Stimate Domnule Profesor,

Sper ca sunteti bine, sanatos si ca sunteti la fel de activ si de implicat, asa cum
vam cunoscut . Poate ajungeti in vara asta si pe la Constanta, miar face placere sa va
revad.
Nu am mai discutat de ceva vreme nici la telefon, dar sper ca va pot deranja cu o
propunere de proiect. Mai degraba proiectel, dar e o problema ce numi da pace si nu
ma las pana nu o rezolv. In cele de mai jos este expunerea privind aceasta problema.
Rugamintea si propunerea mea catre Dvs. este de a ma indruma si de a ma
recenza cumva la un studiu privind aceasta problema. Este un studiu teoretic, care
pleaca totusi de la prelucrarea datelor experimentale din cadrul lucrarii mele de
doctorat.
Inainte de a trece la expunerea temei , a ipotezelor acesteia precum si a solutiei
gasite de mine, trebuie sa fac o prezentare generala a cadrului problemei.

Tema:

Stabilirea unei proceduri de calcul a transportului pneumatic,

pentru sistemele ce lucreaza in vacuum, in faza diluata, pentru
eficienta energetica maxima a sistemului .

1. Prezentare generala a problemei .

1.1. Stadiul actual.

La momentul actual, calculul transportului pneumatic pt Sistemele de Transport
Pneumatic ce lucreaza in Vacuum in Faza Diluata ( pe scurt STPVFD ), pleaca de la
cateva recomandari in literatura de specialitate privind valorile coeficientului de amestec
teoretic. Valorile recomandate au la baza experienta acumulata de sistem in acest
domeniu, prin sistem intelegand aici domeniul moraritului . Urmare a acestui fapt,
sistemele de transport pneumatic au configuratii diferite de la furnizor la furnizor si ceea
ce le diferentiaza este puterea electrica instalata a ventilatorului de transport pneumatic.
1.2. Progrese si noutati.
Dupa anii 1920, doi cercetatori ( W. Barth si Segler ) au propus o formula ( nu stiu daca
empirica , dar nu am gasito demonstrata nicaieri ) de evaluare a corelatiei dintre :

mi = C x Fr2

(1)

unde :
-

mi este Coeficientul de amestec de regim de infundare ( CRMR Clogging

Regime Mixing Ratio mi ), si se masoara in kgprodus/kgaer
1

C este Constanta de infundare a produsului ( Constant of Product ). In unele

publicatii ( vezi Klinzing s.a. : Pneumatic Conveying of Solids, 2010 ), aceasta
constanta este denominata ca si K si se spune numai ca este o constanta a
produsului si nu se da nici o unitate de masura . Tinand cont ca, Criteriul Froude
este adimensional, necesitatea omogenitatii formulei ne obliga sa atribuim totusi
acestei constante o unitate de masura echivalenta cu coeficientul de amestec
( MR - mixing ratio )
In baza determinarilor si a intepretarii rezultatelor din cadrul lucrarii mele de
doctorat, am aratat ca determinarea acestei constante prin formula propusa de
Barth si Segler da abateri de circa 40-50 % de la o valoare medie aritmetica a
determinarilor. Mai mult, in literatura nu exista valori de referinta pt aceasta
Constanta si orice alta forma de calcul a abaterii nu se poate repera .
Am considerat ca o atare abatere este mult in afara oricarei aproximari
ingineresti si ca se impune o revizuire a formulei . Am avut inspiratia sa introduc
in formula, valoarea ariei sectiunii conductei de transport si am rescris formula
dupa cum urmeaza:

mi = Sc x C x Fr2

(2)

unde :
-

Sc este aria sectiunii conductei, exprimata in m2

Am constatat ca, pt circa 70 % din Constantele produselor evaluate de mine ,
abaterile devin mai mici de 10 % . Am o valoare intre 10 si 20 % , o alta la circa
21 % ( toate cele mentionate pana aici fiind mai mici de 25 % , acceptabil dupa
orice norma din inginerie ) si o singura valoare pt care abaterea e de 31 %.
Ulterior am inteles si de ce am obtinut aceasta abatere: natura produsului
respectiv face ca plaja de instabilitate a transportului pneumatic in zona
apropiata de regimul de infundare, sa fie mai larga.
Mai mult decat atat, am constatat ca unitatea de masura a Constantei devine
kgprodus/kgaer/m2 de suprafata de sectiune de conducta ceea ce face ca natura
acestei constante sa fie diferita de aceea a coneficientului de amestec . Este mai
degraba o permeabilitate a produsului.
Am trimis, in 2012, la Sibiu la ULB rezumatul lucrarii mele, intitulat Definirea
Conditiei Limita la Transportul Pneumatic in Vacuum in Faza Diluata Constanta
de Infundare , si am primit onoarea de a fi publicat in partea a-II-a pe 2012 a
Revistei Acta Universitatis Cibiniensis cu acest rezumat al lucrarii .

1.3.

Coeficientul de amestec de regim.

2

La calculul transportului pneumatic, realitatea fenomenului este ca produsul

ramane intotdeauna in urma fata de fluxul de aer. Aceasta ramenere in urma este
proportionala cu diferenta dintre viteza aerului si viteza de plutire a particulelor din
amestecul respectiv, in conditiile respective de debit produs si de diametru de tubulatura
. In fapt, diferenta dintre viteza aerului si viteza produsului va fi intotdeauna viteza de
plutire .
Faptul ca produsul ramane in urma, duce la marirea valorii coeficientului de
amestec, estimat initial ca teoretic ( TMR - Theoretical Mixing Ratio ). Din relatiile de
definitie a RMR ( Regime Mixing Ratio ) si TMR rezulta:
mr = mt x ( va/vp )

(3)

unde:
mr coefficient de amestec de regim, adica RMR, [kgprodus/kgaer]
mt coefficient de amestec teoretic, adica TMR, [kgprodus/kgaer]
va viteza teoretica a aerului, [m/s]
vp viteza produsului, [m/s]
In practica se constata imediat ca odata cu cresterea TMR, are loc scaderea
vitezei produsului si implicit valorea RMR creste de o maniera proportionala cumva cu
variatia coeficientului de amestec teoretic.
Determinarea acestei proportionalitati constituie una din temele prezentului
studiu .
Din cele expuse pana aici, rezulta ca relatia de ordine intre coeficientii de
amestec este:
mt < m r < m i
(4)
unde:
mt coefficient de amestec teoretic, adica TMR, [kgprodus/kgaer]
mr coefficient de amestec de regim, adica RMR, [kgprodus/kgaer]
mi coefficient de amestec de regim de infundare, [kgprodus/kgaer], definit
conform relatiei (2) .
1.4.

Necesitatea evaluarii proportionalitatii dintre TMR ( coeficientul de amestec

teoretic si RMR ( coeficientului de amestec de regim ) .
Asa cum am spus mai sus, datele colectate pe parcursul realizarii tezei de
doctorat au fost prelucrate pentru a determina valorile Constantelor de Infundare.
Pentru un calcul realist al transportului pneumatic insa, trebuie respectata
conditia (4).
3

Din cele cunoscute pana acum, avem ( sau putem estima ) TMR si CRMR
( coefficient de amestec de infundare.
Exista insa riscul de a calcula un transport pneumatic de asa maniera incat, cu
toate ca TMR este mai mic decat CRMR, in realitate sistemul sa nu poata functiona
pt ca RMR ( coeficientul de amestec de regim ) ajunge la valoarea CRMR si
sistemul se infunda .
Din acest motiv trebuie sa se poata determina , in opinia mea, coeficientul de
amestec de regim,acel RMR .
1.5. Determinarea profilului curbei de variatie a RMR .
Determinarea valorii coeficientului de amestec de regim este , in opinia mea, o
sarcina extrem de dificila . Numarul variabilelor implicate este foarte mare si o
determinare ,cu precizie, a acestuia, este practic imposibila .
Procedura propusa pentru determinarea coeficientului de amestec de regim
( RMR ), este urmatoarea :
- Pentru un produs dat, cu datele obtinute din determinari experimentale pt
produsul in cauza, se traseaza curba de corelatie dintre incarcarea specifica cu
produs a conductei, qs , exprimata in [kgprodus/m2/s] si coeficientul de amestec
de regim.
- Curba trasata va fi valabila numai pt acel diametru de conduct ape care sau
realizat determinarile si masuratorile practice
- La curbele trasate de mine, pt diversele produse, am avut numai 3 sau 4 puncte.
Intuitiv, se poate spune ca profilul curbei ar fi unul de parabola. Matematic, poate
fi multe altele .
- Aceasta corelatie, ar insemna ca , RMR ( coeficientul de amestec de regim ) ar
creste cu patratul lui qs ( incarcarea specifica cu material a conductei ) .
- Am incercat cu relatia (3) sa arat ca aceasta curba are profil de functie de gradul
2, dar am doua ecuatii cu 3 necunoscute.
- Miam pus problema sa scriu inca o ecuatie, fara sa aduc alte necunoscute
- Am identificato in bilantul energetic al sistemului. Aici insa nu sunt foarte sigur ca
cele ce am scris sunt corecte si am nevoie de ajutorul si indrumarea Dvs.
Pentru a scrie aceasta ecuatie, am considerat un tronson de tubulatura vertical,
de lungime oarecare lc si de diametru dc . La partea superioara a acesteia, am
considerat ca se gaseste ventilatorul de transport pneumatic ce asigura un debit de aer
La si realizeaza o presiune totala Pt .
Am considerat de asemenea ca tubulatura de dupa ventilator este identica cu
cea de dinainte de ventilator .
Sistemul ca atare se incadreaza in categoria sistemelor energetice deschise.
Am considerat de asemenea ca :
4

Densitatea aerului nu se modifica si e constanta.

Pierderile prin transfer de caldura sunt neglijabile
Potentialul chimic al sistemului nu se modifica .
Teoretic, am considerat ventilatorul ca fiind in conducta , pur si simplu o
sectiunea a conductei care introduce acel lucru mecanic in sistem .
Am considerat de asemenea ca viteza aerului in lungul conductei este constanta
( urmare a densitatii constante a aerului si a diametrului constant al tubulaturii ) si
in principiu pierderea de presiune a sistemului este de fapt data de variatia
presiunii statice in lungul conductei . Adica pe masura ce ma apropii de ventilator,
presiunea statica creste in modul.
Lungimea coloanei influenteaza pierderea de presiune de o maniera liniara. Am
considerat astfel, ca modificarea de energia potentiala a produsului nu e
relevanta pentru studiul aici de fata . De fapt, cred ca modul de variatie a
coeficientului de amestec de regim, RMR, tine numai de incarcarea specifica si
de valoarea presiunii statice effective in conducta. Lungimea traseului va
influenta limita de transport a sistemului ( pentru o valoare data a presiunii statice
maximale a ventilatorului ) .

In virtutea celor de mai sus, am scris ecuatia de bilant energetic astfel:

Lv = Eca + Ecp + Pv x La

(5)

unde:
Lv lucrul mecanic efectuat de ventilator, J
Eca energia cinetica a aerului in conducta, J
Ecp energia cinetica a produsului in conducta, J
Pv pierderea de presiune pe lungimea de transport ( verticala ), [N/m 2]
La debitul de aer al conductei, sau volumul conductei, [m 3]
Lucrul mecanic efectuat de ventilator asupra unui volum oarecare L a , poate fi scris
ca :
Lv = Pt x La
(6)
unde:
Pt presiunea totala a ventilatorului, [N/m 2]

Scriind presiunea totala a ventilatorului ca suma dintre presiunea statica a

ventilatorului si presiunea dinamica a ventilatorului, observam ca presiunea dinamica si
energia cinetica dinainte de ventilator, reprezinta acelasi lucru sunt egale si de semn
contrar. Prin simplificare ajungem la:
5

Psv x La = Ecp + Pv xLa

(7)

unde:
Psv presiunea statica maxima a ventilatorului, [N/m 2]
Pierderea de presiune Pv reprezinta de fapt chiar presiunea statica la racordul de
aspiratie al ventilatorului si putem scrie :
( Psv Pv ) x La = Ecp

Efectuam urmatoarele transformari si reduceri:

Inlocuim energia cinetica a produsului cu semiprodusul dintre masa acestuia si
patratul vitezei produsului de transportat
Inmultim ecuatia cu 2/ro, unde ro este densitatea aerului
Scriem raportul dintre masa produsului si masa aerului ca fiind m r, adica tocmai
RMR ( coeficientul de amestec de regim )
In ecuatia (3), inlocuim coeficientul de amestec teoretic cu expresia acestuia ca
si incarcare specifica cu produs, se simplifica viteza aerului si extragem viteza
produsului ca fiind egala cu :
vp = ( 1/ro ) x ( qs / mr )

(8)

(9)

In rand cu cele afirmate la paragraful de mai sus, inlocuind viteza produsului cu

expresia acesteia din (9),
rezulta:
mr = qs2 / [ 2 x ro x ( Psv Pv )]

(10)

Avem deci, intre coeficientul de amestec de regim si incarcarea specifica a

conductei o corelatie de tipul unei fctii de gradul 2 , in care q s este variabila
independenta, mr este variabila dependenta si celelalte valori sunt constante, cu
exceptia pierderii de presiune Pv. Aceasta depinde si ea de valoarea incarcarii cu

produs a conductei dar are o dependenta liniara de valoarea coeficientului de

amestec. Din compunerea celor doua corelatii, rezulta ca, coeficientul de amestec de
regim depinde de patratul incarcarii specifice a conductei .