EVALUAREA RISCURILOR DE IMPACT ASUPRA MEDIULUI

STUDENI: DEIC VALENIU IOACHIM DAN IVANOV ANCA MIHAILOV ANA MARIA MOSOR COSMIN MUSUROI LAURENTIU

In spatele cuvantului probabilitate, care in vorbirea curenta reprezinta un anumit grad de incredere subiectiv in producerea unui eveniment, se afla un intreg ansamblu conceptual dezvoltat de teoria probabilitatilor. Mai mult, conceptul de probabilitate are implicatii filozofice si psihologice majore, precum si numeroase interpretari. Insa niciuna din interpretarile sale nu poate face abstractie de definitia matematica. "Numim probabilitate a unui eveniment raportul dintre numarul situatiilor favorabile pentru ca evenimentul sa se produca si numarul tuturor situatiilor egal posibile." Aceasta este definitia simplista pe care o stie oricine si care reprezinta definitia probabilitatii pe un camp finit de evenimente. Teoria probabilitatilor extinde aceasta definitie pe o multime de evenimente mai complexa (sigmacamp de evenimente), inzestrata cu o anumita structura matematica, si defineste pe aceasta multime o functie cu anumite proprietati. Aceasta functie - numita probabilitate - este de fapt o masura pe un camp de evenimente, cu valori in intervalul [0, 1]. Initial, teoria probabilitatilor a avut ca origine modelul reprezentat de jocurile de noroc, in special in Franta secolului al XVII-lea, fiind inaugurata de corespondenta dintre Fermat si Pascal. Axiomatizarea sa completa a trebuit s astepte ins lucrarea lui Kolmogorov Fundamentele teoriei probabilitatilor, publicata in 1933. Cu timpul, teoria probabilitatilor a gasit multiple modele in natura, devenind o ramura a matematicii cu aplicatii din ce in ce mai numeroase. In fizica, teoria probabilitatilor a devenit un instrument de calcul de baza, odata cu crearea termodinamicii si, mai tarziu, a fizicii cuantice. S-a constatat ca, in lumea inconjuratoare, fenomenele deterministe ocupa doar o mica parte. Imensa majoritate a fenomenelor din natura si societate sunt stochastice (aleatoare, modelabile probabilistic si statistic). Studiul acestora nu poate fi facut pe cale determinista si, de aceea, stiinta hazardului a aparut ca o necesitate. Teoria probabilitatilor studiaza legile dup care evolueaza fenomenele aleatoare. Iata cateva exemple de fenomene aleatoare: 1. Cel mai simplu exemplu este dat de experimentul care consta in aruncarea zarului, rezultatul experimentului fiind dat de cifra aratat de zar la oprire. Repetand experimentul de un numar de ori, nu putem prevedea care va fi cifra aratata de zar dupa fiecare aruncare, deoarece aceasta depinde de multi factori intamplatori (impulsul initial al zarului, pozitia lui in momentul aruncarii, particularitatile suprafetei pe care se rostogoleste, etc.) 2. O persoana face zilnic drumul intre casa si locul de munca. Timpul drumului nu este constant, ci prezinta variatii datorate factorilor intamplatori (trafic, conditii meteo, etc.) 3. Nu se poate prevedea numarul de rateuri la un anumit numar de trageri asupra unei tinte. 4. Nu stim dinainte care vor fi numerele ce se vor extrage la loto. In aceste experimente, conditiile esentiale ale experimentului raman neschimbate. Toate variatiile au loc datorita unor factori secundari, care influenteaz rezultatul experimentului. Din multitudinea factorilor care intervin in fenomenele studiate, ii vom selectiona pe cei decisivi si vom neglija influenta factorilor secundari. Aceasta metoda este uzuala in studiul fenomenelor fizice, mecanice si in aplicatii tehnice. Intamplarea si complexitatea, multitudinea cauzelor care intervin, conduc la metode speciale de studiere a fenomenelor aleatoare, metode elaborate de teoria probabilitatilor. Aplicarea matematicii la studierea fenomenelor aleatoare se bazeaza pe faptul ca, prin repetarea de mai multe ori a unui experiment, in conditii practic identice, frecventa relativa a aparitiei unui anumit rezultat (raportul dintre numarul experimentelor in care apare rezultatul si numarul tuturor experimentelor efectuate) este aproximativ acelasi, osciland in jurul unui numar constant. Daca acest lucru se intampla, atunci unui eveniment dat ii putem asocia un numar, anume probabilitatea sa. 2

Aceasta legatura intre structura unui camp de evenimente si numar este o reflectare in matematica a transferului calitatii in cantitate. Problema convertirii in numar a unui camp de evenimente revine la a defini o functie numerica pe aceasta structura, care sa fie o masura a posibilitatilor de realizare a evenimentelor. Realizarea unui eveniment fiind probabila, aceasta functie se numeste probabilitate. Teoria probabilitatilor se poate aplica numai acelor fenomene care prezinta o anumita stabilitate a frecventelor relative in jurul probabilitatii (fenomene omogene de masa). Aceasta este baza legaturii teoriei probabilitatilor cu lumea reala, cu practica de toate zilele. Deci, definitia stiintifica a probabilitatii trebuie sa reflecte, in primul rand, comportarea reala a fenomenului. Probabilitatea nu este expresia gradului subiectiv de incredere a omului in producerea evenimentului, ci caracterizarea legaturii obiectiv existente intre conditii si eveniment, intre cauza si efect. Probabilitatea unui eveniment are sens atata timp cat ansamblul de conditii ramane neschimbat, orice modificare a acestor conditii atragand dupa sine modificarea probabilitatii si deci modificarea legii statistice a fenomenului. Practic nu exista domenii stiintifice in care teoria probabilitatilor sa nu fie aplicata. De asemenea, sociologia foloseste calculul probabilistic drept instrument principal. Mai mult, unele domenii comerciale se bazeaza pe probabilitati (printre altele, asigurari, pariuri, cazinouri). Calculul probabilistic Efectuarea unui calcul probabilistic inseamna a gasi probabilitatea numerica a unui eveniment, prin aplicarea proprietatilor probabilitatii si operarea calculelor pentru parametrii specifici aplicatiei sau problemei respective. Nu trebuie sa fiti matematician si nu trebuie sa aprofundati notiunile teoriei probabilitatilor pentru a putea efectua calcule probabilistice pentru aplicatii finite. Abilitatile de calcul probabilistic pot fi dezvoltate prin procedee algoritmice. Singurele lucruri care trebuie stiute dinainte sunt principalele definitii si un set de formule. Si abilitatile de calcul combinatoric sunt binevenite. In afara acestor cunostinte minime de teoria probabilitatilor si combinatorica, singura cerinta pentru rezolvitorul care nu este matematician este aceea de a stapani bine cele patru operatii cu numere reale si calculul algebric de baza. Teoretic, orice problema de calcul probabilistic, oricat de complexa ar fi, poate fi descompusa in aplicatii succesive elementare care utilizeaza formule de baza, ins de cele mai multe ori finalizarea calculului poate fi anevoioasa sau chiar practic imposibila, ca sa nu mai vorbim de riscul crescut al aparitiei greselilor in cadrul unei succesiuni foarte lungi de calcule. Utilizarea combinatoricii sau chiar a repartitiilor probabilistice clasice pot rezolva de multe ori in mod simplu si elegant astfel de probleme in care rezolvarea "pas cu pas" este prea anevoioasa si supusa erorilor de calcul. Fiecare solutie a unei aplicatii probabilistice se supune unui algoritm de baza, care asigura in linii mari corectitudinea incadrrii si abordarii problemei de calcul, precum si a aplicarii rezultatelor teoretice. Chiar daca metodele de rezolvare ale unei probleme pot fi multiple, orice procedeu este aplicat in baza acestui algoritm general, care este valabil pentru orice aplicatie probabilistica de tip finit sau discret. Algoritmul de rezolvare cuprinde trei etape principale: incadrarea problemei (stabilirea campului de probabilitate asociat experimentului, prin definirea textuala a evenimentelor de masurat), stabilirea procedeului teoretic (alegerea metodei de lucru, selectarea formulelor care urmeaz a fi folosite) si calculul propriu-zis (calcul aritmetic sau combinatoric si aplicarea formulelor). Asa cum am mentionat, calculul probabilistic a fost dezvoltat pentru a raspunde intrebarilor asupra fenomenelor aleatoare, inclusiv in jocurile de noroc. Pentru ceea ce pare sa fie cel mai popular domeniu recreativ din zilele noastre, anume jocurile de noroc (in special jocuri ca poker, ruleta, blackjack, sloturi sau loto), teoria probabilitatilor a devenit o necesitate incontestabila. 2.1 Noiuni fundamentale In teoria probabilitilor se opereaz cu o serie de noiuni specifice, care 3

succint se prezint astfel: Experimentul reprezint realizarea unui ansamblu de condiii conform unui criteriu de cercetare; Evenimentul reprezint rezultatul unui experiment. Aplicaia 2.1: Apariia cifrei 3 la aruncarea zarului. Conform definiiei experimentul este reprezentat de realizarea tuturor condiiilor, respectiv: zarul este simetric i omogen, masa pe care se arunc este plan i cu un coeficient de frecare uniform. Apariia unei cifre este un eveniment. Aplicaia 2.2: Extragerea unei bile albe dintr-o urn n care se gsesc bile albe i negre. Acest tip de experiment este n coresponden cu extragerea unei piese defecte dintr-un lot de fabricaie, lot n care se gsesc piese bune (bile albe) i piese defecte (bile negre). Realizarea condiiilor conform unui criteriu de cercetare impune ca bilele s fie toate de aceeai mrime, uniform amestecate, observatorul care face extragerea s nu poat observa culoarea bilelor. Apariia unei bile de culoare alb reprezint un eveniment. Teoria probabilitilor opereaz cu trei tipuri de evenimente,(Fig.2.1): Evenimentul imposibil este evenimentul cere nu se realizeaz niciodat n cadrul unui experiment. Acest eveniment este notat cu Evenimentul aleator este evenimentul care se poate produce n cadrul unui experiment. Evenimentele aleatoare senoteaz cu litere mari: A, B, X, sau A1, A2, A3,. Apariia cifrei trei se noteaz: A=3 Apariia unei bile albe X=alb Evenimentul sigur este evenimentulcare se produce n mod obligatoriu ntrun experiment. Acest eveniment senoteaz cu litera E.

Aplicaia 2.3: In cadrul experimentului aruncarea zarului apar urmtoarele evenimente: - apariia cifrei 8 - este un eveniment imposibil - apariia cifrei 3 - este un eveniment aleator - apariia unui numr par sau impar - este un eveniment sigur Cmp de evenimente reprezint totalitatea evenimentelor care pot avea loc n cadrul unui experiment. In el sunt incluse evenimentul sigur, evenimentul imposibil i toate evenimentele aleatoare care pot avea loc. Pentru a putea rezolva aplicaiile n care intervin probabiliti este necesar ca evenimentele s poat fi clasificate n, (Fig.2.2) : Evenimente compatibile sunt dou sau mai multe evenimente care pot avea loc simultan n cadrul unui experiment. Evenimente incompatibile sunt evenimentele care nu pot avea loc simultan n cadrul unui experiment. In cazul n care realizarea unui eveniment exclude posibilitatea de realizare a altui eveniment cele dou poart denumirea de evenimente contrarii. Notarea unui astfel de eveniment se face cu A.

Aplicaia 2.4: Considerm experimentul n care este aruncat o moned o singur dat. Fie A evenimentul apariiei coroanei i B evenimentul apariiei pajurii. Deoarece aruncarea monedei se face o singur dat din cele dou evenimente nu poate avea loc dect unul singur. Deci cele dou evenimente sunt incompatibile, mai mult ele se exclud reciproc deci sunt evenimente contrarii. Dac experimentul ar presupune aruncarea monedei de trei ori cele dou evenimente se pot desfura simultan n cadrul experimentului i deci ele ar fi compatibile. Evenimente dependente sunt dou sau mai multe evenimente a cror realizare depind de realizarea unui alt eveniment. Notaia folosit este B/A (evenimentul B depinde de realizarea evenimentului A) Evenimente independente sunt evenimentele a cror realizare nu depind de realizarea unui alt eveniment. Aplicaia 2.5: Considerm experimentul n care se extrag consecutiv dou piese dintr-un lot de fabricaie. Fie A evenimentul prima pies extras este rebut i B evenimentul a doua pies extras este rebut. Cel de-al doilea eveniment depinde de primul deoarece n urma extragerii unei piese rebut la prima extragere compoziia lotului se modific. Din punct de vedere al compatibilitii sau incompatibilitii cele dou evenimente sunt compatibile deoarece se pot desfura simultan n cadrul experimentului. Aplicaia 2.6: In cazul experimentului aruncrii unui zar de dou ori, fie evenimentele A=3 i B=4. Evenimentele sunt independente deoarece apariia cifrei patru nu depinde dac la aruncarea anterioar a fost sau nu obinut cifra 3. Din punct de vedere al compatibilitii sau incompatibilitii cele dou evenimente sunt compatibile deoarece se pot desfura simultan n cadrul experimentului (zarul este aruncat de dou ori). Dac zarul ar fi fost aruncat o singur dat ar fi fost posibil un singur eveniment i deci cele dou evenimente menionate ar fi fost incompatibile. 2.3 Probabilitatea evenimentelor 2.3.1 Definiia probabilitii 6

Probabilitatea unui eveniment reprezint expresia numeric a posibiliti de realizare. Astfel noiunea de experiment este legat de noiunea de frecven a unui eveniment. In cadrul unui experiment pot avea loc mai multe evenimente. Numrul total al acestora este definit ca numrul cazurilor egal posibile. Dintre acestea conform unui criteriu de cercetare se pot realiza un anumit numr care este definit ca numrul cazurilor favorabile. Probabilitatea unui eveniment se calculeaz ca raport al celor dou numere: numarul evenimentelor egal posibile numarul evenimentelor favorabile n P( A) = m = Aceast formul se poate aplica n cazul sistemelor n care fiecare caz posibil are aceeai probabilitate de realizare i compoziia sistemului este cunoscut. In calculul fiabilitii produselor unde durata de via nu este cunoscut se fac cercetri n condiii identice stabilindu-se frecvena evenimentului cercetat. In acest caz probabilitatea se calculeaz cu relaia: numarul total de incercari numarul de aparitii ale evenimentului A n P( A) = m =
(2.6)

Proprietile probabilitii sunt prezentate n relaiile urmtoare: P( A) 1 P( A) P( E ) 1 P( ) 0 0 P( A) 1 = = =

(2.7)

Aplicaia 2.7: Probabilitatea aparitiei cifrei 4 la aruncarea zarului. m - numarul cazurilor favorabile {1} n - numarul cazurilor egal posibile {6} P(x=4)=1/6 Probabilitatea extragerii unei piese defecte dintr-un lot este egala cu coeficientul de rebut Aplicaia 2.8: Intr-un lot format din 100 de bucati exista 4 piese defecte. Care este probilitatea extragerii unei piese defecte? A={piesea defecta} P{A}=? m - numarul cazurilor favorabile {4} n - numarul cazurilor egal posibile {100} P(A)=4/100=0,04=4% Coeficientul de rebut p p=4/100=0,04=4% Principiul certitudinii practice: In multe cazuri se ntlnesc evenimente a cror 7

probabilitate se situeaz la limitele extreme: fie apropiate de zero fie foarte apropiate de unitate. Aceste evenimente poart denumirea de evenimente aproape imposibile sau evenimente aproape sigure Dac probabilitatea unui eveniment este apropiat de zero sau este apropiat de 1, atunci rezultatul experimentului se poate prevedea pe baza principiului certitudinii practice care se enun astfel: dac probabilitatea unui eveniment oarecare A ntr-un experiment este foarte mic putem fi aproape siguri c dac experimentul se repet o singur dat evenimentul A nu va avea loc. Principiul certitudinii practice trebuie utilizat cu multa atentie functie de domuniul aplicatiei. Urmatoarele exemple dovedesc cit de daunatoare ar putea fi aplicarea principiului, [sursa QFM UNI-Erlangen, 2002] : Restricii - probabilitate de 99% - 4 zile pe an nu am avea apa - in fiecare zi 15 minute nu am avea curet - la un film de 90 minute ar lipsi un minut - la un milion de automobile zece mii ar fi defecte - la 100 de retete una ar fi necorespunzatoare si pacientul ar muri Restricii - probabilitate de 99,9% - in fiecare luna pentru o ora apa ar fi infectata - 1 problema/zi la aterizare/decolare pe aeroportul din Frankfurt - 1900 de scrisori/ora pierdute la Deutsche Post - 20 000 de retete gresite intr-un an - 500 de operatii gresite/saptamina - 22 000 de operatii bancare/ora gresite 2.3.3 Formula probabilitilor totale Aplicaia 2.10: Se cunosc produciile realizate de trei maini i procentele de rebut realizate pe fiecare main: - prima main 30% din totalul pieselor cu un procent de rebut de 2%; - a doua main 20% din totalul pieselor cu un procent de rebut de 3%; - a treia main 50% din totalul pieselor cu un procent de rebut de 1%. Care este coeficientul de rebut al lotului obinut prin amestecarea produciilor obinute de cele trei maini? Se noteaz cu X1 evenimentul producerii pieselor la prima main, cu X2 evenimentul producerii pieselor la a doua main i cu X3 evenimentul producerii pieselor la a treia main. Probabilitile acestor evenimente sunt egale cu procentul producerii pieselor. Se noteaz cu A evenimentul extragerii unei piese defecte i observm c acest eveniment se produce simultan cu unul dintre evenimentele X1, X2, X3, deci aceste evenimente sunt compatibile i dependente. Evenimentul A/X1 reprezint evenimentul extragerii unei piese defecte de la prima main, 8

probabilitatea acestui eveniment fiind egal cu coeficientul de rebut. Similar se desfoar evenimentele A/X2 i A/X3. n cazul general se consider un sistem complet de evenimente X1, X2, ...Xn.

Formula probabilitatii totale

Aplicatie:

Se cunosc masuratorile realizate pe 3 standuri si procentele de erori grosolane realizate pe fiecare stand:
Primul stand 30% din totalul masuratorilor cu un procent de 2% erori grosolane; Al doilea stand 20% din totalul masuratorilor cu un procent de erori grosolane de 3%; Al treilea stand 50% din totalul masuratorilor cu un procent de 1% erori grosolane.

Care este coeficientul de erori grosolane al lotului de masuratori obtinut prin amestecarea rezultatelor obtinute pe cele trei standuri? Se noteaza cu X1 evenimentul realizarii masuratorilor la primul stand, cu X2 la standul al doilea si cu X3 la standul al treilea. Probabilitatille acestor evenimente sunt egale cu procentul realizarii masuratorilor. Se noteaza cu A evenimentul efectuarii unei erori grosolane si observam ca acest eveniment se poate produce simultan cu unul din evenimentele X1, X2, X3, deci aceste evenimente sunt compatibile si dependente. Evenimentul A/X1 reprezinta evenimentul extragerii unei erori grosolane de la primul stand, probabilitatea acestui eveniment fiind egala cu coeficientul de erori grosolane. Similar se desfasoara evenimentele A/X2 si A/X3.
n cazul general se consider un sistem complet de evenimente X1, X2, ...Xn. 9

Elemente de teoria probabilitilor 53

Fie un alt eveniment A care nu se poate realiza singur ci numai mpreun cu unul din evenimentele Xi. Reprezentarea grafic a acestor evenimente este prezentat n (Fig.2.3). Evenimentul A se realizeaz prin reuniunea evenimentelor XiA. Deoarece evenimentele (XiA), (XjA),sunt incompatibile i independente, evenimentul A se calculeaz pe baza relaiilor:

Deoarece evenimentele Xi i A sunt compatibile i dependente

si in cosecinta:

10