Sunteți pe pagina 1din 14

Sportul - sanatate si placere

Vrei sa faci sport pentru a fi in forma, dar si pentru sanatatea ta, insa nu prea ai
entuziastmul necesar?
Antrenorii si psihologii considera ca nu ai ales varianta potrivita pentru tine, iar
activitatea fizica pe care o practici trebuie sa-ti faca placere, altfel riscul de a abandona
activitatea creste.
Daca vrei actiune si activitate fizica intensa poti avea in vedere fitness, jogging,
kickboxing, tae-bo, daca vrei mai multa relaxare incearca gimnastica acvatica, inotul,
yoga. Foarte bune sunt si sporturile in perechi sau de echipa precum badminton, tenis,
volei sau dansul sportiv.
NUTRITIA
Nutritia influenteaza aproape fiecare proces al organismului, in special pe cele care sunt
implicare in producerea energiei si in recuperarea post efort.
Pentru a se putea intelege corect felul in care trebuie sa ne hranim atunci cand facem sport , este
necesar sa se stie care sunt clasele principale de nutrienti (carbohidrati sau glucide, proteine si
grasimi), care este rolul apei, al vitaminelor si al mineralelor in organism. Asadar dieta in efort
este importanta nu numai pentru mentinerea sanatatii ci si pentru acoperirea nevoilor
suplimentare ale organismului, rezultate in urma unui efort suplimentar.
Mai trebuie inteles faptul ca nu toate ramurile sportive sunt la fel, mai ales in sensul consumului
de energie; fiecare tip de efort are nevoie de arderea anumitor nutrienti pentru a se elibera
energie. Se tot vorbeste despre sporturi care implica un efort aerob sau anaerob:
- efortul aerob presupune cresterea necesarului de oxigen al organismului si necesita implicarea
suplimentara a inimii si plamanilor pe parcursul lui. Pentru a se ajunge la metabolismul aerob
este necesara o perioada mai mare de timp iar sporturile corespunzatoare acestui tip de efort sunt:
alergarea, inotul, ciclismul, dansul, antrenamentele cardio, schi fond, etc.
-exercitiul fizic anaerob are un impact mai mic asupra sistemului cardiovascular, este de scurta
durata si din aceasta categorie fac parte: fitness-ul, bodybuilding-ul, stretching-ul, Pilates,
ridicarea greutatilor, sarituri, etc.
Odata inteleasa clasificarea eforturilor, se pune intrebarea: care este asadar legatura dintre ceea
ce mancam si tipul de sport? Legatura este majora si ea are implicatii serioase in performanta si
calitatea sportului practicat si mai ales in felul in care organismul se recupereaza dupa efort. In
timpul efortului organismul creeaza energie prin descompunerea diferitelor componente
alimentare: glucide, lipide sau proteine.
Biochimistii au stabilit o corelatie clara intre tipurile de efort fizic si tipul metabolic asociat:
in efortul anaerob sursa de energie este constituita de: ATP, creatinfosfat si glucide (daca
efortul dureaza mai mult de 3 minute);

in efortul aerob sursa de energie este constituita de glucide si grasimi.


Eeste necesar sa se stie care sunt alimentele care pot furniza energia in cele doua tipuri de efort.
ATP-ul si creatinfosfatul se formeaza in organism si sunt disponibile pentru furnizarea energiei
in efortul anaerob (fitness-ul, bodybuilding-ul, stretching-ul, Pilates, ridicarea greutatilor,
sarituri) daca alimentatia individului contine cantitati corespunzatoare de proteine si respectiv
aminoacizi.
Lipidele si glucidele sunt promotorii furnizarii energiei in eforturile aerobe (alergarea, inotul,
ciclismul, dansul, antrenamentele cardio, schi fond, etc) si deci acesti nutrienti trebuie sa se
regaseasca in dieta celor care practica acest tip de efort.
Proteinele trebuie consumate in cantitati adecvate (1,8 2,5 g de proteina/kg corp/zi) in
eforturile anaerobe si trebuie sa aiba valoare biologica superioara, adica sa contina un numar cat
mai mare de aminoacizi esentiali. Sursa acestora este constituita de: carne, peste, oua, branzeturi,
lapte, legume uscate (soia, fasole, mazare, linte). Atentie la excesul de proteine de origine
animala, deoarece poate creste nivelul colesterolului sanguin si fibra musculara poate fi
intoxicata de produsii de catabolism ai proteinelor.
Glucidele sau carbohidratii reprezinta principalul rezervor de energie pentru efortul sportiv.
Carbohidratii sunt de origine vegetala si pentru sustinerea corespunzatoare a efortului trebuie
luati din: cereale integrale (grau, ovaz, orez, porumb), paste si paine integrale, legumele
proaspete si uscate, cartofi, fructe proaspete si uscate (smochine, curmale, stafie, prune, caise,
etc) si zarzavaturi. Grasimile sunt substante alimentare cu rol energetic si pentru sustinerea
eforului aerob se recomanda consumarea lor sub forma de acizi grasi polinesaturati: ulei de
peste, nuci, alune, seminte de dovleac sau de floarea soarelui (nesarate si neprajite).
Dieta in sport trebuie personalizata pentru fiecare individ insa exista o serie de scheme
nutritionale generale dupa care trebuie alcatuita aceasta. Din punct de vedere al ratiei zilnice, in
efortul anaerob nutrientii se pot distribui in urmatoarele proportii: proteine 40%, carbohidrati
40% si lipide 20%; iar in efortul aerob: 55% glucide, 30% grasimi si 15% proteine.
De o importanta deosebita in toate eforturile sunt apa, vitaminele si mineralele, care trebuie si ele
furnizate in cantitate corespunzatoare tipului de efort practicat. Fetele care practica sport in mod
constant au nevoie suplimentara de calciu (lactate, legume cu frunze verzi, suplimente de calciu
cu vitamina D) si fier (carne rosie, ficat, rinichi, cereale spanac, urzici, oua, paine neagra).
Stiati ca:
- Este o greseala foarte des intalnita ca trebuie sa mancam in mod obligatoriu produse animale
pentru a aduce organismului aportul necesar de proteina. Ca o gluma, putem spune ca gorilele
sunt animale masive cu foarte multa masa musculara si nu consuma carne pentru a fi astfel!
- un gram de alcool implica 7 calorii ?

Continutul de proteine, glucide, lipide, precum si caloriile unor alimente des


folosite
Proteine (g. Lipide(g.%) Carbohidrati
Produsul
%)
(g.%)
(100g)
Carne pui
/
/
/
Carne porc
/
/
/
slaba
Lapte,iaurt
3,5
4
3
Peste
19
2
/
Carne slaba
20
6
/
Ou
14
12
/
Cascaval
25
27
1
Branza
18
26
/
Fasole boabe
23
2
47
Mazare
21
3
54
Salam
18
30
/
Parizer
10
27
/
Paine
10
2
54
Paine Graham
9
5
46
Ciocolata
7
34
56
Cacao
20
20
40
Orez
10
/
70
Cartofi
3
/
21
Alune
17
62
7
Banane
2
/
15
Mere
/
/
17
Piersici
/
/
12
Portocale
/
/
10
Capsuni
/
/
9
Zahar
/
/
100
Sfecla
/
/
10
Praz
/
/
7
Rosii
/
/
3

Calorii (la
100g.)
130
230
65
96
137
165
350
210
305
322
343
284
280
270
559
426
329
92
656
62
79
49
41
40
410
41
29
12

Radicalii liberi
Prin practicarea sportului metabolismul creste si genereaza radicali liberi. Pentru a-i
neutraliza, trebuie sa consumam vitamine care au un puternic rol antioxidant. Aceste
vitamine se gasesc in fructe, ulei de masline, nuci, fructe uscate, etc. Vitaminele A, E si
C sunt cele mai bune antioxidante.

Tabel vitamine:

Vitamina A
fructe, legume, peste, branza
Vitamina E
uleiuri vegetale, nuci si fructe uscate, somon, cereale
Vitamina C
portocale, kiwi, mandarine, lamai, legume proaspete
Seleniu
peste, carne, usturoi
Zinc
cereale, legume, stridii
ACTIVITATILE FIZICE SI CALORIILE PIERDUTE PE ORA
Multi cred ca sunt curiosi sa afle cate calorii consuma dormind sau privind la TV spre
exemplu! Asa ca am facut o lista cu cateva activitati comune si cat consuma (in calorii) intr-o ora
un individ practicandu-le!
Cfrele sunt estimate pentru un individ cu o greutate de 70 kg si variaza in functie de greutate,
intensitatea sportului, si prin extensie de BMI
privitul la TV arde aprox 75 calorii/ora
dormitul - 45 cal/h
statul pe scaun - 80 cal/h
mersul rapid - 300 cal/h
hoinaritul - 210 cal/h
munca la birou - 250 cal/h
joaca cu copii - 220 cal/h
gradinaritul - 330 cal/h
datul cu aspiratorul sau maturatul - 150 cal/h
curatenie grea - 435 cal/h
curatenie usoara - 240 cal/h
caratul bagajelor - 505 cal/h
ciclism (10 km/h) - 240 calorii/ora
cositul - 330 cal/h
inotul - 605 cal/h
joggingul - 675 cal/h
fotbalul - 470 cal/h
dansul - 370 cal/h
mersul cu bicicleta (pe suprafata plata) - 445 cal/h
golful - 245 cal/h
basketball (pe jumatate de teren) - 405 cal/h
skiatul - 750 cal/h
racquetball - 750 cal/h
tenis (la simplu) - 550 cal/h
yoga - 370 cal/h
alergat (10 km/h) - 900 calorii/ora
GREUTATEA IDEALA
Inaltime
Greutate ideala
Greutate ideala
(metri)
BARBATI (kg)
FEMEI (kg)
1.40
...
40 - 53
1.45
...
42 - 54
1.50
...
43 - 55

1.52
1.54
1.56
1.58
1.60
1.62
1.64
1.66
1.68
1.70
1.72
1.74
1.76
1.78
1.80
1.82
1.84
1.86
1.88
1.90
1.92

...
...
...
51 64
52 65
53 66
54 67
55 69
56 71
58 73
59 74
60 75
62 77
64 79
65 80
66 82
67 84
69 86
71 88
73 90
75 93

44 - 56
44 - 57
45 - 58
46 - 59
48 - 61
49 - 62
50 - 64
51 - 65
52 - 66
53 - 67
55 - 69
56 - 70
58 - 72
59 - 74
...
...
...
...
...
...
...
RATA METABOLICA

Cu totii avem tendinte spre o anumita greutate corporala, care ne sunt lasate de parintii
nostri. Aceste tendinte ne insotesc, de obicei, de-a lungul vietii, dar pot fi alternate de
diferite niveluri.
In cele ce urmeaza va vom face o descriere a categoriilor existente pentru a va putea
analiza propriul metabolism si pentru a va putea face modificarile corecte in alimentatie
si antrenament.
Tipul ectomorf
Un ectomorf este o persoana care are mari dificultati in a castiga in greutate, si care are
un metabolism foarte rapid. Ectomorful se reface rapid dupa antrenament (daca
alimentatia este adecvata) permitandu-i o mai mare frecventa a antrenamentelor.
Depozitele de grasime sunt in general mici, ectomorful avand nevoie de mai multe
calorii decat celelalte tipuri somatice, dar poate profita de potentialul mai rapid de
refacere daca mananca destul de mult. Daca caloriile sunt prea putine, muschii se vor
"autoconsuma" pentru a avea energia necesara refacerii, iar ectomorful va arata exact
ca un .... ectomorf.
Tipul mezomorf

Acest tip poate avea unele probleme cu scimbarile in greutate, metabolismul sau este
insa unul normal. Mezomorful apare, de obicei, mai masiv, mai puternic si mai sanatos
decat ectomorful, cu foarte putine tendinte de ingrasare in raport cu acesta.
Mezomorful are nevoie de mai putine calorii pentru a-ti mentine sau mari masa
musculara decat ectomorful, deci procesele destructive ale tesuturilor musculare sunt
mai mici. Mezomorful, avand un metabolism mai lent, nu se reface la fel de repede
dupa antrenament ca si ectomorful, din acest motiv avand nevoie de o perioada mai
lunga de refacere.
Tipul endomorf
Endomorful are un metabolism relativ lent, cu o constructie mai masiva si cu o tendinta
spre ingrasare mai mare decat celelalte tipuri somatice. Procesele catabolice nu apar
asa de accentuate, endomorful necesitand un numar redus de calorii pentru a-si
mentine greutatea corporala.
Perioadele de refacere dintre antrenamente ar trebui sa fie mai lungi datorita
metabolismului sau mai lent. Endomorfii nu trebuie confundati cu cei care au acumulat o
cantitate mai mare de grasime datorita abuzului de mancare.
Vorbind la modul general, poate parea ca tipul ectomorf si cel endomorf au de trecut
mai multe obstacole in munca lor pentru masa musculara decat tipul mezomorf. Acest
lucru este adevarat intr-o mare masura. Totusi, cunoscand care categorie anume
descrie metabolismul vostru, aceste obstacole pot fi depasite mai eficient.
Ectomorful, de exemplu, poate trece de carentele sale metabolice prin ingerarea unei
cantitati mai mari de alimente, in timp ce endomorful este sfatuit sa reduca din acestea.
Tipuri de fibre musculare
Exista mai multe feluri de fibre musculare, care depind de marime, numar si structura.
In general, fibra musculara cu un potential ridicat de crestere este fibra musculara alba,
rapida, iar cu un potential mai mic de crestere este fibra musculara lenta, rosie.
Proportia in care sunt repartizate aceste fibre musculare difera de la individ la individ.
Persoanele cu un numar mai mare de fibre albe vor fi din punct de vedere genetic
superioare ca si atleti celor cu un numar de fibre rosii mai mare.

...click pe poza pt detalii


"Corpul uman" :

Sistemul muscular
Muschii corpului uman se grupeaza in trei clase:
- muschii scheletici (muschii striati) se fixeaza pe schelet, sunt controlati de creier si,
impreuna cu oasele pe care se ataseaza cu tendoane, sunt responsabili de orice
miscare
- muschii netezi, rolul lor fiind realizarea miscarilor involuntare ale organelor interne
- muschiul cardiac.
Muschii scheletici (muschii striati) se gasesc in intregul corp uman din crestet pana in
picioare. Acestia sunt compusi din fibre musculare, alcatuite la randul lor din filamente;
fibrele musculare se grupeaza in manunchiuri mai mari numite miofibrile. Muschii se
fixeaza pe oase cu ajutorul unui tendon. Capacitatea noastra de a ne misca, de a sta
stabil in picioare este datorata interactiunii bune dintre muschii scheletici si schelet.
Sistemul muscular este format din muschi striati (sau somatici) si muschi netezi, primii
fiind cei care stau la baza tuturor miscarilor corpului nostru, prin proprietatea lor
fundamenatala - contractilitatea. Cei peste 560 de muschi au forme variate
subimpartindu-se in:
- muschi lungi (predominand in structura membrelor)
- muschi scurti (intra in alcatuirea peretilor trunchiului si se afla intre coastele si
vertebrele invecinate si muschii lati).
Alaturi de schelet, musculatura contribuie hotarator la determinarea si influentarea
formei corpului, diferentierea ei fiind in stransa legatura cu dezvoltarea scheletului.
Miscarile pe care diferitii muschi le efectueaza in jurul axelor care trec prin articulatii
sunt:
- flexia (apropierea a doua segmente legate printr-o articulatie, micsorandu-se unghiul
dintre ele)
- extensia (miscarea contrara flexiei, unghiul dintre segmente putand ajunge la 180
grade sau chiar mai mult
- abductia (indeparteaza un segment sau membrul in intregime de corp)
- adductia (apropie aceleasi elemente de trunchi)
- rotatia interna (un segment sau intreg membrul se roteste inspre corp, in jurul axului
sau vertical)
- rotatia externa (miscarea inversa prin care membrul se invarte in afara in jurul
aceluiasi ax).
In cazul antebratului, exista o rotatie specifica care poarta numele de pronatie cand
palmele sunt orientate in jos, si respectiv supinatie in cazul orientarii lor catre in sus.
Musculatura este dispusa, ca si oasele scheletului, in marile regiuni care alcatuiesc
corpul uman: trunchi, membre superioare si inferioare.
Muschii trunchiului
Muschii regiunii toracale: pectoral mare, mic, dintat mare sau anterior, subclavicular,
intercostal, interni si externi.
Muschii regiunii abdominale: peretele abdominal este alcatuit din 5 perechi de muschi
(muschii drepti abdominali, piramidalii abdominali, oblicii abdominali externi si interni,
muschii transversi ai abdomenului).
Muschii regiunii spinarii: muschii superficiali (trapez, muschiul dorsal mare, muschii
romboizi, muschiul ridicator al spatelui, muschiul dintat postero-interiori, muschiul dintat

postero-exteriori) Muschii profunzi ai spinarii (tractul median si tractul lateral).


Muschii membrelor superioare
Muschii umarului: deltoid, supraspinos, infraspinos, rotund mic, rotund mare,
subscapular.
Muschii bratului: biceps, muschiul brahial, triceps brahial (triceps brachii).
Muschii antebratului: muschii regiunii laterale a antebratului, muschiul brachio radial.
Muschii palmei
Muschii membrelor inferioare
Muschii soldului: muschii regiunilor ventrale si dorsale ale soldului, muschii glutei mari,
medii si mici, muschii piramidal, muschiul obturator intern si extern si muschii regiunii
laterale a soldului, muschiul adductor mare, mediu si mic.
Muschii coapsei: muschii regiunii ventrale a coapsei, muschiul croitor, muschiul
quadriceps, muschii regiunii dorsale a coapsei, muschiul biceps femural, muschiul
semitendinos, muschiul semimembranos.
Muschii gambei: muschii regiunii ventrale a gambei, muschiul tibial ventral (anterior),
muschiul extensor propriu al halucelui, muschiul extensor comun al degetelor, muschiul
fibular ventral, muschii regiunii laterale a gambei, muschiul fibular lung si scurt, muschii
regiunii dorsale a gambei, muschiul triceps sural, muschiul plantar subtire, muschiul
flexor lung comun al degetelor, muschiul tibial posterior, muschiul flexor lung al
halucelului, muschiul popliteu.
Muschii labei piciorului.
REFACEREA DUPA ANTRENAMENT
Refacerea in sport este definita ca fiind restabilirea capacitatii de performanta dupa o
sedinta de antrenament sau dupa o competitie. Trebuie perceputa ca o perioada de
recuperare dupa efortul fizic, in cursul caruia a fost atins pragul de oboseala si are o
importanta capitala. Timpul de refacere nu trebuie sa fie nici prea scurt (refacere
insuficienta), nici prea lung (capacitatea de performanta nefiind inca restabilita la nivelul
optim). Refacerea poate fi considerata ca cealalata fata a medaliei in raport cu
performanta, avand la baza aceleasi mecanisme, insa aplicabile in sens invers.Este
important ca fiecare sportiv sa intelega si sa accepte faptul ca un progres regulat
presupune inevitabil niste faze de stagnare, chiar de reducere a performantei.Metodele
de refacere au drept obiectiv grabirea recuperarii, prevenirea accidentarilor si
dezvolatarii capacitatii de performanta a sportivului. Oboseala este atat de natura fizica,
cat si de natura psihica, de aceea refacerea trebuie sa se adreseze ambelor
componente.
Din punct de vedere mental, un efort generand oboseala induce un stres caruia trebuie
sa ii corespunda o reactie inversa egala, vizand relaxarea. Aceasta nu trebuie privita ca
o leneveala, ci ca pe o pauza benefica. Convingerea ca incetinirea ritmului de
antrenament conduce obligatoriu la o scadere a performantei persista in mintea multor
practicanti de culturism.
Prevenirea aparitiei surmenajului sau oboselii cronice se face prin mai multe metode. In
cadrul antrenamentului trebuie operat asupra variatei intensitatii in paralel cu

diversificarea continutului. Trebuie introduse elemente noi pentru a rupe ritmul atat in
antrenamentul propriu-zis, cat si in afara lui, prin exercitii fizice complementare: jogging,
plimbare cu bicicleta, inot.Din punct de vedere fiziologic, eforturile anaerobe extreme
care antreneaza o productie de acid lactic in muschi, necesita o etapa mai lunga de
refacere. Chiar daca muschiul a putut elimina complet acidul lactic produs cu ocazia
eliberarii de energie, secventa post-efort trebuie sa dureze pana in momentul in care se
resimte o stare de confort fizic si psihic.
Imediat dupa antrenament, faza de cool down (revenire la starea de calm, stare de
echilibru biologic si psihologic) trebuie sa dureze in medie 10-15 minute pentru un
antrenament de 90 de minute. Acesta faza este foarte importanta pentru ca favorizeaza
procesele metabolice de refacere si ajuta la eliminarea mai rapida a acidului lactic din
muschi. Exercitiile fizice de joasa intensitate (de exemplu jogging) sunt cele mai
indicate. Stretchingul favorizeaza revenirea la normal a tonusului muscular, relaxand
musculatura solicitata de efort. Fiecare pozitie trebuie mentinuta 20-30 de secunde si
vor fi vizate toate grupele musculare.Masajul are ca scop diminuarea tensiunii
musculare si relaxarea tesuturilor pentru o mai buna eliminare a toxinelor. Efectele unui
masaj bun sunt multiple si tin de aspecte mecanice, biochimice si nervoase.
O baie calda dupa terminarea antrenamentului constituie o alta metoda eficienta de
refacere. Temperatura ideala se situeaza in jurul valorii de 36 grade, iar durata sub 20
de minute.Sauna are efect pozitiv asupra echilibrului neuro-vegetativ, produce relaxare
mentala si amelioreaza functiile sistemului imunitar.Nu in ultimul rand, un somn profund
este o conditie imperativa pentru o refacere de calitate. Scoarta cerebrala este protejata
in timpul somnului de catre un mecanism care favorizeaza procesele regenerative ale
neuronilor.
Iata o schema orientativa de refacere dupa efortul predominant anaerob (dupa I.
Dragan):
1. Dus cald (32-36 grade) circa 15 minute sau cada/bazin (se poate aduga sare
speciala pentru relaxare, musetel, tei, frunze de nuc)
2. Sauna 8-10 minute
3. Masaj 15-20 minute
4. Reechilibrare hidroelectrolitica 300 ml suc natural de fructe + 15-20 g glucoza sau
miere (sau Energocarb)
5. Medicatie (optional) piracetam, aspartat de Mg, ginseng
6. Alimentatie
7. Odihna activa (plimbari, activitati relaxante)

8. Odihna pasiva (somn)


Testarea capacittilor functionale
a) Frecventa respiratorie reprezint ciclul de respiraie n unitatea de timp. Se msoar
prin metoda palpatorie, avnd valori medii 56 n repaus de 12-18 respiratii pe minut. Se
msoar n respiraii pe minut.
b) Frecventa cardiac apreciaz numrul contraciilor miocardice n unitatea de timp
(puls/minut). Msurtorile au fost fcute prin metoda palpatorie la carotid, n ortostatism.
Frecventa

Procentul aerob - anaerob


(%)

<120 bat/min

100 % aerob

120-150 bat/min

90-95 % aerob

cu prea putin efect asupra


sistemelor energetice
5-10 % anaerob

150-165 bat/min

65-85 % aerob

15-35 % anaerob

165-180 bat/min

50-65 % aerob

35-50 % anaerob

Tip de efort

> 180 bat/min


<50 % aerob
> 50 % anaerob
c) Testul Ruffier denumit dup autorul lui i test de evaluare a condiiei fizice, se bazeaz pe
reacia frecvenei cardiace la un effort standard (genuflexiuni), iar prin aplicarea unei formule
rezult un indice usor de urmrit n dinamic.
Tehnica: subiectului n pozitie seznd i se msoar frecventa cardiac pe durata de 15 secunde
pn ce valorile se stabilizeaz. Se execut apoi 30 genuflexiuni n 45 secunde, dup care
subiectul se aseaz n pozitia initial. Se numr frecvena cardiac pe durata de 15 secunde
ntre secunda 0 si 15 post efort (puls de efort) si ntre secundele 45 si 60 ale primului minut post
efort (puls de revenire).
Toate cele trei valori de puls (P1, P2 si P3) se nmulesc cu 4 dnd valori / minut. Se aplic
formula:( P1 + P2 + P3 ) - 200T.R.= ---------------------------- 10n care: P1 = pulsul n stare de
repaus pe durata a 15 sec.;P2 = pulsul dup 30 genuflexiuni, pe durata primelor 15 sec.
dupefort;P3 = pulsul dup 30 sec. de la P2, luat pe durata a 15 sec.
Interpretare:
- valori sub 0 = capacitate de efort foarte bun (FB);
- valori ntre 0 si 5 = capacitate de efort bun (B);
- valori cuprinse ntre 5 si 10 = capacitate de efort medie (M);
- valori cuprinse ntre 10 si 15 = capacitate de efort satisfctoare (S); 57

- valori peste 15 = capacitate de efort nesatisfctoare (NS)


d) Capacitatea vital (capacitatea aerian a plmnilor n centimetri cubi). Se msoar cu ajutorul
spirometrului si reprezint cantitatea de aer ce se poate scoate printr-o expiratie forat dup o
inspiraie profund. n vederea nsusrii tehnicii de suflare, subiectul va executa proba de cteva
ori, aceasta va amplifica miscrile toracice si se va mbunti coordonarea miscrilor
respiratorii (rezultate din ce n ce mai bune). Dac efortul de a sufla n spirometru va determina
scderea valorii n urmtoarele ncercri, nseamn c muschii respiratorii au o capacitate
functional subnormal, iar sistemul nervos o rezistent sczut la acumularea de bioxid de
carbon. .
Reflexoterapia
Reflexoterapia este o straveche metoda terapeutica.
Ea este asociata medicinei alternative, fiind o stiinta bazata pe practica.
Medicina traditionala atribuie reflexoterapiei milenii de experienta, rezultatele fiind
probate de ameliorari sau vindecari confirmate de toate persoanele care au beneficiat
de acesta metoda.
Reflexoterapia are ca tehnica de tratament masarea talpilor, palmelor sau capului, in
zonele corespunzatoare punctelor de proiectie a diferitelor organe ale corpului, ea
asociindu-se in mod obisnuit si cu presopunctura.
Principalul scop al reflexoterapiei si presopuncturii este eliminarea toxinelor si
stimularea tuturor functiilor organismului, fara efecte secundare sau nocive, fiind
eficiente la toate varstele si inofensive :
Specialistul nostru in reflexoterapie si presopunctura va ofera urmatoarele servicii: masaj reflexogen, prespunctura - masaj terapeutic general Aceste proceduri ofera solutii pentru rezolvarea urmatoarelor disfunctii - sau afectiuni:
insomnii, stres, migrene, oboseala, afectiuni ale vezicii biliare, tulburari endocrine,
celulita, obezitate, - constipatie, astm bronsic, infertilitate, impotenta, tulburari de
menopauza, etc.
Principiile reflexoterapiei
Scopul reflexoterapiei
Scopul reflexoterapiei este de a corecta cei trei factori negativi implicati in procesul de
boala: congestia inflamatia tensiunea.
Afectiunile congestive sunt responsabile de aparitia tumorilor; afectiunile inflamatorii
sunt cele precum colita, bronsita sau sinuzita; tensiunea este responsabila de
diminuarea eficientei sistemului imunitar.
Sedintele de reflexoterapie urmaresc in primul rand imbunatatirea circulatiei in organism
si accelerarea eliminarii reziduriilor, astfel incat toxinele sa nu se mai acumuleze in
concentratii daunatoare in ficat, rinichi sau intestin.
De asemenea, prin reflexoterapie se poate realiza scaderea senzatiei de durere prin
stimularea eliberarii de endorfine - analgezice naturale ale organismului - din glanda
hipofiza din creier in fluxul sanguin.
Reflexoterapia are actiunea cea mai eficienta cand este folosita pentru tratarea
intregului organism si nu numai pentru anumite afectiuni.
In acest mod, ea imbunatateste toate functiile organismului, ceea ce stimuleaza
procesul natural de vindecare, facandu-l mai rapid si mai eficient.

Cele zece zone energetice


Reflexoterapia are la baza prezenta in organism a zece zone energetice.
Aceste zone sunt longitudinale, intinzandu-se de la baza corpului - de la picioare - pana in
crestetul capului.
Aceasta distributie energetica a fost descoperita spre sfarsitul secolului XIX de un american, dr.
William Fitzgerald, un specialist in O.R.L. In perioada in care a lucrat la spitale din Paris,
Viena si Londra, Fitzgerald a descoperit ca putea ameliora durerea dintr-o parte a
corpului pacientului prin apasare intr-o alta zona.
El si-a perfectionat tehnica, invatand ca daca aplica presiune la nivelul degetelor cu
ajutorul unui bandaj elastic pe fiecare falanga mijlocie si cu ajutorul unor mici carlige pe
varfurile degetelor, putea produce efecte anestezice locale la nivelul bratelor, partilor
laterale ale gatului, ochiului, urechii si fetei.
Nu trebuie sa uitam faptul ca in perioada in care practica dr. Fitfgerald, in anii 1880,
anestezia era la inceputuri. Mastile cu cloroform erau utilizate, dar mai multi pacienti
mureau din cauza anesteziei decat a interventiilor chirurgicale
Ce facem, instinctiv, cand avem o durere de cap sau o indigestie?
De regula, punem mana pe zona dureroasa pentru a ne usura intr-o oarecare masura
durerea. Asadar, exista un instinct primar care ne face sa apasam locul dureros pentru
ameliorarea simptomelor.
Cele zece zone sunt impartite in cinci perechi, numerotate de la 1 la 5, pe fiecare parte
a corpului.
Zona 1 trece prin degetele mari de la maini, pe fiecare parte a corpului si parcurge zona
mediana a corpului, partea interioara a picioarelor, a bratelor si coloana vertebrala.
O dereglare a fluxului energetic pe acest traseu poate afecta orice organ sau functie
dinj aceasta zona.
Zona 1 este de obicei cea mai sensibila pe picioarele oamenilor, deoarece pe ea se afla
multe parti vitale ale organismului - nasul, gura, gatul, coloana vertebrala si organele
genitale.
Lucrand numai asupra reflexelor coloanei vertebrale de la nivelul picioarelor este
posibila ameliorarea multor manifestari fizice neplacute, deoarece nervii cu originea in
zona vertebrala stimuleasa activitatea intregului organism.
Zona 2 are ca limite degetul aratator si al doilea deget de la picior; in acelasi fel se
poate continua pana la divizarea corpului in zece zone.
Aceasta metode de impartire a corpului in canale energetice sau meridiane, este
similara principiului care sta la baza presopuncturii si acupuncturii.
Cu toate acestea, cand este vorba de reflexoterapie, nu sunt importante meridianele in
sine si nici punctele identificate sau numerotate. In locul lor, accentul se pune pe harta
corpului care arata ca fiecare zona sau organ din organism este oglindita pe talpi si
degetele de la picioare, ca si pe palme si degetele de la maini.
Alta diferenta importanta intre reflexoterapie si presopunctura sau alte terapii bazate pe
utilizarea meridianelor este legata de tehnica de utilizare a policelui si a degetelor
pentru relaxarea punctelor reflexogene de pe picioare si maini.
Cand un punct de pe meridian este blocat, fluxul energetic scade sau se acumuleaza,
iar in acel punct apare congestia. In timp, aceasta congestie se poate manifesta fizic

sub forma de disfunctie a zonei sau organului respectiv.


Pe de alta parte, daca blocajul este indepartat prin sedinte de reflexoterapie, iar
echilibrul adecvat si functia normala se restabilesc, procesul de autovindecare poate
incepe, iar simptomele si durerea vor disparea.
Eficienta reflexoterapiei se bazeaza pe procesul simplu al eliminarii blocajelor de flux
energetic in vederea activarii procesului de autovindecare.
Talpile: oglinda a corpului
Daca priviti cele doua talpi (alaturate), puteti observa ca ele sunt o reprezentare exacta
a corpului uman.
Talpile reflecta intr-adevar conformatia corpului.
Cei largi in spate vor avea talpi mai late de la articulatia halucelui la marginea extrema.
Oamenii inalti si slabi au talpi lungi si subtiri, cu degete lungi.
Remarcati si curburile talpilor, care sunt asemanatoare cu curburile coloanei vertebrale.
Din aceasta ilustratie puteti observa ca talpa dreapta guverneaza partea dreapta a
corpului, iar talpa stanga pe cea stanga.
Daca alaturati cele doua talpi, veti avea un contur complet al corpului, cu halucele
reprezentand capul, iar partile laterale ale talpilor reflectand zonele laterale ale corpului
- de exemplu umerii, genunchii si soldurile.
Unele afectiuni cutanate ale picioarelor pot fi deosebit de semnificative.
De exemplu, o batatura poate adesea reflecta o afectiune a gatului, iar o sensibilitate a
punctelor reflexogene ale gatului, sa spunem pe partea dreapta, va fi semnificativ
corelata cu o batatura pe aceeasi parte.
Ingrosarea pielii pe partea laterala a piciorului in zona punctelor reflexogene ale
umerilor, semnaleaza adesea o afectiune a umarului. completare
Zonele reflexogene sunt puncte nervoase care se afla in legatura cu anumite parti din
corp.
Ele se gasesc raspandite pe toata suprafata corpului.
Prin masarea zonelor reflexogene, se poate obtine o irigare sanguina buna, atat a zonei
reflexogene cat si a organismului dependent.
PRESOPUNCTURA este presiunea care se exercita asupra punctului reflex.
Punctele pot fi masate cu degetul, cu unghia, cu bagheta de lemn sau de sticla, cu
stiloul, folosind capatul rotunjit al acestuia.
Presopunctura poate fi practicata de oricine.
Cele mai bune rezultate se obtin folosind varful degetului sau unghia.
Dupa indicatie, un punct poate fi masat prin manevra de dispersie sau tonifiere. In
afectiunile provocate de un exces de energie, se foloseste dispersia.
DISPERSIA : Se face masajul cu varful degetului in pozitie oblica; se maseaza sau se
apasa prin insurubare, in sensul opus miscarii acelor de ceasornic.
Miscarea se face superficial, bland, lent.
Dupa un masaj corect, pielea se va inrosi, sensibilitatea dureroasa si tonul vor scadea.
TONIFIEREA se practica in cazul bolilor rezultate prin deficit de energie (hipotonie,
bradicardie etc.).
Se executa cu varful degetului sau cu unghia, ambele in pozitie verticala.
Masajul se face cu durata scurta.
Cand se executa corect, rezulta paloarea tegumentului, cresterea sensibilitatii si a

tonusului muscular.
Portiunea masata poate fi pudrata.
Se pot face trei sedinte pe zi cu durata de 10 minute fiecare.
Cura de masaj in cazul unei afectiuni cuprinde 15 sedinte apoi pauza 2 saptamani,
dupa care se reia.