Generalitati si alte informatii

CHIMIOTERAPE s. f. Tratament al unor boli cu ajutorul substanelor chimice; chemoterapie

In functie de boala sau de stadiul acesteia, chimioterapia poate fi curativa, adica sa aiba ca
finalitate vindecarea organului bolnav sau complementara actului chirurgical sau radioterapiei.
Principiul chimioterapiei este de a atinge, pentru a le distruge, celulele susa, care, in
interiorul tumorii, sunt singurele capabile sa se reproduca nedefinit.
Toate medicamentele anticanceroase care participa la aceasta distrugere au o toxicitate mai mult
sau mai putin mare, putand afecta formula sanguina, pielea, parul sau alte organe.
Cu cat este mai puternica doza administrata, cu atat sunt mai mari sansele de a distruge un numar
mai mare de celule canceroase, dar si riscul de a distruge si celulele sanatoase. Cand nu exista
alata posibilitate, se administreaza doze mari de chimioterapie, dar sub acoperirea unei grefe de
maduva osoasa, pentru a inlocui celulele sanguine definitiv distruse.
Un astfel de tratament se efectueaza in cure sugestive ce alterneaza cu perioade de pauza. Ritmul
curelor depinde de timpul de recuperare - de regula, mai lung la persoanele in varsta - si/sau de
evolutia tumorii.
De cele mai multe ori se asociaza mai multe medicamente anticanceroase, caci efectul lor poate
fi usor diferit si, uneori, sinergic; toxicitatea lor nu este indentica si practica a demonstrat ca
asociate astfel sunt mai eficiente si mai bine tolerate.
Sedintele de chimioterapie
Unde au loc?
Chimioterapia poate fi practicata in cadrul unei specializari clasice, in spitalizare ambulatorie sau
la domiciliu.
Spitalizarea clasica: poate fi necesara la primele sedinte pentru a supraveghea reactiile.
Ne putem continua munca in timpul chimioterapiei?
bolnavului si a-i ajusta tratamentul sau atunci cand este vorba de o chimioterapie intensiva.
Spitalizarea ambulatorie: este necesara in cazul unui tratament ambulatoriu, oferindu-i
bolnavului posibilitatea de a se intoarce acasa, la familie.
La domiciliu: spitalizarea la domiciliu implica vizita unei infirmiere specializate, a unui
kinetoterapeut sau a unei dieteticiene, chiar a tuturor, daca este cazul.
Cu ce frecventa si pentru cat timp?
Chimioterapia se administreaza pe cicluri de tratament. Aceasta dureaza una sau mai multe zile si
sunt urmate de o perioada de repaus.
Durata fiecarei perfuzari poate varia de la cateva minute la mai multe ore, sau mai multe zile, in
functie de tipul de cancer, de medicamentele folosite si de modul in care organismul raspunde la
tratament.
Raspunsul, in mod evident, depinde de tipul de chimioterapie si de postul ocupat.
Cu siguranta, se poate continua munca, in timpul tratamentului, daca oboseala nu este prea mare.
Efecte secundare
Medicamentele antitumorale in chimioterapie sunt produse foarte active, care actioneaza asupra
celulelor care se multiplica rapid, deci asupra celor canceroase, dar si asupra celor sanatoase,
asupra pielii, parului, mucoasei gurii, maduvei osoase.

Care sunt cele mai frecvente efecte?

- Modificari ale formulei sanguive
Maduva osoasa produce celule sanguine care sunt deversate in sange; dat fiind ca se multiplica
foarte rapid, ele sunt foarte sensibile la chimioterapie. Toate moleculele antitumorale pot antrena,
deci, o diminuare tranzitorie a numarului de celule sanguine.
- Greturi si vomitisme
Sunt frecvente pentru majoritatea medicamentelor de chimioterapie si pot surveni chiar in
momentul perfuziei, dar si in zilele urmatoare, chiar daca in prima zi n-au fost probele
(vomitisme intarziate).
Exista astazi multe tratamente pentru a atenua sau a anihila aceste greturi si vomitisme. Este
importanta respectarea prescriptiei, mai ales pentru medicamentele aniemetice care trebuie luate
inainte de chimioterapie.
Atentie: Vomitismele si greturile de amploare nu sunt normale!
- Diaree, constipatie
Sunt numeroase medicamente care induc tulburari ale tranzitului si care pot produce diaree si
constipatii puternice; in acest caz, nu evitati sa tratati aceste simptome.
- Caderea parului
Caderea parului nu este decat un efect secundar minor si provizoriu, caci parul creste din nou, in
mod normal, dupa incheierea tratamentului.
Singura metoda impotriva caderii parului este casca refrigeranta, care diminueaza cantitatea de
medicamente ce intra in contact cu radacina parului.
- Oboseala
Este practic constanta pe toata durata bolii, dar mai ales in timpul chimioterapiei si in zilele
urmatoare si se datoreaza bolii in sine.
Efectele sunt datorate anumitor medicamente si tratamente si se estompeaza, progresiv, dupa
incheierea curelor.
Chimioprofilaxie
Chimioprofilaxie (din gr. chemeia chimie i profilaxie) metod de prevenire a bolilor
infecioase cu ajutorul preparatelor chimioterapice. Aceste preparate oprim nmulirea i
dezvoltarea microorganismelor care au ptruns n organism. Ele exercit o aciune strict specific
i nu acioneaz negativ asupra ntregului organism i a microflorei lui endogene. Cea mai
frecvent este chimioprofilaxie cu antibiotice. Se efectueaz: pentru prevenirea bolilor
infecioase, pneumoniilor i a altor complicaii la bolnavii cu imunitatea redus; n cazul
interveniilor hirurgicale la plmni, pe inim i n cavitatea abdominal, dup extirparea
tumorilor; n cazurile de transplantare a organelor i esuturilor pentru a se evita fenomenul de
incompatibilitate imunologic, precum i pentru a se preveni recidivele de leucoz.
Chimioprofilaxia se aplic i la persoanele sntoase, care se afl n focarele de infecii extrem
de contagioase (pest, holer), sau la cei care se gsesc n contact permanent cu persoane
bolnave de tuberculoz ori se gsesc n regiunea unde este rspndit malaria . a.
Chimioprofilaxia in malarie
Chimioprofilaxia antimalarica se recomanda in functie de tara (unde este cazul) si numai cu
prescriptie medicala.

Nici un antimalaric prescris in regim de profilaxie nu ofera o protectie completa impotriva

imbolnavirii de malarie DAR o profilaxie buna reduce riscul de mortalite prin malarie.
Principii de baza ale prescrierii chimioprofilaxiei
Pentru copii - dozarea se face in functie de greuatatea corporala
Antimalaricele care trebuie luate zilnic prima doza va fi luata cu o zi inaintea
plecarii in zona endemica
Antimalaricele care se administreaza saptaminal:

Clorochina prima doza va fi luata cu o saptamana inaintea plecarii

Meflochina prima doza va fi luata cu cel putin o saptamana inaitea plecarii

(de preferat cu 2-3 saptamani inainte)

Antimalaricele vor fi luate in timpul meselor si cu o cantitate mare de apa
Toate medicamentele antimalarice in scop profilactic vor fi luate cu regularitate pe
toata durata sederii in zona cu risc de imbolnavire si timp de 4 saptamani dupa
parasirea respectivei zone. Exceptie de la aceasta regula o face Proguanil/ Atovaquone
care va fi intrerupt la o saptamana dupa plecarea din zona endemica.
Calatorii in tarile endemice vor fi avertizati asupra debutului tarziu al bolii pentru
speciile P. Vivax si P. Ovale
In functie de gradul de risc pentru malarie, in unele tari se recomanda numai protejarea fata de
intepaturile de tantar, protejare fata de intepaturi si /sau profilaxie.

Chimioprofilaxia tuberculozei
Chimioprofilaxia reprezint tratamentul aplicat persoanelor infectate cu Mycobacterium tuberculosis
pentru a preveni progresia infeciei ctre tuberculoz sau reactivarea bolii.
Studii randomizate au demonstrat c administrarea izoniazidei timp de 6 sau 12 luni a redus riscul de

producere a tuberculozei active la persoanele infectate cu cel puin 80%.

Persoanele care au indicaii pentru chimioterapie preventiv pot fi identificate prin testul de
tuberculin.
Indicaiile chimioprofilaxiei

copii sub 6 ani n contact cu tuberculoz potenial contagioas; chimioprofilaxia se

recomand n caz de IDR pozitiv sau negativ. Se administreaz timp de 3 luni apoi se
repet IDR: dac se menine negativ se ntrerupe chimioprofilaxia; dac este pozitiv se
continu pn la 6 luni;
persoane peste 6 ani chimioprofilaxia se recomand dac sunt contaci cu tuberculoz
pulmonar contagioas i dac prezint viraj tuberculinic;
persoane cu risc crescut:

contacii cu tuberculoz pulmonar microscopic pozitiv, cu IDR > 5 mm, ndeosebi

copii sub 6 ani i adolesceni (n special fete cu vrsta 12-18 ani);
persoane cu leziuni pulmonare fibrotice compatibile cu sechelele unei tuberculoze;
persoane HIV pozitive, infectate (IDR > 5 mm);
persoane infectate recent (IDR > 10 mm);
persoane cu urmtoarele afeciuni medicale, cu IDR > 10 mm
diabet zaharat tip I, prost controlat
boli imunosupresive (limfoame, boala Hodgkin, leucemie)
tratamente prelungite cortizonice sau chimioterapie anticanceroas
insuficiena renal cronic
pneumoconioze
subnutrii cronic, sindrom de malabsorbie, ulcer duodenal.

Cei peste 35 de ani care nu au nici un factor de risc menionat anterior nu trebuie s primeasc
terapie preventiv. Ei trebuie educai s cunoasc semnele i simptomele tuberculozei i s se
adreseze medicului dac apar semne de boal.
Pentru terapia preventiv se utilizeaz: izoniazid n doz de 5 mg / kg corp / zi, cu maximum
300 mg / zi, timp de cel puin 6 luni (12 luni la cei HIV +).
Chimioprofilaxia cu RMP, HIN + RMP sau HIN + RMP + PZM trebuie rezervat unui numr
restrns de cazuri.
Contraindicaii

boal hepatic cronic grav;

semne clinice i biologice de hepatit activ;
sarcin;
antecedente de chimioterapie preventiv corect urmat.

Nu se face vaccinare BCG i chimioprofilaxie concomitent.

Urmrirea cazurilor se face prin control clinic i controlul testelor hepatice.
Dac se indic tratament preventiv dar bolnavul este necooperant sau nu este posibil urmrirea periodic
a testelor hepatice este mai bine s se renune la administrarea ei. n acest caz este necesar
dispensarizarea cazului i efectuarea unei radiografii dup 6-12 luni.