Boala Crohn este deseori intalnita la mai multi membrii ai aceleasi familii (transmitere genetica).

Nu se cunoaste
exact de ce unele persoane devolta boala, insa exista studii medicale de specialitate care au dovedit existenta
anumitor factori declansatori (triggeri), ce pot declansa boala prin diferite mecanisme imune. S-a dovedit faptul ca
boala poate fi declansata de aparitia unui raspuns imun anormal impotriva bacteriilor intestinale saprofite (care se
gasesc in mod normal la nivelul intestinului gros) sau prin mecanisme imune complexe secundare unor infectii cu
diferite bacterii sau virusi (Mycobacterii tuberculoase, Yersinia enterolitica, E.coli, B. fragilis). Se stie, de asemenea,
ca factorii de mediu au un rol important in aparitia bolii. Fumatorii au un risc crescut de a dezvolta boala.

Boala Crohn este o afectiune inflamatorie intestinala (face parte din familia bolilor inflamatorii intestinale - BII), care
determina inflamatia si ulceratia tractului digestiv. Poate afecta orice portiune a tubului digestiv, insa are predilectie
pentru partea terminala a intestinul subtire (ileon) si intestinul gros (colon). Boala Crohn afecteaza straturile profunde
ale tubului digestiv, cauzand ulceratii la acest nivel.

Boala Crohn si colita ulcerativa (denumita si colita ulcerohemoragica, afecteaza colonul si rectul) sunt bolile
inflamatorii digestive cel mai frecvent intalnite.

Simptome
Sus
Datorita faptului ca boala Crohn are o componenta imuna, exista o afectare si a altor organe, precum ochii (tulburari
vizuale), articulatiile (dureri articulare), rash cutanat (eruptii cutanate) sau ficatul (inflamatia tesutului si cailor biliare).
Exista mai multe afectiuni cu simptome asemanatoare bolii Crohn, cele mai des intalnite in clinica medicala fiind
diverticulita si abcesele intestinale.

Simptomele bolii Crohn includ urmatoarele:

- dureri abdominale cronice si recidivante, descrise de pacient ca si crampe intense si intermitente. Durerea
abdominala poate varia de la un caz la altul, intre o durere difuza si mai putin intensa, pana la o durere intensa si
progresiva. Abdomenul pacientilor cu boala Crohn, poate fi sensibil la palpare;
- diareea, cu un numar mare de scaune, de cele mai multe ori intre 10 si 20 de scaune moi, mucoase, mai rar
mucopurulente (in cazurile complicate). Uneori pacientul relateaza aparitia unor scaune nocturne;
- scaderea apetitului alimentar, anorexie;
- febra, mai ales pe parcursul perioadelor de acutizare (datorate inflamatiei). Febra ridicata poate semnifica aparitia
unor complicatii, precum infectia ulceratiilor intestinale sau formarea de abcese (colectii purulente);
- scaderea in greutate, datorata in special diareei si lipsei poftei de mancare;
- anemia (scaderea numarului de globule rosii-hematii din sange), care apare secundar pierderilor de sange prin
hemoragii intestinale (de la nivelul ulceratiilor) si inflamatiei caracteristice bolii.

Pacientii cu boala Crohn pot prezenta si urmatoarele simptome:

- usturimi la nivelul cavitatii bucale, asociate cu leziunile caracteristice din boala Crohn (in cazuri mai rare, leziunile
pot aparea si la nivelul mucoasei bucale);
- deficiente nutritionale, precum deficitul de vitamina B12, deficitul de acid folic si fier precum si deficitul de vitamine
liposolubile. Aceste deficiente apar secundar slabei absorbtii intestinale de alimente, datorata inflamatiei si leziunilor
intestinale;
- ocluzia intestinala (obstructia intestinului), o complicatie a bolii considerata o urgenta medicala.

Simptomele bolii Crohn cu localizare la nivelul anusului includ:

- fistule (leziuni ale peretelui intestinal, cu formarea unor traiecte anormale intre intestin si organele invecinate).
Aceste fistule sunt cauzate de inflamatia si ulcerarea straturilor peretelui intestinal. Fistulele se pot forma intre 2
portiuni diferite a intestinului (fistule entero-enterice) sau intre intestin si organele invecinate (entero-vaginala, enterorectala, entero-vezicala). In unele cazuri, fistula poate fi primul semn clinic al bolii Crohn;
- abcese intestinale (colectii purulente);
- fisuri anale (rupturi mici ale mucoasei anale);
- formatiuni anale asemanatoare hemoroizilor, cauzate de inflamatia mucoasei anale.

Boala Crohn poate cauza simptome si inafara tubului digestiv:

- artralgii (dureri ale articulatiilor), artrite migratorii umflarea, inflamatia articulatiilor), uneori independent de boala
initiala, putand aparea artrita reumatoida
- irita, iridociclita, uveita, conjunctivita (afectiuni inflamatorii a ochiului), care pot cauza tulburari vizuale grave
- rash cutanat (eruptii la nivelul pielii), eritem nodos, afte, ulcere la nivelul cavitatii bucale
- boli hepatice, precum colangita si pericolangita (inflamatia cailor biliare)
- tromboze (formarea de cheaguri), vasculite (inflamatia vaselor sanghine).

Trebuie sa mentionam ca toate aceste simptome au o etiologie (cauza) de natura imuna.

Mecanism fiziopatogenic
Sus
Boala Crohn este o afectiune cronica, cu acutizari si remisiuni care poate dura toata viata. Gravitatea afectiunii difera
de la un pacient la altul, unele persoane relateaza simptome usoare, pe cand altele prezinta simptome si complicatii
grave. In unele cazuri rare, simptomele pot evolua si pot determina decesul persoanei (de obicei prin complicatii
locale-fistule, ocluzii intestinale, necroze intestinale). Deoarece in boala Crohn este afectata absorbtia normala a
nutrientilor alimentari, in timp pot aparea diferite deficiente nutritionale (vitamine liposolubile, vitamina B12, acidul

folic), anemia (prin pierdere de sange de la nivelul ulceratiilor intestinale, prin deficit de vitamina B12, acid folic si prin
inflamatie). De asemenea, persoanele cu boala Crohn, au o predispozitie crescuta pentru aparitia litiazei biliare si
litiazei renale (pietre la nivelul colecistului, respectiv a rinichiului).
In boala Crohn cu o evolutie trenanta, indelungata, poate aparea inlocuirea tesutului inflamat sau ulcerat cu un tesut
de granulatie (cicatrice), favorizand astfel aparitia obstructiei intestinale (blocaje intestinale). Aceasta complicatie este
destul de des intalnita in aceasta afectiune si stopeaza tranzitia fiziologica (normala) a alimentelor. Ocluziile
intestinale pot fi determinate si de inflamatia accentuata a intestinului, care insa poate fi ameliorata prin administrarea
medicatiei antiinflamatorii. Majoritatea cazurilor de ocluzie intestinala necesita insa tratament chirurgical. In cazul in
care boala se complica prin aparitia fistulelor, exista un risc mare de infectie la acest nivel (peritonite, infectia
peretelui abdominal, etc).

Boala Crohn cu o evolutie mai indelungata de 8-10 ani, creste riscul aparitiei neoplasmului intestinal. Riscul de
aparitie al cancerului colorectal este mai mare in randul pacientilor cu rectocolita ulcerohemoragica decat in cazul
celor cu boala Crohn. Este foarte important screeningul (detectarea precoce) a cancerului colorectal , deoarece in
stadiile incipiente acesta poate fi tratat cu succes.
Dintre complicatiile mai rare, dar grave a bolii Crohn, amintim, pancreatita si pericardita (inflamatia foitei care
inveleste inima).

Majoritatea femeilor cu boala Crohn, pot ramane insarcinate si nasc copii sanatosi, insa simptomele bolii se pot
agrava in primele 3 luni de sarcina (primul trimestru). De asemenea, majoritatea medicamentelor folosite in
tratamentul bolii Crohn, pot fi utilizate si pe parcursul sarcinii.

Factori de risc
Sus
Factorii care pot agrava simptomele bolii Crohn si pot duce la complicatii sunt urmatorii:
- administrarea anumitor medicamente
- infectii
- tulburari hormonale (este mai frecventa in randul femeilor)
- stresul accentuat
- fumatul.

Factorii de risc in aparitia bolii Crohn sunt urmatorii:

- istoric familial de boala Crohn. Rudele de gardul I, ale bolnavilor cu boala Crohn (copii, frati, surori) au un risc

crescut de a dezvolta si ei boala;

Investigatii
Sus
Diagnosticul bolii Crohn se realizeaza pe baza anamnezei si examenului clinic general si este confirmat de biopsia
intestinala.

Colonul si rectul pot fi examinate decat prin efectuarea unei colonoscopii sau sigmoidoscopii. Aceasta metoda consta
in introducerea prin anus a unui aparat alcatuit dintr-un tub lung, flexibil, prevazut cu fibre optice si care este conectat
la un monitor capabil sa redea imagini din interiorul intestinului. Colonoscopia este mai eficienta in acest caz,
deoarece poate examina intreg intestinul gros (colonul), rectosigmoidoscopia in schimb, poate examina doar
portiunea terminala a tubului digestiv (ultimii 60 de centimetri). Ambele metode permit efectuarea unei biopsii care
este necesara pentru confirmarea diagnosticului de boala Crohn. Examenele complementare precum tranzitul baritat,
computer tomografia (CT) sau rezonanta magnetica nucleara (RMN), pot fi utilizate cu succes in diagnosticul unor
complicatii a bolii Crohn, precum fistulele enterale.

Un examen de laborator al scaunului este util pentru identificarea unor produse patologice de la nivelul intestinului
(sange, leucocite-globule sanghine albe, care apar in infectii, puroi, bacterii sau paraziti).

1. Testele coprocitologice (identifica celule anormale in scaun) sau examenul coproparazitologic (identifica agenti
patogeni in scaun) sunt utile in diagnosticul diferential al bolii Crohn, deoarece exclude alte afectiuni intestinale cu
simptome asemanatoare (sindromul colonului iritabil). Prezenta leucocitelor in scaun indica inflamatia intestinului si o
posibila infectie cu aceasta localizare si exclude diagnosticul de colon iritabil. Sindromul colonului iritabil este o
afectiune de ordin functional si care are simptome mai putin grave decat boala Crohn.

2. Examenul scaunului se poate realiza ori de cate ori exista acutizari a bolii si poate fi preluat si pe parcursul
efectuarii colonoscopiei sau sigmodoscopiei.

Diagnostic precoce
Sus
Boala Crohn poate fi uneori greu de diagnosticat. Simptomele incipiente pot fi nespecifice si se pot prezenta sub
forma unor artralgii (dureri articulare) usoare insotite de fatigabilitate (oboseala). In unele cazuri, diagnosticul este
confirmat doar dupa ani de la debutul real, deoarece simptomele apar gradat, nu sunt grave la inceput si nu

afecteaza decat portiuni mici ale intestinului. In timp, apar leziunile intestinale caracteristice (granulomul sarcoid),
rezultate din inflamatia cronica a intestinului si care duc la aparitia ulcerelor de la acest nivel.

In prezent, nu exista nici o metoda de screening (detectie precoce) pentru boala Crohn. Este recomandat insa, ca
orice persoana diagnosticata cu aceasta afectiune si care are o evolutie mai indelungata de 8-10 ani sa efectueze
teste screenig regulate pentru cancerul colorectal. In acest caz, screeningul consta in preluarea unor biopsii de la
nivelul intestinului gros, pe parcursul efectuarii unei colonoscopii sau sigmoidoscopii.
Alte examinari utile in diagnosticul bolii Crohn si al complicatiilor acesteia sunt reprezentate de urmatoarele:
- radiografia abdominala, care poate oferi imagini ale intestinului si organelor invecinate. Aceasta examinare este
utila in diagnosticul unor complicatii grave ale bolii Crohn, precum ocluzia intestinala;
- tranzitul baritat, care consta in administrarea orala a unei substante de contrast, urmand ca apoi sa se efectueze
mai multe radiografii, in functie de pasajul acesteia prin tubul digestiv
- endoscopia digestiva superioara, care consta in introducerea prin cavitatea bucala a unui tub prevazut cu fibre
optice, capabil sa redea imagini video ale esofagului, stomacului si primei parti a duodenului;
- irigografia, care este o metoda de investigatie care consta in efectuarea unei clisme baritate, ca apoi sa se realizeze
radiografii care ofera imagini ale intestinului gros. Aceasta tehnica permite investigarea colonului si rectului, fiind
folosita frecvent in patologia intestinala;
- tomografia computerizata (CT), care se realizeaza cu ajutorul unui aparat care foloseste raze X si care poate reda
imagini detaliate ale intestinului si celorlalte organe abdominale;
- rezonanta magnetica nucleara (RMN), care foloseste un camp electromagnetic in combinatie cu unde radio,
capabile sa ofere imagini ale tuturor organelor si tesuturilor intraabdominale;
- videocapsula endoscopica, care este o tehnica noua si consta in inghitirea unei camere video mici, capabile sa
preia imagini din interiorul tractului digestiv, de pe tot traiectul acestuia. Capsula parcurge intreg tractul digestiv in
aproximativ 10-48 de ore si este apoi eliminata la nivelul anusului. Imaginile inregistrate sunt apoi transferate intr-un
calculator care poate identifica diferite anomalii de la nivelul tubului digestiv. Testele sanguine standard si testele
urinare pot identifica prezenta anemiei, inflamatiei sau malnutritiei. In functie de simptomele prezente, se pot efectua
anumite teste precum rata de sedimentare a eritrocitelor (VSH) sau titrul proteinei C reactive (PCR), care pot
semnala prezenta unei infectii sau inflamatii.

Biopsia este un alt test extrem de important in diagnosticul bolii Crohn. Aceasta se poate efectua in timpul unei
colonoscopii sau sigmoidoscopii, cand sunt preluate fragmente mici din mucoasa intestinala si care sunt apoi
analizate microscopic in cadrul laboratorului de anatomo-patologie.

Biopsia intestinala este efectuata si atunci cand se suspicioneaza prezenta unui proces neoplazic al intestinului
(tumori intestinale). Persoanele cu boala Crohn cu o evolutie indelungata (8-10 ani), trebuie sa fie integrate intr-un
program de screening (depistare precoce) a cancerului intestinal, datorita faptului ca pacientii cu aceasta afectiune
au un risc mai mare de a dezvolta astfel de complicatii. Trebuie sa mentionam ca biopsia intestinala este o procedura
nedureroasa (poate determina usor disconfort abdominal) si este extrem de importanta in diagnosticul si urmarirea
evolutiei bolii Crohn.

Tratament - Generalitati
Sus
Tratamentul bolii Crohn are scopul de a preveni acutizarile si de a mentine cat mai mult perioadele de remisiune. O
parte dintre pacienti au simptome mult mai grave si necesita terapii comlementare, precum chirurgia. Terapia corecta
a bolii Crohn se realizeaza in functie de tipul si gravitatea bolii.

Tratament initial
Sus
Boala Crohn poate fi usoara, moderat-severa, severa sau inactiva (in remisiune clinica). Afectiunea poate fi de
asemenea definita si dupa sediul afectarii intestinale si anume, boala perianala (in cazul in care este interesat ultimul
segment al tubului digestiv) sau boala ileocecala (cand este afectat ileonul si portinunea care il leaga pe acesta de
colon). Unii pacienti pot prezenta elemente comune intre boala Crohn si colita ulcerativa sau alte tipuri de boli
inflamatorii intestinale (BII).

Tratamentul initial al bolii Crohn se instituie dupa confirmarea diagnosticului. In cazul in care tratamentul de prima
linie este insuficient (persista simptomele sau chiar se agraveaza), este necesara introducerea altor metode
terapeutice suplimentare.

Formele usoare de boala Crohn raspund bine la medicatia antidiareica precum Loperamidul (Imodium). Acest
medicament amelioreaza spasmele intestinale (crampele), incetineste tranzitul intestinal si scade numarul scaunelor
diareice.

Formele medii de boala Crohn, cu simptome persistente, necesita administrarea unor medicamente din linia a II-a,
precum Sulfasalazina si Mesalazina (aminosalicilati). Aceste medicamente sunt foarte eficiente in majoritatea
cazurilor de boala Crohn, in special in cele cu leziuni intestinale prezente la nivelul colonului si ariei ileocecale (zona
care face legatura intre intestinul subtire si cel gros).
Corticosteroizii (Hidrocortizon, Prednison), pot fi administrate oral pentru mai multe saptamani in scopul reducerii

inflamatiei intestinale. Nu este recomandat insa ca aceste medicamente sa fie administrate pentru un timp indelungat
(luni, ani), deoarece au efecte secundare nedorite (hipertensiune arteriala, osteoporoza, infectii, infertilitate, diabet
zaharat).

Complicatiile bolii Crohn, precum fistulele intestinale (formarea unor traiecte anormale intre un segment al intestinului
si altul sau intre intestin si un organ invecinat), necesita administrarea de antibiotice pentru a preveni infectiile grave
de la acest nivel. Dintre antibioticele mai frecvent utilizate amintim Ciprofloxacin si Metronidazol.

Formele grave ale bolii Crohn cu simptome grave, persistente si complicatii, necesita administrarea medicatiei
imunosupresive (care inhiba sistemul imun). Dintre imunosupresoarele utilizate in boala Crohn, mentionam
Azatioprina (AZT), 6-mercaptopurina (6-MP) si Metotrexatul (MTX). Aceste medicamente se administreaza doar in
cazul in care aminosalicilatii nu sunt suportati de catre pacient sau sunt ineficienti in ameliorarea simptomelor sau
atunci cand intreruperea tratametului cu corticosteroizi determina recidiva simptomelor. Mentionam ca medicatia
imunosupresiva are de asemenea reactii adverse grave (infectii grave, aparitia unor tumori).
Formele grave de boala Crohn pot fi, de asemenea, tratate cu corticosteroizi cu administrare injectabila.
Un medicament relativ nou, folosit in tratamentul bolii Crohn este Infliximabul (Remicade - anticorpi monoclonali).
Acesta este introdus in schema de tratament atunci cand nu se obtine ameliorarea simptomelor dupa utilizarea
celorlalte tratamente medicamentoase, in cazul pacientilor tineri sau in cazurile grave de boala Crohn.

Tratament de intretinere
Sus
Tratamentul de intretinere consta in gasirea unei scheme de tratament care sa mentina pentru cat mai mult timp
remisiunea si sa stopeze aparitia recidivelor.

In cazul in care aminosalicilatii (Sulfasalazina si Mesalazina) si medicatia imunosupresiva (Azatioprina, 6mercaptopurina, Metrotrexatul) mentin remisiunea, este indicat sa se pastreze in cotinuare acelasi tratament. Este
indicat sa se efectueze controale medicale regulate (la fiecare 6 luni), iar la 2-3 luni sa se efectueze un set de analize
de laborator pentru a identifica eventualele reactii adverse la tratamentul medicamentos. Corticosteroizi
(Hidrocortizonul, Prednisonul) se pot administra pentru o perioada indelungata pentru a mentine cat mai mult timp
remisiunile.

Administrarea corticoterapiei pe o perioada lunga necesita monotorizare adecvata, pentru reactiile adverse care pot fi
grave. Este indicata profilaxia osteoporozei postcorticoterapie, prin administrarea de calciu, vitamina D si preparate
speciale pentru prevenirea osteoporozei (acid alendronicum).

Infliximabul (Remicade) si antibioticele (Ciprofloxacina, Metronidazolul) sunt folosite in tratamentul bolii Crohn
complicata prin fistule intestinale si care nu raspunde la alt tratament medicamentos

Tratament in cazul agravarii bolii

Sus
Tratamentul chirurgical devine necesar in momentul in care medicatia nu este eficienta in ameliorarea simptomelor
sau in cazul in care apar complicatii care nu pot fi tratate medical. Complicatiile care necesita tratament chirurgical
sunt urmatoarele:
- fistulele intestinale, traiecte anormale intre 2 portiuni ale intestinului sau intre intestin si alte organe invecinate
(entero-enterale, enterovezicale, enterovaginale, enterorectale)
- abcesele intestinale (colectii purulente)
- ocluzia intestinala (intreruperea tranzitului intestinal pentru gaze si materii fecale)
- peritonite (infectia foitei peritoneale).

Interventia chirurgicala consta in extirparea portiunii intestinale afectate, pastrand pe loc cat mai mult din intestinul
sanatos, pentru mentinerea unei functii de digestie si absorbtie normale. Din nefericire, boala Crohn recidiveaza
postoperator in regiunile intestinale anterior sanatoase, fiind necesare noi interventii chirurgicale.

Exista cazuri in care este necesar tratamentul chirurgical cu rezectie intestinala si indicatie de colostomie (realizarea
unui orificiu abdominal prin care materiile fecale sunt evacuate intr-un recipient special). Colostomia poate avea un
impact negativ asupra vietii pacientului, datorita faptului ca acesta nu isi mai poate desfasura in mod normal
activitatile cotidiene. Multi pacienti considera ca viata dinaintea operatiei era mai buna si majoritatea nu cunosc
implicatiile medicale si sociale ale colostomiei.

Profilaxie
Sus
Nu se poate realiza profilaxia bolii Crohn deoarece pana in prezent nu se cunoaste cauza exacta a bolii.

Exista insa anumiti factori care pot determina ameliorarea simptomelor, reducand astfel severitatea
afectiunii:
- administrarea corecta si regulata a medicatiei prescrise de medicul curant poate reduce numarul recidivelor si pot
mentine perioade lungi de remisiune (cand boala este inactiva clinic)
- disconfortul si durearea asociata bolii Crohn poate fi tratata cu acetaminofen (Paracetamol). Nu este recomandata
administrarea medicatiei antiinflamatorii nonsteroidiene (Ibuprofen, Naproxen), deoarece aceste medicamente au fost

asociate cu un risc crescut de aparitie a recidivelor.

- stoparea fumatului aduce un beneficiu in evolutia bolii Crohn
- alimentatia rationala si excluderea din dieta a glucidelor concentrate (bomboane, dulceturi, serbet, ciocolata),
prajelilor, snaksurilor poate ameliora simptomele digestive caracteristice bolii Crohn
- utilizarea rationala a antibioticelor. Nu este indicata administrarea empirica (fara recomandarea medicului) a nici
unui antibiotic
- exercitiul fizic regulat si evitarea stresului emotional.

Tratament medicamentos
Sus
Medicatia in boala Crohn se stabileste in functie de tipul si gravitatea afectiunii.
Aminosalicilatii sunt folositi in formele medii de boala Crohn si au ca efect reducerea inflamatiei intestinale.
Corticosteroizii pot fi adaugati in schema de tratament pentru a atenua simptomele si pentru a mentine pentru un timp
cat mai indelungat remisiunile. Medicamentele mai puternice, precum imunosupresivele sunt necesare in cazurile
grave, complicate (pe langa Azatioprina, 6-mercaptopurina si Metotrexatul, se poate administra si Ciclosporina).
Medicamentele administrate in boala Crohn, scad inflamatia intestinala si ajuta la:
- ameliorarea simptomelor
- cicatrizarea leziunilor intestinale
- pastrarea unei remisiuni de lunga durata si scad riscul de aparitie al recidivelor
- amanarea tratamentului chirurgical.

In cazul in care boala Crohn nu are simptome clinice, nu este necesar nici un tratament medicamentos. Simptomele
usoare raspund favorabil la medicatia antidiareica sau la dieta corespunzatoare recomandata de medicul curant sau
de nutritionist.

Mentionam ca medicamentele antiinflamatorii nonsteroidiene nu sunt recomandate pacientilor cu boala Crohn,

deoarece exista mai multe studii medicale care au aratat faptul ca aceste medicamente pot determina acutizari si
recidive.

Optiuni de medicamente

Medicatia suplimentara a bolii Crohn, consta in adimistrarea de Infliximab (Remicade) si este indicata mai ales in
cazul unor complicatii, precum fistulele intestinale. Infliximab este un medicament care poate fi folosit un timp
indelungat in tratametul bolii Crohn, insa exista unele studii medicale care nu recomanda folosirea lui in cazul tuturor
pacientilor (poate da imunosupresie severa si poate predispune la infectii severe precum tuberculoza pulmonara).

Antibioticele sunt utilizate in tratamentul antiinfectios al complicatiilor aparute in boala Crohn (fistule, abcese) sau in
tratamentul adjuvant al complicatiilor oculare asociate bolii Crohn (conjunctivite, iridociclite, uveite).

Alte tratamente medicamentoase aflate in studiu urmand a fi folosite in boala Crohn sunt urmatoarele:
- Etanerceptul
- Interleukina 10 si 11
- Talidomida (care are insa efecte puternice teratogene, determinand malformatii ale fatului fiind contraindicata in
tratamentul femeilor insarcinate)
- CDP571, care este un compus medicamentos care conform unor studii medicale de specialitate este extrem de
eficient in tratamentul formelor grave si al complicatiilor aparute in boala Crohn. Totusi, nu exista suficiente studii care
sa dovedeasca eficienta pe termen lung sau sa evidentieze eventualele efecte secundare.

De retinut!
Majoritatea medicamentelor mentionate mai sus pot fi utilizate si in tratamentul copiilor cu boala Crohn.
Femeile insarcinate pot urma un tratament care sa includa aminosalicilatii sau corticosteroizii, insa sunt
contraindicate alte medicamente precum imunosupresivele sau Talidomida. Femeile insarcinate diagnosticate cu
boala Crohn, trebuie sa consulte medicul specialist ori de cate ori necesita o schimbare in schema de tratament.

Metotrexatul (medicament imunosupresiv) este contraindicat pe tot parcursul sarcinii deoarece poate sa provoace
grave malformatii ale fatului sau chiar pierderi ale sarcinii. Nu exista nici un tratament chirurgical curativ (care poate
sa vindece boala), aceasta metoda fiind folosita doar in cazul unor complicatii (fistule, ocluzii intestinale, peritonite), in
scopul prezervarii cat mai bune a functiei intestinale. Boala Crohn poate sa recidiveze postoperator in segmentele
intestinale anterior sanatoase.

In cazul in care simptomele bolii Crohn nu se amelioreaza sau se inrautatesc dupa utilizarea medicatiei
imunosupresive (Azatioprina, 6-mercaptopurina, Metrotrexat) sau daca intreruperea tratamentului cu corticosteroizi
determina recidiva simptomelor, se poate incerca administrarea de Infliximab (Remicade).
Cazurile grave sau complicate de boala Crohn pot necesita internarea pacientului. Se poate institui alimentatia
enterala (sonda nozogastrica) sau tratamentul parenteral (intravenos). Pacientii subnutriti, in special copii cu boala
Crohn, care sunt in crestere necesita suplimentarea parenterala cu componentele nutritionale care sunt deficitare in
acest caz (vitamine, minerale).

Alimentatia parenterala ajuta la vindecarea adecvata a intestinului si atenueaza simptomele produse de boala. In

unele cazuri, intreruperea tratamentului nutritional cu instituirea alimentatiei orale poate determina recidiva
simptomelor. Terapia nutritionala nu influenteaza prognosticul pe termen lung al pacientilor cu boala Crohn.

Terapia complementara include:

- diete speciale si suplimente nutritionale, precum probioticele, extractul de ciubotica cucului si uleiul de peste (acizi
grasi gasiti in ton si somon)
- suplimente vitaminice, precum vitamina D si vitamina B12
- extracte din ierburi speciale, precum ginsengul
- masajul
- reflexoterapia (stimularea anumitor parti a corpului pentru ameliorarea simptomelor determinate de boala Crohn).

Alimentatia suplimentara este necesara in cazul in care survin urmatoarele:

- controlul inadecvat al simptomelor bolii Crohn, care predispune la malnutritie cu deficite nutritionale
- sindromul intestinului scurt, care apare datorita faptului ca a fost extirpata chirurgical o portiune prea mare din
intestinul subire, astfel ca digestia si absorbtia alimentelor devine deficitara
- apare ocluzia intestinala.

Consiliere si psihoterapie

Boala Crohn este o afectiune cronica, incurabila care poate influenta in mod negativ viata persoanelor cu aceasta
boala. Pacientii se simt deseori deprimati si izolati de restul societatii. Exista mai multe metode de imbunatatire a
statusului psihologic (psihoterapie, terapie familiala). Mai multe studii medicale care au aratat faptul ca sprijinul social
necesar reduce stresul emotional si scade riscul de recidiva al bolii.

Medicina complementara

Majoritatea pacientilor cu boli inflamatorii intestinale (rectocolita ulcerohemoragica, boala Crohn), considera util
tratamentul complementar si nontraditional. Acesta trebuie insa obligatoriu asociat tratamentului clasic
medicamentos. Multi pacienti se simt descurajati cand realizeaza ca boala Crohn este incurabila, avand perioade de
recidiva si alternanta cu perioadele de remisiune clinica, astfel ca ajung sa apeleze la astfel de metode terapeutice
nontraditionale.

Medicina traditionala ajuta in urmatoarele cazuri:

- ameliorarea simptomelor date de efectele secundare ale tratamentului medicamentos

- sprijinul psihic necesar sustinerii intr-o boala cronica

- imbunatatierea calitatii vietii.

De retinut!
Terapia nutritionala este foarte importanta in randul copiilor cu boala Crohn, deoarece aceasta afectiune predispune
la o intarziere a dezvoltarii si cresterii fizice normale. Tratamentul nutritional este necesar in cazul copiilor cu
episoade indelungate de diaree sau in cazul celor care necesita interventie chirurgicala terapeutica (pentru cresterea
rezistentei organismului).
Suplimente nutritionale

Unii pacienti cu boala Crohn necesita suplimente nutritionale, datorita faptului ca in aceasta afectiune este afectata
absorbtia normala a alimentelor (datorita leziunilor si inflamatiei de la nivelul intestinului). In cazul in care pacientul
este intr-o stare grava si nu se poate hrani normal, este necesara instituirea alimentatiei enterale (prin sonda
nazogastrica) sau parenterale (prin perfuzii intravenoase).

Suplimentele nutritionale ajuta pacientii sa-si procure nutrientele esentiale, insa sunt relativ scumpe si necesita o
administrare indelungata.
Alimentatia prin sonda nazogastrica si alimentatia parenterala sunt eficiente in cazul pacientilor cu forme grave de
boala Crohn, insa predispun la infectii si dezechilibre nutritionale. De asemenea, alimentatia artificiala poate cauza in
timp probleme hepatice grave (insuficienta hepatica).

Trebuie sa mentionam ca nu exista studii medicale suficiente care sa demonstreze eficienta terapiei complementare
in boala Crohn (cu exceptia antibioticelor