Sunteți pe pagina 1din 2

Iubirea in literatura eseu argumentativ

Eseu argumentativ
Ce este iubirea? Iubirea este un sentiment care ne face viata mai frumoasa, mai interesanta, practic
ne face sa uitam tot ce se intampla in jurul nostru si ne face sa ne indreptam atentia catre un singur
lucru, mai bine spus Iubirea e ca un val, te face sa nu mai fii stapan pe tine, ai un alt stapan, nu mai
esti tu. Ea apare in diferite forme, nu neaparat intre oameni. Si animalele prezinta o forma de
iubire, chiar daca noi o vedem asta doar ca pe o diviziune si ele au sentimente. Iubirea este necesara
in literatura pentru ca astfel, scriitorii ofera iubirii mai multe puncte de vedere asupra ei, fiecare
vazand-o in alt mod. Ea poate fi considerata si un mod de cunoastere, explorand propriul suflet.
In opinia mea, iubirea in literatura este prezenta in mai multe ipostaze pentru ca si ea, totodata
exista in sufletele noastre in diferite moduri. Fiecare om are anumite sentimente cu o anumita
profunzime. Aceasta profunzime poate fi atinsa doar in unele momente, astfel scriitorii surprind
iubirea la diferite varste ale vietii. Exista mai multe tipuri de iubire, dar nu pot explica care ar putea fi
cea mai profunda.
Iubirea din carti este pura, o traiesti cu tot sufletul, te face sa simti ce inseamna cu adevarat
atasamentul dintre doua persoane, faptul ca nu doar iubirea carnala este importanta ci trebuie sa
iubesti sufletul omului intai. Te pui in locul personajului, incercand sa simti ce simte el. In poezii,
iubirea de obicei este neimplinita pentru poet, acesta manifestandu-si melancolia si tristetea. El isi
inchipuie fata perfecta, viseaza la ea, dar la sfarsit se trezeste din nou la realitate. In proza, iubirea
este traita, dar esueaza de cele mai multe ori, nascandu-se o poveste frumoasa intre cei doi, aflanduse in suferinta.
Astfel, in opera literara Maitreyi scrisa de Mircea Eliade se surpinde iubirea imposibila dintre
Mircea Eliade si indianca Maitreyi. Cei doi se intalnesc pe furis, trimitandu-si scrisori de dragoste in
limba franceza pentru a nu trezi suspiciuni familiei lui Maitreyi. Eliade se hotaraste sa o ceara in
casatorie, astfel familia fetei afla de relatia lor si este nevoit sa plece, nefiind acceptat de ei datorita
religiei. El, dezamagit, se intoarce in Romania, strangand toate scrisorile si notitele, hotarandu-se sa
scrie un roman despre ea. (Citat din carte Maitreyi e nenchipuit de senzual, dei pur ca o sfnt.
De fapt, acesta e miracolul femeii indiene: o fecioar care ajunge amanta perfect n cea dinti
noapte. (Fragment din romanul Maitreyi). Mai tarziu, fata ii raspunde prin cartea Dragostea nu
moare, explicand dezamagirea ei. (Citat din carte Zac ntrebndu-m de ce a distrus el aceast
iubire, un dar al lui Dumnezeu. i ce, dac el trebuia s plece? Dac am fi izbutit ca, n zece ani, s ne
scriem cte o singur scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu aceast unic scrisoare, noi am fi trecut peste
oceanele i continentele care ne despreau. Cele dou euri ale noastre ar fi redobndit
desvrirea. Dar pot oare occidentalii s neleag toate astea? Pentru ei, desvrirea iubirii are loc
n pat. Totui, el tia, cu siguran tia. M pot vedea din nou pe mine nsmi, n braele lui, n
chenarul uii. El mi optete: Nu trupul tu, Amrita. Eu vreau s-i ating sufletul.) Maitreyi este un
roman exotic si in acelasi timp erotic, un roman al autenticitatii in care se imbina mai multe specii
literare: jurnalul, eseul, reportajul si naratiunea la persoana I. Romanul este marturisirea unei iubiri
devastatoare, imprejmuite de tragic deoarece ei nu reusesc sa ramana impreuna, dar isi jura
credinta si iubire pentru tot restul vietii. Cum a mentionat si in cartea scrisa de ea, era de ajuns sa-si
poata scrie macar o scrisoare, demonstreaza cat de puternic era sentimentul care o cuprindea cand
se gandea la el.

A doua opera analizata este Enigma Otiliei scrisa de George Calinescu, unde este surprinsa o iubire
egoista din partea Otiliei. Tema iubirii nu ocupa un prim plan in aceasta opera, dar creeaza aceasta
impresie deoarece dragosteaeste un sentiment definitoriu pentru orice fiinta. Cuplul Otilia-Felix se
impune in categoria esecului provocat din interior. Femeia, surprinzator de matura, se considera
prea frivola si inferioara barbatului. Ea se opune casatoriei, desi mostenirile ar fi asigurat un trai
decent, pe motiv ca i-ar frana cariera lui Felix, dar defapt Otilia, egoista fiind, stia ca daca se
casatoreste cu Pascalopol o sa aiba o viata mai bogata decat daca il urmeaza pe Felix, astfel ea doar
isi apara libertatea si isi urmeaza natura. Ea il iubeste pe Felix, dar egoismul sau depaseste si acest
sentiment uman complex, care pentru alte persoane ar fi insemnat depasirea oricaror limite pentru
persoana draga. Felix si Otilia sunt prezentati in perioada adolescentei, care simbolizeaza o perioada
de puritate, de naturalete si de fascinatie. Adolescenta reprezinta una dintre minunatele perioade
din viata unui om atunci vrei sa cunosti lucruri noi, interesante, esti plin de viata si simti ca toata
lumea e a ta. In aceasta perioada unii adolescenti isi creeaza o lume proprie in care toate lucrurile
sunt asa cum vor ei, iar altii isi formeaza idei, conceptii despre viata si nu numai. Felix simte pentru
Otilia o dragoste pura, specifica varstei, uneori chinuita de incertitudini, Pascalopol, care o cunoaste
de cand era mica, adopta o atitudine paterna, tarziu schimbata in sentimente de dragoste autentica.
Insa, Otilia nu doreste sa-l impovareze pe Felix cu o casatorie prematura, nepotrivita carierei sale si il
lasa in mediul provincial in care se afla, sa-si gaseasca succesul, si, dupa moartea lui mos Costache,
pleaca in strainatate cu Pascalopol. Dupa cativa ani, Pascalopol ii reda libertatea deoarece diferenta
de varsta dintre cei doi era prea mare si, in plus, el constentizeaza ca Otilia nu-i impartasea aceleasi
sentimente profunde; ea isi gaseste fericirea pe alte taramuri, departe de tara. In finalul romanului,
Otilia va fi vazuta intr-o alta postura, pe un tarm al unei insule exotice, insa fara farmecul de
altadata: Dupa cateva vorbe banale, mosierul scoase din buzunar o fotografie care infatisa o
doamna foarte picanta, gen actrita intretinuta, si un barbat exotic, cu floare la butoniera. Fotografia
era facuta la Buenos Aires.
In concluzie, iubirea in literatura este foarte importanta, fiind abordata din diverse unghiuri, de-a
lungul vremii existand diferite idei sau curente de idei referitoare la iubire.

S-ar putea să vă placă și