http://newpartsauto.wordpress.

com/2012/07/07/sistemul-de-franare/
Franarea este procesul prin care se reduce partial sau total viteza de deplasare a
automobilului. In timpul franarii o parte din energia cinematica acumulata de autovehicul
se transforma in energie termica prin frecare, iar o parte se consuma pentru invingerea
rezistentelor la rulare si a aerului care se opune miscarii. Eforturile depuse pentru evolutia
sistemului de franare s-au reflectat in cadrul sigurantei active a automobilului. Astfel s-a
micsorat spatiul de franare prin reprezentarea fortelor de franare proportionale cu sarcina
statica si dinamica a puntii, s-au imbunatatit stabilitatea miscarii si reversabilitatea
automobilului in timpul procesului de franare prin introducerea dispozitivelor de
antiblocare cu comanda electronica, fiabilitatea si siguranta in functionare prin marirea
numarului de circuite de actionare si proliferarea franelor suplimentare pentru incetinire.
Rolul sistemelor de franare
Sistemul de franare al automobilelor trebuie sa realizeze:
- reducerea vitezei de deplasare pana la o valoare dorita, inclusiv pana la oprirea lui, cu o
acceleratie cat mai mare si fara deviere primejdioasa de la traiectoria de mers
- mentinerea constanta a vitezei a autovehiculului in cazul coborarii unei pante lungi
- mentinerea autovehiculului in stare de stationare pe teren orizontal sau pe panta
- sa fie capabil de anumite acceleratii impuse, sa asigure stabilitatea autovehiculului in
timpul franarii, fara sa fie progresiva, fara socuri, distributia corecta a efortului de franare
pe punti sa nu necesite din partea conducatorului un efort prea mare pentru actionarea
sistemului
- conservarea calitatilor de franare ale autovehiculelor in toate conditiile de drum intalnite
in exploatare, sa asigure evacuarea caldurii in timpul franarii, sa aiba fiabilitate ridicata,
sa prezinte siguranta in functionare in toate conditiile de lucru, reglarea jocurilor sa se
faca cat mai rar si comod sau chiar in mod automat, sa intre rapid in functionare, franarea
sa nu fie influentata de denivelarile drumului (datorita deplasarii pe verticala a rotilor) si
blocarea rotilor de directie, sa permita imobilizarea autovehicolului in panta in cazul unei
stationari de lunga durata.
Sa nu permita uleiului, impuritatilor sa intre la suprafata de frecare, forta de franare sa
actioneze in ambele sensuri de miscare al autovehiculului, franarea sa nu se faca decat la
interventia conducatorului autovehiculului, sa fie conceput, construit si montat astfel
incat sa reziste fenomenelor de coroziune si imbatranire la care este supus autovehiculul,
sa nu fie posibila actionarea concomitenta a pedalei de frana si a pedalei de acceleratie, sa
aiba o functionare silentioasa, sa aiba constructie simpla si ieftina.
Cresterea continua a calitatii dinamice ale automobilelor si a traficului au accentuat
importanta sistemului de franare in asigurarea recursivitatii circulatiei.
Eficacitatea sistemului de franare asigura punerea in valoare a performantelor de viteza
ale automobilului, deoarece de el depinde siguranta circulatiei cu viteze mari. Cu cat
sistemul de franare este mai eficace cu atat vitezele medii de deplasare cresc, iar indicii
de exploatare ai automobilului au valori mai ridicate. In procesul franarii automobilului
are loc o miscare intarziata, datorita in primul rand actiunii fortelor de frecare asupra unor
tambure sau discuri de frana cu rotile automobilului.
Un sistem de franare trebuie sa aiba urmatoarele calitati:

- eficacitate care se precizeaza prin deceleratia obtinuta, fiind limitata de valoarea

aderentei dintre pneu si cale si de factorii biologici, omenesti (receptivitatea la acceleratii
foarte
mari)
- stabilitate care constitue calitatea automobilului de mentinere a traiectoriei in procesul
franarii, depinzand de tipul franelor, natura si starea caii, performantele impuse etc, fiind
foarte
importanta
din
punct
de
vedere
a
circulatiei
rutiere
- fidelitatea calitatea franei de a obtine acceleratii identice la toate rotile, pentru un efort
de actionare determinat, in toate conditiile de drum si de incarcatura. Asupra acestei
calitati o influenta deosebita o au agenii externi (umiditatea, temperatura), conditiile
tehnice de lucru ale franelor si mai ales stabilitatea coeficientului de frecare al
garniturilor
- confort calitatea care contribuie la cresterea securitatii circulatiei rutiere, deoarece un
inalt grad de confort (progesivitatea franarii, eforturi reduse la pedala pentru o cursa
judicios aleasa, absenta zgomotelor si vibratiilor) nu solicita peste masura atentia
conducatorului, micsorand deci oboseala acestuia.
Stabilitatea automobilului la franare depinde de uniformitatea distributiei fortelor de
franare la rotile din stanga si din dreapta, de stabilitatea fortelor momentului de franare in
cazul unor variatii posibile ale coeficientului de frecare (de obicei intre 0,28-0,30) si de
tendinta franelor spre autoblocare. Daca momentul de franare nu se abate de la valoarea
de calcul mai mult de 10-15% atunci stabilitatea sistemului de franare poate fi mentinuta
usor cu ajutorul volanului. Datorit folosirii frecvente a dispozitivului de franare
aproximativ (2-3 franari pe 1 km intr-un oraa avand o circulatie cu intensitate medie ),
efortul de franare necesar actionarii trebuie sa fie cuprins in anumite limite. Un efort prea
mare duce la obosirea rapida a conducatorului auto, marirea timpului reactiei si in final la
obtinerea unor acceleratii reduse. In schimb daca efortul actionarii pedalei ar fi prea
scazut, s-ar crea primejdia ca la o franare de urgenta sa se produca blocarea anormala a
rotilor franate.
Conservarea calitatilor de franare a automobilului se obtine daca fortele de franare
realizate de franele propriu-zise la un efort dat, aplicat elementului de comanda, se
mentin constante in toate conditiile de lucru intalnite in exploatare. In cazul franelor cu
frictiune, conservarea depinde in primul rand de constanta coeficientului de frecare al
garniturilor de frictiune. Trebuie aratat ca garniturile de frictiune actuale (cu exceptia
celor metalo-ceramice) au un coeficient de frecare care variaza cu temperatura si starea
lor tehnica. Regimul termic al franelor in cazul unor utilizari normale nu trebuie sa duca
la temperaturi mai mari de 300gr C, pentru a asigura pe cat posibil constant coeficientul
de frecare. Pentru realizarea acestui regim termic franele trebuie sa asigure evacuarea
energiei calorice ce se produce in timpul procesului de franare.
Functionarea silentioasa se asigura prin luarea unor masuri constructive care impiedica
producerea de vibratii datorita miscarii tamburilor sau a discurilor precum si a sabotilor
sau a placutelor de frana, sau datorate altor ogane ale sistemului de franare. Pentru
aceasta mai inainte de toate aceste organe trebuie sa fie suficient de rigide. Zgomotele la
franare pot sa apara si daca pe suprafata garniturilor de frictiune se formeaza un strat de
noroi presat de aceea este necesar ca si garniturile sa fie protejate impotriva impuritatilor.
Aceasta protectie se realizeaza in majoritatea cazurilor prin practicarea unor mici canale
in care se aduna impuritatile prevenind astfel formarea stratului de impuritati pe
garniturile de frictiune. Lipirea garniturilor de frictiune pe saboti diminueaza de

asemenea zgomotele la franare, deoarece garniturile adera pe o suprafata mult mai mare
la saboti si nu mai pot vibra.