Deseurile din sectorul industrial

Producerea deseurilor industriale

Din cele 77 milioane tone de deseuri solide generate in cursul anului 1999, circa 69 milioane tone au
fost deseuri industriale (inclusiv steril minier). Cantitatea de steril minier a fost de 36 milioane tone
(circa 52%), iar cantitatea de alte deseuri industriale a fost de 33 milioane tone.Cantitatile de deseuri
industriale au variat de la an la an; in 1995 s-a inregistrat cea mai mare cantitate (353 milioane tone)
datorita generarii unei mari cantitati de steril 288 milioane tone; cea mai scazuta cantitate a fost
inregistrata in 1999 (69 milioane tone), datorita reducerii drastice a activitatilor miniere, dar si a
activitatilor din metalurgie si producerea de energie.Cantitatea globala de deseuri industriale, altele
decat sterilul minier, a scazut an de an; daca in 1992 se produceau 111 milioane tone, in 1996 - doar
47,1 milioane tone, iar in anul 1997 - 39,2 milioane tone deseuri industriale;Fata de 1997, cantitatea
de deseuri industriale a scazut cu 1,5 milioane tone in 1998, iar cea de steril minier a scazut cu 5,8
milioane tone;Cantitatea de steril minier a avut o evolutie fluctuanta in decursul anilor, in functie de
natura activitatilor extractive; ca tendinta generala se poate afirma ca si cantitatea de steril a inregistrat
o scadere continua.Judetele care au generat cantitati mari de deseuri industriale in 1999 au fost
Valcea, Mehedinti si Hunedoara, in care exploatarile miniere mai constituie inca una din activitatile
industriale de baza. Alte judete mari producatoare de deseuri sunt Alba, Prahova Bacau, Salaj,
Covasna, Galati, in care generarea de deseuri este influentata de deseurile provenite din activitatile de
tratare a minereurilor, de producere a energiei pe baza de combustibili fosili, din metalurgie sau
prelucrarea titeiului.Unele judete, cum ar fi Giurgiu, Botosani, Vaslui, Braila, Calarasi, Vrancea au
raportat cantitati mici de deseuri industriale produse si gospodarite. Cantitatile mici se datoreaza fie
restrangerii activitatilor industriale din aceste zone, fie faptului ca aceste judete sunt mai putin
industrializate.
Principalele categorii de deseuri industriale generate in 1999 sunt

steril minier 36,0 milioane tone

cenusa si zgura de termocentrala 6,4 milioane tone
deseuri metalurgice 2,6 milioane tone
namoluri reziduale 2,5 milioane tone
deseuri chimice 2,2 milioane tone
deseuri feroase 1,9 milioane tone
deseuri din constructii 3,0 milioane tone.

Activitatile economice mari generatoare de deseuri sunt urmatoarele:

industria extractiva 48,0 milioane tone

producerea energiei 8,1 milioane tone
metalurgie 3,6 milioane tone
rafinarea titeiului 2,2 milioane tone
industria chimica 2,1 milioane tone
industria de masini,produse metalice 1,4 milioane tone
agricultura, zootehnie 1,2 milioane tone
industria alimentara 0,9milioane tone.

O categorie aparte de deseuri industriale este reprezentata de deseurile periculoase.

In 1999, in Romania, au fost identificate 145 de tipuri de deseuri periculoase, din totalul de 237
inscrise in Catalog European de Deseuri. Toate aceste tipuri au insumat o cantitate generata de peste

2,2 milioane tone de deseuri, ceea ce reprezinta 3% din totalul deseurilor produse in 1999, inclusiv
sterilul minier sau 6,5% - daca se exclude sterilul.Cantitati considerabile de deseuri periculoase au
fost inregistrate in judetele Valcea, Prahova, Alba, Dolj, Bacau, Constanta, Olt. Majoritatea deseurilor
periculoase provin din industria chimica (anorganica si organica), de la rafinarea petrolului si din
procesele termice.
Principalele tipuri de deseuri periculoase generate in 1999 au fost:

deseuri de soda calcinata (lesii caustice)

fosfogips
deseuri petroliere
zguri din metalurgia neferoasa (a plumbului)
reziduuri halogenate din chimia organica
namoluri cianurate cu metale grele
baterii uzate cu plumb
deseuri de la epurarea gazelor amestecuri de grasimi si uleiuri de la separarea grasimilor din
apele uzate.

Cea mai mare cantitate de deseuri periculoase s-a generat, asa cum era de asteptat, in cadrul industriei
chimice predominand deseurile de soda calcinata (judetele Alba, Dolj si Valcea) si fosfogips
(judetul Bacau).Metalurgia este o alta activitate industriala care produce cantitati mari de deseuri
periculoase, cu preponderenta zguri din metalurgia aluminiului (judetul Olt) si altor metale neferoase
(judetul Maramures).In cadrul industriei de prelucrare a titeiului, deseurile periculoase (namoluri din
rezervoarele de petrol) s-au produs mai ales in judetele Constanta, Olt si Bacau.Industria de
echipamente electrice si optice a produs in special namoluri cu crom, namoluri cianurate si uleiuri
uzate neclorurate.In 1999 industria mijloacelor de transport (judetele Arges, Dolj, Constanta) a
generat deseuri periculoase ca uleiuri uzate, emulsii, hidroxizi, solventi etc.
Stocarea deseurilor industriale
Gestiunea deseurilor industriale produse consta in valorificare (reciclare), stocare, depozitare finala,
incinerare. Ponderea acestor optiuni este in medie aproximativ aceeasi in fiecare an:

depozitare 81,0%
valorificare 15,0%
stocare temporara 3,3%
incinerare 0,7%.

La sfarsitul anului 1999 se gaseau in stoc in cadrul unitatilor economice producatoare de deseuri,
peste 18 milioane tone de deseuri.
Suprafete totale de teren ocupate cu deseuri industriale
Depozitarea deseurilor pe teren descoperit reprezinta calea cea mai importanta pentru eliminarea
deseurilor industriale in Romania, peste 80% din deseurile generate fiind depozitate in fiecare an.
Astfel, in decursul anilor, s-a acumulat o cantitate foarte mare de deseuri in depozitele existente.
In prezent, in Romania sunt inregistrate 951 depozite industriale care ocupa peste 11000 ha.
Cele mai numeroase depozite de deseuri industriale (354) sunt simple (de obicei, platforme betonate);
de asemenea, exista un numar mare de halde de steril minier (251) si iazuri de decantare/bataluri
(209). Cea mai mare parte a depozitelor industriale (aproximativ 76%) ocupa suprafete relativ mici de
teren (pana in 5 ha).

Doar 30% din depozitele industriale detin autorizatie de functionare. Restul functioneaza fara
autorizatie, desi multe dintre acestea sunt amplasate necorespunzator si nu sunt depozite controlate.
De exemplu, 34% din depozitele industriale sunt amplasate intravilan, iar 6% din depozitele
industriale sunt amplasate pe malul unor cursuri de apa. Doar 60% din depozite sunt in afara
localitatilor. Din totalul depozitelor de deseuri industriale, cel putin 50 nu dispun de nici un fel de
amenajare pentru protectia mediului, iar cele mai multe sunt doar imprejmuite. Unele dintre depozite
au una sau mai multe amenajari speciale (impermeabilizare, drenuri, canal de garda, foraj de
monitorizare), dar foarte putine dispun de toate amenajarile astfel incat sa indeplineasca conditiile
necesare pentru protectia calitatii mediului.
Haldele de zgura si cenusa de termocentrala sunt depozitele cu cele mai numeroase amenajari:
impermeabilizare cu substrat mineral, sistem de drenuri pentru colectarea levigatului, diguri pentru
stabilitate, foraje de urmarire a apei freatice, sisteme de stropire a suprafetei. De asemenea, exista
unele depozite de deseuri chimice si metalurgice, paturi de uscare sau bataluri pentru diferite tipuri de
namoluri, care sunt proiectate cu amenajari pentru protectia apelor.
In anul 1999 au fost inregistrate 83 depozite industriale pentru deseuri periculoase in 30 de judete,
ocupand o suprafata totala de aproximativ 450 ha.
Judetele cu cele mai numeroase depozite de deseuri industriale periculoase sunt: Prahova (7 depozite),
Alba, Arges si Vaslui (cate 6 depozite) si Timis (5 depozite).
Cele mai mari suprafete sunt ocupate de urmatoarele depozite de deseuri periculoase:

iazurile de decantare de la Uzinele Sodice Govora (168 ha)

halda de zgura/cenusa de la Sidex Galati (100 ha)
iazurile de decantare de la Upsom Ocna Mures (92 ha)
depozitul industrial Turnu Tr. Magurele (62,3 ha)
iazurile de decantare de la Doljchim Craiova (15,8 ha).

Categorii si volume de deseuri industriale reciclate

Anual, in Romania se valorifica intre 10 si 15% din deseurile industriale produse.
In cursul anului 1999 s-au valorificat aproximativ 11 milioane tone de deseuri, ceea ce reprezinta un
procent de 14%, daca se ia in consideratie si cantitatea de steril minier generat. Fata de anul 1998,
cantitatea de deseuri valorificate a crescut cu aproximativ 2 milioane tone.
Cea mai mare parte a deseurilor industriale valorificate cca 55% - se recicleaz in cadrul unitatii
generatoare (refolosire, recuperare) constituind o actiune de minimizare. Numai 5% din deseuri s-au
valorificat prin intermediul unitatilor tip REMAT, iar 34% din deseuri s-au valorificat prin vanzare
catre alte intreprinderi, care le utilizeaza ca materii prime secundare in procesul de productie. Peste
6% (700.000 tone) au fost valorificate prin vanzarea lor catre populatie (in special deseuri lemnoase).
Conform datelor raportate de agentii economici, principalele grupe de deseuri industriale valorificate
au fost:

deseuri feroase 91%

deseuri din materiale plastice 87%
uleiuri uzate 86%
deseuri lemnoase 75%
deseuri neferoase 72%
din care deseuri de aluminiu 95%)

deseuri textile 72%

deseuri din hartie, carton 61%
dejectii animaliere 49%

Pentru anul 1999, unitatile tip REMAT, specializate in recuperarea si reciclarea deseurilor, au raportat
urmatoarele:

stoc la inceputul anului -183,5 mii tone deseuri reciclabile

cantitatea colectata in 1999 - 5238,5 mii tone
cantitatea reciclata in cursul anului - 4085,0 mii tone
ramase in stoc la sfarsitul anului - 1337,3 mii tone.

inregistrandu-se astfel o eficienta de reciclare de aproximativ 75%.

Principalele tipuri de deseuri colectate si reciclate de catre REMAT-uri au fost:

deseuri feroase
deseuri neferoase
deseuri de hartie si carton
echipamente, vehicule casate, baterii uzate

Investitii in tehnologii si proiecte de neutralizare si eliminare a deseurilor industriale si urbane

Din datele statistice referitoare la cheltuielile pentru protectia mediului* rezulta faptul ca 30% din
aceste fonduri au fost cheltuite in cursul anului 1999 de catre agentii economici si administratiile
publice pentru lucrari de combatere a poluarii datorate deseurilor. Tabelul de mai jos prezinta succint
aceste date la nivel national:
Natura cheltuielii

Suma (mii lei)

cheltuieli pentru protectia mediului 7.981.991

cheltuieli pentru combaterea poluarii 7.166.730
cheltuieli pentru deseuri
din care, investitii

2.397.383
528.644

date din ancheta statistica pentru 1999 pentru cheltuieli de protectia mediului (sursa: INSSE)

Impactul depozitelor de deseuri industriale si urbane asupra mediului

In general, ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare, depozitele de deseuri se numara
printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea publica.
Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deseuri orasenesti si industriale, in
ordinea in care sunt percepute de populatie, sunt:

modificari de peisaj si disconfort vizual;

poluarea aerului;
poluarea apelor de suprafata;
modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile invecinate.

Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de evidenta in
zona depozitelor orasenesti actuale, in care nu se practica exploatarea pe celule si acoperirea cu
materiale inerte.
Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor de suprafata contribuie la poluarea
acestora cu substante organice si suspensii.
Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa infestarii apelor subterane cu
nitrati si nitriti, dar si cu alte elemente poluante. Atat exfiltratiile din depozite, cat si apele scurse pe
versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare, fapt ce se repercuteaza asupra folosintei
acestora.
Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deseuri este un proces
ce poate fi considerat temporar, dar care in termenii conceptului de dezvoltare durabila, se intinde
pe durata a cel putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare
(15-30 ani), refacere ecologica si postmonitorizare (15-20 ani).
In termeni de biodiversitate, un depozit de deseuri inseamna eliminarea de pe suprafata afectata
acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha, fara a considera si populatia microbiologica a
solului. In plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modifica in sensul ca:

in asociatiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate;

unele mamifere, pasari, insecte parasesc zona, in avantajul celor care isi gasesc hrana in
gunoaie (sobolani, ciori).

Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii depozitului,
reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili
echilibrul biologic initial, evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata. Actualele practici de
colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor
patogeni si a vectorilor acestora: insecte, sobolani, ciori, caini vagabonzi.
Deseurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sanatate datorita continutului
lor in substante toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solventi, uleiuri uzate.
Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice, produse
petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate in comun cu deseuri
solide orasenesti. Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii inflamabile,
explozive sau corozive; pe de alta parte, prezenta reziduurilor menajere usor degradabile poate facilita
descompunerea componentelor periculoase complexe si reduce poluarea mediului.
Un aspect negativ este acela ca multe materiale reciclabile si utile sunt depozitate impreuna cu cele
nereciclabile; fiind amestecate si contaminate din punct de vedere chimic si biologic, recuperarea lor
este dificila.
Problemele cu care se confrunta gestionarea deseurilor in Romania pot fi sintetizate astfel:

depozitarea pe teren descoperit este cea mai importanta cale pentru eliminarea finala a
acestora;
depozitele existente sunt uneori amplasate in locuri sensibile (in apropierea locuintelor, a
apelor de suprafata sau subterane, a zonelor de agrement);
depozitele de deseuri nu sunt amenajate corespunzator pentru protectia mediului, conducand
la poluarea apelor si solului din zonele respective;

depozitele actuale de deseuri, in special cele orasenesti, nu sunt operate corespunzator: nu se

compacteaza si nu se acopera periodic cu materiale inerte in vederea prevenirii incendiilor, a
raspandirii mirosurilor neplacute; nu exista un control strict al calitatii si cantitatii de deseuri
care intra pe depozit; nu exista facilitati pentru controlul biogazului produs; drumurile
principale si secundare pe care circula utilajele de transport deseuri nu sunt intretinute,
mijloacele de transport nu sunt spalate la iesirea de pe depozite; multe depozite nu sunt
prevazute cu imprejmuire, cu intrare corespunzatoare si panouri de avertizare.
terenurile ocupate de depozitele de deseuri sunt considerate terenuri degradate, care nu mai
pot fi utilizate in scopuri agricole; la ora actuala, in Romania, peste 12000 ha de teren sunt
afectate de depozitarea deseurilor menajere sau industriale;
colectarea deseurilor menajere de la populatie se efectueaza neselectiv; ele ajung pe depozite
ca atare, amestecate, astfel pierzandu-se o mare parte a potentialului lor util (hartie, sticla,
metale, materiale plastice);

Toate aceste considerente conduc la concluzia ca gestiunea deseurilor necesita adoptarea unor masuri
specifice, adecvate fiecarei faze de eliminare a deseurilor in mediu. Respectarea acestor masuri
trebuie sa faca obiectul activitatii de monitoring a factorilor de mediu afectati de prezenta deseurilor.