Sunteți pe pagina 1din 8

LIBERTATEA PERSOANEI SI PROCESUL

PENAL

Libertatea reprezinta o valoare esentiala si foarte


importanta a persoanei. Libertatea face parte dintr-un sistem
de valori esentiale ale democratiilor liberale
contemporane.Importanta libertatii nu este reflectata numai la
nivelul vietii politice,ci influenteaza radical sistemul de
drept,atat la nivel national,cat si international.Libertatea se
regaseste la nivelul fiecarei ramuri de drept.
Libertatea se refera la autonomia in luarea dciziilor
individuale,priveste puterea de a decide singur,fiind o notiune
atat sociala cat si normativa.Libertatea priveste individul ca pe
o fiinta sociala aflata intr-un permanent contact cu semenii sai.
Libertatea poate fi definita ca fiind independenta fata de
vointa arbitrara a altuia.Starea sociala unde coercitia la care
omul este supus de catre ceialalti este redusa.Prin coercitie se
intelege controlul mediului social in care traieste un individ.
Libertatea reprezinta puterea de autodeterminare pe care
o are un individ.Aceasta putere pe care o exercita asupra lui
insusi si nu asupra altor persoane.Este o libertate
juridica,formala,si individuala.
Libertatea juridica este inteleasa ca independenta
absoluta,ca autonomie totala,a individului fata de mediul
extern.Individul nu este supus nici unei forte exterioare,fie ea
umana sau naturala.
Libertatea formala este aceea prin care se asigura cadrul
necesar,posibilitatea fiintei umane de a se exprima asa cum

crede de cuviinta.Ea nu presupune obligatia din partea statului


de a asigura materiale de exercitare a libertatii.
Libertatea individuala reprezinta orice libertate
fundamentala,reprezinta elementul esential,conditia chiar a
existentei celorlalte drepturi fundamentale.Respectarea sa de
catre puterea statala este garantata de sistemul de drept intern
care in mod necesar trebuie completat cu garantiile
internationale oferite de Conventia Europeana a Drepturilor
Omului.
Libertatea individuala si siguranta persoanei, potrivit
articolului 23 sunt inviolabile.Libertatea individuala prezinta
anumite garantii,prezumtia de nevinovatie,principiul legalitatii
infractiunilor si pedepselor,dreptul la aparare.
Libertatea este aplicabila in diverse domenii de interes ale
individului,dand posibilitatea acestuia sa-si dezvolte
capacitatile specifice acestor domenii.Putem astfel folosi acest
termen la plural si putem vorbi de libertati
individuale,fiecare dintre ele fiind aplicabile in diverse
raporturi,dar pastrandu-si sensul precizat.
Aceasta unitate profunda a libertatilor are efecte deosibit
de importante in ceea ce priveste statutul lor juridic. Ele sunt
libertati naturale existente independent de puterea statala, pe
care aceasta doar le recunoaste si le reglementeaza,
transformandu-le din libertati naturale in libertati
fundamentale. Ceea ce face o libertate sa se transforme din
libertate naturala in libertate fundamentala este faptul
consacrarii ei de catre sisitemul juridic pozitiv.
Libertatile individuale au aparut si s-au dezvoltat prin
opozitie si uneori prin lupta cu puterea publica in vederea,
apararii sferei private a fiecarui cetatean.
Libertatea individuala nu se reduce la siguranta ea
presupune non-dominatia, determinand in mod primordial
siguranta. Este definita ca dreptul fiecariu om de a nu fi
retinut, arestat, detinut in afara cazurilor limitativ prevazute

de lege. Este inteleasa ca libera dezvoltare a personalitatii


umane ea fiind declarata valoare suprema a statului roman.
Libertatate trebuie sa poata fi garantata chiar contra
dreptului. O persoana care nu este libera nu are nici un drept.
Libertatea individuala este puterea de a face tot ce nu
dauneaza celuilalt, fara vreo interventie exterioara in afara
celor care sunt juridic necesare asigurarii exercitiului
dreptului altora ori prin incalcarea securitatii juridice a
persoanei.
Exista doua unghiuri principale din care poate fi privita
libertatea, unul filosofic, care vede omul cu preponderenta in el
insusi, care vrea sa-i inteleaga resorturile intime,care deci
priveste libertatea intrebandu-se daca omul dispune cu
adevarat de ea,daca sentimentul de libertate nu este alterat de
luptele interne ale fiecarui individ,daca acesta nu este supus
unui fel de determinism inexorabil,daca omul are nevoie de
celalalt pentru a fi liber, si unul juridic,care presupune ca omul
nu exista decat ca om social,ca libertatea nu poate fi decat o
libertate-relatie si care nu o poate privi decat din punct de
vedere material,ca pe maximul de facultati si de posibilitati de
a alege lasate indivizilor.
Unghiul de vedere juridic tinde sa inlocuiasca libertatea
cu siguranta,siguranta rezultata din tipizare,din faptul ca
individul se incadreaza intr-un comportament,nu din faptul ca
el este mai moral.Din punct de vedere juridic,individul
inceteaza de a mai fi el insusi,el este obligat sa accepte un
comportament impus din afara.Nu este nevoie ca el sa-l
valorizeze,este suficient sa-l realizeze.Este adevarat ca acest
individ,cuprins de structura intr-o maniera completa este in
siguranta, ca el depaseste teama de lume si de celalalt,dar
pretul pe care il plateste este prea mare,este vorba in ultima
instanta de pierderea individualitatii.
Libertatea nu il priveste pe individ in sine,ci pe individ in
raport cu puterea publica.Nu inseamane ca individul poate
face ceea ce vrea, ci doar exista o sfera de drepturi individuale

intangibile pentru autoritate,dar acesta intelegere a libertatii


este utila din punct de vedere juridic,caci ea este fundamentul
libertatilor publice.Libertatile publice nu exista decat in
masura in care exista o sfera de autonomie individuala,un
domeniu rezervat individului,pus la adapost de interventia
puterii.Libertatea conceputa ca autonomie este supusa unor
impulsuri contrare.Pe de-o parte individul vrea sa-si mareasca
continuu sfera autonomiei sale pe de alta parte,protectia
libertatilor rezultate astfel presupune o interventie continua ai
sporita a autoritatii.
Libertatile fundamentale nu sunt libertati absolute ele
presupun in general anumite limite impuse in primul rand de
necesitatea coexistentei lor dar si de atingerea unor obiective
sociale.Motivele care impun in anumite conditii limitarea
exercitiului libertatilor fundamentale sunt multiple:pastrarea
ordinii publice,apararea nationala,prevenirea raspandirii
epidemiilor,inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale sau
apararea drepturilor si libertatilor altei persoane.
Aceste reguli aplicabile situatiilor de restrangere a
exercitiului unor libertati fac parte constitutiva din principiul
proportionalitatii,principiu potrivit caruia orice mijloc utilizat
de catre puterea statala trebuie sa fie,in ceea ce priveste
gravitatea efectelor sale asupra situatiilor particularilor,intr-un
raport rezonabil cu scopul urmarit.
Acest principiu trebuie aplicabil ori de cate ori trebuie
realizat un echilibru intre drepturile individuale ale unui
cetatean si interesul general,intre scopul urmarit de
autoritatile publice si mijloacele folosite pentru atingerea
acestui scop.Libertatile nu pot fi limitate decat daca aceasta
limitare era in general proportionala cu scopul urmarit.Mai
precis o masura limitativa din partea statului trebuia sa
indeplineasca in mod cumulativ trei conditii: sa fie prevazuta
de lege,sa urmareasca un interes public si sa fie proportionala
cu acest scop.

Aplicarea regulii proportionalitatii vine tocmai sa impuna


puterilor publice alegerea altor mijloace mai putin
discriminatorii,pentru atingerea aceluiasi obiectiv social.
Principiul proportionalitatii dobandeste astfel un rol
important nu numai in ceea ce priveste apararea drepturilor
omului ci si in reglarea activitatii statului in general.
Acest principiu se aplica in general in cazul protectiei
fiecarei libertati susceptibila de a fi limitata.Exista insa si cazul
cand principiul este inaplicabil pentru ca libertatea respectiva
este absoluta.
Libertatea individuala sau siguranta persoanei reprezinta
o libertate fundamentala distincta.Libertatea individuala
reprezinta elementul esential,conditia chiar a existentei
celorlalte drepturi fundamentale.
Libertatea in sensul de siguranta a persoanei este
reglementata in art.5 al Conventiei Europene a Dreturilor
Omului.
Articolul 5: Dreptul la libertate si la siguranta.
Orice persoana are dreptul la libertate si la
siguranta.Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa,cu exceptia
urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale:
a.Daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate
de catre un tribunal competent.
b.Daca a facut obiectul unei arestari sau al unei detineri
legale pentru nesupunerea la o hotarare pronuntata,conform
legii,de catre un tribunal ori in vederea garantarii,executarii
unei obligatii prevazute de lege.
c.Daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale
in fata autoritatii judiciare competente,atunci cand exista
motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau
cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea sa a-i
impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa
savarsirea acesteia.
d.Daca este vorba de detentia legala a unui
minor,hotarata pentru educatia sa sub supraveghere sau

despre detentia sa legala,in scopul aducerii sale in fata


autoritatii competente.
e.Daca este vorba despre detentia legala a unor persoane
susceptibile sa transmita o boala contagioasa a unui alienat a
unui alcoolic,a unui toxicoman sau a unui vagabond.
f.Daca este vorba despre arestarea sau detinerea legala a
unei persoane pentru a o impiedica sa patrunda in mod ilegal
pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de
expulzare ori de extradare.
2.Orice persoana arestata trebuie sa fie informata,in
termenul cel mai scurt si intr-o limba pe care o intelege,asupra
motivelor arestarii sale si asupra oricarei acuzatii aduse
impotriva sa.
3.Orice persoana arestata sau detinuta in conditiile
prevazute paragraful 1.lit.c) din prezentul articol trebuie
aduca de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat
imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si
are dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil sau
eliberat in cursul procedurii.Punerea in libertate poate fi
subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea
persoanei in cauza la mediere.
4.Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau
detinere are dreptul sa introduca un recurs in fata unui
tribunal,pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt
asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca
detinerea este ilegala.
5.Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei
detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol are
dreptul la reparatii.
Notiunea de libertate este folosita aici in sensul de
libertate fizica.Sunt prevazute situatiile in care statul poate sa-i
aduca atingere,insa aceste cazuri,fiind sub incidenta articolului
5,atingerile aduse in cursul unui proces penal, precum
retinerea sau arestarea preventiva, dar si alte situatii precum
detinerea minorilor, alienatilor sau proceduriloe de extradare.

Problemele cele mai frecvente in ceea ce priveste apararea


libertatii individuale in sistemul de drept roman apar cu ocazia
proceselor penale.Un argument in favoarea acestei optiuni este
faptul ca insusi Constitutia consacra libertatea individuala in
articolul 23,ocazie cu care analizeaza ca exceptii de la acest
principiu numai pe cele ocaziunate de un proces penal.
Articolul 23
(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sun
inviolabile.
(2)Perchezitionarea,retinerea sau arestarea unei persoane
sunt permise numai in cazurile si cu procedura prevazute de
lege.
(3)Retinerea nu poate depasi 24 de ore.
(4)Arestarea preventiva se dispune de judecator si numai
in cursul procesului penal.
(5)In cursul urmaririi penale arestarea preventiva se
poate dispune pentru cel mult 30 de zile si se poate prelungi cu
cate cel mult 30 de zile,fara ca durata totala sa depaseasca un
termen rezonabil,si nu mai mult de 180 de zile.
(6)In faza de judecata instanta este obligata,in conditiile
legii,sa verifice periodic,si nu mai tarziu de 60 de zile
,legallitatea si temeinicia arestarii preventivesi sa sispuna, de
indata,punerea in libertate a inculpatului,daca temeiurile care
au determinat arestarea preventiva au incetat sau daca
instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice
mentinerea privarii de libertate.
(7)Incheierile instantei privind masura arestarii
preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege.
(8)Celui retinut sau arestat i se aduc de indata la
cunostiinta,in limba pe care o intelege, motivele retinerii sau
ale arestarii,iar invinuirea,in cel mai scurt termen,se aduce la
cunostinta numai in prezenta unui avocat,ales sau numit din
oficiu.

(9)Punerea in libertate a celui retinut sau arestat este


obligatorie,daca motivele scestor masuri au disparut,precum si
in alte situatii prevazute de lege.
(10)Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti
de condamnare,persoana este considerata nevinovata.
(12)Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat
in conditiile prevazute de lege.
(13)Sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decat de
natura penala.
Libertatea ca siguranta a persoanei se constituie in
primul rand prin opozitie fata de stat,ea presupune existenta
unor garantii contra arbitrului puterii de stat.Din acest punc
de vedere este un drept care prin excelenta apartine primei
generatii de drepturi fundamentale,de factura iluminista si
liberala.
Cel mai important sistem de protectie a libertatii
individuale il reprezinta intr-un stat democratic sistemul
judiciar,astfel apare ca fiind extrem de important rolul
judecatorului care trebuie sa arbitreze intre necesitatea
pastrarii autonomiei individuale si puterea statala.In acest
demers el este chemat sa aplice reguli substantiale precum
prezumtia de nevinovatie,legalitatea infratiunilor si
pedepselor,principiul proportionalitatii pedepsei.Totodata
atunci cand considera ca trebuie aduce atingeri libertatii
individuale el este obligat sa respecte strict procedurile impuse
de normele de drept.