ILUMINISMUL

ILUMINISMUL curent ideologic si cultural manifestat in Franta in secolul al XVIII-lea numit si secolul
luminilor datorita evolutiei neasteptate a stiintelor.
Curentul iluminism are in centrul preocuparilor luminarea prin cultura a maselor ca urmare se
remarca dezvoltarea institutiilor de invatamant si de cultura in general.
In epoca se considera ca omul luminat este filozoful sau inteleptul ce are incredere deplina in
ratiunea umana si care crede in progres, ignorand dogmele.
Iluminismul are caracter amfoter: antifeudal, anticlerical, antimonarhic.
ILUMINISMUL EUROPEAN institutiile feudale erau supuse unor critici severe; se cereau anularea
privilegilor feudale, drepturi sociale si politice egale pentru intregul popor. Idealul politic al
iluministilor este moharul iluminat, care isi guverneaza supusii cu intelepciune, garantandu-le
drepturi.
Are un spirit rationalist si materialist. Ratiunea constituie pentru iluministi calitatea fundamentala cu
care natura l-a inzestrat pe om. Are caracter anticlerical si laic. Iluministii pledeaza pentru eliberarea
spiritului de prejudecati sau superstitii si cauta, ca si umanistii, sa elibereze individul de sub puterea
bisericii. Propune accesul poporului in educatie si emanciparea lui prin cultura. Educatia tine in egala
masura de trup si suflet.
ILUMINISMUL ROMANESC iluminismul in Tarile Romane patrunde intre anii 1780-1830.
Manifesatrile curentului literar si cultural au ecouri mai slabe in Tarile Romane si datorita regimului
de asuprire sociala si politica, ecourile sunt puternice in cadrul Transilvaniei.
In Tarile Romane se remarca prezenta episcopului ilumist Chesarie de la Ravnic, in special filozof si
istoric.
In zona Transilvaniei aflata sub ocupatie austroungara se regasesc coordonate ale manifestarilor
iluministe apusene. La final de sec. 18 si inceput de sec. 19 este inregistrata activitatea unei grupari
cunoscuta si sub numele de scoala Ardeleana, cea care isi propune sa lupte pentru libertate si
egalitate in drepturi sociale si politice cu celelalte natiuni privilegiate din Transilvania.
Se remarca discriminarea intre natiunile ce compun populatia Transilvaniei in documentul intitulat
unirea celor trei natiuni (Unio-Trium-Natiorum). Documentul numea pe nobilii sasi, secui si maghiari
ca locuitori cu drepturi depline in zona transilvana, iar in timp ce romanii, cea mai numeroasa
populatie si mai veche pe acele meleaguri erau tolerati.
Scoala Ardeleana, in plan cultural, si-a indreptat atentia catre studiul istoriei si a limbii romane.
Pentru emanciparea poporului prin cultura, Gheorghe Sincai initiaza un pogram la educatie militand
pentru infiintarea a 300 de scoli in limba romana. Datorita nevoii de manuale se scriu abecedare,
aritmice si carti.
O parte din aceste suporturi de curs au fost scrise de membrii eruditi ai scolii Ardelene Samuil Micu
Klein, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu. Toti acestia au facut studii in strainatate,
Roma si Viena, unde au cercetat documente ce atestau originea latina a poporului roman s a limbii
latine, continuitatea si unitatea istrica a poporului roman.
Ca un aspect aparte fata de iluminismul european, manifestarile scolii Ardele imbratiseaza
emanciparea nationala in cadrul dorintei de obtinere a dreptului pentru romani cu iluminarea prin
cultura.
TRASATURI
Carturarii iluministi urmareau in primul rand, sa dovedeasca cu argumente stiintifice latinitatea

limbii romane, continuitatea elementului roman in Dacia si unitatea poprului roman. In acest scop ei
elaboreaza lucrari de factura istorica si filozofica precum Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor
de Samuil Micu-Klein, Hronica romanilor si a mai multor neamuri de Gheorghe Sincai, Istoria pentru
inceputul romanilor in Dachia de Petru Maior.
Reprezentantii scolii Ardelene sustin ideea gresita a puritatii etnice, conform careia romanii ar fi
descendentii directi ai romanilor, afirmand ca dacii ar fi fost exterminati in totalitate in cursul
razboaielor.
Ideea puritatii etnice este dublata de cea la fel de eronata a puritatii lingvistice. Carturarii iluministi
incearca sa purifice limba romana de toate elementele lexicale care nu sunt de origine latina. In
acest scop, in 1780, Samuil Micu-Klein si Gheorghe Sincai scriu in limba latina prima gramatica a
limbii romane Elementa linguae daco-romanae sive valachicae.
O alta contributie importanta la dezvoltarea limbii romane o constituie publicarea in 1825 de catre
Samuil Micu-Klein si Petru Maior, a primului dictionar etimologic in limba romana Lexiconul de la
Buda.
Alaturi de argumentele istorice si lingvistice, carturarii scolii Ardelene aduc si argumente specifice
filozofiei luminilor, conform carora romanii din Transilvania ar trebui sa aiba drepturi egale cu
reprezentantii celorlalte natiuni (sasii, secuii si maghiarii) si sa traiasca in armonie, pe baza unui
contract social.
Reprezentantii scolii Ardelene pledau, ca si iluministii europeni pentru accesul poporului la educatie
si emanciparea lui prin cultura; de aceea ei pun bazele invatamantului romanesc in Transilvania. Din
punct de vedere literar, iluminismul romanesc nu este foarte bine reprezentat. Ajutorul celor mai
importante opere literare a iluminismului romanesc si, totodata al primei epopei din literatura
romana Tiganiada, este de Ion Budai-Deleanul scrisa dupa modelul Iliadei lui Homer.