Istoria ieroglifica- Comentariu

Istoria ieroglifica, scrisa de Dimitrie Cantemir in anul 1705, este o istorie

secreta, in sensul ca nu numai numele personajelor, contemporanii autorului,
sunt ascunse sub denumiri de pasari si de patrupede, dar si faptele la care se
face aluzie in text sunt redate prin alegorii.
Cartea este structurata in douasprezece parti ; incepe cu imprejurarile in care sa dat lupta pentru tronul Moldovei cu prilejul mazilirii lui Constantin Duca Voda
din a doua domnie, in anul 1703, cand a fost ales in locul sau Mihai Racovita, si
se termina cu mazilirea acestuia din urma, inlocuirea lui cu Antioh Cantemir in a
doua domnie si cu impacarea temporara a lui Dimitrie Cantemir cu domnul
muntean Constantin Brancoveanu.
In prima parte se face aluzie la adunarea comuna a boierilor munteni si moldo
veni, in anul 1703, cand, dupoa mazilirea domnului Moldovei, Constantin Duca,
boierii impreuna cu reprezentantii chemati de forma ai celorlalte stari hotarasc
alegerea succesorului.
Constantin Brancoveanu, domnul muntean, impune boierilor moldoveni sa
aleaga ca domn pe candidatul sau, Mihai Racovita (Strutocamila). Cu acest prilej
sunt prezentati, caricatural, principalii boieri munteni si moldoveni si totodata si
sistemul de convocare a unei mari adunari a tarii.
Urmeaza discursurile tinute la adunarea animalelor si pasarilor. Vidra
(Constantin Duca) este inlaturat din adunare si nu va mai domni niciodata.
Este prezentat apoi Strutocamila (Mihai Racovita), candidatul propus de
Brancoveanu la domnia Moldovei.
Mihai Racovita este un animal hibrid, si pasare si patruped, moldovean ca
origine si muntean prin faptul ca era unealta lui Brancoveanu. Acesta cere
imperios ca Mihai Racovita sa fie ales domn de catre adunare. Boierii moldoveni
nu indraznesc sa se impotriveasca.
Singurii partizani ai Cantemirestilor, Maxut serdarul su Lupu Bogdan hatmanul
ridica glasul impotriva lui Mihai Racovita, dar nu sunt ascultati.
Atunci se ridica oamenii de jos care spun adevaruri crude boierilor lacomi.
In a doua parte a Istoriei ieroglifice continua discursurile boierilor la adunarea
comuna , cu scopul de a-i caracteriza, ca oameni ipocriti si perfizi.
Astfel, apare Ilie Tifescu, din Moldova, Constantin stolnicul Cantacuzino,
invatatul boier muntean ; se da de asemenea portretul caricatural al lui Mihai
Racovita.
Brancoveanu castiga de partea lui pe principalii reprezentanti ai oligarhiei
boieresti din Moldova prin daruri , amenintari si promisiuni.
Mihai Racovita este ales in cele din urma domn al Moldovei.
Istoria ieroglifica partea a treia si partea a patra
In partea a treia vedem pe boierii moldoveni si munteni, dupa terminarea
adunarii, ducandu-se la adrianopol, la demnitarii turci, cu scopul de a dobandi de
la acestia investitura si recunoasterea noului domn ales de dansii.
Mai intai se adreseaza Camilopardului (Alexandru Mavrocordat), care, prin
mare atrecere de care se bucura la demnitarii imperiului otoman, ar fi putut
castiga, sau, mai bine zis, cumpara recunoasterea domniei lui Mihai Racovita.
Se subliniaza in acest capitol in chip alegoric, lacomia demnitarilor turci,

aratandu-se ca intreaga carmuire a imparatiei este intemeiata pe lacomie, setea

de bani si exploatare.
Cu acest prilej, Cantemir enunta, acoperit si aluziv, ideea sfarsitului inevitabil si
desigur apropiat al imperiului otoman, datorata coruptiei din sanul sau.
Boierii sunt obligati sa plateasca scump pe Mavrocordat, si prin mijlocirea lui, pe
ceilalti demnitari turci.
Ei obtin in acest fel confirmarea domnniei lui Mihai Racovita de la marele vizir
so asteapta audienta la sultan, ca sa poate porni spre tara, impreuna cu noul
domn. Are loc atunci o a doua adunare a boierilor celor doua tari, in care este
infatisat, tot in chip caricatural, Marco-baizade, pretendent la tron, care spune ca
se trage din Matei Basarab.
Urmeaza partea a patra, care cuprinde rascoala trupoelor otomane din
Constantinopol, in iulie 1703, turpe care au detronat pe sultanul Mustafa II.
Aceasta miscare a intarziat plecarea spre tara a lui Mihai Racovita, care, in
urma schimbarii carmuirii turcesti, avea nevoie de o confirmare.
Atunci incearca Antioh Cantemir (Filul), sa surpe in favoarea sa domnia lui
Racovita, dar nu izbuteste.
Mihai Racovita este primit si confirmat cu o oarecare intarziere cu noul sultan si
porneste spre tara cu boierii lui. Ajuns in Moldova, el ramane un nstrument in
mana marilor boieri, care prada isi exploateaza cumplit pe tarani.
Pentru a-si consolida pozitia, boierii munteni si cei moldoveni, impreuna cu
domnii celor doua tari, incheie un tratat de sprijin reciproc, indreptat mai ales
impotriva fratilor Cantemir si a catorva partizani ai lor, care amenintau situatia
dobandita de marea boierime, cu prilejul alegerii noului domn, de care a fost
vorba mai sus.
Dar cu prilejul banchetului, pe care Cantemir l-a imaginad ca a dat de fiarele si
pasarile de prada, cand toti boierii se bucurau de biruinta si de puterea lor
nemarginita, are loc pe neasteptate rascoala taranilor din cele doua tari. Mustele
(care aici sunt taranii) navalesc la banchet si mananca bucatele boierilor.
Cantemir spune ca a avut atunci loc o adevarata ridicare in masa a celor
supusi din amandoua tarile romane, pentru ca nu mai puteau suferi asuprirea.
Boierii nu pot prinde, insa, si invinge, clasele taranesti rasculate care apareau si
disparea mereu.
Dimitrie Cantemir ramane personalitatea cea mai complexa si cea mai
importanta din literatura noastra veche. Domnitor al Moldovei (1691; 1710-1711),
jucand un rol politic insemnat, filozof si scriitor, savant de faima europeana, erudit
si poliglot, membru al Academiei din Berlin din 1714, la propunerea lui Leibnitz,
D. Cantemir a avut un destin fabulos, iar viata sa este demna de cel mai
senzational roman.
Complexitatea personalitatii lui D.Cantemir a fost surprinsa magistral de G.
Calinescu, intr-un portret antologic, alcatuit din trasaturi antitetice, pe care i-l
consacra in Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent "Voievod
luminat, ambitios si blazat om de lume si ascet de biblioteca, intrigant si solitar,
manuitor de oameni si mizantrop, iubitor de Moldo
va lui dupa care tanjeste si aventurier, cantaret in tambura tarigradean,
academician berlinez, print rus, cronicar roman, cunoscator al tuturor placerilor

pe care le poate da lumea, Dimitrie Cantemir este Lorenzo de Medici al nostru".

D.Cantemir a fost o personalitate tipic renascentista G. Calinescu il compara, pe
buna dreptate, cu ilustrul principe florentin al Renasterii, Lorenzo de Medici,
filozof si poet sprijinitor al culturii si astrelor.
D.Cantemir a scris opere ce i-au adus o notorietate universala Sacrosanctae
scientiae indepingibilis imago (Imaginea cu neputinta de zugravit a stiintei sacre),
Descriptio Moldaviae (lucrare scrisa la cererea Academiei din Berlin, in 1716).
Incrementa atque decrementa aulae othomanicae (Cresterea si descresterea
curtii otomane), despre care istoricii straini au spus ca este "prima contributie
insemnata a unui roman la dezvoltarea culturii mondiale".
Opera literara cea mai valoroasa a lui D.Cantemir este Istoria ieroglifica, scrisa in
1705 la Constantinopole, care poate fi considerata prima capodopera a literaturii
noastre, in ordine cronologica Ar trebui facuta precizarea a literaturii scrise in
limba romana, pentru ca in literatura in limba slavona scrisa pe pamantul patriei
noastre, ne-a oferit inainte, la inceputul secolului al XVI-lea, un alt monument de
limba literara invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie, purtand
insemnele capodoperei, tratat filozofic, etic si politic, despre arta conducerii si a
diplomatiei, comparabil cu celebrul Principele al lui Machiavelli
Istoria ieroglifica este o scriere singulara, prin complexitatea ei, in literatura
noastra si cu un destin dintre cele mai ciudate, in sensul ca a ramas multa vreme
necunoscuta fiind tiparita la mult timp de la moartea scriitorului, abia in cea de a
doua jumatate a secolului trecut, in editia completa a operelor lui Dimitrie
Cantemir, aparuta sub egida Academiei Romane (1875-1877).
Acesta este o situatie specifica unei culturi asupra careia si-au pus, mereu,
amprenta avatarurile istoriei, nesiguranta si nestatornicia oranduielilor.
Nepublicarea la timp a acestei capodopere a avut urmari dintre cele mai nedorite
asupra evolutiei literaturii noastre. Daca Istoria ieroglifica ar fi fost publicata la
vremea ei, literatura noastra ar fi avut un alt sens. Romanul romanesc ar fi apa
rut cu aproximativ un secol si jumatate mai devreme. Scriere dificil de clasat,
Istoria ieroglifica este, in primul rand, un roman alegoric. Istoria ieroglifica este
construita, in intregime, pe baza de alegorie. Mai mult decat un procedeu stilistic,
alegoria devine aici, o figura de compozitie.
Modelele de roman alegoric sunt romanele medievale: Le Roman de la Rose
(Romanul Trandafirului) si Le Roman de Renard (Romanul Vulpoiului), cu care
Istoria ieroglifica a fost, de altfel, comparata G.Calinescu o numea "adevarat
Roman de Renard romanesc, insa cu scopuri polemice" (Istoria literaturii romane
de la origini pana in prezent).
Cu toate acestea, adevaratul model al Istoriei ieroiglifice il constituie Fiziologul,
carte populara greceasca, bizantina, care a circulat, in traducere, la noi, in
secolul al XVII-lea si din care D.Cantemir va fi imprumutat, probabil, si unele
masti animalice exotice: fiul (elefantul) si inorogul (unicornul sau licorna) Un alt
model, declarat al lui D. Cantemir il formeaza, dupa cum ne marturiseste el insusi
in prefata Etiopicele lui Heliodor, scriitor grec din secolul al IV-lea, de la care a
imprumutat procedeul tehnic al inversarii ordinei narative, al dispunerii
inceputului la mijlocul povestirii si al mijlocului la inceput.

Istoria ieroglifica este si un roman istoric, totodata deoarece se ocupa de o

anumita perioada din istoria Tarilor Romane, in relatiile lor de dependenta fata de
inalta Poarta, vizand aspecte legate de lupta pentru putere. Autorul fiind implicat
el insusi in evenimente, ca personaj principal, Istoria ieroglifica poate fi
considerata si un roman autobiografic. Pentru ca reflecta pozitia subiectiva a
autorului, Istoria ieroglifica este o cronica partizana si un pamflet politic, in
acelasi timp. Scrierea contine multe pagini eseistice, de reflectii filozofice, o
bogata colectie de maxime si aforisme, din autori greci si latini, din cronicari (in
special, din Miron Costin), din intelepciunea populara romaneasca sau orientala.
Istoria ieroglifica este o scriere cu cifru (cu "che
ie"), in care hieroglifele (mastile personajelor) sunt dezlegate la urma, intr-o
Scara a numerelor si cuvintelor ieroglificesti talcuhoare, cum o intituleaza autorul.
D. Cantemir a vrut, astfel, sa se puna la adapost, de eventualele urmari pe care
le-ar fi avut de suferit din partea contemporanilor, personajele sale fiind
personalitati istorice reale ale timpului.
Prin aceasta, Istoria ieroglifica devine o "Istorie secreta", comparabila cu cea a
lui Procopius din Cezareea, despre epoca lui Justinian. Epoca de care se ocupa
Dimitrie Cantemir, in Istoria ieroglifica, este sfarsitul secolului al XVII-lea si
inceputul secolului al XVII-lea de la urcarea in scaunul Tarii Romanesti a lui
Constantin Brancoveanu (1688) si pana la cea de a doua domnie a lui Antioh
Cantemir (1705) in Moldova Romanul vizeaza ingerintele lui Constantin
Brancoveanu in treburile interne ale Moldovei. Conflictul principal este cel dintre
Constantin Brancoveanu si Dimitrie. Tragica si zbuciumata istorie!
Celmai mare carturar roman din secolul al XVU-lea Miron Costin, moare din
ordinul domnitorului analfabet, Constantin Cantemir, tatal eruditului Dimitrie
Cantemir. Doi domnitori luminati, Constantin Brancoveanu si Dimitrie Cantemir
se lupta intre ei. Dimitrie Cantemir va trebui sa ia calea exilului, in Rusia, unde isi
da obstescul sfarsit, iar Constantin Brancoveanu va fi ucis miseleste, impreuna
cu coconii sai, la Constantinopol, pentru ca n-a vrut sa-si lepede credinta Istorie
de popor asezat la rascruce de drumuri, in calea tuturor invaziilor, unde se
intersecteaza interesele, expansioniste ale marilor puteri.
Continutul romanului este, insa, incifrat printr-o serie de masti si simboluri.
imparatia patrupedelor sau Tara Leului este Moldova Tara Romaneasca este
imparatia pasarilor sau Tara Vulturului.
Imperiul Otoman este imparatia pestilor, inalta Poarta este templul Pleonexiei (al
lacomiei). Constantinopolul este Cetatea Epithimiei (a poftei de inavutire). Dintre
mastile personajelor, cele mai importante, principalii protagonisti, care se infrunta
sunt Corbul (Constantin Brancoveanu) si Inorogul (Dimitrie Cantemir). Inorogul
este, mitologic vorbind, un animal fabulos: cal alb, cu corn in frunte, simbol al
agerimii spirituale, care trece peste orice oprelisti si isi invinge adversarii.
Intriga romanului este extrem de complicata, inestricabila, aproape imposibil de
urmarit.
Cu toate acestea continutul romanului se rezuma, in mare, la urmatoarele
fapte: aducand doruri mari la templul Pleonexiei, din Cetatea Epithimiei, Corbul
(Constantin Brancoveanu) reuseste inlocuirea Vidrei (Constantin Duca) cu
Strutocamila (Mihail Racovita) la carmuirea patrupedelor Corbul si Strutocamila

banuiesc ca Filul (Antioh Cantemir) si Inorogul (Dimitrie Cantemir) uneltesc in

imparatia pestilor si pun la cale prinderea Inorogului.
Este trimis, in aceasta misiune, Soimul (Toma Cantacuzino), insa acesta este
cucerit de prietenia Inorogului si planul esueaza Dar Hameleonul (Scarlat Ruset)
ii intinde Inorogului o cursa Acesta cade in ea si este prins si predat crocodililor
(bostangiilor, corpul jandarmeriei turcesti).
Inorogul este azvarlit in inchisoare. Parasit de toti, pana si de fratele sau, Filul
(Antioh Cantemir), Inorogul reuseste, pana la urma sa scape, rascumparandu-se
printr-o mare suma de bani. Intre timp, conjunctura politica se schimba Corbul si
Inorogul sunt nevoiti sa se impace, iar Corbul este obligat sa accepte domnia
Filului, in imparatia patrupedelor Efecte savuroase, de un umor modern, ce
atinge limita absurdului, scoate Dimitrie Cantemir din combinatiile de masti, ce
contravin sensului naturii: Strutocamila (combinatie de strut si camila) si
Monocheroleopardalis (combinatie de leu, inorog si leopard), masca tatalui sau.
Constantin Cantemir.
Dincolo de alegorie, intalnim, in Istoria ieroglifica, o serie de procedee artistice
Mai intai, este vorba de tehnica povestirii in rama, a povestirilor ce se nasc
dintr-o poveste cadru, in care sunt inglobate Aceasta este o tehnica straveche a
povestirii, pe care o intalnim in Panciatantra (Cinci carti ale intelepciunii, din
literatura indiana), O mie si una de nopti (Halima) si Istoria Sindipii -faimoasele
culegeri de povesti orientale - si in Decameronul lui Boccaccio. Aceasta tehnica a
fost numita de nemti: "rahmenerzahiuung", de italieni: "la comice" si de francezi:
"conte a tiroir". Dintre povestirile, din Istoria ieroglifica, se remarca, indeosebi,
povestirile autohtone: Povestea Lupului, Povestea Ciobanului, Povestea
porcarului, iar dintre cele orientale: Povestea duhului si a corabierului,
imprumutata din O mie si una de nopti "Duhul" este "delfinul " pe care Dimitrie
Cantemir il defineste in spiritul umorului absurdului: "peste porcit" sau "porc
pestit". Excelent sunt realizate portretele morale, in care D.Cantemir pune mult
talent satiric. Dintre acestea, se detaseaza portretul Hameleonului a carui
trasatura dominanta ramane viclenia. Cameleonul (Hameleonul- cum ii zice
D.Cantemir) este un mic animal respingator - o reptila - ce isi schimba culoarea
in functie de mediu, un simbol al adaptabilitatii si al schimbarilor convingerilor
dupa conjuncturi.
Mesajul Istoriei ieroglifice devine, astfel, tulburator de actual Descriptiile lui D.
Cantemir pun in evidenta finetea artei sale de gravor si ne recomanda - mai ales,
in zugravirea Templului Pleonexiei si in descrierea Nilului - un peisagist "de talia
lui Ariosto", cum spune G. Calinescu. Dar, marea izbanda a lui D.Cantemir se
face resimtita in special, in "elegii" ("eleghii" - cum le spune autorul), acele
fragmente de proza rimata si ritmata adevarate poeme in proza Asa este, de
pilda Jelania Inorogului, ce cuprinde un "prolog", o lamentatie" si un "blestem", in
care scriitorul construieste sumbre viziuni apocaliptice, nemaiintalnite, pana la el,
in literatura noastra D.Cantemir invoca sfarsitul lumii, pentru blestematiile ei Prin
aceste viziuni apocaliptice, D. Cantemir il prefigureaza pe Eminescu, iar prin
conditia dramatica a omului in univers, prin fragilitatea fiintei umane, marcata de
singuratate si spaima in fata Neantului, anticipeaza literatura existentialista
moderna a absurdului.