STRESSUL PSIHIC

STRESSUL PSIHIC

sindromul de adaptare pe care individul l realizeaz

n urma agresiunilor mediului;
ansamblu care cuprinde ncordare, tensiune,
constrngere, for, solicitare.
totalitatea conflictelor personale sau sociale ale
individului care nu-i gsesc soluia pe moment
stare de tensiune, ncordare sau disconfort,
determinat de ageni afectogeni cu semnificaie
negativ, stare de frustrare (reprimare) a unor
trebuine, dorine sau aspiraii.

Situaii generatoare de stres psihic

existena unor circumstane neobinuite pentru
individ care l surprind pe acesta nepregtit
pentru a le face fa.

semnificaia unui eveniment

angajarea individului ntr-o aciune sau relaie
exagerat
particularitile contextului social

lipsa condiiilor interne

Situaii generatoare de stres psihic

modul subiectiv de a percepe solicitrile mediului
subsolicitare / suprasolicitare
situaiile conflictuale existente n familie, profesie sau la nivel intelectual

criza de timp
Izolarea
apariia unui obstacol fizic sau psihic n calea unui scop care duce la frustrare
situaii perturbatoare cauzate de ageni fizici (zgomote, vibraii, fluctuaii de
temperatur).

Forme speciale de stres (Selye)

Distress-ul implic toate tipurile de stres
enumerate (stresul obinuit).
Eustress-ul este starea de stres special care
este validat prin anumite reacii endocrine
specifice

Diferene intre distress si eustress

natura agenilor stresori (eustress stimuli
plcui ai ambianei, tririle plcute ale
individului)

consecinele aciunii agenilor stresori care de

cele mai multe ori sunt plcute pentru eustress
n plus fa de distress, eustress-ul are implic i
stres fizic.

Parametrii de aciune ai unui

agent stresor
Intensitate
Durat
Repetabilitate
Noutate

Bruschee.

Clasificarea agenilor stresori

n funcie de numrul lor:
unici
multiplii.

n funcie de asociere:
conglomerai
configurai.

n funcie de dominana aciunii:

principali
secundari.

Clasificarea agenilor stresori

n funcie de numrul indivizilor afectai:
ageni stresori cu semnificaie strict individual
colectiv
general.

n funcie de natura lor:

fizici (sonori, luminoi etc)
chimici
biologici
psihologici.

Copingul
efort cognitiv i comportamental de a reduce,
stpni sau tolera solicitrile interne sau
externe care depesc resursele personale
(Lazarus i Folkman, ibid.).

Copingul este perceput ca:

predispoziie stabil, sau ca pe o trstur de
personalitate
proces evolutiv , inclusiv n plan ontogenetic

Tipuri de coping
coping centrat pe problem - este direcionat
pe analiza, rezolvarea, sau, dac nu este posibil,
minimalizarea situaiei stressante. Ea ar
cuprinde, n principal, strategiile de acceptare a
confruntrii cu agentul stressor.

Tipuri de coping
coping centrat pe emoie - se centreaz pe
persoan, pe (in)capacitatea ei de a face fa
stressului, i cuprinde inclusiv modaliti
paleative sau de autonelare, prin care o
confruntare decisiv cu agentul stressor este
adesea amnat sine die sau chiar nu are loc

Tipuri de coping
copingul centrat pe emoie creaz mediul
pentru soluionarea n condiii mai bune a
problemei (tensiunea ergic scade)

copingul centrat pe problem reduce distressul

emoional, printr-o evaluare mai realist,
decentrat de sentimentul neputinei

Compararea mecanismelor de
coping cu cele defensive
MECANISME DE COPING

MECANISME DEFENSIVE

-procese (sub)contiente

-procese incontiente ;

-produse n contact cu realitatea ;

-produse la interfaa ego-id ;

-permit confruntarea cu realitatea ;

-distorsioneaz (mai mult dect cele de coping) realitatea ;

-implic scop i perspectiv (sunt orientate spre prezent i/sau

-orientate predominant spre trecut;

viitor);
-implic automatisme, sunt rigide ;
-au (necesit) flexibilitate ;
-blocheaz exprimarea afectiv ;
-permit exprimarea afectiv ;
-sunt procese post-afective ;
-preced sau succed reaciei de stress;
-orientate spre blocarea pulsiunilor instinctuale interne ;
-sunt orientate spre interior sau exterior;
-au organizare ierarhic : mature vs. imature.
-au eficien situaional.

Factori de protectie la stress

Autoeficacitatea
Locus de control intern
Robustetea
Sentimentul de coerenta

Stima de sine
Optimismul

Autoeficacitatea
Def : convingerea unei persoane in capacitatile
sale de a-si mobiliza resursele cognitive si
motivationale in vederea indeplinirii cu succes
a sarcinilor sale. => teoria social-cognitiva.
Nivelul autoeficacitatii deriva din 2 surse
principale:
Experiente proprii
Date preluate de la altii => autoeficacitatea este
conditionata cultural

Autoeficacitatea
Autoeficacitate crescuta -> incredere in
propriile forte + atribuirea insuccesului =>
coping activ, centrat pe rezolvarea problemei =>
adopta comportamente sanogene
Autoeficacitate scazuta -> insuccesul ca
rezultat al lipsei lor de valoare => coping pasiv ->
centrat pe emotie => anxietate, depresie, atac
de panica => afecteaza calitatea vietii => adopta
comportamente nocive

Locusul de control intern

Implicarea propriilor forte si asumarea propriei
responsabilitati -> locus de control intern -> mai
responsabile => comportamente sanogenetice +
complianta la tratament; Barbati>femei; Tineri>
batrani; Intelectuali>neintelectuali
Bazata pe intamplare, destin, soarta -> locus de
control extern => Predispusi la boala, anxietatem
depresie, insatisfactie.

Robustetea
Calitatea de a rezista unui stress, unei presiuni
psihice sau unor schimbari, in ciuda
dificultatilor.
Principalele componente ale robustetii:
Locus de control intern => pot controla
evenimentele
Implicarea, angajarea si persistenta in vederea
indeplinirii sarcinii

Sentimentul de coerenta
Stimuli externi/interni cu care se confrunta sunt
explicabili si predictibili
Au resurse de a face fata stimulilor
Solicitarile au sens si scop => exista o justificare
Caracteristica ce exprima modul de a percepe,
judeca si interpreta lumea => cognitiva.
Se formeaza in copilarie si adolescenta si se
stabilizeaza in jurul varstei de 30 ani.

Factori ce pot modera coerenta

Experientele traite
Dificultatea sarcinilor efectuate
Participarea la decizii

Coerenta are 3 caracteristici:

Comprehensiunea posibilitatea de a intelege
situatie prin care trece si de a-i atribui un scop
=> informatia apare la nivel cognitiv mai clara,
structurata, consistenta
Controlul capacitatea de a gasi resurse
interne/externe resurse fizice, psihice,
personale, suport social => evita sentimente
negative de tipul victima a destinului.
Scopul perceptia unei finalitati necesare sau

Stima de sine
Iubirea de sine rol important in
acceptarea esecurilor => previne aparitia
depresiei

Conceptia despre sine modul in care ne

percepem propriile caracteristici fizice,
cognitive, emotionale, sociale, spirituale. =>
subiectiva; difera fata de conceptia altora
despre propria persoana; este modelata in
primii ani de viata.

Stima de sine
Lipsa de echilibru => personalitati dizarmonice > dependentul iubirea de sine nu este sustinuta
de increderea in sine.

Stima de sine scazuta => motivatie scazuta +

evitare + agresivitate defensiva + rezistenta la
schimbare
Stima de sine prea mare (paranoid, tip
comportamental A) -> neasumarea schimbarilor
in stilul de viata + sensibilitate/ostilitate la
remarci negative.

Optimismul
Def: tendinta generala, relativ stabila de a
avea o conceptie pozitiva asupra viitorului si
experientelor vietii
Tine de capacitatea de a percepe binele +
increderea in sine + bucuria de a trai.
Unii cercetatori considera ca pesimismul si
optimismul se transmit genetic.

Optimismul
Optimism comparativ mecanism de aparare > distorsioneaza situatiile in favoarea lor, pt a
vedea propriul viitor mai bun decat al altora

Optimism nefondat forma extrema a

optimismului comparativ => comportament
pasiv, incapatanare, noncomplianta terapeutica.