Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BLANDIANA
GENIUL DE A FI
CUPRINS
Not[ asurpa edi\iei .......................................................................... 2
Tabel cronologic ............................................................................... 3
A FI SAU A PRIVI ........................................................................... 13
SCUTUL FRAGIL ............................................................................ 15
BIBLIOTECI ................................................................................... 17
DE GENUL FEMININ ...................................................................... 19
VITEZA .......................................................................................... 21
INTRANSIGENTA S{RB{TOARE ..................................................... 22
DIC|IONAR ................................................................................... 25
REGULA JOCULUI ......................................................................... 26
ADEV{RATUL CON|INUT AL UNEI NO|IUNI ................................ 28
DIN LUMEA CELOR CARE NU CUV~NT~ ..................................... 30
AXIOMA ........................................................................................ 32
ASEMENEA PLANETELOR .............................................................. 33
CERTIFICATUL DE COPIL{RIE ....................................................... 35
}N AUTOBUZ ................................................................................. 37
PEISAJ }NVINS ............................................................................... 40
LA MILCOV ................................................................................... 42
DESPRE Z~MBET ........................................................................... 44
TEST ............................................................................................. 46
EGALITATE .................................................................................... 47
ELUDARE ...................................................................................... 49
OGLINZI ....................................................................................... 51
CUPRINS
119
Geniul de a fi
}N MARE
120
Ana Blandiana
CUPRINS
121
Geniul de a fi
122
Ana Blandiana
Geniul de a fi
123
124
Ana Blandiana
La Oradea, deasupra t`mplei Bisericii cu Lun[ acea misterioas[ lun[, jum[tate neagr[, jum[tate aurie, ]nv`rtindu-se dup[ legi misterioase =i cosmice, care mi-a umplut de ]ntreb[ri =i de ]n\eles copil[ria
deasupra crucii din mijlocul iconostasului, ]n cel mai ]nalt punct al
bol\ii catedralei din Oradea, am descoperit de cur`nd, cu uluire =i lacrimi, portretul lui Horia. Este un medalion sprijinit omagial pe dou[
ramuri de laur =i ]mpodobit de o coroan[ grea, aproape imperial[,
relief`ndu-=i fondul ]nchis =i obrazul cunoscut din acest cadru poleit
s[rb[tore=te =i subliniat str[lucitor. Tr[s[turile f[r[ dubiu, fruntea specific[ =i p[rul str`ns \[r[ne=te ]n p[r\i erau cele =tiute din c[r\ile de
=coal[ =i chiar dac[ renov[rile succesive au limpezit portretul apropiindu-l de prototip, nu exist[ nici o ]ndoial[ c[ el era acolo, deasupra
altarului, de la ]nceputuri, de la prima pictare a bisericii ]n 1816. Iar
acest fapt, revolu\ionar =i zguduitor ]n egal[ m[sur[, ne las[ s[
]ntrez[rim nu numai prestigiul de martir al marelui r[sculat ]n epoc[,
ci =i ]n\elesul credin\ei care i-a fost al[turi. }nceput[ ]n 1784, ]n chiar
anul r[scoalei, construc\ia catedralei neunite din Oradea s-a desf[=urat
sub semnul nesupunerii =i al tragediei rom`nilor din Principatul Transilvaniei, =i, o dat[ ]n[l\at[, biserica a devenit un simbol al ne]nfr`ngerii
totale si al victoriei ce urma s[ vin[. Portretul lui Horia, a=ezat triumfal
=i conspirativ deasupra catapetesmei, era un r[spuns, abia cifrat, al celor care nu renun\au. Sanctific`ndu-l astfel, biserica se sfin\ea ]nc[ o
dat[ prin jertfa sa, accept`nd cu adev[rat suferin\a =i revolta, cauza
celui ce-=i fermecase fra\ii cu g`ndul eliber[rii, ille famosus seductor
populi, cum ]l numeau exasperate cancelariile du=mane.
Am citat ciudatul titlu de noble\e al \[ranului din Albac, ca =i dovezile faimei sale europene din monumentala monografie a r[scoalei lui
Horia de David Prodan =i am transcris emo\ia de mai sus ]n semn de
limpede omagiu marelui istoric =i capodoperei sale r[scolitoare.
CUPRINS
125
Geniul de a fi
126
Ana Blandiana
rintul, Ariadna, Dedalus, =tiusem dinainte totul, dar totul fusese prea
frumos ca s[ fie adev[rat. Ceea ce p[ruse un simbol nu era dec`t o
realitate? Ceea ce fusese metafor[ nu era dec`t istorie? +i ]nc[ o istorie at`t de veche, ]nc`t numai pove=tile care-i r[s[riser[ pe urme mai
reu=eau s[-i dea un ]n\eles. Od[ile regelui, ale reginei, sala tronului,
atelierele me=terilor, temple, necropole, s[li de baie, conducte de ap[,
terase, cur\i interioare, sc[ri, coloane, totul repet`nd acest cap obsesiv de taur =i securile ]nsp[im`nt[toare cu dublu t[i=, totul scos de
sub incredibila cenu=[ a celor patru mii de ani, totul indiferent, str[in,
neconving[tor. Poate c[ ecua\ia labirintului, poate c[ povestea blestemat[ a Minotaurului contribuiau la acest sentiment care se opunea =i
el realit[\ii =i o ]mpiedica s[ triumfe. Timpul minoic dep[=ea cu mult
capacitatea sufletului meu de a percepe timpul =i st[team ]n fa\a lui
pierdut[ ca un ne]not[tor care, ]ntr-o ap[ ad`nc[ de trei sau de o
sut[ de metri, se ]neac[ la fel.
CUPRINS
127
Geniul de a fi
FRAGMENTE
(Spaima de literatur[)
128
Ana Blandiana
Geniul de a fi
129
surile oricui, nu trebuie s[ fie neap[rat ale mele. +i, ]n fapt, nici nu
am nici o clip[ senza\ia c[ sunt ale mele.
118. Uneori, ]mi vine =i mie s[ spun despre ceea ce tr[iesc, a=a
cum fac at`\ia : Ce p[cat c[ nu =tiu s[ scriu, ar fi un adev[rat roman. De fapt, dac[ a= =ti sau nu s[ scriu, ar r[m`ne de v[zut. Ceea
ce m[ ]mpiedic[ s-o fac nu este incapacitatea propriu-zis[, ci un anume
dispre\, devenit prejudecat[, pentru epic[, pentru ceea ce Eminescu
numea O istorie pe ap[. Nu m[ v[d descriind fapte, comportamente,
al c[ror sens s[ fie numai realist. Nu m[ v[d scriind: El se a=ez[ la
mas[, ]=i turn[ ap[ ]n pahar =i zise.... +i, de altfel, faptele aproape
c[ nici nu exist[. Exist[ numai ve=nica lor interpretare si reconstituire. O reconstituire care, dac[ urmeaz[ legile logicii, simt c[ se
dep[rteaz[ de adev[r.
119. M[ farmec[ pictura ]n punctul ]n care figurativul lunec[ ]n
decorativ, f[r[ a disp[rea cu. totul, dar f[r[ a exista cu totul, r[m`n`nd
numai o amintire frumoas[ =i d[t[toare ]nc[ de sens. M[ cucere=te
poezia ]n punctul ]n care logica ei mai p[streaz[ semnele trecerii logicei celorlal\i, ca pe ni=te urme misterioase, ]nc[rcate de nedezlegate
semnifica\ii, ca pe ni=te amintiri de ne]n\eles dintr-o alt[ via\[ care
iat[, nu ne mai putem ]ndoi a existat.
120. C`nd povestesc anumite lucruri v[zute, spuse, acestea m[
impresioneaz[ mai tare dec`t atunci c`nd le-am v[zut. M[ impresioneaz[ mai tare redarea de c[tre mine a realit[\ii, dec`t realitatea nemijlocit[. E vorba, oare, de o emo\ie am`nat[ care m[ atinge
mai t`rziu sau de o emo\ie care m[ atinge numai ]n momentul ]n
care a devenit artistic[ (prin povestire)?
130
Ana Blandiana
Geniul de a fi
131
132
Ana Blandiana
Geniul de a fi
133
134
Ana Blandiana
nu mai ]ncerc, de altfel, s[ mi-l fac) pentru c[ inten\iilor mele dornice s[ se materializeze ]n fraz[ li se substituie alte cuvinte dec`t cele
pe care le vroiam eu, n[sc`nd alte sensuri necredincioase mie, fidele
numai frumuse\ii adesea str[ine.
142. G`ndul, aproape insuportabil, c[ to\i acei oameni c`teva
sute str`n=i acolo, la acel festival literar de pe \[rmul straniei m[ri
din nord, to\i acei oameni gra=i sau slabi, ]nal\i sau scunzi, blonzi sau
bruni, sp`ni sau b[rbo=i, arogan\i sau umili, elegan\i sau petici\i,
afecta\i sau boemi, sunt numai poe\i, nu fac nimic mai concret, nimic
palpabil, verificabil, nu fac dec`t s[ al[ture, ]n diverse limbi de pe
p[m`nt, cuvinte clinchetitoare de argint. Iat[ o art[ cu adev[rat modest[; ea nu are nevoie nici de marmur[, nici de vopsele, nici de tuburi scumpe de org[, ea nu are nevoie dec`t de secolele ]n stare s[
aleag[ argintul de staniol.
143. Piatra filosofal[ a artei ar fi s[ po\i fixa, neschimbat ]n intensitate, fulgerul revela\iei. Problem[ la fel de greu rezolvabil[ ca =i
aceea a p[str[rii energiei solare din zilele calde ]n cele reci.
144. Scriu proz[ cu o anumit[ mirare, la umbra, mereu ciudat[, a
]ntreb[rii Ce caut eu aici?. Desigur, m-a adus, printre r`ndurile lungi =i logice, numai nevoia de a spune adev[ruri, de a participa ]ntrun fel la istoria pe care o str[bat. Dar, ciudat, exist[ ]n scrisul meu un
anticorp care elimin[ cu de la sine putere prea str`nsa leg[tur[ cu
istoria. Din toate suferin\ele din jur transpare ]n pagina mea numai
suferin\a ]n sine, o suferin\[ cotropitoare, dar lipsit[ de deter-min[ri.
Disperat[ =i umilit[, fac tot ce pot pentru a fixa, pentru a trece
oric`t de ilicit =i chiar cu riscul de a sparge oglinda lini=tit[ a artei
c`t mai multe elemente concrete, dar ceva mai ad`nc =i mai nepa-
Geniul de a fi
135
sionat din mine, ceva mai indiferent ia clip[ =i chiar la timp, ]mi spune
c[ totul se ]nt`mpl[ astfel spre salvarea mea.
145. }n acea edenic[ trans[ a scrisului, de c`te ori mi se ]nt`mpla
s[ nu mai am nici o idee, adormeam. +i totul se ref[cea de la sine ]n
vis. Apoi m[ trezeam =i continuam s[ transcriu materia pe care o acumulasem =i care se putea, at`t de simplu, regenera. Eram un miraculos aparat func\ion`nd cu energie oniric[: descoperisem de fapt un
perpetuum mobile. Dac[ n-ar fi ap[rut insomnia...
146. Am visat ]ntotdeauna un text cu mai multe nivele, perfect
inteligibile fiecare, autonome =i diferite, asemenea acelor pere\i de
m`n[stire medieval[ picta\i cu peisaje ]n care, din anumite unghiuri,
se descoper[ figuri de sfin\i.
147. }ntotdeauna am crezut c[ frumuse\ea este asemenea apei
circul`nd ]n natur[ =i c[, ]n minunata ei rotire, artistul este doar norul
c[ut`nd p[m`ntul din care s-a ]n[l\at =i asupra c[ruia vrea, pentru a-l
face roditor, s[ cad[.
148. Exist[ poe\i care refuz[ s[ comunice =i al\ii care r[m`n secre\i
chiar ]n cadrul comunic[rii. +i mai exist[ misterul ]n stare s[ palpite
dincolo de senza\ia celorlal\i c[ au ]n\eles totul.
149. Clarviziunea artistului trebuie s[ vad[ nu numai asemenea lui Leonardo chipuri ]n petele de umezeal[ de pe zid, ci =i, ]n
str[lucitorul machiaj al aparen\elor, igrasii ad`nci =i de nevindecat.
150. Poezia este cea care mi-a dat, ca pe un al =aselea sim\, sentimentul prezen\ei altuia ]n lumea ]nconjur[toare. Altul m[ prive=te
136
Ana Blandiana
din pietre, din plante, din animale, din nori. Un altul care numai ]n
clipele de mare oboseal[ se nume=te Nimeni.
151. Asemenea unui co=mar, faptul de a scrie de la fraz[ la fraz[,
de a nu cunoa=te dec`t paragraful urm[tor =i de a vedea totu=i ]n
cele din urm[ c[ s-a ]nchegat ceva unitar, interesant dar str[in,
diferit ]n mod esen\ial de inten\ia cu care ]ncepusem scrisul.
152. }ntre mine =i scris se ridic[ un zid de fier cu ferestre rotunde,
o perdea de metal cu buline de gol prin care pot s[ privesc din c`nd
]n c`nd (c`nd scriu) dincolo. Nu-mi doresc dec`t s[ m[ mut c`ndva
definitiv acolo, dar nu am nici for\a de a m[ rupe definitiv de aici =i
nici siguran\a c[ farmecul nespus al paradisului ]ntrev[zut pe furate
s-ar mai p[stra atunci c`nd i-a= fi locatar.
153. Doamne, ce de c`ntece vor r[suna ]n veacurile de dup[ noi,
dac[ Homer avea dreptate c`nd credea c[ zeii urzesc nefericiri pentru ca genera\iile viitoare s[ aib[ ce c`nta!
CUPRINS
137
Geniul de a fi
MAI IMPORTANT
CUPRINS
138
Ana Blandiana
Geniul de a fi
139
140
Ana Blandiana
Geniul de a fi
141
Nu =tiu dac[, v[zute din exterior, r`ndurile de mai sus par s[ aib[
a=a cum simt eu o leg[tur[ cu devenirea mea poetic[. Ele explic[, ]n orice caz, ]nsu=irile (calit[\ile =i defectele, care se confund[
cu at`ta u=urin\[) mele de scriitor: seriozitatea care poate p[rea
excesiv[, lipsa gratuit[\ii, viziunea cuprinz`nd ]ntr-o aceea=i aur[ binele
=i frumosul. Nu mi-am permis niciodat[ s[ m[ joc cu vorbele, pentru
c[ am visat ]ntotdeauna un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome =i diferite, asemenea acelor pere\i de m[n[stire
medieval[ picta\i cu peisaje ]n care, din anumite unghiuri, se descoper[ figuri de sfin\i.
Pentru c[ am ]n\eles devreme c[ scriitor nu este cel ce scrie, ci
acela care se exprim[ cu ajutorul scrisului, scrisul a devenit pentru
mine o nevoie vital[ ]n cadrul c[reia obliga\ia de a m[ exprima determin[ obliga\ia de a exista pentru a fi exprimat[. Sunt ca un caier
de l`n[ care exist[ numai ]n m[sura ]n care este tors.
CUPRINS
142
Ana Blandiana
Bogatele ninsori ale lui ianuarie, albul care a pus st[p`nire cu at`ta
siguran\[ de sine pe tot, mi-au adus ]n minte cu uimitor de t`n[r[
bucurie o ]nt`mplare veche, dar r[mas[ str[lucitoare ]n z[pada
]n care s-a petrecut.
Era cu multe ierni ]n urm[, cu mai mult de zece ierni ]n urm[, un
ianuarie cu mult[ z[pad[, =i ne aflam ]ntr-un hotel studen\esc, ]n
mijlocul continentului american. Era o cl[dire cu foarte multe etaje,
]n[l\at[ la marginea a=ez[rii universitare pe o paji=te goal[, ]ntre un
deal =i un r`u. Ninsese cu s`rg ore ]n =ir, f[r[ ]ntrerupere, o noapte, o
zi =i ]nc[ o noapte =i, ]nv[lm[=indu-se, rotindu-se ]n dreptul ferestrelor ]nalte, ninsoarea ad`nc[, ninsoarea ale c[rei margini nu se vedeau,
]nf[=urase fusul ]nalt al hotelului singuratec ]ntr-un fuior cosmic; ore
=i ore, de noapte =i de zi, tr[isem cu to\ii sentimentul ]nsp[im`nt[tor ]ntruc`tva, dar ]n egal[ m[sur[ exaltant al singur[t[\ii
]n univers. Apoi, ]n cea de a doua zi, spre diminea\[, totul s-a lini=tit,
ninsoarea s-a oprit, z[rile au ap[rut din nou =i ]n lumina soarelui
nev[zut, de la ]n[l\imea etajelor noastre omene=ti, p[m`ntul se vedea
rotund, moale =i alb, fericit =i sigur, de dinaintea istoriei. Atunci, ]n
acei zori de ]nceput luminos de er[, ]naintea trezirii din somn a celuilalt =i a restului lumii, unul dintre noi a cobor`t =i pe f`=ia larg[
de om[t dintre deal =i r`u, ]n fa\a sutelor de ferestre ale hotelului, a
scris cu litere uria=e, ]ntip[rite cu t[lpile mutate prin troienele p`n[
la genunchi, TE IUBESC!
N-o s[ uit niciodat[ semnul de exclamare imens care ]ncheia rostirea aceea ]n alb, nici emo\ia ]ntregului hotel trezit cu ochii pe
Geniul de a fi
143
CUPRINS
144
Ana Blandiana
DESPRE TINERE|E
Geniul de a fi
145
ordinea cronologic[ m[ a=eza mereu pe ultimul loc. Iar acest fenomen, concretizat ]ntr-un fel de mirare omagial[ care m[ ]nconjura
continuu, abia dac[ ]l receptam, consider`ndu-l firesc, obi=nuit,
aproape obligatoriu =i poate etern.
R[spunsul ]ntreb[rii de la ]nceput cred c[ aici trebuie s[-l plasez,
la sf`r=itul acelei perioade care nu d[duse pe parcurs nici un semn
c[ ar avea un sf`r=it. Pur =i simplu am descoperit la un moment dat
(s[ fi avut dou[zeci =i cinci de ani, sau poate treizeci ?) c[ nimeni
nu se mai mir[ de raportul dintre v`rsta =i paginile mele, c[ tinere\ea
mea real[, obositoare chiar, nu mai uime=te pe nimeni. Atunci a fost
momentul, aceea a fost clipa din care am ]nceput s[ consider tinere\ea
nu ca pe un drept lipsit de importan\[, care mi se cuvine, ci ca pe un
dar de care trebuie s[ fiu m`ndr[ si pe care trebuie s[-l merit. De
atunci am ]nceput s[ vreau s[ fiu t`n[r[ =i, ]ntr-un anumit sens,
de atunci am ]nceput s[ =i fiu ; de atunci, din clipa ]n care am devenit
con=tient[, de tinere\e, din clipa ]n care i-am ]n\eles importan\[. Nu
cred c[ exagerez f[c`nd aceast[ oarecum extravagant[ afirma\ie. Sunt
dintotdeauna convins[ c[ lucrurile nu exist[ dec`t ]n m[sura ]n care
le credem =i nu ne ]ndoim de ele : de unde ar rezulta c[ unei tinere\i
f[r[ b[tr`ne\e nu i-ar lipsi, ca s[ fie posibil[, dec`t propriul fanatism.
CUPRINS
146
Ana Blandiana
Geniul de a fi
147
CUPRINS
148
Ana Blandiana
PE MALUL DELIRULUI
Geniul de a fi
149
150
Ana Blandiana
CUPRINS
151
Geniul de a fi
ABSEN|A FORMEI
152
Ana Blandiana
A prefera poeziei t[cerea care o cuprinde ]n sine a=a cum albul cuprinde ]n sine toate culorile este ]n acela=i timp logic si aberant: logic, pentru c[ se vorbe=te at`t de mult, ]nc`t rostul poeziei a
devenit acela de a restabili t[cerea; aberant, ]ntruc`t cine ar mai fi ]n
stare atunci s[ deosebeasc[ t[cerea de lini=te?! A prefera poeziei
t[cerea preferin\[ ]mbog[\it[ de sentimentul imposibilit[\ii ei
]nseamn[ a accepta defini\ia potrivit c[reia capodopera nu este o
chestiune de form[, ci de absen\[ a formei. }n felul acesta, aproape
sinuciga=, ]mi permit s[ nutresc enorma iluzie de a m[ sustrage
defini\iei c[linesciene. Am visat ]ntotdeauna o poezie simpl[, eliptic[,
aproape schematic[, av`nd farmecul desenelor f[cute de copii ]n fa\a
c[rora nu e=ti niciodat[ sigur dac[ nu cumva schema este chiar esen\a.
CUPRINS
153
Geniul de a fi
CULEG{TORUL DE CIUPERCI
154
Ana Blandiana
CUPRINS
155
Geniul de a fi
PERSEVEREN|{
CUPRINS
156
Ana Blandiana
O FORMUL{
Nu-mi mai amintesc c`nd am auzit prima oar[ acea expresie c[reia
aveam s[-i atribui cu timpul semnifica\ii simbolice =i for\[ ofensiv[,
dar cu siguran\[ nu i-am ]n\eles de la ]nceput importan\a =i poate
chiar recent venit[ ]n sud =i prad[ u=oar[ a farmecului ludic, dup[
gravitatea moroc[noas[ =i ]ncr`ncenat[ din care coboram mi s-a
putut p[rea amuzant[ =i nelipsit[ de o oarecare inteligen\[ gra\ioas[.
Expresia mai mult o formul[, c[reia n-am ]nt`rziat s[-i descop[r
virtu\ile magice are o form[ simpl[ =i eliptic[, sintetic[ =i esen\ial[,
format[ dintr-un verb care ]nglobeaz[ mi=carea =i dou[ particule modale, dintre care una sugereaz[, dimpotriv[, starea pe loc, iar
cealalt[ puterea de a uni nu conteaz[ ce, nu conteaz[ cu ce rezultate, ]ntr-o ]n\elegere superficial[ =i pa=nic[, ]ntr-o supravie\uire lipsit[ de exigen\[ =i de ]ncr`ncen[ri. Expresia este: Merge =i a=a. Poate
fi spus[ ]n cele mai diverse situa\ii, de cele mai diverse tipuri
umane, sociale, profesionale, intelectuale. O poate spune mecanicul
care nu =tie de ce nu func\ioneaz[ ma=ina, dar o porne=te totu=i cu o
lovitur[ de ciocan dat[ la ]nt`mplare , \[ranul care face zilnic o navet[
de cincizeci de kilometri ca s[ fie portar la ora= ; elevul care ]nva\[
numai c`t s[ promoveze ceasa. Nu cred c[ exist[ situa\ie sau ]nt`mplare ]n care s[ nu survin[ o clip[ de u=urin\[, sau de exasperare, sau
de =mecherie, sau de dezgust, ]n care cineva obosit sau numai superficial, s[ nu poat[ rosti extraordinara formul[ : merge =i a=a ! Extraordinar[ pentru c[ asemenea unui jolly joker ]n stare s[ ]nlocuiasc[
orice, ea poate \ine locul, cu salvatoare =i criminal[ non=alan\[, price-
Geniul de a fi
157
CUPRINS
158
Ana Blandiana
Geniul de a fi
159
ca, ]nceput[ printr-o uimire, pagina aceasta s[ se ]ncheie printrun omagiu. Pentru c[, dincolo de aerul ei de ingenuitate pu\in arogant[ =i de eternitate mereu proasp[t[, ceea ce te fascineaz[ ]n ploaia
englez[ este evidentul ei caracter magic.
Cum a= putea s[ explic aceast[ impresie? Fa\[ de alte ploi,
ap[s[toare, cobor`nd cerul p`n[ la p[m`nt =i f[c`ndu-l s[ se de=ire
]n crengi, izol`ndu-ne unii de al\ii, ca s[ ne ]ntristeze pe fiecare ]n
parte, ploaia englez[ are ]n sine ceva prietenesc =i unificator, o calitate greu de definit, dar capabil[ s[ u=ureze, nu s[ apese sufletul,
a=a cum o solidarizare, chiar ]n suferin\[, te ]nt[re=te =i ]\i d[ un fel
de pl[cut[ exaltare. Exist[ in ploaia englez[ ceva asem[n[tor umorului englez, o surdin[ luminoas[, o re\inere agreabil[, o veselie inteligent[, ceva ce nu te va face niciodat[ s[ r`zi cu hohote, dar ]n
fa\a c[reia nu te vei putea ]mpiedica s[ z`mbe=ti. De altfel, chiar
pare s[ existe o veselie ]n felul degajat, lipsit de crispare ]n care ploaia
este acceptat[ de toat[ lumea, a=a cum se accept[ =i se iube=te un
element al peisajului. Un peisaj ciudat de curat, aproape str[lucitor.
Pentru c[ printre elementele ce deosebesc ploaia englez[ de alte ploi
este =i caracterul ei intens purificator. Sunt ploi pe care le asociezi
cu noroiul, sunt ploi care, ating`ndu-te, ai senza\ia c[ las[ pe tine
d`re de murd[rie =i de vopsea ; dimpotriv[, ploaia englez[ este
asemenea unei cosmice, elegante cur[\[torii din ]ntreprinderea c[reia
acoperi=urile ies sc`nteietoare, asfaltul luce=te de-\i ia ochii, vitrinele
devin asemenea oglinzilor, iar oamenii au aerul c[ au fost sp[la\i =i
=ter=i bine p`n[ au ]nceput a str[luci. C`t despre iarb[ marea,
extraordinara beneficiar[ a acestui umor meteorologic ea este
mereu verde, sclipitoare, vie, ea nu se usuc[ niciodat[, spre bucuria
ochilor no=tri obosi\i, a oilor cu l`n[ ]n carouri =i a metaforelor
eternit[\ii.
CUPRINS
160
Ana Blandiana
GENIUL DE A FI
Geniul de a fi
161
CUPRINS
162
Ana Blandiana
COMPENSA|IE
Geniul de a fi
163
CUPRINS
164
Ana Blandiana
CUPRINS
165
Geniul de a fi
SCEN{ DE DANS
166
Ana Blandiana
Geniul de a fi
167
CUPRINS
168
Ana Blandiana
FRAGMENTE
154. }n fa\a ferestrei mele, pe portativul s`rmelor electrice, r`ndunelele se agit[ ca ni=te note muzicale ce nu s-au hot[r`t ]nc[ asupra melodiei pe care trebuie s-o formeze. Dincolo de metafora grafic[, se ghice=te ]n agita\ia lor o nelini=te =i ]n nelini=tea lor un plan.
Se preg[tesc de plecare. Dar ce pot s[ discute, oare, cu at`ta pasiune, ce probleme noi s[ se ridice ]n calea c[l[toriei lor programate
de milenii =i aprobate de legile geneticii ?
155. }ntre pasiune =i suferin\[ asem[narea este at`t de mare ]nc`t,
de-a lungul timpului, oamenii au ajuns s[ le confunde =i s[ le boteze
cu acela=i cuv`nt : patim[, a p[timi. O ironie filologic[.
156. Trestia care g`nde=te este, ]n acela=i timp, trestia care se
pleac[ =i se ]ndoaie tocmai ca rod al g`ndirii ei.
157. Din cea mai fraged[ copil[rie am fost ]nv[\at[ c[ un om binecrescut trebuie s[ arate ]n afar[ o constant[ bun[voin\[, lini=te =i
aten\ie, indiferent ce cataclisme, r[suciri =i turment[ri s-ar petrece ]n
ad`ncul lui. +i, de=i nu am fost niciodat[ ]n stare s[ uit, s[ ignor
aceast[ lege de fier a civiliza\iei, am regretat mereu energia consumat[ pentru respectarea ei. C`t timp =i c`t[ for\[ sufleteasc[ pentru
a nu se vedea c[ sunt un spirit ciudat sau, chiar, pentru a nu se vedea
c[ sunt !
Geniul de a fi
169
170
Ana Blandiana
Geniul de a fi
171
169. Uneori pagina scris[ mi se pare c[ seam[n[ unui aparat fotografic cu obiectivul delimit`nd un c`mp prea redus. Aria pe care o
v[d cu ochiul liber este mult mai larg[ dec`t cea pe care pot s[ o
]ncadrez, ]n schimb ca intensitate pare a avea peisajul str`ns ]ntre
grani\ele limitative ale obiectivului!
170. O ]ntreag[ s[pt[m`n[ ca o pat[ alb[ pe hart[. N-am f[cut
nimic. Nici m[car n-am suferit c[ n-am f[cut nimic. Dac[ a= fi fost
moart[ ]n tot acest timp, a= fi putut avea cel pu\in =ansa de a cunoa=te
ceva din moarte.
171. Pot lucra numai renun\`nd la lume, nu interzic`ndu-mi-se
lumea. Curajul meu are nevoie de acest mic orgoliu ca o mobil[ care
nu st[ dreapt[ dac[ nu i se pune o pietricic[ sau un carton ]ndoit
sub un picior.
172. Nu m[ visez niciodat[ vesel[, nu pot s[-mi imaginez un vis
]n care r`d sau ]i aud pe al\ii r`z`nd. }mi r[m`ne s[ sper c[ visul e
compensa\ie, e complementar vie\ii. Dar dac[ aceast[ continu[
suferin\[ oniric[ nu este o dovad[ a fericirii din starea de veghe, ci a
relu[rii durerii de acolo! Nu m[ exteriorizez, nu-mi exprim nici suferin\a, nici temperamentul, =i atunci ele, oprimate, se exprim[ dincolo de cortina de fier a pleoapelor. +i a= ajunge poate s[ uit chiar c[
exist[, dac[ nu ar fi visul care m[ \ine ]n permanen\[ ]n centrul
dramei.
173. Nu mai =tiu s[ m[ bucur. Dar dac[ n-am =tiut niciodat[ =i
mi-am inventat numai, ]n trecut sau ]n viitor, bucuriile ?
174. Ne este u=or s[ fim al[turi c`nd suntem veseli. Veselia uni-
172
Ana Blandiana
Geniul de a fi
173
174
Ana Blandiana
Geniul de a fi
175
176
Ana Blandiana
Geniul de a fi
177
178
Ana Blandiana
Geniul de a fi
179
CUPRINS
180
Ana Blandiana
MU+CHIUL R~SULUI
Atunci c`nd am aflat c[ unul dintre foarte pu\inele elemente anatomice care ]l deosebesc pe om de restul mamiferelor unul dintre
acele elemente misterioase =i definitorii, argument`nd o origine
abrupt[, poate superioar[ este un mu=chi, exclusiv uman, care se
nume=te mu=chiul r`sului, am avut un sentiment de surpriz[ =i de
triumf. Era ca =i cum a= fi descoperit c[, realiz`nd confuzia c[reia i-a
dat na=tere, natura ]ns[=i ]ncearc[ s[ fac[ o precizare, minor[ aparent, dar de o infinit[ fine\e, =i delimiteaz[ astfel, printr-o singur[
nuan\[, categorii care p[reau identice =i care se dovedesc ]n cele din
urm[ esen\ial deosebite. Este un gest cavaleresc, echival`nd cu o retractare =i cu o recunoa=tere, dovada anatomic[ ! a unei mai
nobile ascenden\e.
Spre deosebire ]ns[ de Buffon cel ce, descoperind-o =i botez`nd-o,
a transformat-o ]n argument material al unui spiritual pedigri , eu
m-am bucurat de existen\a infimei particule anatomice ca de o
explica\ie, ]n sf`r=it g[sit[, a at`t de paradoxalei noastre victorii. Iat[,
elefan\ii sunt mai mari, leii, mai puternici, tigrii, mai cruzi, c[milele,
mai rezistente, pisicile, mai lingu=itoare, =erpii, mai otr[vitori, p[unii,
mai frumo=i, gazelele, mai gra\ioase, c`inii, mai credincio=i, caii, mai
nobili, =i totu=i noi am ]nvins, pentru c[ numai noi avem ]n plus un
mu=chi asem[n[tor acelei p`rghii ]n stare s[ ridice p[m`ntul ]n
univers , mu=chiul r`sului. P[s[rile =tiu s[ zboare, pe=tii, s[ ]noate,
albinele, s[ fac[ miere, dar noi =tim s[ r`dem, iar r`sul este ]n stare
s[ \in[ locul tuturor calit[\ilor =i s[ contrabalanseze toate for\ele. Pen-
Geniul de a fi
181
CUPRINS
182
Ana Blandiana
DESPRE EGALITATE
CUPRINS
183
Geniul de a fi
MISTERUL REVOLTEI
184
Ana Blandiana
2
Horea este, ]n mod evident, unul dintre personajele istoriei noastre despre care s-au p[strat cele mai multe documente, la care s-au
f[cut cele mai largi referiri, care au fost cel mai mult analizate de
c[tre contemporani. }n jurul lui s-au rotit cele mai multe legende =i
s-au \esut cele mai subtile explica\ii. +i totu=i, Horea r[m`ne cel mai
misterios dintre numele pe care timpul le-a izvor`t, f[r[ a fi ]n stare
s[ le si ]nghit[ ]n curgerea lui, cel mai enigmatic dintre titlurile de
glorie pe care poporul rom`n le poart[, cu aproape mirat[ m`ndrie,
de dou[ sute de ani. Misterul care ]nv[luie figura lui Horea nu provine din lipsa documentelor si informa\iilor contemporane =i nu se
bazeaz[ pe ceea ce nu =tim, ci pe ceea ce =tim despre el.
Nimeni nu s-a ]ndoit vreodat[, nici ]n epoc[, nici ]n istorie, c[ el,
Horea, a fost conduc[torul r[scoalei. Ilustratori dep[rta\i =i-l imagineaz[ ]n romantice costuma\ii ]n fruntea mul\imilor dezl[n\uite, spaima sau admira\ia lor, ura sau curiozitatea fantazeaz[ ]nf[\i=[ri =i
Geniul de a fi
185
situa\ii care poart[ ]ntotdeauna numele s[u. Iar fascina\ia pe care personalitatea sa, dominant[ si impalpabil[, o exercit[ asupra tuturor
este at`t de mare, ]nc`t nimeni nici din tab[ra du=man[, nici din
propria sa tab[r[ nu se mir[ c[, la nici unul dintre momentele
cruciale ale r[scoalei, el nu este prezent fizic, explicit. A cunoscut
]ntr-o asemenea m[sur[ =tiin\a disimul[rii =i a persuasiunii, for\a de
a st[p`ni spiritele =i arta de a le modela, ]nc`t gesturile exterioare nu
le-au mai fost necesare faptelor ca s[ se ]nt`mple dup[ voin\a sa. De
cele mai multe ori el nu a fost un trup, ci un cuv`nt ]n lupt[, de cele
mai multe ori, pentru a-l ]n\elege, trebuie s[ cobori p`n[ la r[d[cina
diform[ =i dureroas[ a sensurilor. La Criscior =i la Deva, la Mesteac[n
=i Abrud, al\ii au mers ]n frunte cu sabia ]n m`n[ (Cri=an a fost ]ntotdeauna primul dintre ei), dar nimeni niciodat[ nu s-a ]ndoit c[ totul
se petrecea ]n numele lui Horea, nim[nui nu i-a dat prin minte s[-i
conteste suprema\ia =i prestigiul. De aceea, r[spunsurile interogatorului final, care, printr-o m[iastr[ demonstra\ie de m`nuire a
posibilit[\ilor absurdului negau orice participare la r[scoal[,
reu=eau performan\a de a sugera ]n acela=i timp nevinov[\ia =i misterioasa importan\[ a celui ]ntrebat, ca =i cum totul s-ar fi desf[=urat
dup[ un scenariu prescris, ]n care tot ceea ce se vedea nu era dec`t
conven\ie menit[ s[ acopere adev[rata realitate, iar martiriul, ]n\eles
=i dinainte acceptat, o treapt[ necesar[ =i fireasc[ a desf[=urarii lucrurilor.
Misterul care a amplificat personalitatea corifeului r[scoalei din
1784 cu o aur[ mereu cresc[toare =i incitant[ (mister care a luat pentru du=manii s[i, ]n anumite momente, cum au fost acelea ale procesului =i ale execu\iei, forme paroxistice) era desigur atributul =i opera unei personalit[\i de excep\ie, capabile s[ str`ng[ ]n sine nu numai durerea, ci =i taina unui ]ntreg popor, dar dincolo de asta, =i mai
presus de asta, era ]nsu=i misterul declan=[rii revoltei, secretul, nicio-
186
Ana Blandiana
3
O r[scoal[ este asemenea unei ferestre prin care se poate privi ]n
sufletul unui popor; o fereastr[ deschisa care, ]n acela=i timp, las[ s[
p[trund[ v`ntul din afar[ =i las[ s[ r[zbat[ \ipetele =i hohotele din
interior. O r[scoal[ este o fereastr[ deschis[ ]n acela=i timp spre istorie =i spre ad`nc.
}ncerc s[ privesc prin r[scoala lui Horea sufletul poporului s[u.
Citesc =i recitesc monografia lui David Prodan cu sentimentul c[ astfel voi putea ]n\elege mai bine, m[ voi putea apropia de r[spunsul la
implacabila ]ntrebare : Cum suntem ? }n mod evident, ]n cele c`teva
luni de la sf`r=itul secolului optsprezece se str`ng, ca ]ntr-un focar,
caracterele poporului rom`n de-a lungul unor ]ntregi milenii, tr[s[turile particulare ale devenirii sale ]n contextul, deosebit prin s`nge
=i geografie, al celorlalte neamuri, =i asta nu numai pentru c[ e vorba
de cea mai mare ridicare de mase din istoria noastr[, ci =i pentru c[
]n fruntea ei a stat o minte capabil[ de sintez[, ]n stare s[ calculeze
pe tabla de =ah a timpului mai multe mi=c[ri ]nainte. Nu e deloc u=or
de v[zut. Un popor de \[rani este ]ntotdeauna un popor ascuns, chiar
dac[ umorile sudice =i visele solare ]i izbucnesc ]n c`ntece =i ]ncrest[turi. +i, totu=i, ceea ce se vede din prima clipa, cu ochiul gol, ajutat numai de lentila lacrimei, este c[ r[scula\ii nu fuseser[ n[scu\i
pentru a fi r[scula\i, c[ tot ceea ce s-a petrecut ]n planul istoriei nu le
Geniul de a fi
187
CUPRINS
188
Ana Blandiana
NICI UN NUME
Impresionanta vizit[ ]n cimitirul unui sat din apropierea Bucure=tilor, cu descoperirea unei cronologii =i a unei stratific[ri a eternit[\ii
mai marcate ]nc[ dec`t cea stabilit[ in lumea celor vii. Al[turi de
criptele contemporane de beton, ]mpodobite cu litere aurite, =i de
mormintele mai vechi, jalonate cu cruci scrise st`ngaci cu ur[ri de
veci, descop[r un =ir de movili\e abia ]n[l\ate, ca ni=te basoreliefuri
estompate de timp, ne]nsemnate nici prin cruci, nici prin nume, ci
doar prin c`te-un st`lp de lemn pe care este scrijelat[, barbar =i
emo\ionant, o r[stignire cu liniile umplute de vopsele vegetale persistente; deasupra desenului figureaz[ un an, probabil al mor\ii, altceva nimic, nici un nume, nici un cuv`nt, ]ntr-o sublim[ acceptare a
anonimatului anorganic, ]ntr-o filosofic[ op\iune a neantului din care
se mai p[streaz[ numai no\iunea de suferin\[ =i, poate, speran\a r[scump[r[rii ei (asupra c[reia, ]ns[, nu se insist[).
CUPRINS
189
Geniul de a fi
ABISURI
Citeam zilele trecute despre un scriitor care se distra ]nv`rtind pisicile de coad[ =i zdrobindu-le capul de pere\i, sau lovind c[\elele
]ns[rcinate cu piciorul ]n burt[ p`n[ le f[cea s[ lepede, =i mi se demonstrau astfel str[fundurile sufletului s[u, care l-au f[cut capabil s[ creeze
opere abisale, profunde, de ne]n\eles. Ce plini suntem de prejudec[\i!
Totul porne=te de la acceptarea premisei gre=ite potrivit c[reia numai r[ul poate fi abisal, deci creator. Mi-e aproape jen[ s[ aduc argumentul, at`t de conving[tor totu=i, c[ apele limpezi sunt ]ntotdeauna
mai ad`nci dec`t par =i c[, dimpotriv[, cele tulburi pot fi numai abisuri de-o =chioap[; dar nu pot s[ nu m[ g`ndesc (pentru a apela nu
la persoane, ci la personaje) c[ Prin\ul M`=kin este mai profund, mai
greu de ]n\eles, ]n orice caz, mai departe de ]n\elesul comun, dec`t
Smerdiakov, de exemplu. +i nu pot s[ nu presupun cu infinit[
triste\e =i mil[ c[ acelui mare scriitor chinuitor de animale Francesco
dAssisi trebuie s[ i se fi p[rut abisal =i incomprehensibil.
CUPRINS
190
Ana Blandiana
FATALE
CUPRINS
191
Geniul de a fi
A DOUA GEOGRAFIE
192
Ana Blandiana
CUPRINS
193
Geniul de a fi
ARTI+TI +I FIARE
CUPRINS
194
Ana Blandiana
AUTOBIOGRAFIE
CUPRINS
195
Geniul de a fi
196
Ana Blandiana
CUPRINS
197
Geniul de a fi
CA UN HAN SPANIOL
198
Ana Blandiana
CUPRINS
199
Geniul de a fi
}N MUZEU
* Cercul cu aripi, simbolul soarelui zbur`nd, simbol care apare in ]ntreaga art[ a Egiptului antic, st[p`nind, nuan\`nd totul, ]mi treze=te ca =i
nem[suratul cult al lui Aton, alt[ ipotez[ solar[ uimirea. Cum a putut fi
sanctificat, cu o asemenea fervoare, soarele ]ntr-o \ar[ ]n care el, soarele
este at`t de du=m[nos, at`t de ucig[tor, c`nd mult mai firesc, mult mai
logic, mi s-ar fi p[rut s[ fie socotit[ sf`nt[ umbra, at`t de rar[, planta, at`t
de greu de ]ntre\inut?... S[ fie frica un argument mai puternic dec`t
admira\ia, s[ fie teroarea mai conving[toare dec`t iubirea, ]n misterioasa
istorie a descoperirii (sau invent[rii) de zei care se confund[, cople=itor,
cu ]ns[=i Istoria?
* Printre at`t de ginga=ele statuete de Tanagra, una avea aripi mari de
arhanghel, s`ni de femeie, grei, =i ]nsemne virile, ceea ce, ]n mod ciudat,
nu-i sc[dea din delicate\e, ci f[cea g`ndul s[ alunece, ]nc`ntat =i ambiguu,
spre insolubila problem[ a sexului ]ngerilor.
* Portretele din Fayum (continuate de pictura bizantin[ =i, ]ntr-un
anume sens, chiar =i de pictura noastr[ din secolul nou[sprezece) impuneau un canon de frumuse\e egal ]n stilizare celui egiptean sau grec, la fel
de teoretic. Spr`ncenele groase, ]mbinate ]ntr-un unghi hot[r`t deasupra
nasului autoritar, ovalul prelung, umbra senzual[ de pe buza superioara,
]ntunericul c`rlion\at din jurul frun\ii rotunde =i ochii ad`nci, negri, puternici, ne=ov[itori, ]n\eleg`nd totul; oare toate acestea existau ]n realitate
cu o at`t de mare frecven\[ ]nc`t s[ impun[ canonul, sau, dimpotriv[,
canonul impunea realit[\ii tiparele sale, spre multiplicare, spre imitare?
Ve=nica dilem[ generat[, ]ntr-o form[ sau alta, de orice dogm[...
CUPRINS
200
Ana Blandiana
REAC|IA DE AP{RARE
Geniul de a fi
201
CUPRINS
202
Ana Blandiana
Geniul de a fi
203
CUPRINS
204
Ana Blandiana
ANTI JURNAL
Geniul de a fi
205
CUPRINS
206
Ana Blandiana
DIMENSIUNI
Geniul de a fi
207
Iorgu Iorgovan nu este eliberatoare. Aceast[ con=tiin\[ na=te proverbiala ]n\elepciune: Poporului nu-i e fric[ de Dumnezeu, ci de sfin\i.
Ni-e team[ de lucrurile mici =i trebuie s[ fim con=tien\i de aceast[
team[, =i trebuie s[ ne-o cultiv[m. Este una dintre armele noastre
cele mai puternice. Este emblema evolu\iei noastre. Inteligen\a poate
fi uria=[, prostia este ]ntotdeauna mic[. Marea prostie nu este dec`t
o metafor[: suma prostiilor mici =i miliarde. Nu de geniul r[ului m[
tem, ci de micii pro=ti; nu de marele criminal, ci de insignifian\ii vicio=i
abstrac\i. +i nu mi-e ru=ine de aceast[ team[, =i nu vreau s[ renun\ la
ea. S[ nu uit[m: fiarele erau ucise ]nc[ din paleolitic, bacilii nu sunt
]nfr`n\i nici acum.
CUPRINS
208
Ana Blandiana
Dac[ omul ar vrea doar s[ nu mai fie singur, totul ar fi ]nc[ destul
de u=or. A=a cum din at`tea inegale lupte a ie=it cu ]nc[p[\`nare victorios, exasperat de singur[tate, el ar fi fost ]n stare s-o ]nfr`ng[. Dar
nimic din ce e omenesc nu e simplu. Totul e contradictoriu =i ]nl[n\uit,
fructul poart[ ]n sine s[m`n\a =i viermele. }n miezul tragediei de a fi
singur tr[ie=te ascuns[ ]ns[=i nevoia de singur[tate. Dac[ totul s-ar
crea vreodat[ din nou, nu a= implora o lume mai bun[, ci doar una
mai simpl[.
Smuls de curen\i de sens contrar, absorbit de goluri opuse, omul a
suferit ]ntotdeauna nu de neputin\[, ci de nehot[r`re. Pedeapsa divin[ a fost nu izgonirea din rai, ci, mai ]nainte ]nc[, acordarea liberului arbitru ]ntre at`t de contrare =i reduse posibilit[\i. }n ]n\eleptele
fresce Adam este reprezentat indecis sub pomul binelui =i al r[ului.
Animalele au fost favorizate, au legi biologice mai ferme. Unele
tr[iesc ]n turme, altele retrase ]n vizuini. Lupul nu-=i dore=te o scorbur[ tainic[, ursul nu viseaz[ s[ se adune ]n haite. Fiecare ]=i urmeaz[
f[r[ revolte condi\ia bine stabilizat[. Al[turi de aceast[ echilibrat[
maturitate suntem noi, ]nving[torii naturii, noi, echilibrul instabil,
mereu adolescen\i, mereu =ov[itori, victime, ]n acela=i timp, spaimei
=i nevoii de singur[tate.
}n Povestiri din Casa Mor\ilor, Dostoievski consider[ cea mai
]ngrozitoare latur[ a condamn[rii faptul c[ un ocna= zece, cincisprezece, dou[zeci si cinci de ani nu va putea fi nici o clip[ singur. Sfin\ii =i ]n\elep\ii se retr[geau ]n pustie pentru a putea vorbi cu
Geniul de a fi
209
CUPRINS
210
Ana Blandiana
EMBLEMA
Geniul de a fi
211
de ce s-o drap[m ]n falduri azurii, de ce s[ ne aranj[m ]n vitrine plictisitoare paradisuri ? Suntem n[scu\i spre a g`ndi =i a lupta pentru
mai bine =i faptul c[ nu vom atinge niciodat[ perfec\iunea este salvarea =i justificarea existen\ei noastre ]n infinit. De ce s[ ne ]ng[duim
la=itatea de a crede c[ perfec\iunea este undeva pe aproape ? }naint[m
cu greu, dar destul de puternici pentru a purta pe scut, emblem[,
r[scolitoarea treime: analiza, ]ndoiala, criza.
CUPRINS
212
Ana Blandiana
MAREA PREJUDECAT{
Geniul de a fi
213
CUPRINS
214
Ana Blandiana
CA|EII PAM~NTULUI
Geniul de a fi
215
motul nu venea din odaia vecin[ sau din afar[, ci chiar din zid, era o
mi=care interioar[, ca un fream[t al pietrei. Am petrecut, ascult`nd-o,
o noapte ciudat[, ]nfiorat[, ]nsp[im`ntat[, aproape pl[cut[. Sugestia
medieval[ era at`t de puternic[, ]nc`t m[ temeam s[ nu descop[r ]n
zori o cauz[ banal[, terestr[, fream[tului nocturn. Dar diminea\a nu
a degradat misterul.
M[n[stirea, ]n[l\at[ de Barnovski-vod[ fusese construit[ pe un
schelet de stejar masiv: pilonii, grinzile interioare de sus\inere, pe
care s-a sprijinit c[r[mida =i piatra, au fost de lemn.
Secolele ]ns[, prea slabe pentru a distruge piatra, au ros lemnul,
l-au f[r`mi\at, l-au f[cut pulbere pe care curen\ii de aer au pulverizat-o. Acolo unde fusese solid punct de sprijin, stejar, a r[mas un ]ngust
tunel. Zidurile m[n[stirii, sus\inute ]nainte de puternice grinzi, sunt
str[b[tute acum de lungi, f[r[ cap[t coridoare. Si coridoarele le locuiesc c[\eii p[m`ntului.
Grinzile sus\ineau zidul, acum zidul sus\ine absen\a grinzilor =i,
ca un suflet al lemnului mort, noaptea alearg[ c[\eii p[m`ntului. Ce
metafor[ pentru timp! La Dragomirna, m-am g`ndit prima oar[ c[
oamenii ar suferi cumplit dac[ nu ar avea dreptul s[ moar[ c`nd vor,
chiar dac[ nu vor niciodat[.
CUPRINS
216
Ana Blandiana
PREFABRICATE
Geniul de a fi
217
CUPRINS
218
Ana Blandiana
POEM DE VARA
Geniul de a fi
219
CUPRINS
220
Ana Blandiana
CUV~NTUL
Geniul de a fi
221
rezist`nd totu=i dorin\ei de a ne conserva ]n imaculat =i t[cere; pentru c[ purt[m cu to\ii spaima de a nu sem[na acelor a=tri cu o putere
de atrac\ie at`t de mare ]nc`t lumina cade ]napoi, purt[m cu to\ii
spaima de a nu le sem[na, de=i cu to\ii =tim c[ perfec\iune asta
]nseamn[. }ntre t[cere =i cuv`nt, nu cuv`ntul este perfect, dar arma
noastr[ este cuv`ntul.
CUPRINS
222
Ana Blandiana
INFIRMITATE
Poate c[ p[rin\ii sunt vinova\i. Poate c[ educatorii. Poate c[ lecturile. Nu am ]n\eles niciodat[ dac[ te na=ti ]n felul acesta sau dac[
totul apare pe urm[. La ]nceput e=ti l[udat =i ob\ii nota zece la purtare dispre\ul colegilor e ]nc[ amestecat cu o vag[ invidie, b[nuiala
infirmit[\ii se tope=te ]ntr-un sentiment ambiguu de mul\umire, de
orgoliu infantil. Pentru c[, atunci, binele nu e ]nc[ desp[r\it de r[u,
pentru c[ nu se =tie ]nc[ dac[ ]nving[tor ]n lume este r[ul sau binele.
C`nd, ]n sf`r=it, ]n\elegi, nu se mai poate face nimic, este de mult
prea t`rziu.
A=a cum unii nu v[d =i al\ii n-au grai, tu nu po\i lovi, nu e=ti ]n
stare s[ jigne=ti. Este o incapacitate organic[ =i voin\a nu ajut[ la nimic.
Este o tr[s[tur[ nefireasc[, evadat[ de sub imperiul legilor naturale,
pentru c[ tu e=ti incapabil nu numai s[ love=ti, dar =i s[ ]ntorci o
lovitur[. Universalul instinct de conservare este ]nlocuit prin at`t de
fragilul gest al ]ntinderii celuilalt obraz. Ciudat, greu de ]n\eles, este
c[ malforma\ia, dureroasa incapacitate, se na=te nu din neputin\[, ci
din for\[. Este nevoie de for\[, de o uria=[ for\[ pentru a te ]nc[p[\`na
s[ nu ]nvingi, este nevoie de o imens[ for\[ pentru a-\i fi mil[ de cel
ce love=te, pentru a rezista dispre\ului celui pe care nu l-ai lovit. Infirmitatea paradoxal[ a acestei puteri st[ ]n dimensiunile ei neadaptate
la real, a=a cum Gulliver era ]n Lilliput infirm. Superioritatea fa\[ de
o lume ]n care nu reu=e=ti s[ te integrezi este ridicol[ =i infirm[, dac[
infirmitate ]nseamn[ a nu putea fi asemenea celorlal\i.
Lucrurile se petrec a=a nu pentru c[ vor fi r[spl[tite dup[ alte cri-
Geniul de a fi
223
CUPRINS
224
Ana Blandiana
CUPRINS
225
Geniul de a fi
AXIOMA
Nimic nu este mai pu\in sigur dec`t eviden\a. Nimic mai pu\in
conving[tor dec`t o axiom[. Eram ]n stare s[ urm[resc demonstra\ii
ale unor complicate teoreme, dar n-am ]n\eles niciodat[ cu adev[rat
de ce dou[ cantit[\i egale cu o a treia sunt egale ]ntre ele.
Timpul a trecut, num[rul axiomelor a crescut ]ngrijor[tor, dar eu
am p[strat cu ]nc[p[\`nare incapacitatea de a accepta adev[rurile
care se ofer[ sau sunt oferite. Despre prea multe fraze mi se spusese
c[ nu mai au nevoie de demonstrare, prea multe cuvinte se sim\eau
jignite la cererea de a fi explicate, prea multe idei au preferat s[ se
impun[ dec`t s[ se justifice. Asupra prea multor lucruri am fost deprins[ s[ nu mai pun ]ntreb[ri, pentru a nu m[ ]ndoi de ele. M[ ]ndoiesc, deci nu renun\ la mine ]nsumi, m[ ]ndoiesc, deci exist.
Nu cred c[, de-a lungul at`tor milenii, exist[ un lucru care s[ fi
fost mai imperios cerut omenirii dec`t credin\a ]n axiome. R`nd pe
r`nd, b[t`ndu-se cap ]n cap, ideile =i secolele soseau, =i prima lor
grij[ era de a pretinde obositelor gazde, ]nainte de orice, ]nc[ o carte
blanche. Si, iremediabil, naiva omenire, crez`ndu-se de fiecare dat[
salvat[, face mereu impruden\a de a emite ]nc[ un asemenea cec, pe
care-l retrage apoi, de fiecare dat[ prea t`rziu pentru a mai putea fi
recuperat. Dac[ totu=i p[m`ntul continu[ sa fie populat, dac[ mamele mai nasc copii =i pomii mai rodesc fructe este pentru c[ ]ntr-un
col\, undeva, s-a p[strat ]ntotdeauna ]ndoiala, a=a cum \[rancele
p[streaz[ s[m`n\a aluatului capabil s[ dospeasc[ viitoarele p`ini.
Oamenii iubesc pentru c[ se ]ndoiesc de dragoste, sunt drep\i pentru
226
Ana Blandiana
CUPRINS
227
Geniul de a fi
UMBRA PRIDVORULUI
}n satele Mun\ilor Apuseni nu exist[ cimitire. Acolo, unde oamenii stau ]n fa\a naturii drep\i =i singuri, f[r[ s[ se adune =i s[ se sprijine ]ntre ei, l[s`nd ]ntre dou[ case loc unui deal =i ]ntre dou[ cur\i
albie unui r`u, mor\ii sunt ]ngropa\i ]n umbra pridvorului. Nesperia\i
de mun\i, ne]nsp[im`nta\i de p[duri, netem[tori de fiare, oamenii
]n\eleg moartea ca pe o duioas[ continuare de ciclu numai, ca pe o
fireasc[ =i unduioas[ urmare, ca pe o meritat[ =i binevenit[ odihn[
p`n[ la judecata de apoi. Cel[lalt t[r`m fiind at`t de aproape, nici o
groaz[ nu-i b`ntuie =i de acolo se aud, desigur, ca ]n balad[, c`inii,
iar umbra pridvorului se simte, desigur, cresc`nd =i descresc`nd, melodioas[, =i peste cel[lalt t[r`m. Moartea nu mai este ]n felul acesta
un exil, nu mai sunt str`n=i mor\ii cu mor\ii =i viii cu viii, ci fiecare
ograd[ devine o celul[ a universului ]n care a fi sau a nu fi sunt dou[
la fel de bl`nde prezen\e, ]n care via\a =i moartea nu se neag[ =i nu
se opun, ci se ]mpletesc =i nu se p[r[sesc, ]ntr-o ad`nc[ iubire.
A=ez`ndu-=i p[rin\ii ]n p[m`nt temelie, fiii nu se simt niciodat[ stingheri =i nu sunt nelini=ti\i de soarta viitorilor fii, c[rora li se vor a=eza
]n p[m`nt temelie. Iat[ un lan\ care nu va putea fi vreodat[ sf[r`mat
sufletul ]ntreg al poporului rom`n se define=te aici. La umbr[ de
pridvor =i la poale de codru, c`nd mun\ii mari sunt preo\i =i stelele
f[clii, nimeni nu poate s[ moar[ cu totul vreodat[. Con=tiin\a acestei
ve=nicii ne marcheaz[ cu o luminoas[ triste\e. Noi =tim c[ fruntea
astfel ]mpodobit[ nu se poate pleca =i c[ nimeni nu ne poate oferi
ceva mai de pre\ dec`t eternitatea din umbra pridvorului.
CUPRINS
228
Ana Blandiana
A NU FI }NFR~NT
CUPRINS
229
Geniul de a fi
ORA+E DE SILABE
De la orele de geografie, din romanele adolescen\ei, din memorialele de c[l[torie, din c`ntece, din filme, au ajuns la mine mai ]nt`i
denumirile: Santa Fe, San Francisco, Valencia, Philadelphia, Londra,
Vene\ia, Samarkand. Fiec[reia ]i corespundea dac[ nu o imagine, cel
pu\in un sentiment, dac[ nu un sentiment, cel pu\in o presim\ire. Cel
mai adesea, ]ns[, pe pilonii sub\iri ai c`torva litere se ]n[l\a o ]ntreag[
construc\ie cu str[zi =i biserici, \[rmuri de mare, pie\e, f`nt`ni. Eram
]n stare s[ hoin[resc s[pt[m`ni ]ntregi, ]n vise care se continuau
nuan\`ndu-se de la o noapte la alta, pe c`te o aceea=i strad[ imaginat[, mereu mai concret, cu casele din ce ]n ce mai familiare =i mai
am[nun\it desenate, cotind mereu dup[ acela=i col\ cu tencuiala
c[zut[ pu\in =i cu un Atlas de stuc ros de v`nturi, purt`nd chinuit pe
umeri un glob p[m`ntesc pe jum[tate m[cinat. Din c`te o ilustra\ie
de manual, din c`te o ilustrat[ veche de dinainte de r[zboi, din c`te
o fotografie cenu=ie de ziar eram ]n stare s[ imaginez asemenea
lui Cuvier, reconstituind un mamut dintr-o vertebr[ un ]ntreg ora=,
un \inut, o \ar[. S[m`n\a real[ de la care pornisem se estompa
transfigur`ndu-se =i ora=ul ]mi apar\inea ]n ]ntregime, nedependent
de realitate, ]nlocuind-o cu naturale\e, p`n[ la a uita c[ exist[. Asta
era demult, pe vremea c`nd urm[ream cu degetul pe hart[ speran\ele
lui Columb =i dramele lui Magellan, cruzimile lui Cortez =i fanteziile
lui Marco Polo, descoperirile eroilor lui Jules Verne =i propriile mele
iluzii. Trec`nd, timpul n-a f[cut dec`t s[ ad`nceasc[ liniile acelor gravuri unduitoare, s[ le stabilizeze. Cu c`t le vizitam mai rar, cu at`t le
230
Ana Blandiana
CUPRINS
231
Geniul de a fi
GRAND CANYON
232
Ana Blandiana
subliniau formele, d[deau, ]n sf`r=it, relief realit[\ii, cu un ultim altruism ]naintea cufundarii ]n bezn[. Straniu ]ns[, impresia general[
nu era de minune a naturii =i numai printr-un efort de con=tiin\[
puteam s[ ]n\elegem =i s[ admitem c[ natura era cea care trebuia elogiat[, c[ era vorba de o capodoper[ a ei. Ni se p[rea, mai cur`nd, c[ asist[m
la o m[re\ie trecut[ ale c[rei urme conservate ]n milenii au primit o
frumuse\e aproape magic[. Ceva imperial plutea ]n aer, orice lespede p[rea
rupt[ din treptele unui palat, orice ruin[ p[rea a unei apuse ]mp[r[\ii.
Culorile, chiar, se pretau acestei ]nc[p[\`nate =i nostalgice fantezii, ro=ul
]=i m`nca nuan\ele ]ntre c[r[miziul intens =i violetul mortuar, albul se degrada spre nuan\a nobil[ a osului uscat, verdele avea str[luciri oceanice, de
smarald. Numirile date diverselor forma\ii geologice, diverselor forme
n[scute din lupta dintre piatr[ =i ap[ =i v`nt, dovedeau c[ acest sentiment
al imperialului divin nu-l inventasem noi. O uria=[ piramid[ cu v`rful retezat se numea Tronul lui Wotan, un imens con cu suprafa\a dantelat[
ca de nesf`r=ite basoreliefuri se numea Templul lui Shiva. Nimic nu p[rea
for\at ]n asta, mai cur`nd ar fi p[rut ciudat s[ li se spun[ st`nci, =i piscuri,
=i mun\i. De altfel, v[zut[ de aproape, prin binoclu, ceea ce era numai
metafor[ devenea o incredibil[ realitate. Ceea ce putea trece drept creast[
se dovedea o biseric[ p[r[ginit[, ceea ce sem[na cu o c[ldare glaciar[
ap[rea clar ca un amfiteatru roman. Paradoxal, apropierea nu distrugea,
ci ]nt[rea iluzia, ]i furniza am[nunte, o concretiza si-i d[dea amploare.
Apun`nd soarele, cerul a mai r[mas c`teva minute colorat ]n ro=u =i
violet, ca =i cum Canyon-ul i-ar fi transmis propriile sale culori, apoi s-a
f[cut ]ntuneric brusc, de la o clip[ la alta, iar dup[ un scurt suspens, ]n
bezna devenit[ compact[, a r[s[rit o lun[ imens[, rotund[, galben[,
neluminoas[. +i abia atunci, c`nd nu mai puteam vedea nimic, am
]ncremenit ]nsp[im`nta\i de frumuse\ea pe care aveam s-o p[r[sim
=i despre care am fi putut s[ nu =tim c[ exist[ pe p[m`nt.
CUPRINS
233
Geniul de a fi
234
Ana Blandiana
CUPRINS
235
Geniul de a fi
DORIN|A
St[team pe punte, aplecat[ peste bord, cu coatele sprijinite de lemnul lustruit =i alb de sare, privind apa intens verde, grea =i cl[tin[toare,
care p[stra minute lungi dup[ trecerea noastr[ o d`r[ alb[ spumoas[,
puls`nd spasmodic, ca o cicatrice pe pielea ]ntins[ =i lucioas[ a oceanului. M[ g`ndeam c[ tr[im, probabil, mai intens ]n viitor =i ]n trecut
dec`t ]n prezent, c[ visul de a merge pe ocean =i g`ndul c[ ai fost pe
ocean sunt mai puternice, mai vii dec`t faptul de a fi pe ocean acum.
St[team pe punte ore ]n =ir privind, dar mai ales sim\ind, orizontul
]nchis ]n jurul nostru, rotund. Eram singuri ]n mijlocul unui uria= cerc
leg[n[tor, iar acesta nu era dec`t baza cupolei perfect rotunde pe
care cerul o r[sturna deasupra noastr[. O calot[ asem[n[toare se
mi=ca, probabil, sub noi. Sim\eam c[ locuim un glob, un mirific glob,
jum[tate cer, jum[tate ap[, \inut ]n spa\iu de raza ]ncordat[ a privirii
noastre. P[m`ntul nu mai exista. }n lipsa lui, cele dou[ elemente primordiale suplineau un univers ]ntreg prin esen\ele sale. Cu c`t[
]n\elepciune disp[ruse Atlantida! Treceam poate peste imperiile ei
adormite cu modestie si, dac[ ne uitam mult timp ]n jos, ]ncepeam s[
z[rim, dincolo de cortinele mi=c[toare ale apei, fantasticele ei ruine,
mormintele =i patimile ei. Asta era senza\ia pe care o l[sa ]n noi ziua,
cu ambi\iile ei de a lamuri totul, de a ar[ta c`t mai multe =i c`t
mai limpezi am[nuntele care te ]mpiedic[ s[ mai vezi ceva. Seara,
c`nd stelele ap[reau pe r`nd, obsedant de str[lucitoare ]n ]ntunericul
atotst[p`nitor, nest`njenit de nici o alt[ lumin[, devenea evident c[
anticii aveau dreptate, c[ suntem ]nveli\i ]ntr-o sfer[ de cristal vine\iu,
236
Ana Blandiana
]nvelit[, la r`ndul ei, ]n alt[ sfer[ =i ]n alt[ sfer[, c[ stelele sunt focuri
nestemate ]ncrustate pe aceste fantastice petale transparente care ne
ascund ca pe ni=te semin\e, c[ toate aceste sfere se cuprind una ]ntralta, alunec[ ]ntre ele, =i e destul s[ r[m`i o clip[ singur cu sufletul
t[u pentru ca s[ po\i auzi, ]n lini=tea mare, muzica sferelor. De aici =i
p`n[ la a crede c[ al[turarea continuu mi=c[toare a stelelor ]nchipuie
semne =i prevestiri nu-i dec`t un pas, pe care nu po\i s[ mi-l faci sub
bolta arcuit[ magic peste tine, suspend`ndu-=i constela\iile desenate
clar, ca ]n zodiac.
M[ g`ndeam atunci c[ exist[ poate ]n noi o continu[ tendin\[ de
am`nare a ]mplinirii, c[ ne place s[ ]mpingem transformarea viitorului ]n prezent c`t mai departe, p`n[ la limita ]n care, nemair[m`n`nd
destul timp, viitorul se transform[ direct ]n trecut. Abia acum c`nd
puntea vasului mi se pare =tiut[ dintr-un film =i oceanul b[nuit din
poeme ]mi dau seama c[ nici m[car asta nu se ]nt`mpl[, c[ dorin\a
de a ajunge pe ocean era prea intens[, prea total[, pentru a admite
vreodat[ c[ s-a putut realiza. A fost destul o dulce iritare de sine, o
bl`nd[ plutire ]n clipa ]mplinirii, pentru ca visul s[-=i p[streze intensitatea =i s[ r[m`n[ suspendat ]ntr-un definitiv viitor.
CUPRINS
237
Geniul de a fi
PIATRA
CUPRINS
119
Geniul de a fi
}N MARE
120
Ana Blandiana
CUPRINS
121
Geniul de a fi
122
Ana Blandiana
Geniul de a fi
123
124
Ana Blandiana
La Oradea, deasupra t`mplei Bisericii cu Lun[ acea misterioas[ lun[, jum[tate neagr[, jum[tate aurie, ]nv`rtindu-se dup[ legi misterioase =i cosmice, care mi-a umplut de ]ntreb[ri =i de ]n\eles copil[ria
deasupra crucii din mijlocul iconostasului, ]n cel mai ]nalt punct al
bol\ii catedralei din Oradea, am descoperit de cur`nd, cu uluire =i lacrimi, portretul lui Horia. Este un medalion sprijinit omagial pe dou[
ramuri de laur =i ]mpodobit de o coroan[ grea, aproape imperial[,
relief`ndu-=i fondul ]nchis =i obrazul cunoscut din acest cadru poleit
s[rb[tore=te =i subliniat str[lucitor. Tr[s[turile f[r[ dubiu, fruntea specific[ =i p[rul str`ns \[r[ne=te ]n p[r\i erau cele =tiute din c[r\ile de
=coal[ =i chiar dac[ renov[rile succesive au limpezit portretul apropiindu-l de prototip, nu exist[ nici o ]ndoial[ c[ el era acolo, deasupra
altarului, de la ]nceputuri, de la prima pictare a bisericii ]n 1816. Iar
acest fapt, revolu\ionar =i zguduitor ]n egal[ m[sur[, ne las[ s[
]ntrez[rim nu numai prestigiul de martir al marelui r[sculat ]n epoc[,
ci =i ]n\elesul credin\ei care i-a fost al[turi. }nceput[ ]n 1784, ]n chiar
anul r[scoalei, construc\ia catedralei neunite din Oradea s-a desf[=urat
sub semnul nesupunerii =i al tragediei rom`nilor din Principatul Transilvaniei, =i, o dat[ ]n[l\at[, biserica a devenit un simbol al ne]nfr`ngerii
totale si al victoriei ce urma s[ vin[. Portretul lui Horia, a=ezat triumfal
=i conspirativ deasupra catapetesmei, era un r[spuns, abia cifrat, al celor care nu renun\au. Sanctific`ndu-l astfel, biserica se sfin\ea ]nc[ o
dat[ prin jertfa sa, accept`nd cu adev[rat suferin\a =i revolta, cauza
celui ce-=i fermecase fra\ii cu g`ndul eliber[rii, ille famosus seductor
populi, cum ]l numeau exasperate cancelariile du=mane.
Am citat ciudatul titlu de noble\e al \[ranului din Albac, ca =i dovezile faimei sale europene din monumentala monografie a r[scoalei lui
Horia de David Prodan =i am transcris emo\ia de mai sus ]n semn de
limpede omagiu marelui istoric =i capodoperei sale r[scolitoare.
CUPRINS
125
Geniul de a fi
126
Ana Blandiana
rintul, Ariadna, Dedalus, =tiusem dinainte totul, dar totul fusese prea
frumos ca s[ fie adev[rat. Ceea ce p[ruse un simbol nu era dec`t o
realitate? Ceea ce fusese metafor[ nu era dec`t istorie? +i ]nc[ o istorie at`t de veche, ]nc`t numai pove=tile care-i r[s[riser[ pe urme mai
reu=eau s[-i dea un ]n\eles. Od[ile regelui, ale reginei, sala tronului,
atelierele me=terilor, temple, necropole, s[li de baie, conducte de ap[,
terase, cur\i interioare, sc[ri, coloane, totul repet`nd acest cap obsesiv de taur =i securile ]nsp[im`nt[toare cu dublu t[i=, totul scos de
sub incredibila cenu=[ a celor patru mii de ani, totul indiferent, str[in,
neconving[tor. Poate c[ ecua\ia labirintului, poate c[ povestea blestemat[ a Minotaurului contribuiau la acest sentiment care se opunea =i
el realit[\ii =i o ]mpiedica s[ triumfe. Timpul minoic dep[=ea cu mult
capacitatea sufletului meu de a percepe timpul =i st[team ]n fa\a lui
pierdut[ ca un ne]not[tor care, ]ntr-o ap[ ad`nc[ de trei sau de o
sut[ de metri, se ]neac[ la fel.
CUPRINS
127
Geniul de a fi
FRAGMENTE
(Spaima de literatur[)
128
Ana Blandiana
Geniul de a fi
129
surile oricui, nu trebuie s[ fie neap[rat ale mele. +i, ]n fapt, nici nu
am nici o clip[ senza\ia c[ sunt ale mele.
118. Uneori, ]mi vine =i mie s[ spun despre ceea ce tr[iesc, a=a
cum fac at`\ia : Ce p[cat c[ nu =tiu s[ scriu, ar fi un adev[rat roman. De fapt, dac[ a= =ti sau nu s[ scriu, ar r[m`ne de v[zut. Ceea
ce m[ ]mpiedic[ s-o fac nu este incapacitatea propriu-zis[, ci un anume
dispre\, devenit prejudecat[, pentru epic[, pentru ceea ce Eminescu
numea O istorie pe ap[. Nu m[ v[d descriind fapte, comportamente,
al c[ror sens s[ fie numai realist. Nu m[ v[d scriind: El se a=ez[ la
mas[, ]=i turn[ ap[ ]n pahar =i zise.... +i, de altfel, faptele aproape
c[ nici nu exist[. Exist[ numai ve=nica lor interpretare si reconstituire. O reconstituire care, dac[ urmeaz[ legile logicii, simt c[ se
dep[rteaz[ de adev[r.
119. M[ farmec[ pictura ]n punctul ]n care figurativul lunec[ ]n
decorativ, f[r[ a disp[rea cu. totul, dar f[r[ a exista cu totul, r[m`n`nd
numai o amintire frumoas[ =i d[t[toare ]nc[ de sens. M[ cucere=te
poezia ]n punctul ]n care logica ei mai p[streaz[ semnele trecerii logicei celorlal\i, ca pe ni=te urme misterioase, ]nc[rcate de nedezlegate
semnifica\ii, ca pe ni=te amintiri de ne]n\eles dintr-o alt[ via\[ care
iat[, nu ne mai putem ]ndoi a existat.
120. C`nd povestesc anumite lucruri v[zute, spuse, acestea m[
impresioneaz[ mai tare dec`t atunci c`nd le-am v[zut. M[ impresioneaz[ mai tare redarea de c[tre mine a realit[\ii, dec`t realitatea nemijlocit[. E vorba, oare, de o emo\ie am`nat[ care m[ atinge
mai t`rziu sau de o emo\ie care m[ atinge numai ]n momentul ]n
care a devenit artistic[ (prin povestire)?
130
Ana Blandiana
Geniul de a fi
131
132
Ana Blandiana
Geniul de a fi
133
134
Ana Blandiana
nu mai ]ncerc, de altfel, s[ mi-l fac) pentru c[ inten\iilor mele dornice s[ se materializeze ]n fraz[ li se substituie alte cuvinte dec`t cele
pe care le vroiam eu, n[sc`nd alte sensuri necredincioase mie, fidele
numai frumuse\ii adesea str[ine.
142. G`ndul, aproape insuportabil, c[ to\i acei oameni c`teva
sute str`n=i acolo, la acel festival literar de pe \[rmul straniei m[ri
din nord, to\i acei oameni gra=i sau slabi, ]nal\i sau scunzi, blonzi sau
bruni, sp`ni sau b[rbo=i, arogan\i sau umili, elegan\i sau petici\i,
afecta\i sau boemi, sunt numai poe\i, nu fac nimic mai concret, nimic
palpabil, verificabil, nu fac dec`t s[ al[ture, ]n diverse limbi de pe
p[m`nt, cuvinte clinchetitoare de argint. Iat[ o art[ cu adev[rat modest[; ea nu are nevoie nici de marmur[, nici de vopsele, nici de tuburi scumpe de org[, ea nu are nevoie dec`t de secolele ]n stare s[
aleag[ argintul de staniol.
143. Piatra filosofal[ a artei ar fi s[ po\i fixa, neschimbat ]n intensitate, fulgerul revela\iei. Problem[ la fel de greu rezolvabil[ ca =i
aceea a p[str[rii energiei solare din zilele calde ]n cele reci.
144. Scriu proz[ cu o anumit[ mirare, la umbra, mereu ciudat[, a
]ntreb[rii Ce caut eu aici?. Desigur, m-a adus, printre r`ndurile lungi =i logice, numai nevoia de a spune adev[ruri, de a participa ]ntrun fel la istoria pe care o str[bat. Dar, ciudat, exist[ ]n scrisul meu un
anticorp care elimin[ cu de la sine putere prea str`nsa leg[tur[ cu
istoria. Din toate suferin\ele din jur transpare ]n pagina mea numai
suferin\a ]n sine, o suferin\[ cotropitoare, dar lipsit[ de deter-min[ri.
Disperat[ =i umilit[, fac tot ce pot pentru a fixa, pentru a trece
oric`t de ilicit =i chiar cu riscul de a sparge oglinda lini=tit[ a artei
c`t mai multe elemente concrete, dar ceva mai ad`nc =i mai nepa-
Geniul de a fi
135
sionat din mine, ceva mai indiferent ia clip[ =i chiar la timp, ]mi spune
c[ totul se ]nt`mpl[ astfel spre salvarea mea.
145. }n acea edenic[ trans[ a scrisului, de c`te ori mi se ]nt`mpla
s[ nu mai am nici o idee, adormeam. +i totul se ref[cea de la sine ]n
vis. Apoi m[ trezeam =i continuam s[ transcriu materia pe care o acumulasem =i care se putea, at`t de simplu, regenera. Eram un miraculos aparat func\ion`nd cu energie oniric[: descoperisem de fapt un
perpetuum mobile. Dac[ n-ar fi ap[rut insomnia...
146. Am visat ]ntotdeauna un text cu mai multe nivele, perfect
inteligibile fiecare, autonome =i diferite, asemenea acelor pere\i de
m`n[stire medieval[ picta\i cu peisaje ]n care, din anumite unghiuri,
se descoper[ figuri de sfin\i.
147. }ntotdeauna am crezut c[ frumuse\ea este asemenea apei
circul`nd ]n natur[ =i c[, ]n minunata ei rotire, artistul este doar norul
c[ut`nd p[m`ntul din care s-a ]n[l\at =i asupra c[ruia vrea, pentru a-l
face roditor, s[ cad[.
148. Exist[ poe\i care refuz[ s[ comunice =i al\ii care r[m`n secre\i
chiar ]n cadrul comunic[rii. +i mai exist[ misterul ]n stare s[ palpite
dincolo de senza\ia celorlal\i c[ au ]n\eles totul.
149. Clarviziunea artistului trebuie s[ vad[ nu numai asemenea lui Leonardo chipuri ]n petele de umezeal[ de pe zid, ci =i, ]n
str[lucitorul machiaj al aparen\elor, igrasii ad`nci =i de nevindecat.
150. Poezia este cea care mi-a dat, ca pe un al =aselea sim\, sentimentul prezen\ei altuia ]n lumea ]nconjur[toare. Altul m[ prive=te
136
Ana Blandiana
din pietre, din plante, din animale, din nori. Un altul care numai ]n
clipele de mare oboseal[ se nume=te Nimeni.
151. Asemenea unui co=mar, faptul de a scrie de la fraz[ la fraz[,
de a nu cunoa=te dec`t paragraful urm[tor =i de a vedea totu=i ]n
cele din urm[ c[ s-a ]nchegat ceva unitar, interesant dar str[in,
diferit ]n mod esen\ial de inten\ia cu care ]ncepusem scrisul.
152. }ntre mine =i scris se ridic[ un zid de fier cu ferestre rotunde,
o perdea de metal cu buline de gol prin care pot s[ privesc din c`nd
]n c`nd (c`nd scriu) dincolo. Nu-mi doresc dec`t s[ m[ mut c`ndva
definitiv acolo, dar nu am nici for\a de a m[ rupe definitiv de aici =i
nici siguran\a c[ farmecul nespus al paradisului ]ntrev[zut pe furate
s-ar mai p[stra atunci c`nd i-a= fi locatar.
153. Doamne, ce de c`ntece vor r[suna ]n veacurile de dup[ noi,
dac[ Homer avea dreptate c`nd credea c[ zeii urzesc nefericiri pentru ca genera\iile viitoare s[ aib[ ce c`nta!
CUPRINS
137
Geniul de a fi
MAI IMPORTANT
CUPRINS
138
Ana Blandiana
Geniul de a fi
139
140
Ana Blandiana
Geniul de a fi
141
Nu =tiu dac[, v[zute din exterior, r`ndurile de mai sus par s[ aib[
a=a cum simt eu o leg[tur[ cu devenirea mea poetic[. Ele explic[, ]n orice caz, ]nsu=irile (calit[\ile =i defectele, care se confund[
cu at`ta u=urin\[) mele de scriitor: seriozitatea care poate p[rea
excesiv[, lipsa gratuit[\ii, viziunea cuprinz`nd ]ntr-o aceea=i aur[ binele
=i frumosul. Nu mi-am permis niciodat[ s[ m[ joc cu vorbele, pentru
c[ am visat ]ntotdeauna un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome =i diferite, asemenea acelor pere\i de m[n[stire
medieval[ picta\i cu peisaje ]n care, din anumite unghiuri, se descoper[ figuri de sfin\i.
Pentru c[ am ]n\eles devreme c[ scriitor nu este cel ce scrie, ci
acela care se exprim[ cu ajutorul scrisului, scrisul a devenit pentru
mine o nevoie vital[ ]n cadrul c[reia obliga\ia de a m[ exprima determin[ obliga\ia de a exista pentru a fi exprimat[. Sunt ca un caier
de l`n[ care exist[ numai ]n m[sura ]n care este tors.
CUPRINS
142
Ana Blandiana
Bogatele ninsori ale lui ianuarie, albul care a pus st[p`nire cu at`ta
siguran\[ de sine pe tot, mi-au adus ]n minte cu uimitor de t`n[r[
bucurie o ]nt`mplare veche, dar r[mas[ str[lucitoare ]n z[pada
]n care s-a petrecut.
Era cu multe ierni ]n urm[, cu mai mult de zece ierni ]n urm[, un
ianuarie cu mult[ z[pad[, =i ne aflam ]ntr-un hotel studen\esc, ]n
mijlocul continentului american. Era o cl[dire cu foarte multe etaje,
]n[l\at[ la marginea a=ez[rii universitare pe o paji=te goal[, ]ntre un
deal =i un r`u. Ninsese cu s`rg ore ]n =ir, f[r[ ]ntrerupere, o noapte, o
zi =i ]nc[ o noapte =i, ]nv[lm[=indu-se, rotindu-se ]n dreptul ferestrelor ]nalte, ninsoarea ad`nc[, ninsoarea ale c[rei margini nu se vedeau,
]nf[=urase fusul ]nalt al hotelului singuratec ]ntr-un fuior cosmic; ore
=i ore, de noapte =i de zi, tr[isem cu to\ii sentimentul ]nsp[im`nt[tor ]ntruc`tva, dar ]n egal[ m[sur[ exaltant al singur[t[\ii
]n univers. Apoi, ]n cea de a doua zi, spre diminea\[, totul s-a lini=tit,
ninsoarea s-a oprit, z[rile au ap[rut din nou =i ]n lumina soarelui
nev[zut, de la ]n[l\imea etajelor noastre omene=ti, p[m`ntul se vedea
rotund, moale =i alb, fericit =i sigur, de dinaintea istoriei. Atunci, ]n
acei zori de ]nceput luminos de er[, ]naintea trezirii din somn a celuilalt =i a restului lumii, unul dintre noi a cobor`t =i pe f`=ia larg[
de om[t dintre deal =i r`u, ]n fa\a sutelor de ferestre ale hotelului, a
scris cu litere uria=e, ]ntip[rite cu t[lpile mutate prin troienele p`n[
la genunchi, TE IUBESC!
N-o s[ uit niciodat[ semnul de exclamare imens care ]ncheia rostirea aceea ]n alb, nici emo\ia ]ntregului hotel trezit cu ochii pe
Geniul de a fi
143
CUPRINS
144
Ana Blandiana
DESPRE TINERE|E
Geniul de a fi
145
ordinea cronologic[ m[ a=eza mereu pe ultimul loc. Iar acest fenomen, concretizat ]ntr-un fel de mirare omagial[ care m[ ]nconjura
continuu, abia dac[ ]l receptam, consider`ndu-l firesc, obi=nuit,
aproape obligatoriu =i poate etern.
R[spunsul ]ntreb[rii de la ]nceput cred c[ aici trebuie s[-l plasez,
la sf`r=itul acelei perioade care nu d[duse pe parcurs nici un semn
c[ ar avea un sf`r=it. Pur =i simplu am descoperit la un moment dat
(s[ fi avut dou[zeci =i cinci de ani, sau poate treizeci ?) c[ nimeni
nu se mai mir[ de raportul dintre v`rsta =i paginile mele, c[ tinere\ea
mea real[, obositoare chiar, nu mai uime=te pe nimeni. Atunci a fost
momentul, aceea a fost clipa din care am ]nceput s[ consider tinere\ea
nu ca pe un drept lipsit de importan\[, care mi se cuvine, ci ca pe un
dar de care trebuie s[ fiu m`ndr[ si pe care trebuie s[-l merit. De
atunci am ]nceput s[ vreau s[ fiu t`n[r[ =i, ]ntr-un anumit sens,
de atunci am ]nceput s[ =i fiu ; de atunci, din clipa ]n care am devenit
con=tient[, de tinere\e, din clipa ]n care i-am ]n\eles importan\[. Nu
cred c[ exagerez f[c`nd aceast[ oarecum extravagant[ afirma\ie. Sunt
dintotdeauna convins[ c[ lucrurile nu exist[ dec`t ]n m[sura ]n care
le credem =i nu ne ]ndoim de ele : de unde ar rezulta c[ unei tinere\i
f[r[ b[tr`ne\e nu i-ar lipsi, ca s[ fie posibil[, dec`t propriul fanatism.
CUPRINS
146
Ana Blandiana
Geniul de a fi
147
CUPRINS
148
Ana Blandiana
PE MALUL DELIRULUI
Geniul de a fi
149
150
Ana Blandiana
CUPRINS
151
Geniul de a fi
ABSEN|A FORMEI
152
Ana Blandiana
A prefera poeziei t[cerea care o cuprinde ]n sine a=a cum albul cuprinde ]n sine toate culorile este ]n acela=i timp logic si aberant: logic, pentru c[ se vorbe=te at`t de mult, ]nc`t rostul poeziei a
devenit acela de a restabili t[cerea; aberant, ]ntruc`t cine ar mai fi ]n
stare atunci s[ deosebeasc[ t[cerea de lini=te?! A prefera poeziei
t[cerea preferin\[ ]mbog[\it[ de sentimentul imposibilit[\ii ei
]nseamn[ a accepta defini\ia potrivit c[reia capodopera nu este o
chestiune de form[, ci de absen\[ a formei. }n felul acesta, aproape
sinuciga=, ]mi permit s[ nutresc enorma iluzie de a m[ sustrage
defini\iei c[linesciene. Am visat ]ntotdeauna o poezie simpl[, eliptic[,
aproape schematic[, av`nd farmecul desenelor f[cute de copii ]n fa\a
c[rora nu e=ti niciodat[ sigur dac[ nu cumva schema este chiar esen\a.
CUPRINS
153
Geniul de a fi
CULEG{TORUL DE CIUPERCI
154
Ana Blandiana
CUPRINS
155
Geniul de a fi
PERSEVEREN|{
CUPRINS
156
Ana Blandiana
O FORMUL{
Nu-mi mai amintesc c`nd am auzit prima oar[ acea expresie c[reia
aveam s[-i atribui cu timpul semnifica\ii simbolice =i for\[ ofensiv[,
dar cu siguran\[ nu i-am ]n\eles de la ]nceput importan\a =i poate
chiar recent venit[ ]n sud =i prad[ u=oar[ a farmecului ludic, dup[
gravitatea moroc[noas[ =i ]ncr`ncenat[ din care coboram mi s-a
putut p[rea amuzant[ =i nelipsit[ de o oarecare inteligen\[ gra\ioas[.
Expresia mai mult o formul[, c[reia n-am ]nt`rziat s[-i descop[r
virtu\ile magice are o form[ simpl[ =i eliptic[, sintetic[ =i esen\ial[,
format[ dintr-un verb care ]nglobeaz[ mi=carea =i dou[ particule modale, dintre care una sugereaz[, dimpotriv[, starea pe loc, iar
cealalt[ puterea de a uni nu conteaz[ ce, nu conteaz[ cu ce rezultate, ]ntr-o ]n\elegere superficial[ =i pa=nic[, ]ntr-o supravie\uire lipsit[ de exigen\[ =i de ]ncr`ncen[ri. Expresia este: Merge =i a=a. Poate
fi spus[ ]n cele mai diverse situa\ii, de cele mai diverse tipuri
umane, sociale, profesionale, intelectuale. O poate spune mecanicul
care nu =tie de ce nu func\ioneaz[ ma=ina, dar o porne=te totu=i cu o
lovitur[ de ciocan dat[ la ]nt`mplare , \[ranul care face zilnic o navet[
de cincizeci de kilometri ca s[ fie portar la ora= ; elevul care ]nva\[
numai c`t s[ promoveze ceasa. Nu cred c[ exist[ situa\ie sau ]nt`mplare ]n care s[ nu survin[ o clip[ de u=urin\[, sau de exasperare, sau
de =mecherie, sau de dezgust, ]n care cineva obosit sau numai superficial, s[ nu poat[ rosti extraordinara formul[ : merge =i a=a ! Extraordinar[ pentru c[ asemenea unui jolly joker ]n stare s[ ]nlocuiasc[
orice, ea poate \ine locul, cu salvatoare =i criminal[ non=alan\[, price-
Geniul de a fi
157
CUPRINS
158
Ana Blandiana
Geniul de a fi
159
ca, ]nceput[ printr-o uimire, pagina aceasta s[ se ]ncheie printrun omagiu. Pentru c[, dincolo de aerul ei de ingenuitate pu\in arogant[ =i de eternitate mereu proasp[t[, ceea ce te fascineaz[ ]n ploaia
englez[ este evidentul ei caracter magic.
Cum a= putea s[ explic aceast[ impresie? Fa\[ de alte ploi,
ap[s[toare, cobor`nd cerul p`n[ la p[m`nt =i f[c`ndu-l s[ se de=ire
]n crengi, izol`ndu-ne unii de al\ii, ca s[ ne ]ntristeze pe fiecare ]n
parte, ploaia englez[ are ]n sine ceva prietenesc =i unificator, o calitate greu de definit, dar capabil[ s[ u=ureze, nu s[ apese sufletul,
a=a cum o solidarizare, chiar ]n suferin\[, te ]nt[re=te =i ]\i d[ un fel
de pl[cut[ exaltare. Exist[ in ploaia englez[ ceva asem[n[tor umorului englez, o surdin[ luminoas[, o re\inere agreabil[, o veselie inteligent[, ceva ce nu te va face niciodat[ s[ r`zi cu hohote, dar ]n
fa\a c[reia nu te vei putea ]mpiedica s[ z`mbe=ti. De altfel, chiar
pare s[ existe o veselie ]n felul degajat, lipsit de crispare ]n care ploaia
este acceptat[ de toat[ lumea, a=a cum se accept[ =i se iube=te un
element al peisajului. Un peisaj ciudat de curat, aproape str[lucitor.
Pentru c[ printre elementele ce deosebesc ploaia englez[ de alte ploi
este =i caracterul ei intens purificator. Sunt ploi pe care le asociezi
cu noroiul, sunt ploi care, ating`ndu-te, ai senza\ia c[ las[ pe tine
d`re de murd[rie =i de vopsea ; dimpotriv[, ploaia englez[ este
asemenea unei cosmice, elegante cur[\[torii din ]ntreprinderea c[reia
acoperi=urile ies sc`nteietoare, asfaltul luce=te de-\i ia ochii, vitrinele
devin asemenea oglinzilor, iar oamenii au aerul c[ au fost sp[la\i =i
=ter=i bine p`n[ au ]nceput a str[luci. C`t despre iarb[ marea,
extraordinara beneficiar[ a acestui umor meteorologic ea este
mereu verde, sclipitoare, vie, ea nu se usuc[ niciodat[, spre bucuria
ochilor no=tri obosi\i, a oilor cu l`n[ ]n carouri =i a metaforelor
eternit[\ii.
CUPRINS
160
Ana Blandiana
GENIUL DE A FI
Geniul de a fi
161
CUPRINS
162
Ana Blandiana
COMPENSA|IE
Geniul de a fi
163
CUPRINS
164
Ana Blandiana
CUPRINS
165
Geniul de a fi
SCEN{ DE DANS
166
Ana Blandiana
Geniul de a fi
167
CUPRINS
168
Ana Blandiana
FRAGMENTE
154. }n fa\a ferestrei mele, pe portativul s`rmelor electrice, r`ndunelele se agit[ ca ni=te note muzicale ce nu s-au hot[r`t ]nc[ asupra melodiei pe care trebuie s-o formeze. Dincolo de metafora grafic[, se ghice=te ]n agita\ia lor o nelini=te =i ]n nelini=tea lor un plan.
Se preg[tesc de plecare. Dar ce pot s[ discute, oare, cu at`ta pasiune, ce probleme noi s[ se ridice ]n calea c[l[toriei lor programate
de milenii =i aprobate de legile geneticii ?
155. }ntre pasiune =i suferin\[ asem[narea este at`t de mare ]nc`t,
de-a lungul timpului, oamenii au ajuns s[ le confunde =i s[ le boteze
cu acela=i cuv`nt : patim[, a p[timi. O ironie filologic[.
156. Trestia care g`nde=te este, ]n acela=i timp, trestia care se
pleac[ =i se ]ndoaie tocmai ca rod al g`ndirii ei.
157. Din cea mai fraged[ copil[rie am fost ]nv[\at[ c[ un om binecrescut trebuie s[ arate ]n afar[ o constant[ bun[voin\[, lini=te =i
aten\ie, indiferent ce cataclisme, r[suciri =i turment[ri s-ar petrece ]n
ad`ncul lui. +i, de=i nu am fost niciodat[ ]n stare s[ uit, s[ ignor
aceast[ lege de fier a civiliza\iei, am regretat mereu energia consumat[ pentru respectarea ei. C`t timp =i c`t[ for\[ sufleteasc[ pentru
a nu se vedea c[ sunt un spirit ciudat sau, chiar, pentru a nu se vedea
c[ sunt !
Geniul de a fi
169
170
Ana Blandiana
Geniul de a fi
171
169. Uneori pagina scris[ mi se pare c[ seam[n[ unui aparat fotografic cu obiectivul delimit`nd un c`mp prea redus. Aria pe care o
v[d cu ochiul liber este mult mai larg[ dec`t cea pe care pot s[ o
]ncadrez, ]n schimb ca intensitate pare a avea peisajul str`ns ]ntre
grani\ele limitative ale obiectivului!
170. O ]ntreag[ s[pt[m`n[ ca o pat[ alb[ pe hart[. N-am f[cut
nimic. Nici m[car n-am suferit c[ n-am f[cut nimic. Dac[ a= fi fost
moart[ ]n tot acest timp, a= fi putut avea cel pu\in =ansa de a cunoa=te
ceva din moarte.
171. Pot lucra numai renun\`nd la lume, nu interzic`ndu-mi-se
lumea. Curajul meu are nevoie de acest mic orgoliu ca o mobil[ care
nu st[ dreapt[ dac[ nu i se pune o pietricic[ sau un carton ]ndoit
sub un picior.
172. Nu m[ visez niciodat[ vesel[, nu pot s[-mi imaginez un vis
]n care r`d sau ]i aud pe al\ii r`z`nd. }mi r[m`ne s[ sper c[ visul e
compensa\ie, e complementar vie\ii. Dar dac[ aceast[ continu[
suferin\[ oniric[ nu este o dovad[ a fericirii din starea de veghe, ci a
relu[rii durerii de acolo! Nu m[ exteriorizez, nu-mi exprim nici suferin\a, nici temperamentul, =i atunci ele, oprimate, se exprim[ dincolo de cortina de fier a pleoapelor. +i a= ajunge poate s[ uit chiar c[
exist[, dac[ nu ar fi visul care m[ \ine ]n permanen\[ ]n centrul
dramei.
173. Nu mai =tiu s[ m[ bucur. Dar dac[ n-am =tiut niciodat[ =i
mi-am inventat numai, ]n trecut sau ]n viitor, bucuriile ?
174. Ne este u=or s[ fim al[turi c`nd suntem veseli. Veselia uni-
172
Ana Blandiana
Geniul de a fi
173
174
Ana Blandiana
Geniul de a fi
175
176
Ana Blandiana
Geniul de a fi
177
178
Ana Blandiana
Geniul de a fi
179
CUPRINS
180
Ana Blandiana
MU+CHIUL R~SULUI
Atunci c`nd am aflat c[ unul dintre foarte pu\inele elemente anatomice care ]l deosebesc pe om de restul mamiferelor unul dintre
acele elemente misterioase =i definitorii, argument`nd o origine
abrupt[, poate superioar[ este un mu=chi, exclusiv uman, care se
nume=te mu=chiul r`sului, am avut un sentiment de surpriz[ =i de
triumf. Era ca =i cum a= fi descoperit c[, realiz`nd confuzia c[reia i-a
dat na=tere, natura ]ns[=i ]ncearc[ s[ fac[ o precizare, minor[ aparent, dar de o infinit[ fine\e, =i delimiteaz[ astfel, printr-o singur[
nuan\[, categorii care p[reau identice =i care se dovedesc ]n cele din
urm[ esen\ial deosebite. Este un gest cavaleresc, echival`nd cu o retractare =i cu o recunoa=tere, dovada anatomic[ ! a unei mai
nobile ascenden\e.
Spre deosebire ]ns[ de Buffon cel ce, descoperind-o =i botez`nd-o,
a transformat-o ]n argument material al unui spiritual pedigri , eu
m-am bucurat de existen\a infimei particule anatomice ca de o
explica\ie, ]n sf`r=it g[sit[, a at`t de paradoxalei noastre victorii. Iat[,
elefan\ii sunt mai mari, leii, mai puternici, tigrii, mai cruzi, c[milele,
mai rezistente, pisicile, mai lingu=itoare, =erpii, mai otr[vitori, p[unii,
mai frumo=i, gazelele, mai gra\ioase, c`inii, mai credincio=i, caii, mai
nobili, =i totu=i noi am ]nvins, pentru c[ numai noi avem ]n plus un
mu=chi asem[n[tor acelei p`rghii ]n stare s[ ridice p[m`ntul ]n
univers , mu=chiul r`sului. P[s[rile =tiu s[ zboare, pe=tii, s[ ]noate,
albinele, s[ fac[ miere, dar noi =tim s[ r`dem, iar r`sul este ]n stare
s[ \in[ locul tuturor calit[\ilor =i s[ contrabalanseze toate for\ele. Pen-
Geniul de a fi
181
CUPRINS
182
Ana Blandiana
DESPRE EGALITATE
CUPRINS
183
Geniul de a fi
MISTERUL REVOLTEI
184
Ana Blandiana
2
Horea este, ]n mod evident, unul dintre personajele istoriei noastre despre care s-au p[strat cele mai multe documente, la care s-au
f[cut cele mai largi referiri, care au fost cel mai mult analizate de
c[tre contemporani. }n jurul lui s-au rotit cele mai multe legende =i
s-au \esut cele mai subtile explica\ii. +i totu=i, Horea r[m`ne cel mai
misterios dintre numele pe care timpul le-a izvor`t, f[r[ a fi ]n stare
s[ le si ]nghit[ ]n curgerea lui, cel mai enigmatic dintre titlurile de
glorie pe care poporul rom`n le poart[, cu aproape mirat[ m`ndrie,
de dou[ sute de ani. Misterul care ]nv[luie figura lui Horea nu provine din lipsa documentelor si informa\iilor contemporane =i nu se
bazeaz[ pe ceea ce nu =tim, ci pe ceea ce =tim despre el.
Nimeni nu s-a ]ndoit vreodat[, nici ]n epoc[, nici ]n istorie, c[ el,
Horea, a fost conduc[torul r[scoalei. Ilustratori dep[rta\i =i-l imagineaz[ ]n romantice costuma\ii ]n fruntea mul\imilor dezl[n\uite, spaima sau admira\ia lor, ura sau curiozitatea fantazeaz[ ]nf[\i=[ri =i
Geniul de a fi
185
situa\ii care poart[ ]ntotdeauna numele s[u. Iar fascina\ia pe care personalitatea sa, dominant[ si impalpabil[, o exercit[ asupra tuturor
este at`t de mare, ]nc`t nimeni nici din tab[ra du=man[, nici din
propria sa tab[r[ nu se mir[ c[, la nici unul dintre momentele
cruciale ale r[scoalei, el nu este prezent fizic, explicit. A cunoscut
]ntr-o asemenea m[sur[ =tiin\a disimul[rii =i a persuasiunii, for\a de
a st[p`ni spiritele =i arta de a le modela, ]nc`t gesturile exterioare nu
le-au mai fost necesare faptelor ca s[ se ]nt`mple dup[ voin\a sa. De
cele mai multe ori el nu a fost un trup, ci un cuv`nt ]n lupt[, de cele
mai multe ori, pentru a-l ]n\elege, trebuie s[ cobori p`n[ la r[d[cina
diform[ =i dureroas[ a sensurilor. La Criscior =i la Deva, la Mesteac[n
=i Abrud, al\ii au mers ]n frunte cu sabia ]n m`n[ (Cri=an a fost ]ntotdeauna primul dintre ei), dar nimeni niciodat[ nu s-a ]ndoit c[ totul
se petrecea ]n numele lui Horea, nim[nui nu i-a dat prin minte s[-i
conteste suprema\ia =i prestigiul. De aceea, r[spunsurile interogatorului final, care, printr-o m[iastr[ demonstra\ie de m`nuire a
posibilit[\ilor absurdului negau orice participare la r[scoal[,
reu=eau performan\a de a sugera ]n acela=i timp nevinov[\ia =i misterioasa importan\[ a celui ]ntrebat, ca =i cum totul s-ar fi desf[=urat
dup[ un scenariu prescris, ]n care tot ceea ce se vedea nu era dec`t
conven\ie menit[ s[ acopere adev[rata realitate, iar martiriul, ]n\eles
=i dinainte acceptat, o treapt[ necesar[ =i fireasc[ a desf[=urarii lucrurilor.
Misterul care a amplificat personalitatea corifeului r[scoalei din
1784 cu o aur[ mereu cresc[toare =i incitant[ (mister care a luat pentru du=manii s[i, ]n anumite momente, cum au fost acelea ale procesului =i ale execu\iei, forme paroxistice) era desigur atributul =i opera unei personalit[\i de excep\ie, capabile s[ str`ng[ ]n sine nu numai durerea, ci =i taina unui ]ntreg popor, dar dincolo de asta, =i mai
presus de asta, era ]nsu=i misterul declan=[rii revoltei, secretul, nicio-
186
Ana Blandiana
3
O r[scoal[ este asemenea unei ferestre prin care se poate privi ]n
sufletul unui popor; o fereastr[ deschisa care, ]n acela=i timp, las[ s[
p[trund[ v`ntul din afar[ =i las[ s[ r[zbat[ \ipetele =i hohotele din
interior. O r[scoal[ este o fereastr[ deschis[ ]n acela=i timp spre istorie =i spre ad`nc.
}ncerc s[ privesc prin r[scoala lui Horea sufletul poporului s[u.
Citesc =i recitesc monografia lui David Prodan cu sentimentul c[ astfel voi putea ]n\elege mai bine, m[ voi putea apropia de r[spunsul la
implacabila ]ntrebare : Cum suntem ? }n mod evident, ]n cele c`teva
luni de la sf`r=itul secolului optsprezece se str`ng, ca ]ntr-un focar,
caracterele poporului rom`n de-a lungul unor ]ntregi milenii, tr[s[turile particulare ale devenirii sale ]n contextul, deosebit prin s`nge
=i geografie, al celorlalte neamuri, =i asta nu numai pentru c[ e vorba
de cea mai mare ridicare de mase din istoria noastr[, ci =i pentru c[
]n fruntea ei a stat o minte capabil[ de sintez[, ]n stare s[ calculeze
pe tabla de =ah a timpului mai multe mi=c[ri ]nainte. Nu e deloc u=or
de v[zut. Un popor de \[rani este ]ntotdeauna un popor ascuns, chiar
dac[ umorile sudice =i visele solare ]i izbucnesc ]n c`ntece =i ]ncrest[turi. +i, totu=i, ceea ce se vede din prima clipa, cu ochiul gol, ajutat numai de lentila lacrimei, este c[ r[scula\ii nu fuseser[ n[scu\i
pentru a fi r[scula\i, c[ tot ceea ce s-a petrecut ]n planul istoriei nu le
Geniul de a fi
187
CUPRINS
188
Ana Blandiana
NICI UN NUME
Impresionanta vizit[ ]n cimitirul unui sat din apropierea Bucure=tilor, cu descoperirea unei cronologii =i a unei stratific[ri a eternit[\ii
mai marcate ]nc[ dec`t cea stabilit[ in lumea celor vii. Al[turi de
criptele contemporane de beton, ]mpodobite cu litere aurite, =i de
mormintele mai vechi, jalonate cu cruci scrise st`ngaci cu ur[ri de
veci, descop[r un =ir de movili\e abia ]n[l\ate, ca ni=te basoreliefuri
estompate de timp, ne]nsemnate nici prin cruci, nici prin nume, ci
doar prin c`te-un st`lp de lemn pe care este scrijelat[, barbar =i
emo\ionant, o r[stignire cu liniile umplute de vopsele vegetale persistente; deasupra desenului figureaz[ un an, probabil al mor\ii, altceva nimic, nici un nume, nici un cuv`nt, ]ntr-o sublim[ acceptare a
anonimatului anorganic, ]ntr-o filosofic[ op\iune a neantului din care
se mai p[streaz[ numai no\iunea de suferin\[ =i, poate, speran\a r[scump[r[rii ei (asupra c[reia, ]ns[, nu se insist[).
CUPRINS
189
Geniul de a fi
ABISURI
Citeam zilele trecute despre un scriitor care se distra ]nv`rtind pisicile de coad[ =i zdrobindu-le capul de pere\i, sau lovind c[\elele
]ns[rcinate cu piciorul ]n burt[ p`n[ le f[cea s[ lepede, =i mi se demonstrau astfel str[fundurile sufletului s[u, care l-au f[cut capabil s[ creeze
opere abisale, profunde, de ne]n\eles. Ce plini suntem de prejudec[\i!
Totul porne=te de la acceptarea premisei gre=ite potrivit c[reia numai r[ul poate fi abisal, deci creator. Mi-e aproape jen[ s[ aduc argumentul, at`t de conving[tor totu=i, c[ apele limpezi sunt ]ntotdeauna
mai ad`nci dec`t par =i c[, dimpotriv[, cele tulburi pot fi numai abisuri de-o =chioap[; dar nu pot s[ nu m[ g`ndesc (pentru a apela nu
la persoane, ci la personaje) c[ Prin\ul M`=kin este mai profund, mai
greu de ]n\eles, ]n orice caz, mai departe de ]n\elesul comun, dec`t
Smerdiakov, de exemplu. +i nu pot s[ nu presupun cu infinit[
triste\e =i mil[ c[ acelui mare scriitor chinuitor de animale Francesco
dAssisi trebuie s[ i se fi p[rut abisal =i incomprehensibil.
CUPRINS
190
Ana Blandiana
FATALE
CUPRINS
191
Geniul de a fi
A DOUA GEOGRAFIE
192
Ana Blandiana
CUPRINS
193
Geniul de a fi
ARTI+TI +I FIARE
CUPRINS
194
Ana Blandiana
AUTOBIOGRAFIE
CUPRINS
195
Geniul de a fi
196
Ana Blandiana
CUPRINS
197
Geniul de a fi
CA UN HAN SPANIOL
198
Ana Blandiana
CUPRINS
199
Geniul de a fi
}N MUZEU
* Cercul cu aripi, simbolul soarelui zbur`nd, simbol care apare in ]ntreaga art[ a Egiptului antic, st[p`nind, nuan\`nd totul, ]mi treze=te ca =i
nem[suratul cult al lui Aton, alt[ ipotez[ solar[ uimirea. Cum a putut fi
sanctificat, cu o asemenea fervoare, soarele ]ntr-o \ar[ ]n care el, soarele
este at`t de du=m[nos, at`t de ucig[tor, c`nd mult mai firesc, mult mai
logic, mi s-ar fi p[rut s[ fie socotit[ sf`nt[ umbra, at`t de rar[, planta, at`t
de greu de ]ntre\inut?... S[ fie frica un argument mai puternic dec`t
admira\ia, s[ fie teroarea mai conving[toare dec`t iubirea, ]n misterioasa
istorie a descoperirii (sau invent[rii) de zei care se confund[, cople=itor,
cu ]ns[=i Istoria?
* Printre at`t de ginga=ele statuete de Tanagra, una avea aripi mari de
arhanghel, s`ni de femeie, grei, =i ]nsemne virile, ceea ce, ]n mod ciudat,
nu-i sc[dea din delicate\e, ci f[cea g`ndul s[ alunece, ]nc`ntat =i ambiguu,
spre insolubila problem[ a sexului ]ngerilor.
* Portretele din Fayum (continuate de pictura bizantin[ =i, ]ntr-un
anume sens, chiar =i de pictura noastr[ din secolul nou[sprezece) impuneau un canon de frumuse\e egal ]n stilizare celui egiptean sau grec, la fel
de teoretic. Spr`ncenele groase, ]mbinate ]ntr-un unghi hot[r`t deasupra
nasului autoritar, ovalul prelung, umbra senzual[ de pe buza superioara,
]ntunericul c`rlion\at din jurul frun\ii rotunde =i ochii ad`nci, negri, puternici, ne=ov[itori, ]n\eleg`nd totul; oare toate acestea existau ]n realitate
cu o at`t de mare frecven\[ ]nc`t s[ impun[ canonul, sau, dimpotriv[,
canonul impunea realit[\ii tiparele sale, spre multiplicare, spre imitare?
Ve=nica dilem[ generat[, ]ntr-o form[ sau alta, de orice dogm[...
CUPRINS
200
Ana Blandiana
REAC|IA DE AP{RARE
Geniul de a fi
201
CUPRINS
202
Ana Blandiana
Geniul de a fi
203
CUPRINS
204
Ana Blandiana
ANTI JURNAL
Geniul de a fi
205
CUPRINS
206
Ana Blandiana
DIMENSIUNI
Geniul de a fi
207
Iorgu Iorgovan nu este eliberatoare. Aceast[ con=tiin\[ na=te proverbiala ]n\elepciune: Poporului nu-i e fric[ de Dumnezeu, ci de sfin\i.
Ni-e team[ de lucrurile mici =i trebuie s[ fim con=tien\i de aceast[
team[, =i trebuie s[ ne-o cultiv[m. Este una dintre armele noastre
cele mai puternice. Este emblema evolu\iei noastre. Inteligen\a poate
fi uria=[, prostia este ]ntotdeauna mic[. Marea prostie nu este dec`t
o metafor[: suma prostiilor mici =i miliarde. Nu de geniul r[ului m[
tem, ci de micii pro=ti; nu de marele criminal, ci de insignifian\ii vicio=i
abstrac\i. +i nu mi-e ru=ine de aceast[ team[, =i nu vreau s[ renun\ la
ea. S[ nu uit[m: fiarele erau ucise ]nc[ din paleolitic, bacilii nu sunt
]nfr`n\i nici acum.
CUPRINS
208
Ana Blandiana
Dac[ omul ar vrea doar s[ nu mai fie singur, totul ar fi ]nc[ destul
de u=or. A=a cum din at`tea inegale lupte a ie=it cu ]nc[p[\`nare victorios, exasperat de singur[tate, el ar fi fost ]n stare s-o ]nfr`ng[. Dar
nimic din ce e omenesc nu e simplu. Totul e contradictoriu =i ]nl[n\uit,
fructul poart[ ]n sine s[m`n\a =i viermele. }n miezul tragediei de a fi
singur tr[ie=te ascuns[ ]ns[=i nevoia de singur[tate. Dac[ totul s-ar
crea vreodat[ din nou, nu a= implora o lume mai bun[, ci doar una
mai simpl[.
Smuls de curen\i de sens contrar, absorbit de goluri opuse, omul a
suferit ]ntotdeauna nu de neputin\[, ci de nehot[r`re. Pedeapsa divin[ a fost nu izgonirea din rai, ci, mai ]nainte ]nc[, acordarea liberului arbitru ]ntre at`t de contrare =i reduse posibilit[\i. }n ]n\eleptele
fresce Adam este reprezentat indecis sub pomul binelui =i al r[ului.
Animalele au fost favorizate, au legi biologice mai ferme. Unele
tr[iesc ]n turme, altele retrase ]n vizuini. Lupul nu-=i dore=te o scorbur[ tainic[, ursul nu viseaz[ s[ se adune ]n haite. Fiecare ]=i urmeaz[
f[r[ revolte condi\ia bine stabilizat[. Al[turi de aceast[ echilibrat[
maturitate suntem noi, ]nving[torii naturii, noi, echilibrul instabil,
mereu adolescen\i, mereu =ov[itori, victime, ]n acela=i timp, spaimei
=i nevoii de singur[tate.
}n Povestiri din Casa Mor\ilor, Dostoievski consider[ cea mai
]ngrozitoare latur[ a condamn[rii faptul c[ un ocna= zece, cincisprezece, dou[zeci si cinci de ani nu va putea fi nici o clip[ singur. Sfin\ii =i ]n\elep\ii se retr[geau ]n pustie pentru a putea vorbi cu
Geniul de a fi
209
CUPRINS
210
Ana Blandiana
EMBLEMA
Geniul de a fi
211
de ce s-o drap[m ]n falduri azurii, de ce s[ ne aranj[m ]n vitrine plictisitoare paradisuri ? Suntem n[scu\i spre a g`ndi =i a lupta pentru
mai bine =i faptul c[ nu vom atinge niciodat[ perfec\iunea este salvarea =i justificarea existen\ei noastre ]n infinit. De ce s[ ne ]ng[duim
la=itatea de a crede c[ perfec\iunea este undeva pe aproape ? }naint[m
cu greu, dar destul de puternici pentru a purta pe scut, emblem[,
r[scolitoarea treime: analiza, ]ndoiala, criza.
CUPRINS
212
Ana Blandiana
MAREA PREJUDECAT{
Geniul de a fi
213
CUPRINS
214
Ana Blandiana
CA|EII PAM~NTULUI
Geniul de a fi
215
motul nu venea din odaia vecin[ sau din afar[, ci chiar din zid, era o
mi=care interioar[, ca un fream[t al pietrei. Am petrecut, ascult`nd-o,
o noapte ciudat[, ]nfiorat[, ]nsp[im`ntat[, aproape pl[cut[. Sugestia
medieval[ era at`t de puternic[, ]nc`t m[ temeam s[ nu descop[r ]n
zori o cauz[ banal[, terestr[, fream[tului nocturn. Dar diminea\a nu
a degradat misterul.
M[n[stirea, ]n[l\at[ de Barnovski-vod[ fusese construit[ pe un
schelet de stejar masiv: pilonii, grinzile interioare de sus\inere, pe
care s-a sprijinit c[r[mida =i piatra, au fost de lemn.
Secolele ]ns[, prea slabe pentru a distruge piatra, au ros lemnul,
l-au f[r`mi\at, l-au f[cut pulbere pe care curen\ii de aer au pulverizat-o. Acolo unde fusese solid punct de sprijin, stejar, a r[mas un ]ngust
tunel. Zidurile m[n[stirii, sus\inute ]nainte de puternice grinzi, sunt
str[b[tute acum de lungi, f[r[ cap[t coridoare. Si coridoarele le locuiesc c[\eii p[m`ntului.
Grinzile sus\ineau zidul, acum zidul sus\ine absen\a grinzilor =i,
ca un suflet al lemnului mort, noaptea alearg[ c[\eii p[m`ntului. Ce
metafor[ pentru timp! La Dragomirna, m-am g`ndit prima oar[ c[
oamenii ar suferi cumplit dac[ nu ar avea dreptul s[ moar[ c`nd vor,
chiar dac[ nu vor niciodat[.
CUPRINS
216
Ana Blandiana
PREFABRICATE
Geniul de a fi
217
CUPRINS
218
Ana Blandiana
POEM DE VARA
Geniul de a fi
219
CUPRINS
220
Ana Blandiana
CUV~NTUL
Geniul de a fi
221
rezist`nd totu=i dorin\ei de a ne conserva ]n imaculat =i t[cere; pentru c[ purt[m cu to\ii spaima de a nu sem[na acelor a=tri cu o putere
de atrac\ie at`t de mare ]nc`t lumina cade ]napoi, purt[m cu to\ii
spaima de a nu le sem[na, de=i cu to\ii =tim c[ perfec\iune asta
]nseamn[. }ntre t[cere =i cuv`nt, nu cuv`ntul este perfect, dar arma
noastr[ este cuv`ntul.
CUPRINS
222
Ana Blandiana
INFIRMITATE
Poate c[ p[rin\ii sunt vinova\i. Poate c[ educatorii. Poate c[ lecturile. Nu am ]n\eles niciodat[ dac[ te na=ti ]n felul acesta sau dac[
totul apare pe urm[. La ]nceput e=ti l[udat =i ob\ii nota zece la purtare dispre\ul colegilor e ]nc[ amestecat cu o vag[ invidie, b[nuiala
infirmit[\ii se tope=te ]ntr-un sentiment ambiguu de mul\umire, de
orgoliu infantil. Pentru c[, atunci, binele nu e ]nc[ desp[r\it de r[u,
pentru c[ nu se =tie ]nc[ dac[ ]nving[tor ]n lume este r[ul sau binele.
C`nd, ]n sf`r=it, ]n\elegi, nu se mai poate face nimic, este de mult
prea t`rziu.
A=a cum unii nu v[d =i al\ii n-au grai, tu nu po\i lovi, nu e=ti ]n
stare s[ jigne=ti. Este o incapacitate organic[ =i voin\a nu ajut[ la nimic.
Este o tr[s[tur[ nefireasc[, evadat[ de sub imperiul legilor naturale,
pentru c[ tu e=ti incapabil nu numai s[ love=ti, dar =i s[ ]ntorci o
lovitur[. Universalul instinct de conservare este ]nlocuit prin at`t de
fragilul gest al ]ntinderii celuilalt obraz. Ciudat, greu de ]n\eles, este
c[ malforma\ia, dureroasa incapacitate, se na=te nu din neputin\[, ci
din for\[. Este nevoie de for\[, de o uria=[ for\[ pentru a te ]nc[p[\`na
s[ nu ]nvingi, este nevoie de o imens[ for\[ pentru a-\i fi mil[ de cel
ce love=te, pentru a rezista dispre\ului celui pe care nu l-ai lovit. Infirmitatea paradoxal[ a acestei puteri st[ ]n dimensiunile ei neadaptate
la real, a=a cum Gulliver era ]n Lilliput infirm. Superioritatea fa\[ de
o lume ]n care nu reu=e=ti s[ te integrezi este ridicol[ =i infirm[, dac[
infirmitate ]nseamn[ a nu putea fi asemenea celorlal\i.
Lucrurile se petrec a=a nu pentru c[ vor fi r[spl[tite dup[ alte cri-
Geniul de a fi
223
CUPRINS
224
Ana Blandiana
CUPRINS
225
Geniul de a fi
AXIOMA
Nimic nu este mai pu\in sigur dec`t eviden\a. Nimic mai pu\in
conving[tor dec`t o axiom[. Eram ]n stare s[ urm[resc demonstra\ii
ale unor complicate teoreme, dar n-am ]n\eles niciodat[ cu adev[rat
de ce dou[ cantit[\i egale cu o a treia sunt egale ]ntre ele.
Timpul a trecut, num[rul axiomelor a crescut ]ngrijor[tor, dar eu
am p[strat cu ]nc[p[\`nare incapacitatea de a accepta adev[rurile
care se ofer[ sau sunt oferite. Despre prea multe fraze mi se spusese
c[ nu mai au nevoie de demonstrare, prea multe cuvinte se sim\eau
jignite la cererea de a fi explicate, prea multe idei au preferat s[ se
impun[ dec`t s[ se justifice. Asupra prea multor lucruri am fost deprins[ s[ nu mai pun ]ntreb[ri, pentru a nu m[ ]ndoi de ele. M[ ]ndoiesc, deci nu renun\ la mine ]nsumi, m[ ]ndoiesc, deci exist.
Nu cred c[, de-a lungul at`tor milenii, exist[ un lucru care s[ fi
fost mai imperios cerut omenirii dec`t credin\a ]n axiome. R`nd pe
r`nd, b[t`ndu-se cap ]n cap, ideile =i secolele soseau, =i prima lor
grij[ era de a pretinde obositelor gazde, ]nainte de orice, ]nc[ o carte
blanche. Si, iremediabil, naiva omenire, crez`ndu-se de fiecare dat[
salvat[, face mereu impruden\a de a emite ]nc[ un asemenea cec, pe
care-l retrage apoi, de fiecare dat[ prea t`rziu pentru a mai putea fi
recuperat. Dac[ totu=i p[m`ntul continu[ sa fie populat, dac[ mamele mai nasc copii =i pomii mai rodesc fructe este pentru c[ ]ntr-un
col\, undeva, s-a p[strat ]ntotdeauna ]ndoiala, a=a cum \[rancele
p[streaz[ s[m`n\a aluatului capabil s[ dospeasc[ viitoarele p`ini.
Oamenii iubesc pentru c[ se ]ndoiesc de dragoste, sunt drep\i pentru
226
Ana Blandiana
CUPRINS
227
Geniul de a fi
UMBRA PRIDVORULUI
}n satele Mun\ilor Apuseni nu exist[ cimitire. Acolo, unde oamenii stau ]n fa\a naturii drep\i =i singuri, f[r[ s[ se adune =i s[ se sprijine ]ntre ei, l[s`nd ]ntre dou[ case loc unui deal =i ]ntre dou[ cur\i
albie unui r`u, mor\ii sunt ]ngropa\i ]n umbra pridvorului. Nesperia\i
de mun\i, ne]nsp[im`nta\i de p[duri, netem[tori de fiare, oamenii
]n\eleg moartea ca pe o duioas[ continuare de ciclu numai, ca pe o
fireasc[ =i unduioas[ urmare, ca pe o meritat[ =i binevenit[ odihn[
p`n[ la judecata de apoi. Cel[lalt t[r`m fiind at`t de aproape, nici o
groaz[ nu-i b`ntuie =i de acolo se aud, desigur, ca ]n balad[, c`inii,
iar umbra pridvorului se simte, desigur, cresc`nd =i descresc`nd, melodioas[, =i peste cel[lalt t[r`m. Moartea nu mai este ]n felul acesta
un exil, nu mai sunt str`n=i mor\ii cu mor\ii =i viii cu viii, ci fiecare
ograd[ devine o celul[ a universului ]n care a fi sau a nu fi sunt dou[
la fel de bl`nde prezen\e, ]n care via\a =i moartea nu se neag[ =i nu
se opun, ci se ]mpletesc =i nu se p[r[sesc, ]ntr-o ad`nc[ iubire.
A=ez`ndu-=i p[rin\ii ]n p[m`nt temelie, fiii nu se simt niciodat[ stingheri =i nu sunt nelini=ti\i de soarta viitorilor fii, c[rora li se vor a=eza
]n p[m`nt temelie. Iat[ un lan\ care nu va putea fi vreodat[ sf[r`mat
sufletul ]ntreg al poporului rom`n se define=te aici. La umbr[ de
pridvor =i la poale de codru, c`nd mun\ii mari sunt preo\i =i stelele
f[clii, nimeni nu poate s[ moar[ cu totul vreodat[. Con=tiin\a acestei
ve=nicii ne marcheaz[ cu o luminoas[ triste\e. Noi =tim c[ fruntea
astfel ]mpodobit[ nu se poate pleca =i c[ nimeni nu ne poate oferi
ceva mai de pre\ dec`t eternitatea din umbra pridvorului.
CUPRINS
228
Ana Blandiana
A NU FI }NFR~NT
CUPRINS
229
Geniul de a fi
ORA+E DE SILABE
De la orele de geografie, din romanele adolescen\ei, din memorialele de c[l[torie, din c`ntece, din filme, au ajuns la mine mai ]nt`i
denumirile: Santa Fe, San Francisco, Valencia, Philadelphia, Londra,
Vene\ia, Samarkand. Fiec[reia ]i corespundea dac[ nu o imagine, cel
pu\in un sentiment, dac[ nu un sentiment, cel pu\in o presim\ire. Cel
mai adesea, ]ns[, pe pilonii sub\iri ai c`torva litere se ]n[l\a o ]ntreag[
construc\ie cu str[zi =i biserici, \[rmuri de mare, pie\e, f`nt`ni. Eram
]n stare s[ hoin[resc s[pt[m`ni ]ntregi, ]n vise care se continuau
nuan\`ndu-se de la o noapte la alta, pe c`te o aceea=i strad[ imaginat[, mereu mai concret, cu casele din ce ]n ce mai familiare =i mai
am[nun\it desenate, cotind mereu dup[ acela=i col\ cu tencuiala
c[zut[ pu\in =i cu un Atlas de stuc ros de v`nturi, purt`nd chinuit pe
umeri un glob p[m`ntesc pe jum[tate m[cinat. Din c`te o ilustra\ie
de manual, din c`te o ilustrat[ veche de dinainte de r[zboi, din c`te
o fotografie cenu=ie de ziar eram ]n stare s[ imaginez asemenea
lui Cuvier, reconstituind un mamut dintr-o vertebr[ un ]ntreg ora=,
un \inut, o \ar[. S[m`n\a real[ de la care pornisem se estompa
transfigur`ndu-se =i ora=ul ]mi apar\inea ]n ]ntregime, nedependent
de realitate, ]nlocuind-o cu naturale\e, p`n[ la a uita c[ exist[. Asta
era demult, pe vremea c`nd urm[ream cu degetul pe hart[ speran\ele
lui Columb =i dramele lui Magellan, cruzimile lui Cortez =i fanteziile
lui Marco Polo, descoperirile eroilor lui Jules Verne =i propriile mele
iluzii. Trec`nd, timpul n-a f[cut dec`t s[ ad`nceasc[ liniile acelor gravuri unduitoare, s[ le stabilizeze. Cu c`t le vizitam mai rar, cu at`t le
230
Ana Blandiana
CUPRINS
231
Geniul de a fi
GRAND CANYON
232
Ana Blandiana
subliniau formele, d[deau, ]n sf`r=it, relief realit[\ii, cu un ultim altruism ]naintea cufundarii ]n bezn[. Straniu ]ns[, impresia general[
nu era de minune a naturii =i numai printr-un efort de con=tiin\[
puteam s[ ]n\elegem =i s[ admitem c[ natura era cea care trebuia elogiat[, c[ era vorba de o capodoper[ a ei. Ni se p[rea, mai cur`nd, c[ asist[m
la o m[re\ie trecut[ ale c[rei urme conservate ]n milenii au primit o
frumuse\e aproape magic[. Ceva imperial plutea ]n aer, orice lespede p[rea
rupt[ din treptele unui palat, orice ruin[ p[rea a unei apuse ]mp[r[\ii.
Culorile, chiar, se pretau acestei ]nc[p[\`nate =i nostalgice fantezii, ro=ul
]=i m`nca nuan\ele ]ntre c[r[miziul intens =i violetul mortuar, albul se degrada spre nuan\a nobil[ a osului uscat, verdele avea str[luciri oceanice, de
smarald. Numirile date diverselor forma\ii geologice, diverselor forme
n[scute din lupta dintre piatr[ =i ap[ =i v`nt, dovedeau c[ acest sentiment
al imperialului divin nu-l inventasem noi. O uria=[ piramid[ cu v`rful retezat se numea Tronul lui Wotan, un imens con cu suprafa\a dantelat[
ca de nesf`r=ite basoreliefuri se numea Templul lui Shiva. Nimic nu p[rea
for\at ]n asta, mai cur`nd ar fi p[rut ciudat s[ li se spun[ st`nci, =i piscuri,
=i mun\i. De altfel, v[zut[ de aproape, prin binoclu, ceea ce era numai
metafor[ devenea o incredibil[ realitate. Ceea ce putea trece drept creast[
se dovedea o biseric[ p[r[ginit[, ceea ce sem[na cu o c[ldare glaciar[
ap[rea clar ca un amfiteatru roman. Paradoxal, apropierea nu distrugea,
ci ]nt[rea iluzia, ]i furniza am[nunte, o concretiza si-i d[dea amploare.
Apun`nd soarele, cerul a mai r[mas c`teva minute colorat ]n ro=u =i
violet, ca =i cum Canyon-ul i-ar fi transmis propriile sale culori, apoi s-a
f[cut ]ntuneric brusc, de la o clip[ la alta, iar dup[ un scurt suspens, ]n
bezna devenit[ compact[, a r[s[rit o lun[ imens[, rotund[, galben[,
neluminoas[. +i abia atunci, c`nd nu mai puteam vedea nimic, am
]ncremenit ]nsp[im`nta\i de frumuse\ea pe care aveam s-o p[r[sim
=i despre care am fi putut s[ nu =tim c[ exist[ pe p[m`nt.
CUPRINS
233
Geniul de a fi
234
Ana Blandiana
CUPRINS
235
Geniul de a fi
DORIN|A
St[team pe punte, aplecat[ peste bord, cu coatele sprijinite de lemnul lustruit =i alb de sare, privind apa intens verde, grea =i cl[tin[toare,
care p[stra minute lungi dup[ trecerea noastr[ o d`r[ alb[ spumoas[,
puls`nd spasmodic, ca o cicatrice pe pielea ]ntins[ =i lucioas[ a oceanului. M[ g`ndeam c[ tr[im, probabil, mai intens ]n viitor =i ]n trecut
dec`t ]n prezent, c[ visul de a merge pe ocean =i g`ndul c[ ai fost pe
ocean sunt mai puternice, mai vii dec`t faptul de a fi pe ocean acum.
St[team pe punte ore ]n =ir privind, dar mai ales sim\ind, orizontul
]nchis ]n jurul nostru, rotund. Eram singuri ]n mijlocul unui uria= cerc
leg[n[tor, iar acesta nu era dec`t baza cupolei perfect rotunde pe
care cerul o r[sturna deasupra noastr[. O calot[ asem[n[toare se
mi=ca, probabil, sub noi. Sim\eam c[ locuim un glob, un mirific glob,
jum[tate cer, jum[tate ap[, \inut ]n spa\iu de raza ]ncordat[ a privirii
noastre. P[m`ntul nu mai exista. }n lipsa lui, cele dou[ elemente primordiale suplineau un univers ]ntreg prin esen\ele sale. Cu c`t[
]n\elepciune disp[ruse Atlantida! Treceam poate peste imperiile ei
adormite cu modestie si, dac[ ne uitam mult timp ]n jos, ]ncepeam s[
z[rim, dincolo de cortinele mi=c[toare ale apei, fantasticele ei ruine,
mormintele =i patimile ei. Asta era senza\ia pe care o l[sa ]n noi ziua,
cu ambi\iile ei de a lamuri totul, de a ar[ta c`t mai multe =i c`t
mai limpezi am[nuntele care te ]mpiedic[ s[ mai vezi ceva. Seara,
c`nd stelele ap[reau pe r`nd, obsedant de str[lucitoare ]n ]ntunericul
atotst[p`nitor, nest`njenit de nici o alt[ lumin[, devenea evident c[
anticii aveau dreptate, c[ suntem ]nveli\i ]ntr-o sfer[ de cristal vine\iu,
236
Ana Blandiana
]nvelit[, la r`ndul ei, ]n alt[ sfer[ =i ]n alt[ sfer[, c[ stelele sunt focuri
nestemate ]ncrustate pe aceste fantastice petale transparente care ne
ascund ca pe ni=te semin\e, c[ toate aceste sfere se cuprind una ]ntralta, alunec[ ]ntre ele, =i e destul s[ r[m`i o clip[ singur cu sufletul
t[u pentru ca s[ po\i auzi, ]n lini=tea mare, muzica sferelor. De aici =i
p`n[ la a crede c[ al[turarea continuu mi=c[toare a stelelor ]nchipuie
semne =i prevestiri nu-i dec`t un pas, pe care nu po\i s[ mi-l faci sub
bolta arcuit[ magic peste tine, suspend`ndu-=i constela\iile desenate
clar, ca ]n zodiac.
M[ g`ndeam atunci c[ exist[ poate ]n noi o continu[ tendin\[ de
am`nare a ]mplinirii, c[ ne place s[ ]mpingem transformarea viitorului ]n prezent c`t mai departe, p`n[ la limita ]n care, nemair[m`n`nd
destul timp, viitorul se transform[ direct ]n trecut. Abia acum c`nd
puntea vasului mi se pare =tiut[ dintr-un film =i oceanul b[nuit din
poeme ]mi dau seama c[ nici m[car asta nu se ]nt`mpl[, c[ dorin\a
de a ajunge pe ocean era prea intens[, prea total[, pentru a admite
vreodat[ c[ s-a putut realiza. A fost destul o dulce iritare de sine, o
bl`nd[ plutire ]n clipa ]mplinirii, pentru ca visul s[-=i p[streze intensitatea =i s[ r[m`n[ suspendat ]ntr-un definitiv viitor.
CUPRINS
237
Geniul de a fi
PIATRA
238
Ana Blandiana
CUPRINS
239
Geniul de a fi
240
Ana Blandiana
CUPRINS
241
Geniul de a fi
NORII
242
Ana Blandiana
CUPRINS
243
Geniul de a fi
SAGRADA FAMILIA
244
Ana Blandiana
nele retezate de la jum[tate de un accident sau poate de inten\ia artistului. Am trecut de ei, dincolo de paravanul solitar de piatr[. +tiam
c[ este singurul element al construc\iei definitivat ]n timpul vie\ii lui
Gaudi. +i, evident, n-am mai v[zut niciodat[ ceva asem[n[tor.
Prima impresie e c[ te afli ]n fa\a intr[rii unei pe=teri. Piatra pare
lucrat[ de ape =i de v`nturi. Pare un monument al naturii, mai ciudat
poate dec`t altele, dar, cum bizareriile naturii sunt f[r[ sf`r=it, te minuneaz[, f[r[ s[ te mire. Deodat[, ]ns[, ]n ace=ti stropi =i =iroaie de
roc[ duse de ]nt`mplare, deslu=e=ti o liter[, apoi un cuv`nt. |i se pare
neverosimil, nimic nu e mai nepotrivit dec`t cuv`ntul ]n aceast[
dezl[n\uire mineral[, dar ochiul descoper[ tot mai multe vorbe s[pate
]n piatr[, sau ad[ugate de piatr[ pe piatr[, imense litere, c`t statura
unui om probabil, scriind ]n jurul turnurilor la nesf`r=it sanctus, sanctus, sanctus =i, mai nebune=te ]nc[, de sus ]n jos, osana, osana =i excelsis, excelsis. Deasupra scrie vita, veritas, ]n dreptul statuilor apar
numele personajelor reprezentate, =i totul devine absurd pentru c[,
astfel, descoperi, printre convulsiile st`ncii, statui =i sculpturi
impun[toare grupuri de curcani cu cozile umflate, imense grupuri de
p[uni orgolio=i si dispre\uitori. Mai sus, ]n v`rfurile ascu\ite ale turnurilor, uria=e fructe, legume, cereale, anana=i, frunze, iarb[, palmieri, eucalip\i. Exist[, ]n tot acest haos de forme =i reprezent[ri, o extrem[ libertate care nu poate izvor] dec`t din for\[, o extrem[ for\[
care nu poate izvor] dec`t din iubire. Gaudi nu respect[ nici una dintre legile construc\iei de biserici, pentru c[ el respect[ mereu marea
lege din care au izvor`t ele. }nc[ o teribil[ confirmare a faptului c[
singura axiom[ a artei este iube=te =i f[ ce vrei.
+i, totu=i, ce stranie e puterea acestui om de a crede ]n timp! }ntr-o
lume ]n care se construia ca s[ dureze c`teva decenii, el ]ncepea
]n[l\area, e=alonat[ pe sute de ani, a unui monument bun pentru milenii. }ntr-o epoc[ ]n care se pierde =i ]ncrederea ]n cuv`nt, el combin[
Geniul de a fi
245
CUPRINS
246
Ana Blandiana
}N IARN{
Geniul de a fi
247
CUPRINS
248
Ana Blandiana
SPUMA
Geniul de a fi
249
tre ele se g[seau ]n vitrin[ nici mai mult nici mai pu\in dec`t, ]n
m[rime naturala, Papa =i =eful bisericii episcopale!), cu magazine de
m[=ti ale spaimei, cranii cu din\i dezgoli\i, p[pu=i cu parul f[cut
m[ciuc[ =i ochii ie=i\i din orbite de groaz[, mon=tri expu=i ]n galantare, un ]ntreg arsenal de b`lci confec\ionat din carton si materiale
plastice, derizoriu, ridicol, dezgust[tor. Au pus s[ se plimbe pe str[zi
personaje travestite ]n Frankenstein care s[ sperie copiii =i s[ dea
senza\ii ascu\ite celor adul\i, au a=ezat la r[scruci uria=e gorile, cu
ochi de becuri sclipind ro=iatic, despre care se =tie din filme c[ se
hr[nesc numai cu femei frumoase; au fabricat godzile din poliester =i
bandi\i din p`sl[, fiare din celuloid =i co=maruri din h`rtie presat[ au
pus s[ se trag[ cu pu=ca pentru a se crea atmosfer[. }n timp ce din
cer parc[ sau din m[runtaiele p[m`ntului, vacarmul naturii dezl[n\uite f[cea aerul s[ vibreze purificator =i depunea toat[ aceast[ lume
ca pe o spum[ murdar[ pe \[rmurile de diamant ale minunii.
C`nd, dup[ cobor`rea unei pante de vreo jum[tate de or[, am
ajuns la nivelul de sus al cascadei, apa p[rea nead`nc[ =i lin[, de=i
]nainta cu vitez[ ]nspre buza pr[pastiei. +i tocmai aceast[ nepotrivire dintre suprafa\a calm[, nev[lurit[, a apei =i repedea ei alunecare
aproape secret[, aproape sub]n\eleas[ ca =i cum ar r[m`ne mereu
neschimbat un prim strat ipocrit, capabil s[ acopere graba de dedesubt tocmai aceast[ curioas[ prim[ impresie crea un fel de suspense, o a=teptare binepreg[titoare pentru dramatica priveli=te.
}nainte de ea, ]ns[, la numai c`\iva zeci de metri ]nainte de c[dere,
apa se ]mpr[=tia incon=tient[ ]n =uvi\e, descoperind grinduri =i chiar
o insul[ adev[rat[, o insul[ aproape gola=[, cu c`\iva arbori abia
]nfrunzi\i, murdari ]nc[ de r[m[=i\ele torentelor prim[v[ratece. O insul[ acoperit[ ]n ]ntregime de c`rduri de pesc[ru=i a=eza\i la odihn[,
]nc`t, dac[ n-ar fi fost ace=ti c`\iva arbori desena\i s[r[c[cios pe cer,
ne-am fi putut ]nchipui c[ vedem un conglomerat de p[s[ri albe, bi-
250
Ana Blandiana
Geniul de a fi
251
soarele aflat ]n plin[ for\[ ]=i g[sea un excelent domeniu de exprimare: de la curcubeul mereu nehot[r`t desenat ]ntre picuri =i p`n[ la
cele mai diverse nuan\e de mov, albastru =i verde, ap[r`nd pe
nea=teptate =i pierz`ndu-se la fel de brusc pentru a face loc altei culori, schimbat[ la r`ndul ei, pierdut[, ]n[bu=it[ ]n spum[. +i totul p[rea
din ce ]n ce mai frumos, =i, ]ndep[rt`ndu-ne mereu, cascada ]ncepea
s[-=i uite din for\[ =i din s[lb[ticie =i s[-=i p[streze numai gra\ia =i
albul ]ngeresc.
P[rea c[ asta e totul, c[ nimic nu mai poate s[ se adauge at`t de
]mplinitei frumuse\i, c`nd, deodat[, cerul s-a ]ntunecat de la un minut
la altul =i a ]nceput brusc s[ plou[, cu acele schimb[ri feminine de
dispozi\ie ale climei ]nt`lnite numai pe continentul american. Ne-am
]ndep[rtat de mal, c[ut`nd un ad[post, din care am ie=it dup[ mai
pu\in de o jum[tate de or[, relu`ndu-ne drumul de-a lungul \[rmului, de ast[ dat[ ]n sens contrar. +i atunci am ]n\eles c[ frumuse\ea
este nem[rginit[ ]ntr-o m[sur[ mai mare dec`t imagina\ia noastr[.
Niagara nu mai exista. }n locul ei se ]n[l\a, ]nspre bolta at`rn`nd de
nori moi, o coloan[ uria=[ de fum cenu=iu, care reu=ea s[ se uneasc[
cu cerul fumegos =i s[ par[ c[ sus\ine ]ntr-un unic punct de sprijin
nehot[r`t =i zdren\uit universul l`nos =i incert. Nu =tiu cum se explica =tiin\ific acel fenomen care estetic era de o ne]nchipuit[ grandoare.
}ntreaga vale devenise de fum, ]=i pierdea substan\a, se evapora
]n[l\`ndu-se la ceruri. +i totu=i, nu era numai o evaporare, pentru c[
apa de deasupra =i de dedesubtul cascadei se p[stra normal[, neschimbat[, era vorba de o sf`=iere, de o descompunere numai acolo, la locul c[derii, era vorba de o rupere ]n cele mai mici p[rticele posibile,
pentru ca apoi, prea u=oare, acestea s[ nu mai poat[ r[m`ne pe
p[m`nt.
+i din nou am crezut c[ mai mult dec`t at`t nu se poate spera,
c`nd soarele a reu=it s[-=i fac[ drum printre nori =i s[ taie, folosindu-
252
Ana Blandiana
=i razele ca pe ni=te lame, din masa nebuloas[ figuri =i pete de culoare, desf[c`nd albul =i griul ]n culorile care le compuneau, n[sc`nd
verdele, =i movul, =i albastrul cu o for\[ virgin[, cu o str[lucire
copil[reasc[. A venit ora plec[rii =i am p[r[sit Niagara ]ndep[rt`ndune cu inima ]n[l\at[, ]ntorc`nd mereu capul ca ]nspre o apoteoz[.
Dup[ ce totul disp[ruse la o cotitur[ a drumului =i se mai vedeau
doar e=arfe sub\iri de fum acvatic flutur`nd ]n lumin[, insula pesc[ru=ilor continua s[ se vad[ somnolent[, alb murdar de pene =i cenu=iu
de crengi rupte, indiferent[ =i plictisit[ de at`ta frumuse\e =i vuiete.
CUPRINS
253
Geniul de a fi
254
Ana Blandiana
Geniul de a fi
255
256
Ana Blandiana
=i cu imen=i cactu=i lemno=i, ]nr[i\i, t[inuind la ad[postul pumnalelor otr[vitoare fructul lor fantastic fichidinghia.
C[ut[m un templu neterminat care se nume=te Segesta, un templu ]ntrerupt acum =apte mii de ani. Cobor`m din personalul, mult
]nt`rziat, de Palermo, sub privirea intrigat[ a ]ntregului tren: ce c[ut[m
acolo? Segesta nu este un sat. Abia dac[ este o gar[. O gar[ ]nfr`nt[
de triumful automobilului, p[zit[ de un acar. Pe peron, o ci=mea toarce
deasupra unui morman de gunoaie un fir de ap[ c[ldu\[; de pe frontispiciu, cele =apte litere (de aluminiu probabil) au c[zut, acum po\i
citi ce st[tea c`ndva scris doar dup[ contururile mai pu\in decolorate
de soare. Geamurile sunt \[nd[ri, drugii de fier care le traversau sunt
acum inutili. Sala de a=teptare, ca o imagine de Lautramont: o umbrel[ deschis[, o ma=in[ de tricotat p[r[sit[ =i o pisic[. Al[turi, la
clasa ]nt`ia, e parcat un automobil: o femeie apare din p[m`nt =i
propune oaspe\ilor s[-i urce la templu contra unei sume infime. Dar
oaspe\ii care preferaser[ trenul declar[ degaja\i c[ prefer[ mersul pe jos...
Pe drumul care, ]n t[cerea nep[m`ntean[, se ]ncol[ce=te printre
ierburi ]ncre\ite de soare =i vii ]ntinse, pustii, netr[d`nd prezen\a sau
proprietatea omului, pornim. O cas[ e aici un eveniment, iar cele pe
l`ng[ care trecem par moarte, numai ferestrele lor de cazemat[ vegheaz[. C`te un c`ine t[cut, \ipenie prin ogr[zile f[r[ st[p`n, se
]nv`rte orb, mai lini=titor dec`t t[cerea. Nici un glas, nici o siluet[ ]n
zare, ]naintea noastr[ au trecut numai turmele de capre, numai
m[rgelele lor rotunde =i negre au mai r[mas, ofensate, ]n praf. Scaie\i
gigantici, c`t un om =i jum[tate, suie coasta, p[duri mistre\e, spre
templul pe care izbutesc astfel, mereu, s[-l ascund[.
La un moment dat ne speriem: ]n lini=tea amenin\[toare aproape,
mersul nostru ]ncepe s[ fac[ un zgomot dispropor\ionat. Scr`=nituri
mici, ]n acela=i timp minerale =i v`scoase, ]nso\esc fiecare pas, ba ]l =i
Geniul de a fi
257
258
Ana Blandiana
Geniul de a fi
259
CUPRINS
260
Ana Blandiana
NUMELE
Geniul de a fi
261
Otrav[ 106, Soare Sexy, Rege =obolan, Cancer 11, G`nd 131. Biete
pseudonime copil[re=ti, orgolii infantile dorind s[ devin[ cunoscute,
dar ne]ndr[znind s[ se dezv[luie, ad[ug`nd, ]ntr-o ultim[ tentativ[
de curaj, num[rul str[zii al[turi de cuv`ntul extravagant =i gr[itor.
Nimic de transmis. Nici o idee, nici o dorin\[, nici o implorare, nici o
revolt[. Numai nume, semn[turi nesemn`nd nimic, dornice doar s[
fie v[zute, dornice s[ existe.
S-a aflat c[ apar\in unor adolescen\i din periferiile newyorkeze,
care se introduc noaptea prin gurile de aerisire ale depourilor pentru
a-=i exprima, la lumina lanternelor, clandestin, dificil, dorin\a de
stranie afirmare. Primarul metropolei a intervenit hot[r`nd revopsirea
vagoanelor, Norman Mailer a scris o carte.
La Chicago, pe malurile oblice, de beton, ale marelui lac, aceea=i
nesf`r=it[ =i multicolor[ ]n=iruire de cuvinte =i cifre. Acolo, ]ns[, sub
ramurile gra\ioase ale arborilor, l`ng[ apa respir`nd lini=tit[, sensurile
]=i pierd din acuitate, devin decorative, c`=tig[ ]n umor. }n subteranele newyorkeze, ]ntreaga ]nc[rc[tur[ nevrotic[ a at`tor dorin\e refulate, a at`tor disper[ri solu\ionate infantil, se p[streaz[ ascu\it[,
strident[, insuportabil[. Pentru c[ bolnava dorin\[ de a-=i vedea numele scris peste tot =i impus aten\iei str[ine, nu e proprie doar bie\ilor
copii din mahalalele celui mai mare dintre ora=ele lumii, =i nu pot s[
m[ ]mpiedic s[-mi imaginez viitorul acoperit ]n ]ntregime de nume
repetate mereu f[r[ sens, f[r[ a exprima altceva dec`t patima lor de
a exista, de a st[p`ni.
CUPRINS
262
Ana Blandiana
GURA-LEULUI
Geniul de a fi
263
CUPRINS
264
Ana Blandiana
UN ROL
Geniul de a fi
265
CUPRINS
266
Ana Blandiana
LA NOI
Geniul de a fi
267
CUPRINS
268
Ana Blandiana
REALISM
CUPRINS
269
Geniul de a fi
ESCAL{
}ncerc s[-mi amintesc, acum dup[ ani de zile, cum mi s-a p[rut,
ce impresie mi-a f[cut Napoli ]n cele =ase-=apte ore pe care le-am
r[t[cit pe str[zile sale ]n escala emo\ionant[ a transatlanticului ]ntors
cu exasperare din America. }ncerc s[-mi aduc aminte ce-am sim\it la
revederea acelui ora=, pe care-l =tiam, care m[ buim[cise =i m[ sedusese cu mult ]nainte, pe care nu mai trebuia s[-l descop[r, r[m`n`ndu-mi timp s[ m[ descop[r pe mine ]n fa\a lui.
Fusese unicul ora= italian care nu m[ impresionase prin art[. Nici
arhitectura, nici muzeele sale nu pot rezista cople=itoarei concuren\e
a capodoperelor din nord sau din sud. +i ciudat! exagerata
frumuse\e a golfului, albastrul nefiresc al apei =i silueta stilizat[ de
legende a Vezuviului le =tiam prea bine din ilustrate pentru a m[ mai
subjuga, pentru a le mai crede ]n realitatea =i naturale\ea lor. M[
]ndr[gostisem, ]n schimb, de str[zile ]nalte =i murdare, de casele cu
u=ile date de perete =i cu m[runtaiele lor dezordonate expuse cu voluptate lumii, de ferestrele legate ]ntre ele cu sfori ingenioase flutur`nd
]ngere=te de rufe ciudat de imaculate ]n acel univers scorojit, de tarabele cu m[rfuri scoase ]n fa\a por\ii, de \ipetele, =i r`setele, =i pl`nsetele,
=i c`ntecele, =i blestemele, =i apelativele, =i glumele, =i impreca\iile acelui
]ntreg popor de p[s[ri, neserios =i uman, ]n=el[tor =i deschis, nefericit
=i c`nt[re\, frumos =i s[rac, vesel =i promiscuu. M[ ]ndr[gostisem de
toat[ harababura aceea strig[toare la cer si \iuitoare, care nu-\i d[dea
timp s-o contempli ]nainte de a te contopi, fericit, cu sufletul ei mare =i
aiuritor din care au izvor`t toate melodiile lumii.
270
Ana Blandiana
}ncerc sa-mi amintesc cum mi s-au p[rut dup[ asepticele supermarket-uri americane, cu fri=ca lor impecabil[ ob\inut[ din \i\ei =i
sucurile lor de fructe de p[dure v`nz`ndu-se ]n pastile str[zile cu
]nghe\ate, harbuji, biserici, copii g[l[gio=i, femei guralive, reclame
c`ntate, palate baroce, claxoane nebune, slogane strigate, ale z[p[citorului Napoli. +i nu-mi aduc aminte dec`t de un b[iat a=ezat pe
p[m`nt la col\ul unei catedrale =i v`nz`nd, ]n cornete sub\iri f[cute
din foile dictando ale unui caiet de =coal[ cu declin[ri latine =i
=ters[turi, ni=te dude negre, pe care praful str[zii se depusese aproape
decorativ, culese din cine =tie ce fr[gar asem[n[tor duzilor copil[riei
mele; si-mi mai aduc aminte senza\ia violent[ de cunoscut, de =tiut, de
acas[ care m-a cuprins ]n fa\a copilului l[ud`ndu-=i ]n fraze muzicale
nostalgica lui marf[.
CUPRINS
271
Geniul de a fi
PUSTIURI
La cap[tul unui pustiu de dou[zeci de ore, autogara din Albuquerque ap[rea deprimant[ =i salvatoare ]n aceea=i m[sur[. De=erturile
triburilor Navajo fuseser[ populate de mari elefan\i =i hipopotami de
piatr[ dealuri moi cu muchiile rotunjite animalier sub v`ntul b[t`nd
devastator ; de ciulini isteriza\i rostogolindu-se cu zeci de kilometri
la or[ pe =osele desf[=urate parc[ anume pentru absurda lor goan[;
de imense reclame anun\`nd locuri exotice =i etal`nd capete publicitare ]mpodobite cu penaje savante =i cu priviri ne]nduplecate. Indienii pe care ]i ]nt`lnisem sem[naser[ prea pu\in acestor afi=e idealizante =i multicolore. Aduna\i ]n jurul c`te unei bar[ci, compartimentat[ ]n magazin de suveniruri si restaurant, a=ezat[ ]n calea albilor
r[t[ci\i prin pustiu, ei p[reau s[ a=tepte ceva nedefinit, str`n=i unii
]ntr-al\ii la ad[postul pere\ilor sub\iri cutremura\i de furtun[, cu ochii
]n p[m`nt =i mu\i, refuz`nd s[ r[spund[ la vreo ]ntrebare sau poate
ne]n\eleg`nd-o. Prezen\a lor dispre\uitoare =i ]nfr`nt[, durerea lor
care, refuz`nd comunicarea, ne plasa fatal printre du=mani, confuzele =i complicatele sentimente pe care ni le trezeau frumuse\ea
de=ertului si suferin\a mineral[ care i-a dat na=tere, amestecate cu
praful atoatest[p`nitor, intrat prin cr[p[turile autobuzului, scr`=nit
]n din\i =i str`ns ]n lacrimi murdare la col\urile ochilor totul f[cuse
s[ creasc[ ]n noi, ]n cursul celor dou[zeci de ore, o tensiune tot mai
dificil[ =i dorin\a tot mai exasperat[ de a sf`r=i acea epopee exotic[
=i pr[foas[, generatoare a unei m[re\ii at`t de greu de suportat. La
cap[tul ei, autogara din Albuquerque, halt[ a c`torva ceasuri noc-
272
Ana Blandiana
Geniul de a fi
273
r[v[=indu-ne ca un simbol al pustiului nostru. A sosit ora autobuzului spre bl`nda =i demodata Santa-Fe, a sosit =i autobuzul, ne-am suit
]n el, motorul lui a ]nceput s[ toarc[ lini=titor, u=ile de sticl[ =i aluminiu ale autogarei din Albuquerque s-au ]nchis ermetic, dar prin ele,
dinl[untrul ei luminat spectral =i rece de neon, p[trundea p`n[ la
noi =i ne urm[rea fluieratul isterizant ca o vinov[\ie de ne]n\eles, ca
o vinov[\ie a ]ntregii noastre civiliza\ii.
CUPRINS
274
Ana Blandiana
Geniul de a fi
275
276
Ana Blandiana
CUPRINS
277
Geniul de a fi
SINGUR{TATEA
278
Ana Blandiana
dec`t bog[\iile? Mi-ar fi greu s[ explic de ce lipsa oamenilor m[ deprim[ aici ]n timp ce o c[utam =i m[ fermeca ]n alte locuri. N-o s[ uit
niciodat[ Verona pe care am cunoscut-o ]ntr-o noapte de la ora 10 la
3, c`nd ]ntre mormintele Scaligerilor =i uria=a statuie c[lare a lui Colleone nu am ]nt`lnit nici un om; nici superbul Bordeaux pe care l-am
str[b[tut cu pasul ]ntr-o sear[ pustiit[ de un meci de fotbal transmis
la televizor. Golite de oameni, str[zile se ofereau vederii, singur[tatea
f[cea momentul prielnic contempla\iei =i crea condi\iile descoperirii
frumuse\ii desprinse din contingent. Dar singur[tatea nu era dec`t
]nt`mpl[toare =i de scurt[ durat[, infim[ oaz[ ]n forfota general[ =i
f[r[ sf`r=it. Pustietatea peisajului olandez nu apar\inea sim\eam
unor trec[toare circumstan\e. Ea era o coordonat[ grav[ a acestor
orizonturi create de om, st[p`nite de om, p`ndite de om, smulse m[rii
=i umanizate p`n[ ]n punctul ]n care prezen\a omului nu mai e necesar[. +i, din loc ]n loc, canalele amintind existen\a binef[c[toare =i
periculoas[ a m[rii, ba chiar un bra\ ]ntreg de ap[, mare c`t un golf
traversat de c`te un pod solid, a=ezat pe vecie, ]n priveli=tea ne]nsufle\it[, decorative =i inutile, morile de v`nt vopsite ]n culori epatante
=i transformate ]n monumente na\ionale stau ]ncremenite =i nu =tiu
ce s[ fac[ cu aripile pitore=ti =i st`ngace care n-au v[zut niciodat[ un
Don Quijote.
CUPRINS
279
Geniul de a fi
RUINE, TEMPLELE
Ruine, templele sunt mai frumoase. Dezbr[cate de ziduri, de carnea masiv[ a pere\ilor, eliberate de greutatea acoperi=elor, scuturate
de ]nc[rc[tura podoabelor, r[mase numai schelet alb =i esen\ial de
coloane ]n[l\ate spre cer, templele antice au ajuns p`n[ la noi mai
frumoase, sunt convins[, dec`t au fost vreodat[ ]n apoteoza gloriei
lor religioase. De fiecare dat[ reconstituirea ]nf[\i=[rii lor ini\iale m[
dezam[ge=te. Aceste frumoase ziduri =i corni=e =i frontoane nu erau
dec`t ni=te cl[diri, aceste perfecte cl[diri nu erau dec`t ni=te biserici.
Ele ]mi trezesc desigur respectul si chiar admira\ia cum a= putea
s[ nu le recunosc armonia =i echilibrul , dar pot aceste palide sentimente s[ se compare cu violenta emo\ie, cu fantastica beatitudine
care m[ cuprinde ]n fa\a coloanelor concurate de scaie\i ale Segestei,
]n fa\a ruinelor desenate cu alb ]nalt pe orizontul albastru al Mediteranei de la Paestum, ]n fa\a pietrelor de culoarea osului mort n[p[dite
de fructele fantastice ale fichidinghiei la Siracuza?
Era o dup[-amiaz[ torid[, prevestind o ploaie toren\ial[ care nu
avea s[ ]nt`rzie prea mult, dup[-amiaza ]n care am stat ghemui\i pe
p[m`ntul uscat, ]n umbra ascu\it[ si s[rac[ a cactu=ilor, privind ore
]ntregi coloanele templului lui Jupiter de la Agrigento, fr`nte si inegale, \`=nind ]nspre cerul aglomerat de nori =i devorat de soare, contaminate de c[ldur[ =i p[r`nd ele ]nsele s[ ard[ alb, aproape amenin\[tor ]n lini=tea de dinaintea furtunii. Iar atunci c`nd fulgerele au
]nceput s[ despice bolta patetic[ a sudului si ploaia a ]nceput s[ se
rostogoleasc[ ]n valuri grandilocvente peste lume, ele, coloanele erau
280
Ana Blandiana
CUPRINS
281
Geniul de a fi
}N MI+CARE
282
Ana Blandiana
purt`nd blazoane cavalere=ti, inscrip\ii religioase sau pl[ci comemor`nd victorii fratricide? Nu, toate acestea exist[ ]n mine, dar nu mai
mult dec`t le-a= fi v[zut ]ntr-un film =i mai pu\in dec`t le-a= fi citit
]ntr-o carte. Toledo este ]n mine numele, numai pentru mine inventat, al lui El Greco, Toledo este ]n via\a mea unicul =i extraordinarul
moment ]n care emo\ia artistic[ nu a mai ]nc[put ]n grani\ele ei
suflete=ti, rev[rs`ndu-se ]n trupul nepreg[tit pentru ea, transform`ndu-se ]n r[u fizic, ]n sl[biciune, ]n ame\eal[. Toledo este pentru
mine senza\ia de le=in din pragul S[lii Apostolilor, c`nd am cuprins
]ntr-o aceea=i cl[tinat[ privire mantia verde a Sf`ntului Iacob, mantia alb[ s Sf`ntului Bartolomeu =i rombul alungit al aureolei lui Iisus.
Toledo este pentru mine numele convingerii c[ sufletul se poate v[rsa
uneori ]n trup a=a cum fierea se poate v[rsa uneori ]n s`nge.
CUPRINS
283
Geniul de a fi
PE STR{ZI
Spre deosebire de arterele acvatice ale Vene\iei, canalele Amsterdamului nu sunt m[rginite chiar de pere\ii caselor, ci numai de linia
punctat[ cu ar\ari a trotuarelor, care las[ undelor doar ceea ce ar
trebui s[ fie partea carosabil[ a str[zii. Din acest compromis ]ntre
strad[ =i canal, ]=i trage ora=ul farmecul s[u ambiguu =i oarecum misterios. Treceam, ]n unul dintre acele vapora=e burdu=ite de vizitatori
domestici\i didactic de c`te un ghid, pe dinaintea fa\adelor continue
ale caselor =i descopeream c[ ceea ce le d[dea personalitate =i le f[cea
nelini=titoare era felul ]n care nu se distingeau net unele de altele.
Nu-mi d[deam seama dac[ str[zile au fost construite dintr-o dat[ dup[
un plan unic sau casele, ridicate pe r`nd, s-au supus unei severe
concep\ii prestabilite, dar fiecare cl[dire p[rea s[ fac[ parte dintr-un
ciclu, se asambla ]ntr-un complex, ]ntr-o ]ntreag[ linie arhitectonic[
caden\at[ de aproape neobservabili pere\i desp[r\itori. Construite ]n
marea lor majoritate ]n secolul al XVII-lea, casele acestea cu aerul lor
solid =i demn sunt opera acelor personaje at`t de uniforme =i de
prezente ]n tablourile epocii: b[rba\i corpolen\i, cura\i, serio=i, rigizi,
m`ndri de calit[\ile, =i de ceea ce la alte popoare ar fi considerate
defectele lor, privind sever =i opac ]n ochii privitorului, ]n timp ce cu
o m`n[ num[r[ fi=icuri aurii sau str`ng con=tiincios b[ierile, legate,
ale pungii. Casele acestor oameni cu gulere cre\e =i imaculate, cu obraji
la\i si buze sub\iri str`nse ]nc[p[\`nat, au ferestrele mari carelate de
plumb, fa\adele din c[r[mid[ aparent[, a=ezat[ cu grij[ =i dichis, u=ile
lungi =i ]nguste. Fiecare dintre ele are un fronton mai mult sau mai
284
Ana Blandiana
pu\in triunghiular, mai mult sau mai pu\in ]mpodobit, pe care este fixat un mare =i oarecum ]nsp[im`nt[tor c`rlig care permitea unui scripete s[ ridice pentru a introduce prin ecranele late ale ferestrelor tot
ceea ce nu ]nc[pea pe scara ]ngust[ dintre u=a =i etajele superioare.
Acestui neobosit si at`t de utilitar orgoliu de marmor[ sau stuc,
ultimele decenii i-au ad[ugat o a doua arhitectur[ paralel[ cu prima
=i derizorie fa\[ de ea: ancorate unul l`ng[ altul, =lepuri si vapoara=e
scoase din uz au fost transformate ]n apartamente plutitoare. Nimic
mai pitoresc, mai tr[znit =i mai divers dec`t acest ]ntreg cartier
lunec[tor la cea mai mic[ adiere. Vedete elegante cu ferestre largi
]nvol[nate de perdele si ]nflorite de plante exotice, dincolo de care
se v[d interioare confortabile =i amuzante cu lambriuri, lustruite cald
=i ]ncheieturi nichelate =i rezistente; cor[bii p[r[site =i v[duvite de
catarge, cu cabina de comand[ transformat[ ]n dormitor =i puntea
sp[lat[ de valurile cine =tie c[ror m[ri mobilat[ cu b[nci =i scaune de
gr[din[; ambarca\iuni ]ndoielnice =i dezafectate, n[cl[ite de gudron
=i de amintirile vie\ii lor nomade peste calele mirositoare ale c[rora
au fost ]njghebate bar[ci unde se cresc copii dup[ cum dovedesc
fr`nghiile de rufe infantile flutur`nd sfid[tor =i neorealist. Pe o punte
au fost depozitate ]n stive colorate strident =i cu inten\ii artistice hoituri
de tabl[ r[pite dintr-un cimitir de ma=ini, al[turi de statuia baroc[
v[lurit[ ]n ghips a unui uria= sf`nt cu o m`n[ lips[, dar cu aureola
complicat[ =i ]ntreag[. Se pare c[ exist[ ]n Amsterdam mai mult de
trei mii de asemenea locuin\e ancorate la buza trotuarelor, umbrite
de ar\ari =i pomi, l[s`ndu-se troienite de iluzoriile monede aurii pe
care pomii le scutur[ altrui=ti ]n fiecare prim[var[. De fapt cea mai
puternic[ impresie a ora=ului cov`r=it de bog[\ie, de istorie, de art[,
se leag[ pentru mine tocmai de ace=ti nenum[ra\i =i destul de banali
arbori care ]mp`nzesc bulevardele =i care afla\i ]n acea zi luminoas[
=i cald[ la v`rsta frenetic[ a reproducerii scuturau peste asfaltul str[zii
Geniul de a fi
285
CUPRINS
286
Ana Blandiana
UN OBICEI
Scena se petrece la Madrid. Este sear[, trecut de ora 11. Bine]n\eles, ora ]naintat[ =i dispari\ia zumzetului magazinelor nu face
dec`t s[ pun[ =i mai mult ]n eviden\[ motocicletele care gonesc
demen\ial cu \evile de e=apament interpret`nd diabolice arii reverberate de ziduri sau c`ntecele =i chiotele grupurilor de tineri care
b`ntuie ]ntr-o vesel[ insomnie str[zile =i noaptea. Madridul nocturn
este ]nc[ mai zgomotos, mai vuitor dec`t cel din zi, cu ma=inile mai
nest[p`nite, turi=tii mai neintimida\i, restaurantele mai deschise. }n
acest cadru agitat =i nepotolit, ici =i colo, pe trotuare sau chiar ]n
mijlocul str[zii, ]nconjura\i firesc de goana vehiculelor, oameni, singuri sau perechi, stau =i bat din palme. Priveli=te, evident, ciudat[,
mai ales c[, oric`t[ perspicacitate ai avea, nu reu=e=ti s[ descoperi
scena aplaudat[ de ace=ti stranii spectatori. Sunt prea netulbura\i pentru a fi nebuni =i prea mul\i pentru a fi originali =i atunci nu r[m`ne
dec`t s[ te ]nc[p[\`nezi a descoperi ascunsul obiect al aplauzelor,
spectacolul. Am cheltuit ore ]ntregi ]n repetate nop\i pentru a descoperi c[ el nu exist[. Exist[ ]ns[, mai spectaculos dec`t orice spectacol, straniul obicei: ca s[ intri dup[ 11 noaptea ]ntr-o cas[ sau ]ntr-un
hotel, s[ zicem, nu trebuie s[ suni de altfel, nici nu exist[ sonerii
trebuie s[ ba\i din palme.
Tot la dou[-trei str[zi sau str[du\e se afl[ un paznic (serreno) ]narmat cu o uria=[ leg[tur[ de chei, ale tuturor caselor pe care le are ]n
paz[. La b[taia din palme, ]n mod ideal, paznicul r[sare din p[m`nt
=i vine s[-\i deschid[, ]n schimbul unui bac=i= infim, u=a. Dar ceea ce
Geniul de a fi
287
CUPRINS
288
Ana Blandiana
LEONARDO DA VINCI,
MICHELANGELO, RAFFAELLO
Leonardo Da Vinci, Michelangelo =i Raffaello sunt cele trei impresionante vapoare care leag[ porturile colorate, cu pe=ti=ori ]not`nd
]n ulei ]ncins =i felii paradisiace de harbuz, ale Italiei, de portul lunar
al mineralului New York. Pe pere\ii lor ]nal\i, perfora\i de rotunde =i
modeste hublouri ]n partea ]nferioar[, t[ia\i de imense vitrine la nivelul pun\ilor superioare, ]n dreptul restaurantelor de lux, apele albastre, fermecate, ale Mediteranei se amestec[ cu apele indiferente ale
Oceanului Atlantic; pe coridoarele lor ]nguste, turnate ]n linoleum
=i ]nstr[inate de neon ]n ad`nc, spa\ioase, ascunse sub moi mochete,
sc[ldate de ziua ]mbl`nzit[ ]n ap[, sus se amestec[ vocabulele solare ale italienei cu sunetele topite unele ]ntr-altele =i simplificate ale
fostei engleze; ]n restaurantele =i s[lile lor de cinematograf, ]n cluburile
=i bisericile lor, se amestec[ speran\ele celor care au p[r[sit Europa
]n c[utarea unei lumi noi, f[r[ trecut =i f[r[ s[r[cie, cu deruta celor
care s-au ]ntors ]n Europa ]n c[utarea mileniilor =i s[r[ciei c[rora le
simt lipsa.
La dus eram ]nconjura\i de o ]ntreag[ popula\ie ]n migra\ie, familii complete ]mbarcate spre un alt continent =i spre o alt[ istorie,
]nconjurate de fluxul mizer al boccelelor, ]nsp[im`ntate de luxul
straniei ambarca\iuni mare c`t o localitate care ]i purta spre
necunoscut. Oameni care, evident, nu c[lcaser[ ]n via\[ ]n alt restaurant dec`t ]n c`rciuma din satul lor erau pu=i de trei ori pe zi ]n fa\a
unor meniuri savante, cu nume interna\ionale, cuprinse ]n pre\ul biletului. +i cum nu reu=eau s[ priceap[ c[ toate acele bun[t[\i le apar\in
Geniul de a fi
289
290
Ana Blandiana
Geniul de a fi
291
CUPRINS
292
Ana Blandiana
BINELE +I R{UL
Geniul de a fi
293
Europa cutremurat[ de r[zboaie, de molime, de mizerie, de inegalitate, de fanatisme a rev[rsat peste acest univers ancestral pe
care ]l ignora =i ale c[rui bogate ]ntinderi le considera o planet[ vacant[ =i o lume nou[ valuri disperate de dezmo=teni\i care aduceau
cu ei cr`ncena dorin\[ de a avea, de a munci, de a lupta, de a cuceri,
de a construi. At`tea verbe ale c[ror ]n\elesuri neb[nui\ii b[=tina=i nici
nu le b[nuiau. }nt`lnirea dintre cele dou[ rase umane a trebuit s[ fie
mai ]nt`i aureolat[ de o reciproc[, naiv[ =i ]nfrico=[toare uimire. }n
timp ce unii ]=i cl[deau cu sudoare =i s`nge case menite s[ ]nfr`ng[
timpul =i durau ]n jurul lor ziduri ]nalte care s[ delimiteze =i s[ apere
p[m`ntul lor, ceilal\i ]n[l\au gra\ioase turnuri de-o noapte, u=oare corturi de piei al c[ror merit era tocmai faptul c[ nu durau, c[ puteau fi
ref[cute ]n mereu alte paradisuri ale p[m`ntului care nu apar\inea
]mpreun[ cu plantele, animalele =i oamenii s[i dec`t sie=i. Binele =i
r[ul reprezentau pentru fiecare dintre p[r\i ]n a=a m[sur[ altceva, ]nc`t
orice comunicare nu ]nt`rzia s[ se transforme ]ntr-o ne]n\elegere ]ndurerat[ =i profund[. Omul alb, dornic s[ m[n`nce, s[ consume, s[ produc[, se f[cea misionarul idealului s[u de bun[stare =i-i cerea indianului s[ devin[ \[ran =i gospodar, dar indianul se lep[da de profanare:
}mi ceri s[ tai iarb[ =i s[ fac f`n, =i s[ devin bogat ca omul alb, dar
cum a= ]ndr[zni, oare, s[ tai p[rul mamei mele?. Omul alb, fascinat
de lumina atotputernic[ =i catastrofal[ a aurului, ]i cerea indianului s[
devin[ miner, dar indianul rezista, opun`nd magiei aurului magica sa
credin\[: }mi ceri s[ sap ]n piatr[, dar a= putea la fel s[ sap sub piele
pentru oase? C`nd voi muri n-a= mai putea s[ intru ]n trupul mamei
mele, pentru a m[ na=te din nou. Omul alb era harnic, eroic,
]ntreprinz[tor, neobosit, st[p`nit de o adev[rat[ furie a muncii. Indianul ]=i punea ]n gard[ urma=ii: Tinere, nu trebuie s[ munce=ti.
Omul care munce=te nu poate visa, iar ]n\elepciunea vine ]n vis.
294
Ana Blandiana
CUPRINS
295
Geniul de a fi
LUMIN{
296
Ana Blandiana
CUPRINS
297
Geniul de a fi
CU M~NA ST~NG{
}n or[=elul din Middle West unde am locuit mai bine de trei luni,
toat[ lumea scria cu m`na st`ng[ =i asta departe de a ne amuza ca
o picanterie a locului ne d[dea un fel de continu[ nelini=te, ca =i
cum ne-am fi mi=cat f[r[ ]ncetare printre infirmi pe care nu =tiam
cum s[-i trat[m.
Apucau foaia ]ntr-un fel ciudat, rotind-o mai ]nt`i =i a=ez`nd-o
]ntotdeauna oblic, aproape ascuns[ sub bra\ul st`ng. Mi=c[rile lor
scurte =i ne]ndem`natece, ca un fel de b`lb`ial[ a gesturilor ]nainte
de a se apuca de scris, nenum[ratele mi=c[ri infinitezimale care
]nso\eau asemenea unui bruiaj al sunetului de baz[ a=ezarea
m`inii pe pagin[ pentru a ]ncepe s[ scrie, ]mi trezeau o mil[ tulbure,
amestecat[, ]mpotriva sentimentelor mele pline de bun[voin\[, cu o
abia ascuns[ aversiune. Nu m[ puteam hot[r] ]ntre acest impur sentiment de superioritate =i o adev[rat[ intimidare ]n fa\a acelei ]ntregi
popula\ii scriind cu m`na st`ng[ =i explic`nd c[ =tie s[ scrie cu
am`ndou[ m`inile. Dar nu scriau niciodat[ cu dreapta, ]nc`t, dac[
existase c`ndva l[rgirea efectiv[ a posibilit[\ilor lor de exprimare, ea
se transformase cu timpul, printr-o r[sturnare de ne]n\eles, ]ntr-o
]ngr[dire de care nu-=i d[deau seama =i de care continuau s[ fie
m`ndri, ca de un simbol al libert[\ii. Vedeam zilnic, tot mai confuz[,
nenum[rate perechi de m`ini av`ndu-=i via\a lor particular[, f[r[
leg[tur[ cu trupurile c[rora le apar\ineau, mi=c`ndu-se neobi=nuit =i
transform`ndu-=i cu arogan\[ infirmitatea ]n sfidare.
Dup[ c`tva timp, noi, care scriam normal, obi=nuit, f[r[ efort,
298
Ana Blandiana
c[p[tasem un fel de jen[ ]n a ne purta firesc =i, dintr-un fel de dorin\[ de adaptare probabil, f[ceam aproape f[r[ s[ ne d[m seama
c`teva gesturi ]n plus ]nainte de a ne apuca s[ scriem, ca =i cum n-am
fi putut-o face pur =i simplu, ca =i cum =i nou[ ne era destul de greu.
Evident, ne jenam unii de al\ii c`nd ne surprindeam reciproc ]n vreo
asemenea situa\ie, dar continuam, aproape incon=tient, dintr-un ad`nc
=i nem[rturisit instinct de conservare, s[ ne ascundem u=urin\a de a
scrie, s[ ne l[ud[m cu st`ng[ciile noastre mimate.
Cele trei luni exacerbate de dorul de cas[, exasperate de incapacitatea noastr[ de adaptare, se transformau ]ntr-o lentil[ deformatoare prin care lumea se vedea mai ciudat[ dec`t era ]n realitate, mai
plin[ de sensuri =i de simboluri dec`t o puteam b[nui, d[t[toare de
co=maruri =i de reverii care ne apar\ineau nou[ mai mult dec`t ei,
nou[, c[rora nu ne era indiferent c[, printre veveri\e =i case cu obloane colorate, locuitorii pa=nicului =i idilicului or[=el din Middle West
scriau cu m`na st`ng[.
CUPRINS
299
Geniul de a fi
V~NZ{TORII DE AP{
300
Ana Blandiana
Geniul de a fi
301
CUPRINS
302
Ana Blandiana
Simt cum uit, simt cum, cu fiecare or[ care trece, mi se =terge din
minte ]nc[ o senza\ie, ]nc[ un personaj, ]nc[ un sentiment, l[s`ndu-m[
suspendat[ ]n acest prezent ve=nic =i inexplicabil pentru c[ leg[turile
cu restul timpului i-au fost dizolvate. Uit cu ner[bdare, uit cu voluptate, uit chiar cu un fel de h[rnicie a uit[rii, dar =tiu c[ nu este
vorba de o boal[, ci de o stare de spirit, de o anume somnoroas[
alunecare care m[ face s[ tr[iesc evenimente =i ]nt`mpl[ri f[r[ s[ le
observ m[car =i atunci nimic mai firesc dec`t s[ nu-mi mai aduc
aminte de ele.
Nu uit ]ns[, a=a cum ar fi de a=teptat, am[nuntele, p[str`nd doar
o imagine general[, schematic[, a unei situa\ii sau pur =i simplu
enun\ul alb al existen\ei ei, uit chiar datele esen\iale, uit chiar faptul
c[ a existat, =i dac[ mai p[strez totu=i o firav[ b[nuial[, o senza\ie
tulbure c[ a fost totu=i ceva, este pentru c[ ]mi r[m`n ]n minte c`teva
am[nunte absurde o pietricic[ sim\it[ prin talpa sub\ire a sandalei, felul ]n care se ]ndoia ]ntr-o cut[ dizgra\ioas[ b[rbia cuiva, o albin[ care mi s-a a=ezat pe o =uvi\[ de p[r at`rn`nd peste ochi... Uit
faptul c[ am fost vreodat[ ]ntr-un ora=, dar \in minte o strad[ cotind
]ntr-un anumit fel pe l`ng[ o ci=mea din fa\a unei case vopsite ]n
galben murdar =i l[s`nd s[ i se vad[ perdelele demodate cu broderii
complicate. Iar acest cadru pe care nu =tiu unde s[-l plasez ]n ora=ele
cunoscute de mine m[ face s[ m[ ]ndoiesc de siguran\a mea =i s[ m[
]ntreb dac[ n-am fost totu=i ]n ora=ul acela al c[rui nume nu-mi spune
nimic. Aceast[ ]ndoial[ ]ns[=i este extrem de ]ndoielnic[ totu=i, pen-
Geniul de a fi
303
CUPRINS
304
Ana Blandiana
DESP{R|IRE
Am p[r[sit New York-ul ]ntr-o dup[-amiaz[ de mai, cald[ =i idilic[, somnoroas[, cu un soare mult mai potrivit s[ poleiasc[ acoperi=uri
provinciale =i \uguiate de \igl[ ro=ie =i str[zi desuete cu romani\[ =i
uluci, dec`t cheiurile uleioase, transatlanticele triumf[toare si zg`rienorii mar\ieni ai celui mai mare ora= de pe p[m`nt. Dar nu era prima
oar[ c`nd descopeream lipsa de discern[m`nt a soarelui, incapabil
s[ deosebeasc[ o metropol[ de un c[tun =i oferindu-se cu o at`t de
democratic[ incon=tien\[ tuturor, =i, de altfel, nu soarele era centrul
aten\iei noastre tracasate ]n acea dup[-amiaz[ a desp[r\irii. O desp[r\ire birocratic[ =i istovitoare, cu ore lungi de stat la cozi exotice =i
interna\ionale, ]n burta cenu=ie a v[mii, apoi ]n burta nichelat[ =i
mirosind a linoleum a vaporului; o desp[r\ire cu formulare, =i chestionare, =i declara\ii, =i pa=apoarte, care nu mai l[sau timp =i spa\iu
sentimentelor =i ideilor, care nu mai l[sau loc dec`t dorin\elor gr[bite
si isterizate de a sf`r=i odat[, de a ]ncepe altceva, oceanul, Europa,
casa, via\a. +i abia c`nd s-au sf`r=it ]ntr-adev[r toate acele rituri ale
birocra\iei interna\ionale, abia dup[ ce ne-am azv`rlit bagajele ]ntr-o
cabin[ cuprins[ de o singur[, definitorie privire, abia dup[ ce am ie=it
alerg`nd, liberi ]n sf`r=it, ]n sf`r=it latini pe sc`ndurile italiene ale
pun\ii, liberi de limba englez[, de supele ]n pastile, de p`inea ]n celofan, liberi de dep[rtarea f[r[ speran\[ de cas[, abia dup[ ce am ajuns
sus g`f`ind =i, aplec`ndu-ne peste cea mai de sus balustrad[, am descoperit f`=ia cresc[toare de ap[ neagr[ care ne =i separa de America, abia atunci, ]n golul brusc pe care spaimele disp[rute ]l l[saser[,
Geniul de a fi
305
CUPRINS
306
Ana Blandiana
TOT CE POVESTESC
Tot ce povestesc s-a petrecut cu mai mul\i ani ]n urm[, cu trei, sau
patru, sau =apte, sau zece ani ]n urm[, ]ntr-un trecut destul de
]ndep[rtat pentru a l[sa contururile s[ se irizeze ]n aureole =i destul
de apropiat pentru a p[stra ]nc[ nestinse nuan\ele. Au fost c[l[torii
de c`teva zile, c`teva s[pt[m`ni sau c`teva luni, c[l[torii f[r[ somn
=i f[r[ hiaturi, f[r[ ]ndoieli =i f[r[ satura\ii, c[l[torii ad`nci ca ni=te
magazii nesf`r=ite de impresii, ca ni=te misterioase magazii a c[ror
golire dureaz[ infinit mai mult dec`t umplerea lor.
Iat[, sunt ani ]ntregi de c`nd povestesc, f[r[ a sf`r=i, imagine cu
imagine =i sentiment cu sentiment, imagini =i sentimente care au durat, atunci ]n realitatea lor, poate c`teva secunde numai, dar care,
desf[cute pe masa mea de scris, ocup[ ]ntregi pagini la cap[tul c[rora
r[m`n la fel de secrete, de neexprimate.
De fapt le povestesc adun`ndu-le din amintiri =i din carne\ele cu
un fel de uimire =i ne]ncredere. Le-am tr[it chiar eu? Mi s-au ]nt`mplat
chiar mie? }mi amintesc, desigur, perplexitatea ]nminunat[ care m-a
cuprins ]n fa\a vitraliilor de la Chartres, prima explozie gotic[ la care
asistam, dar eram cu adev[rat eu fiin\a aceea pe care nu mi-o mai
amintesc ]n am[nunte, nu mai \in minte ce g`ndea, nici ce f[cuse
imediat ]nainte sau imediat dup[ aceea, despre care =tiu doar c[ tremura ca de frig ]n fa\a culorilor =ia formelor =tiute pe dinafar[ din
c[r\i si totu=i neb[nuite? Eram chiar eu eu cea care alerg zilnic la
tramvaiul 12 ]n diminea\a aceea arz[toare, ]n cheile fluviului Colorado, alerg`nd ]n jos, spre m[runtaiele fierbin\i ale p[m`ntului? Mi
Geniul de a fi
307
CUPRINS
Not[ asurpa edi\iei .......................................................................... 2
Tabel cronologic ............................................................................... 3
A FI SAU A PRIVI ........................................................................... 13
SCUTUL FRAGIL ............................................................................ 15
BIBLIOTECI ................................................................................... 17
DE GENUL FEMININ ...................................................................... 19
VITEZA .......................................................................................... 21
INTRANSIGENTA S{RB{TOARE ..................................................... 22
DIC|IONAR ................................................................................... 25
REGULA JOCULUI ......................................................................... 26
ADEV{RATUL CON|INUT AL UNEI NO|IUNI ................................ 28
DIN LUMEA CELOR CARE NU CUV~NT~ ..................................... 30
AXIOMA ........................................................................................ 32
ASEMENEA PLANETELOR .............................................................. 33
CERTIFICATUL DE COPIL{RIE ....................................................... 35
}N AUTOBUZ ................................................................................. 37
PEISAJ }NVINS ............................................................................... 40
LA MILCOV ................................................................................... 42
DESPRE Z~MBET ........................................................................... 44
TEST ............................................................................................. 46
EGALITATE .................................................................................... 47
ELUDARE ...................................................................................... 49
OGLINZI ....................................................................................... 51