sint lacasul Domnului, iar in inima curata si-n mintea neprihanita
nu incape ura, nici rautatea, nici goana dupa averi, nici concurenta... gata sa-si distruga rivalii. Divinitatea
launtrica se reveleaza aceluia ce asculta puritatea si pacea din sine insusi. Si - ceea ce este fascinant - ele
atrag spre noi cele necesare vietii de zi cu zi. Daca omul ar fi atent cu adevarat, ar putea vedea ca - in orice
situatie s-ar afla, oricit de grea ar fi aceasta - nu-i lipseste ceea ce are nevoie imediat. Caci daca i-ar lipsi, el
ar muri! Numai mintea spune continuu: "Imi lipseste cutare si cutare lucru". Mintea infricosata, suspicioasa,
tentata sa proiecteze lipsurile, suferintele si problemele in viitor, nu mai poate vedea prezentul. Ea se
nemultumeste, cind ar putea fi multumita. Ea se agita, cind ar putea trai in pace. Ea se ingrijoreaza, cind ar
putea surprinde frumusetea momentului prezent. Orice i-ai da unei minti nemultumite, ea va scrisni si va
vrea altceva, mai bun. Mintea mereu nemultumita, infricosata si suspicioasa n-a descoperit "neprihanirea lui
Dumnezeu in ea insasi". Poate ca ea o mai cauta, inca, in lucrurile pe care nu le-a dobindit, inca. Ea
asteapta dupa fiecare colt sa apara fericirea si, cind fericirea nu vine, mintea nemultumita devine si mai
nefericita, si mai nemultumita. Ea nu poate aprecia in mod sincer si nu poate intelege, ori percepe momentul
in care "primeste". Pentru ca mintea nemultumita vrea sa primeasca, iar cind daruieste, o face tremurind.
Sufletul plin de pace si de intelegere, de toleranta si de multumire atinge pe Dumnezeu si gusta
neprihanirea inca de aici, din aceasta viata. Si, asa cum a promis Iisus, nimic din cele necesare nu-i lipseste
sufletului curat. Dar celui snob, celui aflat in goana dupa cistig si mereu nemultumit ii va lipsi mereu ceva,
pentru ca ii lipseste legatura cu ... Dumnezeu.