DIDACTICA -PROIECTAREA UNUI CURRICULM LA DECIZIA SCOLII.

-PREZENTATI DEMERSUL EDUCATIONAL.

1.PROIECTAREA UNUI CURRICULUM LA DECIZIA SCOLII.

Curriculum-ul la decizia colii ofer cadrelor didactice libertatea de a decide
asupra unui segment din Curriculumul Naional i de asemenea, ofer elevilor
posibilitatea de a-i stabili trasee individuale de nvare. Prin parcurgerea acestei
componente de formare profesorii dobndesc informaii i capaciti utile n
realizarea unui parteneriat real elevi-prini-coal-comunitate, n folosul proiectelor
de dezvoltare local i regional.
Obiective:
1. s defineasc operaional conceptele: curriculum, experien de nvare i
formare, situaie de nvare;
2. s inventarieze principalele modaliti de conceptualizare a termenului de
curriculum n diacronie;
3. s expliciteze accepiunile tradiional i modern asupra conceptului
de curriculum;
4. s enumere principalele componente structurale ale curriculum-ului;
5. s caracterizeze cele dou dimensiuni complementare ale conceptului de
curriculum;
6. s expliciteze cele trei ipostaze majore n care poate fi ntlnit curriculum-ul
(triada ipostazelor curriculare) descriind dependenele i interdependenele dintre
ele.
Conceptul de curriculum rmne n prezent unul din cele mai controversate n
teoria i practica educaional. Din punct de vedere etimologic, conceptul
curriculum provine din limba latin, de la termenii curriculum (singular) i
curricula (plural), care nsemnau alergare, curs, drum, parcurgere, scurt
privire, n treact. Referitor la utilizarea lui, n urma decantrilor i a cristalizrilor
realizate n timp s-au consacrat dou accepiuni:
- Accepiunea tradiional (vehiculat aproape exclusiv n ntreaga lume, pn la
jumtatea secolului al XIX-lea), care considera c termenul este aproape sinonim cu
cel de coninut al nvmntului, respectiv cu documentele colare sau universitare
oficiale care planificau coninuturile instruirii (planuri de nvmnt i programe).Accepiunea modern, care l consider concept integrator, i l operaionalizeaz
abordnd aciunile educative n manier global, sistemic. Pstreaz sensul de
traiectorie intelectual i afectiv pe care coala o propune elevului, dar nu neleas
n sens tradiional, ci ca o valorificare accentuat a potenialitilor elevului. l
definete ca proiect pedagogic care articuleaz interdependenele multiple stabilite

ntre urmtoarele componente: obiectivele educaionale (generale, cadru i referin

ale disciplinelor de studiu i chiar obiectivele operaionale i cele de evaluare);
coninuturile instruirii vehiculate n vederea atingerii obiectivelor prestabilite (fixate n
documentele colare/ universitare de tip reglator: planuri de nvmnt, programe,
manuale, arii de studiu, arii tematice, subiecte punctuale etc.); strategiile de predare
i nvare n coal i n afara colii, corespunztoare influenelor educative de tip
formal, nonformal i informal; strategiile de evaluare a eficienei activitilor
educative.
Considerm c, termenul de curriculum se refer la oferta educaional a colii i
reprezint sistemul proceselor educaionale i al experienelor de nvare i formare
directe i indirecte oferite educabililor i trite de acetia n contexte formale,
neformale i chiar informale.
Situaia de nvare- Definim situaia de nvare ca fiind un element cheie al
conceptului de curriculum, un context pedagogic configurat prin aciunea
urmtoarelor categorii principale de elemente:
- obiectivele de nvare formulate operaional (formulate explicit n cadrul educaiei
formale i neformale/nonformale i care, o dat atinse, conduc, prin integrare, la
atingerea unor finaliti educaionale cu grad de generalitate mai mare; inexistente n
cadrul educaiei informale, care presupune demersuri neintenionale ale
educabilului);
- coninuturile nvrii (propus intenionat n contextele educaionale formale i
neformale/nonformale i existent n contextele educaionale informale);
- sarcina de nvare (formulat explicit n contextul educaiei formale i
neformale/nonformale, de cele mai multe ori de ctre cadrul didactic, dar i de ctre
elevi; inexistent n cadrul educaiei informale n care influenele educaionale se
produc n contextul situaiilor de activitate cotidian);
- metodologia de predare-nvare (proiectat explicit n cadrul educaiei formale i
neformale/nonformale i configurat implicit n cadrul educaiei informale, ca urmare
a derulrii specifice a activitilor individuale cotidiene);
- metodologia de evaluare (proiectat explicit n cadrul educaiei formale i
neformale/nonformale, ea viznd i autoevaluarea realizat de educabili; de
asemenea, pot fi realizate i evaluri externe, de ctre instituii i persoane care nu
au fost direct implicate n procesul didactic; n cadrul educaiei informale, poate fi
valorificat autoevaluarea realizat de cel educat sau pot fi realizate evaluri
externe);
- resursele materiale ale mediului de instruire i ale spaiului de nvare (selecionate
tiinific n contextele educaionale formale i neformale/nonformale i
neselecionate, respectiv existente n contextele educaionale informale);
- caracteristicile contextului comunicrii (didactice) i ale contextului relaional
(anticipate i proiectate n cadrul educaiei formale, care presupune realizarea

comunicrii didactice; existente graie interaciunilor pe care individul le stabilete cu

alte persoane n mediul social, cultural, economic etc.;
- resursele de timp (prefigurate prin proiectarea didactic n contextele educaionale
formale i neformale/nonformale i utilizate efectiv n contextele informale).

2.PREZENTATI DEMERSUL EDUCATIONAL.

Activitatea didactica, ca ansamblu de actiuni, procese si operatii, ca un
demers programat depinde de intentiile urmarite, de resursele existente, de
desfasurarea procesului de nvatamnt, de activitatea de proiectare si planificare.
Proiectarea didactica este un ansamblu de procese si operatii de anticipare
ce confera procesul de nvatamnt un caracter sistematic, rational, o eficienta
sporita. n practica scolara se folosesc diverse sintagme, ca de exemplu: proiect de
tehnologie didactica, proiect de activitate didactica, plan calendaristic (anual,
semestrial etc), proiect de lectie, proiect de tehnologie a predarii temei [...],
proiectul unitatii de nvatare [...] etc. Proiectarea activitatii didactice constituie
premisa unei activitati reusite, conditia necesara pentru realizarea unui demers
didactic izbutit. Proiectarea este un ansamblu de procedee rationale ce uneste ntrun tot coerent cerintele, resursele, strategiile si rezultatele actiunii didactice.
Succesul activitatii didactice rezulta din temeinicia si corectitudinea pregatirii ei.
Procesul didactic trebuie privit n perspectiva desfasurarii lui pe o perioada de un an
scolar, sectionat pe semestre, pe unitati si pe lectii.

Proiectarea priveste ntregul sistem al activitatii de educatie, referindu-se att la

ansamblul activitatii didactice, ct si la fiecare componenta a activitatii instructiveducative. Ea trebuie sa fie o actiune continua, premergatoare demersului instructiveducativ, ce se realizeaza prin decizii anticipate cu privire la diversele componente
ale procesului didactic.
Proiectarea se raporteaza la trei momente. Primul vizeaza activitatea
anterioara momentului n care este anticipata o actiune ce este supusa evaluarii
diagnostice. Al doilea moment presupune luarea n considerare a situatiei existente
n momentul anticiparii demersurilor instructiv-educative, analiza resurselor si a

mijloacelor disponibile sau care pot fi asigurate, cunoasterea potentialului de

nvatare al subiectilor. n al treilea rnd proiectarea trebuie sa aiba drept cadru de
referinta cerintele pe temeiul carora se contureaza obiectivele, continuturile,
performantele urmarite, formulate n programele scolare ori n alte documente
oficiale ale activitatii de nvatamnt.
Proiectarea demersului didactic este activitatea desfasurata de profesor/
nvatator care consta n anticiparea etapelor si a actiunilor concrete de realizare a
predarii. Ea presupune: lectura personalizata a programelor scolare, planificarea
calendaristica, proiectarea unitatilor de nvatare sau a lectiilor.
Planificarea calendaristica este un document administrativ care asociaza ntr-un
mod personalizat elemente ale programei (obiective de referinta si continuturi) cu
alocarea de timp considerata optima de catre profesor/ nvatator pe parcursul unui
an scolar. Ea presupune:
1. asocierea obiectivelor de referinta la continuturile specifice,
2. mpartirea n unitati de nvatare,
3. stabilirea succesiunii de parcurgere a unitatilor de nvatare,
4. alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de nvatamnt n
concordanta cu obiectivele de referinta si continuturile vizate.
Conceptul de unitate de nvatare are rolul sa materializeze conceptul de demers
didactic personalizat, flexibiliznd proiectarea didactica si definind pentru practica
didactica premise mai bine fundamentate din punctul de vedere pedagogic.
Proiectarea unitatii de nvatare, ca si a lectiei, ncepe prin parcurgerea de catre
profesor/nvatator a unor pasi succesivi, care precizeaza elementele procesului de
proiectare ntr-o succesiune logica. Elementele procesului sunt aceleasi, oricare ar fi
unitatea de nvatare care trebuie proiectata.
Proiectarea didactica are n vedere relatia dintre finalitatile educatiei, continutul
acesteia precum si natura proiectului de activitate (anual, semestrial, unitate de
nvatare, lectie). Ea se realizeaza din perspectiva relatiei continut obiective.
Proiectarea didactica precizeaza scopurile generale si obiectivele de referinta,
activitatile de nvatare pentru realizarea acestor obiective precum si continuturile

nvatarii. Formularea obiectivelor operationale pentru fiecare lectie este de

competenta dascalului.
Scopurile sunt sisteme operationale ce exprima strategia aleasa n functie de
conditiile obiective si subiective n care se parcurge drumul spre ideal. Scopurile
privesc diferite laturi ale educatiei intelectuale, tehnologice, morale, estetice etc.
precum si diversele stadii de vrsta.
Obiectivele educationale sunt verigi intermediare dintre scopul general al educatiei
si activitatea concreta, reala a educatorului. Ele arata ce se asteapta sa devina
elevul ca rezultat al procesului instructiv-educativ. n didactica moderna se
formuleaza obiectivele pedagogice si se precizeaza celelalte componente ale
procesului de nvatamnt, dupa care se masoara ceea ce s-a obtinut (evaluarea).
A defini cu claritate obiectivele educationale nseamna a descrie ceea ce elevii pot
si trebuie sa stie sa faca cu ceea ce stiu, la sfrsitul perioadei de nvatare.
Fiecare lectie (unitate de nvatare) are un scop propriu, un obiectiv central. Scopul
lectiei, obiectivele ei operationale se formuleaza de catre profesor.
Obiectivele sunt: cognitive, afective, psihomotorii. Obiectivele cognitive formeaza
capacitati intelectuale (ntelegerea, abstractizarea, generalizarea), elaboreaza
concepte (definitii, norme, reguli, grupari, clasificari), aplica cele nvatate n conditii
noi, transfera informatiile, le coreleaza si le integreaza n sisteme creatoare etc.
Obiectivele afective formeaza si cultiva convingeri, sentimente, stari emotionale,
atitudini, judecati de valoare etc. Obiectivele psihomotorii vizeaza priceperi si
deprinderi ce implica motricitate, miscare (scrisul, desenatul, lucrul manual etc)
A operationaliza nseamna a efectua doua operatii absolut diferite: desprinderea
unor scopuri concrete si transpunerea lor n actiunea de nvatare propriu-zisa.
Obiectivele operationale se exprima simplu, n termeni de comportament observabil,
sub forma unor propozitii n care se regasesc verbe specifice precum: a citi, a
enunta, a scrie, a descrie, a analiza, a compara, a corela, a demonstra, a explica, a
combina, a transforma, a aplica etc. Pentru conceperea corecta a obiectivelor
operationale trebuie cunoscute obiectivele cadru si cele de referinta, continuturile
nvatarii din programele scolare, manuale sau alte surse de informare.

Se adopta apoi tipul de interactiune didactica al profesorului:

1.

expozitiv (profesorul expune continutul iar elevii recepteaza),

expunere mbinata cu dialog, cu demonstratii si cu alte activitati,

2.

dialogat n forme ca dialog frontal, clasic (ntrebarile dirijeaza

procesele de cunoastere ale elelvilor), dialog liber (dezbateri),

3.

activitatea personala a elevilor n formele dirijate sau independente.

Se aleg exercitiile, lucrarile practic-aplicative. Evaluarea rezultatelor impune

proiectarea instrumentelor de masurare a performantelor, a metodelor adecvate
continutului nvatarii.
Proiectarea activitatii didactice poate fi din punctul de vedere al duratei: anuala,
semestriala, a sistemelor de lectii.
Lectia este un act de creatiei didactica a profesorului, expresie a harului,
experientei si cunostintelor sale pedagogice ce depasesc adesea cadrul normativ al
unei proiectari anticipative. Cu toate acestea dascalul are obligatia sa si proiecteze
riguros, continuu si personal activitatea n clasa ntocmindu-si planificarile.
Proiectul de lectie cuprinde n antet: subiectul, scopul si obiectivele,
metodele, mijloacele (materialele didactice) utilizate, tehnici si instrumente de
evaluare. n didactica moderna accentul se pune pe prezentarea activitatilor si
operatiilor prin care elevii achizitioneaza continuturile propuse.
Unele proiecte de lectie au aspectul unor scenarii unde se deruleaza filmul
lectiei: obiective concrete, metode, procedee si mijloace de nvatamnt, tehnici si
instrumente de evaluare. O asemenea maniera detaliaza secventele de continut.