suncolor

SUNDAY, OCTOBER 30, 2011

Eugenie Grandet
Personaje
Felix Grandet-avarul,cel mai bogat om din Saumur
Eugenie Grandet-fiica si mostenitoarea averii lui Felix
Doamna Grandet-sotia lui Felix Grandet
Nanon-slujnica credincioasa a familiei Grandet
Charles Grandet-vaul din Paris al Eugeniei
Domnul des Grassins-bancherul din Saumur
Doamna des Grassins-prietena doamnei Grandet
Notarul Cruchot
Domnul des Bonfons-pretendent la mana Eugeniei
Rezumat
Romanul lui Honore de Balzac debuteaza cu o descriere a orasului Saumur
din Franta,oras in care locuieste Felix Grandet impreuna cu sotia si
fiica,Eugenie.Saumur este o localitate ce se mandreste cu productiile de
vin si cu oamenii harnici,muncitori.Domnul Grandet este un om bogat si
influent in regiune,detinand si functia de primar pentru cativa ani.Cu toate
acestea el nu are radacini nobile,din contra este un simplu dogar ce si-a
adunat averea prin propriile puteri.Se spune ca domnul Grandet este cel
mai bogat om din regiune,singurii care aveau o idee vaga despre averea
batranului dogar fiind notarul orasului,domnul Cruchot si bancherul sau
domnul des Grassins si nici acestia nu puteau sa aproximeze cu exactitate
valoarea totala a domnului Grandet.
Pentru locuitorii orasului Felix Grandet era un personaj ambiguu,un om
cumpanit si foarte chibzuit care nu isi arata niciodata castigul,mereu umbla
in haine groase,taranesti,bocanci grei din piele si purta acelasi costum
pana se tocea si devenea de nerecunoscut.Era tot timpul la una din
proprietatile sale,verificand fiecare centime ce ii trecea prin
mana,asigurandu-se ca nu pierde niciodata vreo oportunitate de a-si sporii

averea.Pentru batran singura placere erau banii si fiica acestuia.

Cu ocazia zilei de nastere a Eugeniei,domnul Grandet invita familiile
Cruchot si des Grassins acasa pentru a sarbatorii fericita
aniversare.Avar,acesta nu se obosea sa aprinda focul mai devreme de 1
noiembrie,indiferent cat de frig era,rationaliza mancarea pentru fiecare
membru al familiei si nu le permitea celor doua femei sa faca nici un"exces"
cum ar fi sa foloseasca lumanari pentru iluminarea camerei.Chiar si casa
acestora arata saraca si neingrijita,scarile erau putrezite,mobila era roasa
si veche,peretii erau ingalbeniti si lipsiti de decoratiuni.Nimic din viata
familiei Grandet nu reflecta bogatia lor.
Obisnuiti cu toate acestea,invitatii nu par sa fie deranjati de casa,ei avand
ca scop dobandirea inimii Eugeniei.Datorita interesului comun,des Grassinii
si Crouchotii erau inamici si incercau sa se depaseasca reciproc in
cadouri,favoruri si vorbe dulci.Ceea ce ei nu stiau,insa,este ca domnul
Grandet nu avea de gand sa isi casatoreasca fata cu nici unul dintre
pretendenti.Astfel avarul se bucura de tot ceea ce Eugenie primea,stiind ca
acestea vor deveni tot parte din averea sa.
Cum le era obiceiul cele trei familii se asezara la masa si jucara o partida
se loton in timp ce discutau diverse subiecte,printre care si frumusetea
cadourilor primite de fata,un buchet cu flori rare si o trusa de cusut din
argint suflat cu aur.Cum vorbeau,Nanon,slujnica familiei Grandet,anunta ca
la usa se afla cineva.Surprins,domnul Grandet vazu ca vizitatorul este
nimeni altul decat Charles Grandet,nepotul acestuia din Paris,care venise
in Saumur la indemnul tatalui sau.
Neobisnuiti cu eticheta si moda extravaganta a Parisului,familiile sunt
intrigate de prezenta tanarului si de manierele sale.Eugenie,care acum
avea 23 de ani,ramane insa impresionata de Charles,asa ca pentru prima
oara in viata ei comite o "crima"in ochii tatalui,insistand ca tanarului sa i se
faca focul in camera,sa i se aduca zahar langa apa si o lumanare de ceara
ca nu cumva cele de seu sa ii deranjeze mirosul.
Pana a doua zi fata era indragostita de varul ei.Acest lucru este insa vauzut
ca imposibil de tatal Eugeniei care este instiintat printr-o scisoare de la
fratele sau ca se afla acum in pragul falimentului,ca nu mai are avere si ca
se va sinucide imediat ce Charles va ajunge in Saumur.In scrisoare domul
Grandet mai este rugat sa aiba grija de nepotul sau,oferindu-i acestuia

posibilitatea de a pleca in Indii pentru a-si face avere.

La micul dejun Charles invata despre obiceiurile stricte ale familie care lua
masa in picioare,manca numai o felie de paine cu unt si beau cafeaua
aproape neindulcita,din dorinta domnului Grandet de a economisii banii pe
zahar.Totusi Eugenie face tot posibilul sa ii ofere lui Charles o masa
copioasa,dandu-i acestuia zahar,struguri,pere si oua pe langa felia de
paine rationalizata de Felix.Dupa micul dejun Charles afla despre moartea
tatalui sau si intreaga zi nu face altceva decat sa ii planga
moartea,refuzand sa coboare din camera,spre bucuria batranului care era
entuziasmat ca nu isi va mai impartii proviziile cu inca cineva.
Timpul trece si dragostea dintre Charles si Eugenie creste vazand cu
ochii,cei doi devenind apropiati.Din dorinta de a-l ajuta intr-o seara fata
descopera doua scrisori in camera varului,una adresata unei femei
maritate,Anette,in care ii explica cum pierduse toata averea si cum ii cerea
sa il paraseasca si inca una adresata unui prieten apropiat din Paris in care
Charles isi exprima dorinta de a vinde totul in speranta de a putea strange
indeajuns de multi bani pentru a pleca in Indii.Bucuroasa ca poate fi de
ajutor aceasta ii daruieste lui Charles toate monezile primite de ziua ei de
la domnul Grandet si in scimb primeste pentru pastrare o cutie de aur si
promisiunea ca cei doi se vor casatorii cand baiatul se va intoarce.
Folosindu-se de rivalitatea celor doua familii des Grassins si
Crouchor,Grandet reuseste sa curete imaginea fratelui sau fara sa scoata
un ban din buzunarul propriu si chiar il trimite pe Charles pana in
Nantes,cumparand de la acesta aur in schimbul banilor necesari drumului
pana in Indii.
Odata plecat,viata lui Eugenie devine monotona,pana cand tatal afla de
crima comisa de copila.Vrand sa inspecteze comoara fetei,mos Grandet
afla ca fata nu o mai are.Suparat o incuie pe aceasta in camera,refuzand
sa o mai hraneasca cu altceva in afara de paine si apa.Suparata de soarta
fiicei sale,doamna Grandet se imblonaveste si la scurt timp moare,lasandui singuri pe Felix si pe Eugenie.
Moartea nevestei ii pricinuieste avarului multa nefericire mai ales acum
cand averea doamnei Grandet revenea ficei.Din dorinta de a detine toti
banii acesta se impaca cu Eugenie,convingand-o pe tanara sa renunte la
mostenire in favoarea sa.

Noua ani trec si Charles inca nu ii scrisese Eugeniei care isi pierduse si
tatal in decursul anilor.Incetul cu incetul fata isi pierde speranta pana ce
intr-o zi primeste o scrisoare de la omul pe care ea il
asteptase.Scisoarea,insa era departe de a fi una de dragoste,din contra
Charles ii scria fetei pentru a cere inapoi cutia de aur si penru a o anunta
ca in curand se va casatorii cu o femeie nobila pe care nu o
iubea.Ranita,Eugenie accepta mariajul de convenienta cu des Bonfons in
schimbul unui favor.Bonfons accepta si astfel ajunge la Paris unde plateste
in numele domnisoarei Grandet toate datoriile acumulate de tatal lui
Charles si innapoiaza acestuia cutiuta de aur.Tot acum aflam ca averea
totala a Grandetilor este de 19 milioane de franci,lucru ce il impresioneaza
profund pe varul care odata crezuse ca rudele sale din Saumur sunt sarace
lipite pamantului.
In finalul romanului aflam ca mariajul dintre Eugenie si des Bonfons
dureaza doar 4 ani din cauza mortii subite a sotului.Eliberata de trecutul ei
Eugenie isi coninua viata in casa saracacioasa,alaturi de
Nanon,dedicandu-se trup si suflet actiunilor caritabile.
Posted by Liana at 12:10 PM