Sunteți pe pagina 1din 3

FRUSTRARE SI ADICTIE

Mi-am propus sa abordez problema adictiei, care cred ca afecteaza pe o mare parte
dintre noi. Dat fiind ca este un subiect vast, nu-mi propun sa ating decat aspectele
legate de relatia adictiei cu frustrarea si mecanismele psihice implicate. Mai intai este
necesar sa precizam termenii. Adictia este acea dependenta fata de un obiect, o
substanta sau o activitate, in lipsa careia o persoana traieste un disconfort major.
Aceasta poate merge de la adictia fata de anumite alimente, pana la adictia fata de
alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc, jocuri pe computer sau internet. Frustrarea
este o stare sau o senzatie provocata de absenta unui lucru dorit care ne creeaza
satisfactie. Una dintre modalitatile comode de a rezolva frustrarile o constituie
gasirea unor substitute cat mai ieftine pentru placerile de care te simti privat,
pentru ca nu-ti poti permite costurile necesare satisfacerii lor.
Desigur, frustrarea apare adesea in viata noastra, ba chiar este necesara in anumite
cazuri pentru dezvoltarea noastra, atat ca indivizi, cat si ca societate. As indrazni sa
afirm ca in istoria omenirii, frustrarea a fost unul dintre motoarele principale ale
evolutiei, de la omul primitiv care a inceput sa-si fabrice unelte pentru a-si procura
hrana si cele necesare traiului, pana la omul modern care fabrica masini, telefoane,
calculatoare, etc., pentru a avea un standard de viata mai bun. Pe de alta parte au
fost si perioade de foamete si lipsuri, care au produs maladii precum ciuma si holera,
cauzand moartea unor populatii intregi.
Cand o persoana intelege necesitatea frustrarii si o accepta, daca aceasta nu-i
pericliteaza viata, are un caracter adaptativ, fiind o premisa a dezvoltarii sale.
Masura acceptarii frustrarii depinde de structura personalitatii si de experienta de
viata a fiecaruia, radacinile aflandu-se si undeva in copilarie. Un copil care a fost
invatat gradat cu diverse frustrari, in doze suportabile, va accepta frustrarea mai usor
decat unul caruia i s-a oferit totul de-a gata, nu i s-a refuzat nimic, sau decat un copil
care a fost frustrat foarte mult si brutal, ajungandu-se pana la lipsa hranei, a
medicamentelor, jucariilor, etc. Poate ca nu intamplator incidenta drogurilor este mai
puternica in randul tinerilor care provin din familii foarte bogate sau foarte sarace.
Astfel sunt persoane care sunt predispuse la dependenta de anumite lucruri care le
provoaca placere, datorita gradului redus in care suporta frustrarea si gestioneaza
relatia cu aceasta. Din pacate, varsta la care incep sa se manifeste aceste
dependente este undeva in perioada adolescentei, cand nu exista suficienta
maturitate si discernamant pentru a evalua consecintele ulterioare ale acestui
comportament. La asta se adauga atitudinea unora dintre parinti, fireasca pe de o
parte data fiind ingrijorarea lor, care interzic adolescentului accesul la aceste surse de
placere, fara sa ofere in schimb acestuia suport suficient sau alte lucruri care sa le
abata atentia de la factorii de risc (tutun, droguri, computer, alcool, etc.). Un alt
context care favorizeaza aparitia si dezvoltarea adictiei este neglijenta unor parinti,
datorata lipsei de timp sau altor factori, adolescentul atunci avand la indemana toate

tentatiile oferite de catre anturajul acestuia sau de catre sursele de informare massmedia (Tv, internet, filme etc.), fara a fi insotit de catre o persoana matura care poate
discerne sau pune limite cu blandete si fermitate in acelasi timp.
Aici deschid o paranteza referitoare la contextual social din prezent si la explozia
informationala cu care ne confruntam. Acum, in Romania exista peste 10 posturi de
Televiziune cu acoperire nationala, care emit aproape nonstop, situatia fiind
asemanatoare si in privinta posturilor de radio. In urma cu 4 ani am participat la
realizarea unui studiu de audienta TV, in calitate de operator de interviu si am
constatat ca durata medie de vizionare a emisiunilor TV este de circa 7-8 ore pe zi, la
un esantion reprezentativ pentru populatia Romaniei. Dar schimbarea cea mai
radicala priveste domeniul computerelor si mai ales al Internetului. Rapida dezvoltare
tehnologica si diversificarea serviciilor in domeniu au facut ca astazi aproape o treime
din familiile ce locuiesc in capitala tarii, Bucuresti, sa aiba in folosinta un computer,
iar accesul la Internet sa fie din ce in ce mai dorit de catre cei care folosesc
computerul.
Al doilea aspect pe care il abordez se refera la asa numita societate de consum.
Folosesc termenul de consum in sens larg, de la consumul la propriu al unui
aliment, pana la consumul oricarui produs sau serviciu, cum ar fi consumul de massmedia sau consumul produselor de arta. Consumatorul de astazi din Romania este
dotat in primul rand cu o telecomanda (cum am mai spus, circa 7-8 ore pe zi, cat
durata medie de somn), adica are acces liber la informatie, fiind bombardat zilnic cu
zeci de jurnale de stiri din care afla ce grozavii s-au mai petrecut pe Pamant si cu
sute de reclame, care il indeamna sa consume, de la detergent la pampersi. Imi vine
acum in minte o secventa dintr-o reclama la un hypermarket, in care se spune: aici
gasesti tot ce-ti doresti. Oare intreaga planeta a devenit un imens hypermarket? Pe
mine denumirea asta ma duce cu gandul la hipertrofie. De fapt, iei un carucior, intri
ca intr-un oras imbelsugat cu sute de strazi, te plimbi printre mii de rafturi, iar prin
fata ochilor iti defileaza sute de mii de produse care asteapta sa fie cumparate si tot
felul de superoferte, care mai de care mai tentante. Si te grabesti, fiindca traim in
vremea in care timpul inseamna bani, vezi mult, cumperi o mica parte si pleci. Nimic
mai firesc. Nu stiu insa cum ramane cu dorinta, amintita in reclama. Rareori se
intampla sa-ti doresti in mod special ceva si sa vii doar pentru acel lucru. Am
impresia ca ceva din dinamica dorintei face ca atunci cand foarte multe lucruri
potential dezirabile sunt la indemana ta, dorinta ta pentru ceva anume sa se
diminueze mult.
Pe acest fond, acum face figura pentru mine problema alegerii, care constituie un
moment important al contactului autentic cu sine si cu ceilalti, precum si o premisa a
maturizarii Eului. In ultima perioada s-au relativizat mult valorile si criteriile de
apreciere ale acestora, astfel incat reperele sunt din ce in ce mai instabile. Poate ca
era fireasca dizolvarea anumitor dogme morale, religioase si culturale, care ingustau
campul constiintei. Individul de astazi este mai liber, are mai multe orizonturi

deschise, dar adesea este si mai dezorientat. Sau mai bine zis in termeni Gestalt
figurile nu mai pot fi desprinse atat de usor de fond si atunci alegerea este mai dificil
de facut. In acelasi timp, sunt promovate modele valorice de conjunctura, in special
in mass-media vizuala, care are cel mai puternic impact asupra publicului. Emisiunile
TV sunt pline de vedete, dornice de a-si etala valoarea, iar oamenii care au intradevar valoare (scriitori, savanti, artisti) au aparitii sporadice si la ore nepotrivite. Iar
privitorul are de ales dintre vedete din sport (mai ales fotbalisti), din lumea showbizului, oameni de afaceri, comedianti, politicieni si, mai nou, s-a incetatenit termenul
de vedeta de televiziune. Nu doresc sa fac un proces de intentie mass-mediei,
fiecare post de televiziune urmarindu-si propriul interes, adica sa aiba o audienta cat
mai mare. Cred ca responsabilitatea se afla deopotriva si la celalalt capat al
telecomenzii, la telespectator, care nu mai are rabdare sa vada sau sa asculte lucruri
importante, se muta de pe un post pe altul, in dorinta de a consuma cat mai mult
si mai repede din ceea ce i se ofera. Poate ca de aceea fast-food-urile au cunoscut o
dezvoltare atat de rapida in ultimii ani.
Daca s-a spus ca sec. XX a fost secolul vitezei, iar cineva a indraznit sa afirme ca
sec. XXI va fi religios sau nu va fi deloc, eu risc sa spun ca, in ritmul asta, sec. XXI
va trece neobservat, astfel ca urmasilor nostri s-ar putea sa li se para ca nici n-a fost.
Serios vorbind, dictonul latin carpe diem (traieste clipa) s-ar putea transforma in
ceea ce Mircea Eliade, istoricul religiilor, descria in anii 30, ca pe o inlocuire a faptului
de a trai in lume cu faptul de a fi trait de lume, de evenimente. Individul nu-si mai
alege propriul mod de viata, ci devine o frunza in bataia vantului. Imaginea pe care
o am este aceea a unui om care este impins si tras de tot felul de lucruri din jurul
sau, mai degraba decat sa se miste in armonie cu acestea.
In consecinta, in contextul actual, pentru persoanele predispuse catre adictie, este
destul de dificil sa faca fata atator ispite, iar interdictia nu cred ca este varianta cea
mai eficienta in asemenea situatii, fiindca duce la cresterea dorintei si doar amana
pentru un timp problema. Eu nu m-am putut abtine sa scriu ce cred. Voi va puteti
abtine?