http://www.formula-as.

ro/2001/480/forma-maxima-19/forma-maxima-2532

Semnul crucii
Cu ani in urma, am primit o invatatura cu totul neobisnuita. Eram intr-o manastire si
am vazut un calugar facandu-si cruce. Pana aici, nimic neobisnuit, dar felul in care acel
calugar facea semnul crucii m-a fascinat - fiecare miscare emana o forta aparte. In
gestul sau nu era nimic formal, totul era facut cu luare aminte, cu smerenie si cu o
traire profunda. Dupa ce a terminat de facut crucea, pentru cateva clipe, parca timpul
s-a oprit in loc, iar o senzatie de pace, de regasire m-a invadat chiar pe mine, ca
privitor... Apoi, dupa ce a revenit cu simturile la ceea ce se afla in jurul sau, calugarul a
sesizat fascinatia pe care o exercitase semnul sau asupra mea si mi-a zambit bland,
abia vazut, mai mult cu privirea. Mi-am zis ca nu voi pleca de langa omul acela pana
nu voi afla de la el macar cate ceva din taina sfintei cruci. M-am apropiat de el si nu
am stiut cum sa-l abordez, dar el mi-a ghicit intentia si mi-a spus din capul locului:
"Multi oameni nu cinstesc cum se cuvine semnul crucii si o fac cu mintea anapoda si
fara a avea in inima lor semnificatia ei. Iar facuta doar cu mana, crucea, oricat de
larga ar fi, oricat de mieros si de smerit ne-ar fi chipul ori vorba, nu are putere, pentru
ca Dumnezeu nu poate fi pacalit de vorbe. El a dat puterea aceasta semnului crucii,
pentru a ne feri de rele si pentru a ne apropia mai usor de El, dar suntem oameni si
am uitat, de aceea o necinstim fara sa ne dam seama.
Iata cum se face cu adevarat cruce: mai intai, trebuie sa-ti golesti mintea de orice
gand si sa-ti indrepti simtirea spre Dumnezeu, iar pentru asta, este bine sa te uiti in
sus, inspre crestetul capului, caci pe acolo patrunde harul Sau. Odata golita mintea de
ganduri, mana dreapta cu degetele stranse se indreapta spre mijlocul fruntii, locul
unde se aduna gandurile omului, ganduri care-i hotarasc destinul - de aceea se si
spune ca ce ti-e scris in frunte ti-e pus. Apoi, mana se indreapta spre mijlocul
pieptului, acolo unde este inima spirituala a omului, sufletul sau. Impreuna cu mana,
trebuie sa ne indreptam si mintea si toata simtirea spre acest loc, unde Dumnezeu a
pus toata iubirea Sa. Pe urma, mana se duce spre umarul drept, apoi, tot incet, cu
luare aminte, se duce spre cel stang, unind totul. De fapt, acesta este intelesul
semnului Sfintei Cruci - unirea cugetului (fruntea) cu simtirea (inima) si apoi cu trupul
si intreaga fiinta (umarul drept si cel stang). Dupa ce am facut aceasta unire a tuturor
incaperilor date noua de Dumnezeu, trebuie sa ramanem cateva clipe nemiscati,
pentru ca atunci apare deplina tacere a mintii, a gandurilor, in care putem sa-L simtim
pe Dumnezeu. Atunci, pentru cateva clipe, El ne lasa sa ii simtim prezenta in noi, iar
sfanta Lui atingere ne pazeste de orice ispita, rau ori necaz. De aceea, Sfanta Cruce
alunga diavolul cu uneltirile sale, dezleaga de blestem si de orice facatura, fiindca prin
ea, pentru cateva clipe, suntem in atingere cu insusi Dumnezeu cel Milostiv si
Atotputernic".
Mi-am facut in acea zi de nenumarate ori cruce, cu luare aminte, macar ca la slujba
timpul in care ajungeam eu sa fac o singura cruce ajungea celor din jurul meu sa faca
vreo cinci. Ceea ce am simtit insa a meritat din plin - probabil sub influenta
calugarului, fiecare gest al mainii drepte capatase o semnificatie noua. Atingerea
fruntii, a pieptului si a umerilor, precum si momentul de suspendare de dupa
incheierea crucii, s-au umplut de traire. Atingerea fruntii facea sa mi se linisteasca
gandurile si sa ma invadeze o stare de pace; atingerea pieptului facea sa se trezeasca
o dragoste nespus de dulce si curata; unificarea finala a umarului stang cu cel drept
imi dadea o senzatie de integritate, de impacare totala cu mine insumi.
A trecut multa vreme de atunci si nu l-am mai vazut niciodata pe acel calugar, insa
felul in care m-a invatat el sa fac crucea nu mi s-a sters din inima. De nenumarate ori,
cand eram obosit, cand trebuia sa-mi adun gandurile prea agitate, cand ingrijorarea
1

http://www.formula-as.ro/2001/480/forma-maxima-19/forma-maxima-2532
mea ajungea la paroxism ori cand ma simteam coplesit, acest gest s-a dovedit a fi cu
adevarat magic, in masura in care puneam suflet in el. De altfel, explicatiile profunde
despre semnul crucii pe care mi le-a dat calugarul m-au putut lamuri si asupra
nenumaratelor fenomene suprafiresti, pe care le-am vazut infaptuite cu ajutorul
acestui semn. ..
.Ilie Tudor