drian Miroiu .METAFIZICA LUMILOR POSIBILE SI EXISTENTA LUI DUMNEZEU ADRIAN MIROIU Facultatea de Filosofie Universitatea din Bucuresti 4 Editura ALL Bucuresti 1993Introducere DE LA EXISTENTA . LA POSIBILITATE 1. Proba lui Anselm Putine sint paginle filosofice tot atit de celebre precum cea din Proslogion-ul episcopului Anselm din Canterbury (1033-1109), in care e cuprins4 proba asa-zis “ontologic#™” a existentei lui Dumnezen. O claritate coplesitoare a rafionamentului expus - a punctelor lui de plecare si a capatului atins - se ingemaneaza ins3 cu impresia tunei profunzimi care scapi. Un inconfort abia sesizat urmeaza lecturii. Fiindc’ proba pare viclean’: 0 vedem ca si cum s-ar desfgura pe un registru, dar simfim cd ea trimite altundeva, mai adinc ori mai departe. $i cd, de aceea, numai vizitarea acestor alte structuri ne-ar putea provoca mulfumire. Tat cuvintele Ini Anselm: "$i asa, Doamne, cel ce dai injelegere credinjei, f-ma sd infeleg, atft cit crezi ca este folositor, c& esti asa cum credem; gi c& esti acela in care credem. Intr-adevar, credem ca esti ceva decit care altceva mai mare nu poate fi conceput (id quo nihil maius cogitari possit). Dar ar putea si existe 0 asemenea natura, de vreme ce ignorantul a spus in inima sa, nu cxisti Dumnezeu? Dar, fara indoiala, acest cu adevdrat ignorant, cind aude despre ceva despre care vorbesc - ceva decit care altceva mai mare nu poate fi conceput - infelege gi aude, si ceea ce infelege se afla in intelectul siu, chiar daci nu injelege cd acest ceva existd. Caci, un lucru este pentru ‘un obiect s4 existe in intelect gi un altul sd se infeleaga ca obiectul exista... Asadar, chiar ignorantul este convins ca exist, in intelect macar, ceva decit care altceva mai mare nu poate fi concepat; pentru ca atunci cind aude acest lucru, il injelege gi ceea ce este injeles exist in intelect. $i ceva decit care altceva mai mare nu poate fi conceput nu poate exista numai in intelect. Deoarece, dacd am presupune ci exist numai in intelect, s-ar putea concepe cA existd in realitate: ceea ce este mai mare. Prin urmare, daci ceva decft care altceva mai mare nu poate fi conceput exist numai in intelect, adevaratul ceva decit care nimic mai mare nu poate fi conceput este unul decit care altceva mai mare poate fi conceput: dar evident acest Iucru nu este cu puting’. Prin umnare, nu este nici o indoiald c4 existé ceva decit care nimic mai mare nu poate fi conceput, $i exist atit in intelect, cit si in realitate" (Proslogion, cap. I). * Proba anselmiand a existengei Jui Dumnezeu a fost cunoscuti in cursul yeacurilor prin diferite nume. Mai inti, ea a fost contrastaté cu dovezile a posteriori, precum cele cinci c&i ale Iui Thoma d' Aquino, gi a devenit vestitt drept "proba a prior!”. I. Kant a numit-o, mai trziu, “ontologicl", gi aga e astizi cel mai bine stuts. ? Ase vedea Intre Antichitate si Renastere. Gindirea Evulai Medin, vol. 1, Editura Minerva, Bucuresti, 1984, pp.149-150.10 Metafizica lumilor posibile si existenga lui Dumnezeu La 0 prima vedere, scopul episcopului din Canterbury ar fi unul apologetic - de a-1 combate pe necredincios. Afirmatia acestuia: "Nu este Dumnezeu" (Psalmi, 13,1) va fi fiind redus& la absurd prin proba lui Anselm. Dar rostul probei este mai adinc. Ca augustinian, Anselm nu deosebea in chip strict domeniul teoiogiei de al filosofiei. Pentru el, crestinul poate si trebuie s4 incerce sa patrund’, cu mijloacele intelectului, atit existenja lui Dumnezeu, cit si tainele credinfei (precum cea a Sfintei Treimi). Ca si pentru ceilalfi ginditori medievali, adevarurile credinjei erau pentru Anselm date primordiale si de neclintit. in raport cu intelectul, credinja riminea prioritara: cci, pe de o parte, tainele credinjei nu pot fi infelese rajional decit dupa ce au fost relevate; pe de alt parte, esecul in a injelege nu implica respingerea sau abandonarea credinfei. "Caci eu nu caut si infeleg decit pentru a putea crede... si nu voi infelege fara sa cred mai inti" (Proslogion, cap. 1). Proba lui Anselm c& Dumnezeu exist are, deci, scopul de a injelege credinja, nu de a-l combate pe necredincios. Proslogion-ul trateaza asadar despre credinja care cauti injelegere (fides quaerens intellectum). Anselm isi asuma rolul aceluia care “incearca $8-si ridice spiritul la contemplarea lui Dumnezeu gi care incearca s injeleag’ ceea ce crede"' (Proslogion, prefaja). Cu aceasta, s& revenim la proba propriu-zisi. Reactia ce vine imediat in mintea celui care a urmérit-o cu atentie ¢ de a-I suspecta pe Anselm de sofisticd. Pentru cd, va zice el - iar aceast4 observafie e prezentatd drept una foarte subtilé - in argumentarea sa Anseln tece ilegitim de la concept la existent’. El propune un concept - acela al unei fiinje decit care altceva mai mare nu poate fi conceput - si introduce apoi, in acest concept, atributul existenjei. lar apoi conchide cA exista o fiinfa decit care altceva mai mare nu poate fi conceput. Or, a proceda astfel inseamna a confunda ordinea gindit’ cu cea reala. O confuzie precum cea care pare a fi diagnosticatd aici este insd prea grosolana pentru a merita sd o mai luam in seam’. Anselm, in chiar formularea originard a probei sale, a fost pe deplin constient de pericolul c&derii in aceasti confuzie si a fost foarte meticulos in a deosebi intre cele doua ordini: a gindurilor gi a lucrurilor. "Caci, zice el, un luctu este pentru un obiect sd existe in intelect si un altul sd se fnjeleaga ca obiectul existé. Cind un pictot mai inti concepe ceea ce vrea s& realizeze, el il are in intelectul sdu, dar inc ou-] infelege ca existind, pentru ci inc nu |-a realizat. Dar dupa ce la realizat, pictindu-1, el i! are afft in intelectul siu, cit si infelege cd existd, deoarece La facut", Asadar, atunci cind ne aplectm asupra probei Ini Anselm, a decreta cd. ou putem ajunge la existenfa plecind de la concept nu e suficient, Oricit de intuitiva ar fi aceasta observafie, ea nu este incd o obiectie serioasd la adresa argumentului lui Anselm. intilnim aici o prima ilustrare a impresiei pe care am mentionat-o mai devreme: textul lui Anselm este viclean, ne creeaa impresia simplitipii, pentru ca imediat chiar el sa Tistoame aceasti impresie. Observatia, deci, ci nu trebuie confundate doua ordini - cea a gindurilor si cea a lucrurilor - degi cu siguranja indreptafita, nu e convingatoare in misura in care vem sa o indreptim impotriva probei Iui Anselm. Spre a convinge nevoie de ceva mai mult: trebuie aratat de ce nu ¢ posibil si trecem de la ceea ce concepem la ceea ce este. Altfel zis, daca in spatele acestei observafii se afl ceva serios, > fntre Antichitate gi Renastere. Gindirea Evului Mediu, vol. 1, p. 150.De la existenjd ta posibititate WW € vorba de cerinja de a formula temeiul filosofic al acestei treceri. Sa lum un exemplu fn acest sens, $i anume felul in care Thoma d’ Aquino s-a opus probei lui Anselm. Thoma e de acord ca Anselm realizeaz4 o tranzifie ilicit’ de la ordinea gindurilor la cea a lucrurilor. Dar lui o atare remarca mu fi este defel suficient’. El stie c4 mintea abia acum trebuie si se incordeze, pentru a dovedi de ce, in ce fel ¢ iliciti acea tranzitic, Thoma admite cA nofiunea de Dumnezeu o implic’ pe cea de existenfi: Dumnezeul neexistent ¢ 0 nofiune contradictorie si, prin urmare, propozifia “Dumnezeu nu exist" este in sine absurd’. Dar problema cu proba lui Anselm, sugereazi el, se afl intr-un alt loc. Caci ceea ce trebuie ardtat nu e c& propozifia "Dumnezeu exista" este evidenta in sine, ci ca este evident’ pentru noi. Or, aceasta condifie este indispensabila pentre a obfine concluzia doritd. Pentru Thoma insd, spiritul ‘omenesc nu are 0 cunoastere a priori a esenjei lui Dumnezeu gi, deci, nu cunoaste a priori ca existenja se cuprinde in conceptul lui Dumnezeu. Omul cunoaste pe Dumnezeu numai a posteriori, prin ceca ce este creat. Chiar dacd esenja lui Dumnezeu implica existenfa sa, omul nu cunoaste a priori acest raport. Thoma nu admite deci proba lui Anselm, iar vestitele sale cinci "cdi" pentru demonstrarea existentei Ini Dumnezeu sint toate a posteriori: ele se desfigoari pornind nu de la un concept dat, ci de la felul in care lumea ne apare in experien{a*. Am putea, deci, conchide - cel putin provizoriu - cA acea prima observatie critica la adresa probei lui Anselm, atit de devastatoare in intenfii, trebuie mult potolit. Caci, aga cum am vazut, indati ce o ridicd, oponentul lui Anselm trebuie s& produca si temeiurile pozitiei sale. Intr-un fel, obiectia se muta in sprijinul lui Anselm, fiindea adversarul sau va trebui sa fie cel ce are de purtat greul in polemica deschisa. Vom formula acum o alta obiecfie. Spre deosebire de prima, ea cere lui Anselm, nu oponentul sau, sd ofere temeiurile pozitiei susfinute (si, prin aceasta, ea este mai putemnics decit prima). Obiectia merge astfel: Anselm se straduieste si arate cum, Plecind de la un concept - cel al fiinjei decit care altceva mai mare nu poate fi conceput - vom putea afirma existenja obiectului corespunzator acestui concept. Proba sti, deci, cu siguranfa, in a arata cum putem ajunge la ceea ce este plecind de la concept. Dar, si subliniem, Anselm nu se hazardeaz4 sa susind ca trecerea de la concept la existenja obiectului este legitima in chip universal. El vrea si dovedeasci faptul cd 0 atare trecere se poate face doar intr-un caz particular - si excepfional, prin aceasta -, anume in cazul conceptului lui Dumnezeu, al unei fiinfe decit altceva mai mare nu poate fi conceput. Cum fn mod judicios a remarcat C. Noica, Anselm nu susfinea "c& «tot ce se povesteste ester si ci idee oricirei desivirsiri (0 insula perfect4, cum ti obiecta un contemporan) are parte si de realitate. El spune c4 o singura ideea de * Buntoara, iat’ felui in care curge cea de-a treia cale. Vedem in realitate, zice Aquinatul, c& lucrurile se nasc gi pier. E agadar posibil ca ele si fie sau si nu fie. Or, aceste lucruri nu pot exista intotdeauna, fiindc& cceea ce poate si nu existe, la un moment dat nu a existat. Dacd, agadar, toate lucrurile sint susceptibile si au fie, a existat un moment in care nimic nua existat in univers. Dar in acest caz nici acum nu ar fi putut s& existe ceva. Cici daci nimic nu exista, a fost imposibil ca vreun lucru si vind st existe. ins, evident, exist Iucruri. Prin urmare, nu toate existemele sint doar posibile, ci trebuie si fie 0 flings necesard in univers. Acum, tot ceea ce e necesar igi are cauza sau in sine, sau in altceva. Insi, dact o fing necesart igi are cauza in altceva, atunci acest altoeva trebuie si fie tot o fiinyé necesars. Dar siru! acestor fiinje necesare care igi au cauza una in alta nu se poate intinde Ia infinit. Agadar, existl o fiingl necesard care igi are cauza in ea insigi gi care e cauza celorlalte fiinje necesare. Aceastd fiinjS este Dumnezeu.12 Metafizica lumilor posibile si existenya lui Dumnezeu desavirsire, cea a fiintei desavirsite, face ca aceasta sd gi existe", Cel ce avanseaz3 aceasta obiecfie se afl intr-o pozifie avantajoasa, fiindca m el, ci ap&rdtoral probei ¢ cel care trebuie si elaboreze un concept despre ceea ce face ca singur Dumnezeu si cadi sub incidenfa acesteia, SA urmarim cu atenfie mersul gindului lui Anselm insusi. El procedeaz’ prin reducere 1a absurd: presupune ca acel ceva decit care altceva mai mare nu poate fi conceput nu exista in realitate - si de aici deduce 0 contradicfie. De unde conchide c4 o atare presupunere ¢ falsd si, astfel, c3 0 fiinja decft care altceva mai mare nu poate fi conceput exist4 nu numai in intelect, ci $1 in realitate. Dar € nevoie s& determinam cum se naste acea contradictie. Deci: presupunem conceptul unei fiinte decit care altceva mai mare nu poate fi conceput. SA incercam acum. s4 adaugim acestui concept proprictatea neexistenjei, adica si incercam $4 formam conceptul unei fiinje necxistente, decit care altceva mai mare nu poate fi conceput. Or, zice Anselm, asa ceva nu poate fi admis. De ce? Caci si admitem c& acea fiinya dectt care altceva mai mate wu poate fi conceput exista numai in intelect. Or, daca aceasta ar exista si in realitate, atunci ar fi mai mare decit este daca exist4 numai in intelect - si deci aceasta nu este fiinja dectt care altceva mai mare nu poate fi conceput, ceea ce e peste puting’, fiindca prin definitie ea este altfel. O explicatie a aparijiei contradictiei ar fi asadar urmaitoarea. Admitem principiul lui Anselm: (A) Proprietatea existenfei se cuprinde in conceptul fiinfei decit care altceva mai mare U poate fi conceput. = Atunci ¢ limpede c%, dac& am considera c4 acea fiinfA nu existé - am considera deci cA neexistenja se cuprinde in conceptul fiinfei decit care altceva mai mare nu poate fi conceput - in conceptul ei ar trebui sd coexiste doua proprietiti incompatibile: existenta si neexistenja. Ceea ce exprim’, evident, nasterea unei contradicjii. Aceast’ explicatie, reluat in timpurile moderne de Descartes gi scoala sa, const deci in ideca ed existenja este 0 proprictate, care 1) poate fi atribuita Wucrurilor; si 2) se poate include in diverse concepte. Sa observim ins’ c4 0 contradictie ar putea si apara gi altfel: cea ce stim este ci dac& adiugim conceptului de fiinji decit care altceva mai mare nu poate fi conceput pfoprietatea neexistenjei, avem sigur o contradictie. ins& nu avem gi siguranta cd aceasta apare pentru c4 am addugat conceptul anselmian proprietatea neexistentei; fiindcd se poate ca ea si fi fost confinuti deja in acest concept, Aceasti obesrvafie cere deci s% dovedim necontradicfia conceptului anselmian, deci cA fiinfa decit care altceva mai mare mu poate fi concepyt este posibili. Am putea formula acest lucru prin principiul: (L) Conceptul fiinjei decit care altceva mai mare nu poate fi conceput este necontradictorin. Principiul de mai sus este, potrivit lui Leibniz, miezut intregului argument al Tui Anselm. Diagnosticul lui Leibniz; o premisi de posibilitate este implicata in desfagurarea probei lui Anselm, se afld Ja temelia variantei modale a argumentului, Cel ce susfine cf Anselm a rafionat corect va trebui si-si concentreze eforturile spre 5 ©. Noica, Devenirea intra fling, Editura Stiinificd, Bucuresti, 1980, p. 317.De ta existenga la posibilitate 13 a reconstitui plauzibil premisele sale - si anume, in primul rind, in functie de strategia adoptata, principiul (A) saa principiul (L). in aceste pagini introductive ne vom apleca asupra principiului (A), dar numai in masura in care el ne va fi de folos in cercetarea am&nunfita a celui de-al doilea - leibnizianul principiu (L). 2. Existenta ca proprietate a obiectelor O versiune elaboraté a argumentului se af4 in a cincea meditafie a lui Descartes‘. Sa presupunem ca cercetim un concept oarecare, cel de triunghi bundoara. "Cind imi imaginez un triunghi - chiar dacd nici o figura de acest gen nu exist, ori poate nici nu ar putea si existe fn lume, in afara gindirii mele - e imposibil totusi ca aceast4 figura si nu aib’ o naturi, forma sau esenfi determinata si care e neschimbétoare gi etern’, pe care nu eu am inventat-o si care in nici un chip nu depinde de mintea mea. Cae aga sti mérturie faptul cd putem s& demonstram diverse proprietafi ale triunghiului, bundoard c& cele trei unghiuri ale lui sint egale cu dou unghiuri drepte". Acum, in locul conceptului de triunghi si il lam pe cel al lui Dumnezeu. Descartes il identifica cu conceptul fiintei perfecte. Pind in acest moment noi nu stim inci dacd o atare fina exist; stim doar ci avem conceptul ei. Iar asa cum din conceptul de triunghi putem conchide ca cele trei unghiuri ela unui triuaghi sint egale cu doar unghiuri drepte, din conceptul fiinjei perfecte putem conchide c4, de pilda, fiinfa perfect este atotputemnic’, atotstiutoare, desavarsit de bund etc. Urmeaz punctul crucial al argumentului lui Descartes: precum proprictijile a fi atotputernic, a fi atotstiutor etc., proprietatea a exista este o perfecfiune. Caci cum ar putea o fiinfd sd fie in acelasi timp perfect si neexistenta? Dar atunci, aa cum din conceptul fiinjei perfecte decurge cd fiinta perfect are perfectiunea de a fi atotstiutoare sau atotputernic’, va decurge si cA cea fiinfA are perfectiunea de a fi existent. Altfel zis, va decurge cd acea fiintd exista - si, astfel, argumentul ontologic ¢ dus 1a bun sfirgit. Dovada existenfei lui Dumnezeu este constringitoare: caci existenfa lui Dumnezeu decurge din conceptul fiinfei perfecte cu tot atita indreptatire cu care din conceptul de triunghi decurge c4 unghiurile triunghiului sint egale cu doua unghiuri drepte. Dar, si notim ci numai din conceptul fiinjei perfecte decurge existenja fiinjei perfecte; din conceptul de triunghi nu decurge ca triunghiul exist, fiindc proprietatea cxistenjei nu e cuprins4 in conceptui de triunghi, ci doar in cel de fiinjA perfect. Ca urmare, proba ontologicé nu se aplica oricdrui concept am vrea noi, ci numai celui pentru care € imposibil si concepem ci nu ar cuprinde in sine proprietatea existentei. Forma carteziana a argumentului este mai favorabila decit cea originar’ pentru a da un impuls stradanici de a-l patrunde mai in profunzime. int-adevar, sint explicit formulate cele dowd asumpyii cu privire la natura existenjei, pe care le-am numit in paragraful anterior. Pe de o parte, se presupune cA are sens si atribuim existenja obiectelor individuale. Are sens sa ne intrebim daca acest triunghi exista, daca George Bush existd sau daca a existat un om numit "Socrate". Pare insd cel putin straniu - © R. Descartes, Méditations métaphysiques, in Oeuvres choisies, Gamier, Paris, f.a.,pp. 119-120. A se vedea si Discurs asupra metodel, Editura Stiintific’, Bucuresti, 1957, pp, 65-66.14 Metafizica lumilor posibile si existenja lui Dumnezeu pentru a ou spune mai mult - ca aceste truisme sint luate aici ca presupuneri (care, nu-i aga, S-ar putea sa fie puse la indoiald!), Sint de acord ci aceast’ tezi: E.1) Are sens s& atribuim existenja obiectelor individuale’. este dintre cele mai intuitive, mai adinc prinse in buoul simy filosofic. Numai c& in filosofie atari tésituri nu conteazd prea mult; adesea sintem ingelafi in locuri si tn chipuri in care ne asteptam cel mai pufin. Pe de alt parte, se presupune c4 existenfa este 0 proprictate care poate fi cuprins’ cu sens (ca noti) in diverse concepte. Are sens si zicem: in conceptul de triunghi se cuprinde proprietatea cA suma unghiurilor triunghiului este egali cu doud unghiuri drepte; in conceptul de cel mai mare poet roman se cuprinde proprietatea de a fi poet. Tot asa este si cu proprietatea existenjei: are sens s4 ne intrebam daca ea se poate cuprinde fn diferite concepte. $i, de fapt, ea se si cuprinde in conceptul de fiinfa perfecta.Asumpjia poate fi redaté mai limpede prin principiul: (E.2) Are sens s4 cupriadem existenfa ca 0 noti a unui concept. Aceast4 asumptie este 0 consecin{a a punctului de vedere metafizic traditional, dupa care existenfa este un gen maximal - este cea mai larga proprietate. Unele obiecte au proprietatea de a fi munfi si altele nu o au; unele obiecte au proprietatea de a fi vertebrate si altele nu o au. Existena este o proprictate pe care 0 au toate obiectele. impotriva argumentului lui Descartes s-au formulat doud obiecyii standard. Prima este aceasta’: Descartes nu a argumentat ci din nofiunea de triunghi decurge cA acest triunghi trebuie si aibi suma unghiurilor egala cu dowd unghiuri drepte. El a aratat ceva mai slab, si anume ci daci acest triunghi ar exista, atunci el ar avea suma unghiurilor egal cu doud unghiuri drepte. Asadar, dintr-un concept C decurge ci daca ar exista ceva care si corespund’ conceptului C, atunci acela ar avea proprietafile cuprinse in C. Mai explicit, Descartes a dovedit doar ca: (&,3) Dacd proprietatea P este cuprinsa in conceptul C, atunci daca un obiect a ar exista gi ar fi C, atunci a ar avea proprietatea P. Principiul (E.3) permite sA atribuim proprietatea P unui obiect care exista gi care satisface conceptul C. Dar (E.3) nu serveste dac& vrem sd il aplicim unor obiecte care nu exist. El nu ne spune c& acel obiect care nu existé are 0 anumiti proprietate, ci c’, daca acel obiect ar exista, el ar avea acea proprictate. Fie conceptul de cal. Si aplicam acest principiu lui Pegas, acel cal inaripat nascut din singele Meduzei si pe care |-a calarit Bellerophon. Vom nota mai intii c4, intuitiv, propozifia "Pegas este cal" e adevarat’, deoarece Pegas este acel cal care are aripi, s-a nascut din singele Meduzei sia fost calarit de Bellerophon. Totusi, potrivit principiului (£.3) nu sintem indreptafifi sa afirmam cA propozitia “Pegas este cal" e adevaratd. Principiul ne permite sd susfinem doar ca: (2) Daca Pegas ar exista, atunci ar fi cal. Asadar, potrivit lui (E.3), dac un obiect nu exist, atunci noi nu sintem indreptatifi si-i 7 fncd un contemporan al lui Anselm, anume cilugiral Gaunilo din Marmontiers, sugerase c& proba din Proslogion nu e corecti, fiindcd ea poate servi pentru a arita c& si alte lucrui - de pila 0 minunath insuld pierdutt in ocean - existd. Anselm insugi a reactionat, iar argumentu) Jui tocmai acela c& proba se aplic& unui singur concept (cel al fiinfei decit care altceva mai mare nu poate fi conceput). © A se vedea 1. Kant, Critica ratiunil pure, Editura stiintific8, Bucuresti, 1969, pp. 476-477.De la existenga la posibilitate 15 atribuim nici o proprietate, nici macar pe cele cuprinse in conceptul siu (mai jos, in capitolul Il, voi discuta pe larg aceast tez), Nu sper si fi convins deja cititorul asupra indreptitirii distinctiei dintre cele doud situatii. As dori doar s se accepte cA distincjia s-ar putea, eventual, trasa intr-ua chip satisfacdtor - iar pe parcursul acestei cdr}i lucrul acesia va fi indelung cercetat - si c&, deci, argumentul Iui Descartes permite sd inferam nu concluzia dorits, ci - la fel ca si in cazp) conceptului de triunghi, una mai slaba. Aici ag vrea sa fac doua remarci. Mai intii, sa aplicim cele zise conceptului de fiinyA perfect. Atunci, din conceptul de fiinya perfect nu va putea decurge cA aceast fiinfA este atotstiutoare, ci doar c3, dacd ar exista o fiinjA perfect’, ea ar fi atotstiutoare. Vom considera acum existenja, ca perfectiune. Atunci, concluzia argumentului lui Descartes va fi cd, daca Dumnezeu ar exista, atunci ar exista. Sigur cd aceasta concluzie pare cu totul neinformativa. Totusi ea spune ceva, Sa ne intoarcem din now Ja pnncipiul (E.3). Potrivit lui, stntem in misura s4 atribuim unui obiect (care corespunde unui anumit concept) o proprietate - insi numai dacd acel obiect existé. Dar acum, proprictatea pe care o cercetim este tocmai cea a existenfei. Deci, potrivit ni (E.3), unui obiect ii putem atribui proprietatea existenfei dacd acel obiect exist’. Asadar, concluzia argumentului ar spune totusi ceva: cd utilizim conceptil de obiect ca insemnind acelasi lucra cu orice este (exist). Desi interesanta, aceasté concluzie nu este, din pacate, cea cautati de susfinatorul argumentului: ontologic. A doua remarca e urmatoarea: obiectia ne poart’ departe pe trimul ideilor de posibilitate si necesitate, deci pe tirimul "modalitajilor", Forta obiecfiei pe care am discutat-o se trage, nu pufin, din soliditatea concepfiei pe care o avem despre modalitagi’. Caci s4 ne intrebim; ce am vrut s& spunem printr-o propozifie ca (2): Dacd Pegas ar exista, atunci ar fi cal? Fiindcd si presupunem c& cincva s-ar interesa dacd aceasta propozifie este adevaratd. Ori vom sti si dim ua réspuns satisficdtor, ori nu vom sti. Dac4 nu vom sti, atunci s-ar putea de buna seam’ crede cd in (2) nu am folosit cuvintele cu sens si, deci, cA obiectia noastré nu merit s& fie Iuat th seam’. Dar s& vedem ce ar insemna si stim c& propozitia in cauzd e adevaratd. Ar trebui s4 punem indica niste fapte care si ne indreptajeascd si spunem ci propozifia ¢ adevaratd. Or, ce fapte ar putea fi acestea? Faptul cd Pegas existé ori cd e cal? - sigur aceste fapte nu exist’. Atunci cind afirmim 0 propozifie precum (2) noi vrem s& spunem cd, oricum ar fi lumea, dacd ea ar fi astfel incit Pegas s existe in ca, atunci ca ar fi astfel incit Pegas si fie cal. Sa mai facem un pas. Condifia formulata aici e echivalent4 cu: e impesibil ca (lumea si fie astfel incit) Pegas sa existe si totusi sd nu fie cal. $i inca: ¢ necesar ca (lumea si fie astfel incit) dack Pegas exista, atunci el este cal. Agadar, pentru a manevra © propozijie precum (2) € nevoie s& stim cum s4 manevrdm conceptele modale * impotriva acestei obiecyii se pot ridica si alte indoieli, Bunfoar’: ¢ acelasi lucru a zice ci Dumnezeu are proprietaiea existentei ori ch Dumnezeu exist? Sau: e acelagi Iucru a zice c& “Duranezeu inseamng finja perfecta ori ct Dumnezeu are proprietatea de a fi fiinta perfects, ori ca propozitia "Dumnezeu exists" fe adevirati? Dac respingem sugestia - alit de intuitiv’! - cd aici avem expresii sinonime, obiectia cade gi argumentul ontologic al fui Descartes se revigoreaz’. Atari linii de argumentare, precum i altele, sint cereetate pe larg in lucrarea mentionati in Cuvintal fnainte.16 Metafizica lumilor posibile si existenja tui Dumnezeu Ge (im)posibilitate si necesitate. Disputa dintre ap3ritorul si adversarul argumentului ontologic se mut. Ei sint Revoifi s% procedeze la un soi de “ascensiune" teoretic’ spre logica - si spre metafizica! - modalitagilor. Argumentul dobindeste astfel un nou statut: el indicd nevoia de a ne apleca asupra necesitigii si posibilitijii, dack vrem si injelegem ce inseamnd cA ceva exista. Cea de-a doua obiectie standard impotriva argumentului lui Descartes se concentreaza asupra principiului (E.1). Potrivit acestuia, existenfa este 0 proprictate a obiectelor individuale. Or, sund critica, existenfa nu este 0 proprietate de felul fui a fi alb, a rotund, a fi filosof, a avea suma unghiurilor egali cu doua unghiuri drepte, a fi atotstiutor, a fi atotputemic etc., care se aplica obiectelor individuale. Noi sintem indugi fin eroare de gramaticd. Spunem, de pild’, cd’ Buzaul este un oras si cd Buzdul este un oras regedinja de jude. Adgugind proprietatea a fi resedinja de judet celei de a fi ‘brag Du se schimb’ nimic in mod dramatic fn felul in care ne raportim la obiectul nostra - Buzaul. Fiindca a fi ora si a fi resedinj& de judet sint ambele proprietai de obiecte precum Buzdul; de aceea, propozitiile "Buzaul este un oras"' si "Buzaul este un oras regedinfi de judet" au aceeasi form’ logic: obiectului i se atribuie o proprietate (simpla: a fi oras, sau compusd din doua proprietifi: a fi oras resedinga de jude), Tot aga, zic: “Dumnezeu este atotstiutor" si "Dumnezeu este atotputernic’, gramatica imi sugereaza, iar din punct de vedere logic stat de acord, c& cele dow’ propozifii au aceeasi forma logic’: in ambele, lui Dumnezeu ii este atribuita o proprietate. Dar atunci, de ce a-ar avea si propozitia "Dummezeu este” aceeasi forma? Nu am putea spune ci, afimmind-o, afirmim cd Dumnezeu are o proprictate, aceea de a exista? Logica lui “este sau “exist! - s-a Tipostat - este diferiti de cea a proprietifilor obisnuite. A fi, a exista” mu sint proprietiti de felul celor date ca exemplu mai devreme. Mai precis: cind afirmam existenfa, nu afirmim o proprietate a unor obiecte individuale, De bund seama, cel ce adopti o asemenea directie de atac impotriva argumentului ontologic abia a numit un scop de atins; dar el trebuie sa si construiascd efectiv natura distincfiei dintre a exista $i celelalte proprietiti (proprietajile obiectelor individuale). Caci modalitatea tradifionalé de a deosebi intre a exista gi o proprietate precum, de pild’, a fi filosof nu fi poate fi de folos. Intr-adevar, tradifional, cum am notat deja, diferenfa era elaboratd fu felul urmitor: a exista ¢ cea mui larg’ proprietate; daca putem spune in genere cS ceva este - cM este un obiect - atunci inseamnd ci am spus cd acel obiect exista. Dar exist4 oameni care nu sint filosofi si oameni care sint filosofi; tigrii si cfinii sint animale, dar munfii ori creioanele nu sint animale. Pentru proprietafile obignuite putem gasi obiecte care au gi obiecte care mu au acele proprictafi. ‘Dar acest lucra nu ¢ posibil si cv existenja; cdci pu existd lacruri care s4 au existe! Cea de-a doua obiectie standard contra argumentului ontologic al lui Dumnezeu nu are cum merge insi pe aceasta cale, deoarece asa se pastreaza inc4 ideca cA existenta e © proprictate ce se aplica obiectelor (desi tratat4 ca cea mai largi_ proprietate aplicabil’ acestora), adicd se lasd nestirbit principiul (E.1). Obiectia tebuie elaboratd int-un alt fel, % {nici iau cele dowd expresii ca sinonime. Mai jos, in capitolul Il, voi discuta in extenso modalitatile de a construi diferenge intre cele doud expresiiDe ta existenja ta posibilitate 7 3. Logica si "existenta"” Am in mind un mar. Marul este rogu si, mugcind din el, simt cit de dulce este. Susfinind ins& c4 mirul e rogu si c& e dulce, eu presupun ci a fi rosu gi a fi dulce stat proprietigi care se pot aplica cu sens obiectelor, de pild’ acestui mar pe care il fin in mind. Dar ag putea sd continui si sd spun: rogul este o culoare; dulcele este un gust". ‘Acum eu am afirmat ceva de cu totul alt gen: am considerat proprietfile a fi culoare si a fi gust, iar apoi am indicat cA rogul poseda prima proprietate, iar dulcele pe a doua (cum se poate vedea, rosul nu poseda proprictatea de a fi gust, si nici dulcele pe cea de a fi culoare). Or, a fi rosu sia fi dulce sint, la rindul lor, proprietifi. Prin umnare, a fi culoare si a fi gust sint proprietati ale proprietatilor, nu ale obiectelor. Pare totusi ugor sA se riposteze acestei incercari de a deosebi intre doud genuri de proprietifi. Fiindc’, se va sugera, are sens 4 spunem: (3) Maul acesta are culoarea rosie. ba, chiar mai simplu, (4) Marul acesta are 0 culoare. Si atunci nu decurge c& a fi culoare € luati tn aceasta ultima propozitie ca proprietate a unui obiect? Caci ce altceva se afirma in ea decit c4 acest mar are proprietatea de a avea 0 culoare? Replica nu este ins corect. Propozifia (4) nu spune cd marul acesta are proprietatea de a fi o culoare, intrucit cu siguranj acest mir e un obiect, nu o culoare. Propozifia spune altceva, cd marul acesta are proprietatea de a fide o culoare, sau a avea 0 culoare. Trebuie deci si deosebim intre a fi o culoare gi a avea 0 culoare; iar a fi o culoare e o proprietate a unei proprietifi (a fi rogu, a fi verde etc.). SA ne aplecim acum asupra expresiei "a avea o culoare"’. Prima impresie este ca ea trimite la © proprietate - proprietatea de a avea o culoare - care se aplica efectiv obiectelor individuale, bundoari acestui mar. Cred ins4 ci acest mod de a o trata este gresit. Caci eu afirm propozifia (4): "Marul acesta are 0 culoare" nu atribuind marului o proprietate, ci ca 0 prescurtare pentru 0 propozifie mai complex: (5) Existi 0 proprietate (anume a fi rosu) care e astfel incit: a) minal acesta este rogu; gi b) a fi rosu este 0 culoare. Or, in (5) se deosebeste cu limpezime intre proprietatea a fi rosu, care se aplicd unor obiecte, si proprietatea a fi culoare, care se aplicd unor proprietafi ale obiectelor. ‘Am deosebit asadar intre dou’ genuri de proprietifi. Distinctia nu vizeaz4 faptul cd, de exemplu, a fi culoare ¢ o proprietate mai larg’ decit a fi rogu (in sensul c4 mulfimea obiectelor rosii este inclus4 in mulfimea obiectelor colorate, care deci au o culoare), ci altceva: faptul ci cele dou’ genuri de proprietifi se aplicd unor genuri diferite de entit3i - obiectelor individuale si respectiv propriet&filor acestora. Iar distincjia intre aceste genuri de entitdfi nu este una irelevanta pentru filosofie; dimpotriva, ea este o 1 Am scris “existenfa* si nu existenja pentru a indica faptul c& ccea ce vom avea in vedere va fi nu existenfa, ci comportamentul logic al unei expresii din limba noastrd - cuvintul “existenya”. Mai jos voi folosi ca sinonime expresiile ‘rogul” yi "a fi ragu’,respectiv “dulcele” gi "a fi dulce"18 Metafizica lumilor posibile si existerga lui Dumnezeu distincfie ontologicd fundamental’. Sa Iudm un alt exemplu. Pe biroul meu se afla acum cinci cari. Ce inseamna ca pe biron se afla cinci, iar na trei ori zece cArfi? Cinci este un numar. Dar ce fel de entitaji sint numerele? Pentru ca, in mod sigur, ele nu sint obiecte individuale: nu se afl3 localizate in timp gi spafiu, nu le putem cduta aici ori acolo, asa cum cdutam ummele omulefilor verzi. Apoi, numerele nu par s& fi aparut abia dup’ potopul lui Noe (cind gi daca va fi existat acesta!), gi nici au vor dispare atunci cind soarele va inceta sa mai ard’. Dacd nu aparfin, prin urmare, primului dintre cele doua genuri de entitafi - nu sint deci obiecte individuale - ar fnsernna c4 numerele sint proprietiti. Ce fel de proprietai sint aumerele? Si admitem cd ele sim proprietiti ale obiectelor individuale, tot asa cum ar fi rogu ori a fi dulce sint proprietaji ale marului din care tocmai am muscat, O atare propozitie e tas& greu de susfinut. Pe biroul meu sint cinci car{i. A cui proprictate ¢ insd numirul cinci? Nu poate fi 0 proprietate a fiecireia din cele cinci cérfi, pentru ca fiecare carte e una, iar nu cinci. Deci, despre nici una din aceste carfi nu putem zice ci are proprietatea de a fi cinci. ins3 a fi cinci nu e nici o proprietate a teancului format dia cele cinci cérpi (intimplitor, azi mi-am facut ordine pe birou, iar cele cinci carti, puse acum peste alta, ocupa o pozitie in spatiu - gi ta timp! - bine determinata). Fiinded teancul e unu in numéag - exist4 un singur teanc de cArfi - iar nu cinci, Vom conchide: cum cdrfile individuale gi teancul pe care ele il formeaza sint singurele feluri de obiecte individuale in discufie, iar a fi cinci, cum am vazul, nu e © proprietate a acestor obiecte, inseamna ca a fi cinci nu € o proprietate a obiectelor individuale. posibila iesire din impas ¢ sugerati de exemplul considerat mai devreme, Am, deosebit intre proprietai ale obiectelor individuale (precum proprietatea a fi rogu) $i Proprietafi ale acestor proprict&fi (precum proprietatea a fi culoare). Nu cumva numerele ar putea, 1a rindul lor, s4 fie tratate ca proprietiti ale proprietitilor? Fie proprietatea a fi carte asezata pe biroul meu, Ea se aplici, cu certitudine, doar celor cinci carfi aflate pe biroul meu. Sa mai presupunem ca, intrucit imi astept niste preieteni, am pus pe un colf al biroului cinci pahare. Proprietatea a fi pahar agezat pe biroul meu se aplicd exact celor cinci pabare. (Mai jos, pentru a exprima acelasi raport, voi mai spune cA cele cinci pahare exemplificd sau instangiaz% proprietatea a fi pahar asezat pe biroul meu). De aici se poate trage urmitoarea concluzie, Proprictatile a fi carte agezata pe biroul meu si a fi pahar asezat pe biroul meu au ceva in comun. $i anume, amindoua sint instanfiate (sau: exemplificate) de exact cinci obiecte. A fi cinci e deci o proprietate pe care o poseda ambele proprietdti; proprietatea a fi carte agezatd pe biroul men gi proprietatea a fi pahar agezat pe biroul meu au in comun o proprietate care este numarul cinci. (in general, aceasta proprietate e avut3 in comun de toate proprietifile care sint instantiate de exact cinci obiecte), Tot aga cum rogul, verdele etc. au in comun proprietatea de a fi culori, toate proprietagile care sint exemplificate de exact cinci obiecte an in comun o proprieiate care este numérul cinci. Numerele, in general, sint asadar Proprictati ale proprictatilor, numarul cinci, de pild’, este proprietatea pe care o au toate proprietapile (si numai ele) cate sint exemplificate de exact cinci obiecte. Cititoru! va fi bagat, desigur, de seamé care a fost rostul acestui lung ocol in care am vorbit despre numere si despre proprietifi ale proprietijilor. revenind Ja existen}, vom zice ca aceasta nu ¢ 0 proprietate a obiectelor ci - precum culoarea ori numerele - este © proprietate a proprietitilor. Si um, de exemphn, propozitia:De la existenga la posibilitate 19 (© Nu exist nici un triunghi dreptunghic echilateral. Aparent, prin (6) spunem cd triunghiurile dreptunghice echilaterale nu existi, deci negim cd aceste triunghiuri posed’ proprietatea existenjei. Prin (6), deci, s-ar parea ca spunem ceva despre niste obiecte - triunghiurile echilaterale. G. Frege (1848-1925) - c&ruia ti aparfine diagnosticul privitor la natura numerelor pe care l-am formulat mai sus - consider’ ins c4 acest mod de a infelege propozitiile de forma iui (6) (prin care negim existenja a ceva) este cu totul gresit. Propozifia (6), arati el, doar pare ci spune ceva despre niste obiecte individuale; de fapt, ea spune ceva despre o entitate de cu totul alt gen. $i anume, ea spune ca: (6°) Proprietatea a fi triunghi dreptunghic echilateral are proprietatea a fi zero; sau, formulind altfel: proprietatea a fi triunghi dreptunghic echilateral exemplific’ proprictatea numdrul zero. Asadar, potrivit lui Frege, propozitia (6) afirmA ceva despre o proprietate - proprietatea a fi triunghi dreptunghic echilateral. Despre aceastA proprietate se afirma c& posedi o anumiti proprietate: aumdrul zero. Numirul zero - s& aplicim aici cele zise mai sus - este acea proprietate pe care 0 posed toate proprictatile care nu sint exemplificate de nici un obiect. Atunci, prin propozifia cd ou exist nici un triunghi dreptunghic echilateral nu facem decit s4 exprimim ideea c& proprietatea a fi triunghi dreptunghic echilateral nu este exemplificati de nici un obiect, Cu aceasta, sa trecem la ideea de existenfi. Frege noteaza: "existenja este analoaga numérului, Afirmarea existenfei nu este nimic altceva decit negarea numarului zero"? Fie, de exemplu, propozitia (7) Existé tigri, Frege 0 analizcazi ca exprimind ceva nu despre tigri (de pild’, c& pot fi ciutati si, eventual, gasifi in imensitatea Africii), ci despre proprietatea de a fi tigru. Propozifia (7) exprim’ faptul ci proprietipii a fi tigru nu fi convine numdrul zero, deci ci nu posed proprietatea numarul zero, Altfel zis, proprietatea a fi tigra are proprietatea c4 unele obiecte 0 exemplific’. Forma logica a lui (7) este deci: (7) Proprietatea a fi tigra nu are proprictatea numarul zero, ‘Asa cum am vazut, pentru a fi dus la capat, argumentul ontologic cerea sa consideram cA existenfa € cuprinsa in conceptul de fiinj4 perfect. Dar aceasta cerinfa nu avea sensul ci existenja e 0 proprictate a acestui concept. Si luim 8 G, Frege, Fundamentele aritmeticii, in Serieri logico-Glosofice, vol. 1, Editura Stiintfict si Enciclopedici, Bucuresti, 1977, p. 101. Aici va trebui si facem 0 observatie. Spunind cA o proprietate are proprietatca @ fi zero, am simplificat mult punctul de vedere al lui Frege. Frege nu afirma, de fept, ci mamérul zero e © proprietate a unei proprietiti. Si hum, de pilda, propozitia (6'). Subiectul ci este “proprictatea a fi wiunghi dreptunghic echilateral", iar predicatul este “are proprietatea de a fizero”. A fi zero, sustine Frege, ¢ doar o parte a acestui predicat, nu predicatul in intregime. Iar pentru a preciza injelesul intregii expresii “are proprictatea a fi zero” nu fe nevoie si fi dat inainte 0 definitie a fiecdrei parti a expresiei, deci i a lui a fi zero. (Frege aplicd aici Principiul fundamental al filosofiei sale: celal semnificatlel contextuale a expresiilor. Potrivit acestui principiu, nu semnificatia cuvintelor determin’ seranificatia propozitiilor in care ele apar, mai degrabi, semnificatia cuvintelor € cea care trebuie cdutaté in contextul propozitiei). Ca urmare, in (6") nu webuie s& presupunem cf stim ce e numirul zero. Trebuie s& stim doar ce inseamn’ ci proprietatea a fi zero este exemplificat de proprietatea a fi triunghi dreptunghic echilateral (Chestiunea aceasta ¢ discutati pe larg de Frege in Fundamentele aritmeticti, pp. 104-105).20 Metofizica tumilor posibile si existenga lui Dumnezeu urmatoarea propozitie: (8) Toate balenele sint mamifere. Ce spune ea? Aparent, zice Frege, ea trateaz’ despre animate, spune ci toate acele animale care sint balene sint si mamifere. Dar au este asa: "dacd ne intrebiim despre care animale este vorba, nu sintem fn misuri sd indicém un anumit animal individual. Admifind c4 ne aflim in fafa unei balene, propozifia noastra nu afirmi totugi nimic despre aceasta...Chiar dac propozifia noastra poate fi justificat’ numai prin observarea unor animale individuale, aceasta nu demonstreaz’ nimic in ccea ce priveste confinutul ei", Frege considera ca (8) exprima de fapt un raport intre dou’ propriet&ti: 8’) Orice object individual care exemplificd proprietatea a fi balen’d exemplificd si proprietatea a fi mamifer. Ceva analog se intimpla cind trecem la conceptul de fiinja perfect. Cind spunem ca existenfa ¢ cuprinsa in conceptul de fiingi perfect, exprimam un raport intre doud Propriet4ji, cea de existenfa gi cea de fiinjé perfecta: (9) Orice obiect individual care exemplific’ proprietatca a fi fiinja perfect’ exemplificd si proprietatea a exista’®. Or, (9) indicd limpede cd, in susfinerea cd existenta e cuprins’ in conceptul fiingei perfecte, existenja nu ¢ tratatd ca o proprietate a acestui concept. Dimpotriva, e presupus c& existenta satisface principiul (E.1): ea se aplicd unor obiecte individuale. Acum, sa considera propozifia: (10) Fiinga perfecta exist’. Apelind la analiza iui Frage, construim drept formd logic’ a acesteia propozitia: (10°) Proprietatea a fi fiinya perfect nu are proprictatea numarul zero. Altfel spus, proprietatea a fi fiinfA perfecti are proprictatea cd unele obiecte o exemplificd. Dar (10°) blocheaz4 desfisurarea argumentului ontologic, fiindc’ existenja nu mai satisface cerinfa cuprinsi in (E.1), de a fi aplicabila cu sens obiectelor individuale”® (evident, daca (10°) ¢ adevarata, atunci (9) este falsa). Ayadar, conceptia lui Frege permite s4 se elaboreze in detaliu obiectia contra argumentului ontologic'” bazatd pe ideea cd existenfa na este o proprietate (@ obiectelor individuale). G. Frege a fost un filosof putin cunoscut in timpul viefii sale, desi pufine sint creapiile ™ Pundamentele aritmeticti, 9. 97. "> ici simpiflicdm puyin ucrurile. Mai corect ar fi trebuit si scriem: Este necesar ci orice obiect care ‘exemplified proprietatea a fi fina perfectd exemplifict $i proprietatea a exista. " Ca si fim precigi, trebuie s& subliniem c&, de fapt, in (10°) existenfa nici nu mai apare. Ea esie ‘analizatd in alte conceple (+a avea proprietatea de a fi exemplificatd de cel pusin un obiect), gi doar acelea agar in (10°). "7 Cu aceasti obiectie sustinerea cuprins in principiul (E.1), c& existenta este aplicabil’ obiectelor individuale, este respinsi. intr-adevar, si presupunem c& am dori incd si atribuim existenfa obiectelor individuale. Atunci, propozitii ca: "Lulius Caesar existi ar trebui si aiba un sens. Si notim aici cl aceastt proporifie nt poate fi analizati precum (7) ofi (10), pentru c& in ea apare un sume propriu gi pare absurd si incercdm si vorbim despre proprietijile "proprietifii" a fi Tulius Caesar! "Proporitia «Exists Tulius Caesar», serie Frege, mu este nici adevirats, nici falsl, ci Mick sens. Ce-i dregt, propozitia «Existd ua om al clrui nume este ulius Caesar» are un sens, dar aici avem iarisi un concept, aga cum last s& se vada anticolul nehotirit.. SX nu ne Tstim ingelagi de faptul c& limba foloseste adesea un acelasi cuvint cind cca nume propriu, cind ca desemnare a unui concept" (Despre concept sf object, in Serlert logico-dlosofice, p. 299).De ta existenga la posibititate 21 filosofice ale secolului trecut care pot fi comparate cu opera sa. ins, in prezent, influenja filosofului Frege este imensd (fie cd ¢ recunoscuti, fie ci, mai nou, ¢ respinsd cu taversunare). Printre pufinii filosofi care, in vremea aparifiei lucrarilor sale, l-au apreciat, cel mai cunoscut este, furs indoiala, B.Russell. Filosoful britanic accept verdictul lui Frege: existenja nu este o proprietate a obiectelor'*. Unele propozitii - cele ca (7) ori (10), s& zioem - prin forma lor gramaticali sugereaz&, e drept, ci existenfa se aplicd obiectelor individuale. Numai ca, accentueaz Rusell (pe urmele lui Frege, cum se poate observa cu usurinfd), forma gramaticald a unei propozitii nu este neap3rat si forma ei logic. Gramatica de multe ori ne duce in eroare. Bunioar’, sf ne gindim Ia proporitia (11) Campionul olimpic 1a Barcelona, la séritura in lungime birbafi, este american. Intuitiv, prin (11) proprietatea de a fi american este atribuit’ unui sportiv - cel care, la Barcelona, a devenit campion olimpic Ja stritura fn luagime barbafi, Sa observim aici c4 pentru a vorbi despre acel sportiv - care, cum se stie, este Carl Lewis - s-a folosit in (11) 0 expresie nu prea simpla: "campionul olimpic la Barcelona, la saritura in lungime barbafi". O atare expresie e numiti de Russell "descriptie definita™; in (11) ea a fost folosité pentru: 1) a selecta (dintre sportivii participangi la Olimpiada de la Barcelona) um singur sportiv. C4 nu avem in vedere mai multi sportivi se vede forma gramaticald a descriptiei: zicem “campionul olimpic...", iar articolul hotarit garanteaz’ ci descriptia ¢ folosita pentru a selecta un singur sportiv; 2) a spune ceva despre acel sportiv - in cazul nostru, ca el este american. fntruct fn (11) descriptia nu numai cd incearca, dar si reuseste si selecteze un singur sportiv - caci nu sint doi campioni olimpici Ja Barcelona, 1a saritura in lungime barbati - propozitia (11) nu pune probleme. SA ludm ins acum o alti ‘propozifie, in care apare de asemenea 0 descripfie definiti, care si aceasta e folosita precum sugereazi punctele 1-2 de mai sus, dar care pare totusi si ridice niste dificultipi. Urmatorul exemplu fi aparjine lui Russel] insusi: (12) Regele actual al Franjei este chel. aceasti propozitie apare o descripfie definitd, "regele actual al Franjei" (din fericire, exemplul poate fi folosit si acum, ca si in 1906, cind a fost publicata lucrarea Despre denotare a lui Rusell, fiindcd fntre timp Franfa nu si-a schimbat forma de guvemamint). Intuitiv, prin (12) vrem s& spunem cd acea persoand pe care 0 denotd descriptia "regele actual al Franjei" are o proprietate”, anume aceea de a fi chel. Dar, in timp ce descriptia care apare in (11) denota ceva - pe Carl Lewis -, descripfia din(12) mu denoté aimic, deoarece nimeni nu corespunde descriptiei "regele actual al Frangei". 18 Ruself admite, plecind de aici, si faptul c& principiul (E.1) cade: “indivizii din lume nu exist, sau mai curind mu are sens si spund ci ei nu existi" (B. Russcll, The Philosophy of Logical Atomism, in R.C. Marsh (ed.), Logic and Knowledge, Allen & Unwin, London, 1956, p. 252. ° A se vedea BRussell, On Denoting, in R.C. Marsh (ed.), Logic and Knowledge. Cred cf nu este nevoie si subliniez ci aici simplific foarte mult lucrurile, Am procedat aga cu punctul de vedere al lui Frege, Ia fel fac aici cu cel al Iuj Russell. Mai mult, exprimarea nu corespunde nici pozitiei filosofice pe care o susjin eu; clci - acest lucru a fost argumentat pe larg in lucrarea mengionati in Cuvintal Inainte ~ eu deoscbesc trangant intre: a) faptul ci o proprietate este exemplificatd de un obiect; si b) faptul 8 intro propozitie se afirma in chip adevirat ci obiectul respectiv poseda acea proprietate,2 Metafizica lumilor posibite si existenga lui Dumnezeu Mai departe, cum am putea determina dac& (12) este adevarat’ ori fals4? Propozigia (12) ar fi adevarati daca regele actual al Franfei ar putea 4 fie gasit printre oamenii cn chelie; si ar fi falsi, dacd el ar fi gasit prititre oameniii care nu au chelie. Or, regele actual al Franfei nu se afla in nici una din cele dou situafii, din simplul motiy ca el nu exista. Atari dificultafi, susfine Russell, pot fi’ evitate” odati ce renunfim la una din supozifiile argumentirii, Iar supozitia pe care pune el degetul este aceea ci in propozifiile (11) si (12) se spune realmente ceva despre obiectele individuale. Caci, subliniazd Russell, forma gramaticala a acestor propozifii este ingelitoare. Ele doar par s& wateze despre anumite obiecte individuale, citi vreme de fapt ele wateaz’ despre altceva. Russell specifica: in (11) si (12) apar descripfii. Noi nu le tratim ca expresii care denota obiecte (vezi punctul (1) mai sus), analog numelor proprii (“Iulius Caesar", "Carl Lewis" ori "B. Russell"). Dar ele nu trebuie luate ca expresii care denota: propozitii ca (11) si (12), logic vorbind, nn afirm’ ceva despre vreun obiect care ar fi denotat de descripfiile ce apar in cle, Propozifiile (11) si (12) nu au o forma logic’ identic3 cu forma lor gramaticali. Din punct de vedere logic, argumenteaz’ Russell, fiecare dintre ele e conjunctia a tei propozifii. $i anume: (dl) a) Exist un sportiv care este campion olimpic la Barcelona, la saritura in lungime barbati. b) Un singur sportiv este campon olimpic la Barcelona, la sdritura in lungime barbati, . ) Acel sportiv este amescian. . in (11°), fiecare din cele trei propozifii este adevarata; ele vor fi de aceea adevarate $i ‘impreuni - ceea ce fnseamma c4 (11) e adevaratd. Acum, si trecem la propozifia (12). Analog cazului anterior, ea este analizati drept conjuncfie a trei propozifii: (i2"y a) Exist un om care este actualmente rege al Franjei. b) Un singur om este actualmente rege al Franjei. c) Acel om este chel, Propozifia (a) este falsi - ca urmare, si conjunctia propozifiilor (a), (b) si (c) va fi fals4 si deci propozifia (12) va fi, potrivit analizei lui Russell, fals’. Cea ce trebuie si remarcam aici ¢ urmitorul lucru: in propozifiile care apar sub (12?) nu mai apare descripfia definita "regele actual al Franjei', deci o expresie denotativa. fn local ei apare expresia "este actualmente rege al Franjei's tot asa, in locul unei descripfii, in (11’) avem expresia "este campion olimpic la Barcelona, la sdritura in lungime barbati". Aceste expresii ou stau pentru obiecte individuale, ci pentru Proprietifi, si anume pentru proprietatea a fi actualmente rege al franfei, respectiv proprietatea a fi campion olimpic la Barcelona, a séritura in Jungime birbafi. Prima Proprietate ma este exemplificaté de nici un obiect; a doua este exemplificat de un singur sportiv, de Carl Lewis - si aceastA imprejurare explicd de ce putem folosi descriptia corespunzatoare acestei proprietiti - "campionul olimpic la Barcelona, ta siritura in lungime barbaji - firi a intimpina dificultifi. Dar, desigur, proprietatea aceasta ar putea fi exemplificati de doi sau mai mulfi sportivi (dacd tofi ar fi sarit exact 21 Exprimarea sugereaza ci in formularea punctului siu de vedere B.Russell avea gi alte motive pentru ‘a proceda in acest sens. Din piicate, nu e aici Jocul s& Je tratim mai pe larg.De la existenjat ta posibilitate 23 tot atit de mult cit Cart Lewis), dupa cum ar fi putut si nu fi fost exemplificata de nici un sportiy (bundoard, in cazul in care sAritura in lungime barbaji nu ar fi fost o proba olimpica). Sa vedem cum se explicd aceste considerafii la problema existenjei. Fie, de exemplu, propociia (23) Campionul olimpic 1a Barcelona, la saritura in lungime barbati, existd. Potrivit analizei date de Russell descripsiilor, o atare propozitie, de fapt, nu trateaza despre sportivi (ia particular, ea nu spune nimic despre Carl Lewis), ci despre proprictagi ale sportivilor. Ea spune ca la Barcelona titlul de campion olimpic ta saritura in lungime barbafi a fost cistigat de cineva, si anume de un singur sportiv. Altfel zis, ea spune c4 0 proprietate - proprietatea de a fi campion olimpic la Barcelona, la sdritua in lungime barbati - este exemplificcaté de un singur sportiv”, Agadar, forma logic a lui (13) este: (13*) a) Existi un sportiv care este campion olimpic Ia Barcelona, la saritura in lungime barbafi. b) Un singur sportiv este campion olimpic Ja Barcelona, fa s&ritura in lungime barbayi. Pentru Russell, deci, existenfa nu este o proprictate care poate fi atribuitd obiectelor individuale, Ea poate fi analizaté ca spunind ceva despre proprietitile acestora. (Pentru simplitate, am pastrat expresia folosita anterior: "proprictate"’ In fapt, Russell ia existenta ca proprietate a ceea ce el numeste "funcii propozitionale"’). Si iarigi, pe acest drum, argumentul ontologic este blocat, Caci, si ne gindim din nou la propozitia (10): Fitaja perfect existi. Propozitia pare si spumi ceva despre o fiinfi - despre fiinta perfects - anume cA aceasta existi, Dar, dact privim mai cu atenfie formularea, constatim ca in (10) e cuprinsd o descripfie definita: "fiinta perfecta"’. Sa aplicam atunci lui (10) teoria russeltiana a descriptiilor. Vom obfine: (10”) a) Exista 0 fiinfa care este fiintd perfecta. b) O singura fiinyS este fiinyt perfecta. (10) spune cA proprietatea a fi fiinfé perfecté e exemplificaté de o singura fiinfd; ‘n (10"’) nu mai apare nici o descripfie definita, care si denote un obiect individual (0 fiinf& anume), ci o expresie - “fiinfi perfecta" - care st pentru o proprietate. Atunci devine imposibil si se mai dea sens ideii cd existenfa ar fi aplicabild obiectelor individuale, si deci tntregul argument ontologic e stopat in drumu-i catre concluzia dorita. Si conchidem: teoria descripfiilor formulati de Russell pardseste principiul (E.1); dar lucrul acesta e indeplinit printr-o constructie teoreticd admirabila, nu priatr-o simpla senting retoricl. De aceea, Russell a ridicat in fafa sustindtorului argumentului ontologic un proiect foarte dificil si foarte anevoios. Caci acesta va trebui sa il reconstruiascd finind cont de intreaga prablematicd (filosofica si logic’) pe care abordari precum cea a Ini Russell au ardtat ci e presupusa in formularea argumentului. Ne vom intoarce acum a un principiu pe care l-am neglijat destul de mult: (E.2) Ave sens s4 cuprindem existenfa ca nota a unui concept. ® in maniera hui Frege, propozitia (13) ar fi analiza ca: (13") Conceptal de campion olimpic [a Barcelona, Ta siriuura in lungime barbati, are proprictatea ‘sumdry] unu. Las cititorului plicerea de a zibovi mai mult asupra Jui (23°,24 Metafizica lumilor posibile si existenta lui Dumnezeu Cate este intelesul lui (E.2)? $4 observam mai inti ca in (E.2), asa cum am subliniat pe larg la locul potrivit, existenta e infeleasd ca o proprietate de obiecte. in al doile rind, ce fel de entitate este un concept? El poate fi, la rindu-i, aplicat unor obiecte (care il instanfiaza). E rezonabil deci s4 considerim c& ceea ce am numit aici "concept" este tot © proprietate. Cititorul care va incerca s4 reziste acestei propuneri ar putea sa argumenteze in felul urmator: tn (E.2) apare relafia a se cuprinde ca not in..; ea este 0 relafie fatre o proprietate si un concept. Cind zic: ceva se cuprinde in altceva, eu afin de abicei o relafie de forma parte-intreg. Potrivit acestui fel de a vedea lucrurile, in cazu} nostra proprietifile ar fi parti ale conceptului; un concept este un manunchi de proprietagi. In consecinga, conceptele si proprietifile ar fi entitayi de genuri difesite. Conceptele, in particular, nu sint nici obiecte individuale, dar nici proprietafi care pot fi cuprinse ca note in concepte. ‘Cred ins4 cA reconstructia evocat’ aici a relafiei a se cuprinde ca nota in... nu este corecta. SA ne amintim de propozifia (8): "Toate balenele sint mamifere“. Am putea $4 ‘0 ingelegem ca spunind ca: proprietatea a fi mamifer se cuprinde ca noti in conceptul de balena (cf. si observafia lui Frege ci (8) mu trateaz4 despre obiecte individuale). Atunci, conceptul de balend e un manunchi de proprietati, printre care este si cea de a fi mamifer. Dar s& lnm inc& dowd proporitii: (14) Toate mamiferele sint vertebrate. _ (15) Toate vertebratele sint animale. in chip analog Iui (8), cele dou’ propozifii vor putea fi injelese ca spunind cA a fi vertebrat se cuprinde ca nota in conceptul de mamifer, respectiv ci a fi animal se cuprinde ca nota in conceptul de vertebrat. Insi atunci a fi mamifer este, 0 data, proprictate (conform cu (8)), iar alti dati minunchi de proprietafi (conform cu (14)); si analog cn a fi vertebrat®, Mai degraba, relafia a se cuprinde ca nota in ... poate fi privit’ in sensu) indicat de propozitia (8") ("Orice obiect individual care exemplifici proprietatea a fi balend exemplificd si proprietatea a fi mamifer'™. Adic4: oti de cite ori un obiect exemplifict prima proprietate, el o va exemplifica $i pe cea de-a doua. in acest mod, conceptele pot fi tratate ca proprietiji. C& acest hucru e posibil se vede si pe baza urmitorului argument. Daca procedim cum sugereazi oponentul susfinerii ci un concept este 0 proprietate, atunci - admifind ci a fi mamifer se cupride ca not’ in conceptul (=manunchiul de propriet&fi) a fi balend - nu mai are sems sa intrebam ceva de genul: gare nu ar fi posibil ca toate mamiferele sa fie balene? Fiindcd aceasta ar echivala cu a admite ca a fi balen& se poate cuprinde intr-un minunchi de proprietiti, anume a fi mamifer. Or, de fapt, stim ci a fi mamifer este 0 proprietate, iar a fi balend este un manunchi de proprietafi. Astfel, intrebarea ar avea sens numai daci am admite ci a fi balend si a fi mamifer ar putea si isi schimbe ® © consecing& $i mai neplicutd ar fi urmitoares: pe baza Iui (15), a fi vertebrat e un minunchi de proprietati (printre care, a fi animal); pe baza lui (16), a fi venebrat se cuprinde tn a fi mamifer - gi, deci, a fi mamifer este un minunchi de minunchiuri (printre care, a fi vertebrat) de proprietifi. Analog, (8) ar duce Ja concluzia ck a § balend este un minunchi de manunchiuti (printre care, a fi_vertebrat) de proprietati Iar, folosind si alte propozifii de acelagi tip, lucturile s-ar complica inc& si mai mult. in general, va fi imposibil s& detectam ce fel de m&nunchi ar fi un concept particular, A se vedea aici observatia de la nota 15: sai corect ar fi 88 sustinem ci relatia exprimatA de propozitia (8*) are loc in chip necesar.De ta existentat la posibilizate 25 statutul ontologic, si devind entitati de un cu totul alt gen decit sint io realitate. Sigur c& 0 intrebare ca cea menyionati nu bitea atit de departe, dar, potrivit interpretirii indicate de (8°), nimic atit de misterios nu rezulti cA ar fi presupus de acea intrebare. C&ci ea revine fa a admite posibilitatea ca orice obiect care exemplificd proprietatea a fi mamifer s4 0 exemplifice si pe cea de a fi balen’. (Adica, intrebarea este: cind valabila conversa relayiei exprimate de (8°)?) S& notim acum c& fngelegerea fn sensul lui (8°) (si (9)!) a relatiei a se cuprinde ca notd fn.,., Zpreuna cu principiul (E.2), implica principiul (E.1). intr-adevar, fie C un concept (cel de fing perfect’, de exemplu). Potrivit lui (E.2), are sens s4 cuprindem existenja ca noti in C. Tinind seama de interpretarea lui "a se cuprinde ca not in...", Propozifia: (16) Orice obiect individual care exemplifica pe C exemplificd si proprictatea existenfei. are sens. Dar din (16) decurge imediat c& are sens s& spunem c4 un obiect individual exemplificd proprietatea existenjei, deci (E.1). Pe de altd parte, sub aceeasi condifie (E. 1) implic3 12 rindu-i pe (E.2), fapt care se poate verifica usor, Prin urmare, cele doud principii sint echivalente, daci infelegem relafia a se cuprinde ca not fn...in sensul lui 8’) si (9). ins& dac& aceasti ultims conditie nu e implinita, echivalenja celor dou’ principii nu mai poate fi probata (sau, cel pujin, nu mai poate fi probaté fn acelasi mod, c&ci $-ar putea s& fie si alte condifii care si conducd la aceasta echivalenfa). Aceasta situapie naste urmitoarea intrebare: oare nu este posibild respingetea argumentului ontologic indreptind atacu? direct impotriva lui (E.2) si doar in chip deviat ‘impotriva lui (E.1)? Procedind astfel, rimindem desigur tot in cadrele celei de-a doua obiectii standard impotriva argumentului Ini Descartes. Sa presupunem, de asemenea, c& problema interpretirii relafiei a se cuprinde ca nota in ... este irelevanti in cele ce urmeaza. Cea mai vestita criticd a argumentului ontologic este cea formulati de I. Kant™. Ea se fndreapti impotriva principiului (E.2). Kant di urmatory) argument impotriva conceperii existenjei ca o proprietate: "Cind gindesc deci un lucru, oricare gi oricite ar fi predicatele (chiar in determinarea completa), nu se adaugé nimic lucrului prin faptul c& adaug: acest lucru este. Caci altfel n-ar exista acelagi lucru, ci mai mult decit gindisem fn concept, si n-ag putea spune ci existd tocmai obiectul conceptului meu’. Sa Presupunem cé obiectul I-a care mA gindesc este Pegas. Pegas posed’, cu siguranfi, unele proprietifi, bundoar’ acelea de a fi cal, a fi inaripat, a fi nascut din singele Meduzei, a fi calirit de Bellerophon etc. Kant sustine c& existenja nu poate fi una dintre goeste proprietai, chiar daca lista ar cuprinde toate proprietifile avute de Pegas (de exemplu, cite fire de par avea in coama gi cite in coada). Atenfie, Kant nu vrea si spun c& existenja nu se cuprinde in conceptul nostru, fiinded sigur nu se cuprinde - Pegas uu existi! - ci altceva: ca existenfa nu se poate cuprinde in concept. Sd inim cele doug cazuri mentionate de Kant. in primul, lista proprietifilor cuprinse in conceptul nostru este scurti, ¢ format, si zicem, din cele patra proprietaji mentionate mai sus. Putem s& le adiugim 0 a cincea, anume proprietatea existenfei? Kant nu admite acest lucru. Motivul lui pare s& fie urmatorul: daca adaugam aceastd proprietate, schimbam ® 1, Kant, Critica ratiunil pure, Editura Stiinifics, Buucresti, 1969, pp. 475-481 Critica rajiunll pure, p. 480.26 Metafizica tumilor posibile si existenja lui Dumnezen lucrul pe care il gindim: jucrul gindit nu mai este Pegas, ci Pegas care exist’. Pegas nu mai are exact proprietijile pe case i le atribuisem anterior, ci una in plus. $i sigur cd doua obiecte care au proprietifi diferite sint obiecte diferite. Iar cind intr-un rafionament schimbm obiectul gindit, acel rafionament nu mai poate fi considerat valid. Sa trecem acum la ce} de-al doilea caz, cel in care lista proprictatilor este complet, cuprinde deci toate proprietitile pe care le are un obiect, si numai pe ele. Fie persoana Carl Lewis gi si Iuim lista tutror proprietafilor Jui. Aceasta list’ formeazi un concept, c&ruia in realitate fi corespunde Cari Lewis (si numai el). Nici acum insd, potrivit lui Kant, existenfa nu este cuprinsi in acest concept (desi Carl Lewis existi). Caci, dacd spun: Carl Lewis exist, cu nu adaug nimic listei mele, Ceea ce fac ¢ de o cu totul alti natura: pun conceptul meu fn rélafie cu obiectul. lar pentru ca relafia dintre concept (conceptul Lui Carl Lewis) si obiect (persoana Carl Lewis) sa poati fi stabilita, "ambele trebuie s& congind acelasi lucru, si de aceea la conceptul care exprimd numai posibilitatea nu se poate adauga nimic mai mult prin faptul c4 eu gindesc obiectul lui ca absolut dat (prin expresia: el este). $i astfel realul nu confine nimic mai mult decit simptul posibil. © sutd de taleri reali nu conjin nimic mai mult decit o suté de taleri posibili. C&ci, cum talerii posibili exprima conceptul, iar talerii reali obiectul si pozitia lui in sine, in cazul in care obiectul ar confine mai mult decit conceptul, conceptul meu n-ar exprima intregul obiect si deci n-ar fi conceptul lui adecvat'”. Concluzia tras de aici de Kant este evidentd: existenfa nu € 0 proprietate pe care si © putem cuprinde intr-un concept, precum a fi cal, a fi inaripat, a fi campion olimpic etc. Dar atunci (E.2) cade, gi odati cu el cade gi putinja de a derula argumentul ontologic. "A. fi nu este, evident, un predicat real, adicd un concept despre ceva, care s-ar putea adavga conceptului unui lucru, ci este numai pozifia unui lucru sau a unor anumite determinari in sine. in folosirea logic’, acest verb este numai copula unei judecdti. Judecata: Dumnezen este atotputernic confine doud concepte care igi au obiectele lor: Dumnezeu $i atotputemnicia; micul cuvint este nu e vreun predicat in plus, ci numai ce pune predicatul in relatie cu subiectul. Daci ins4 iau subiectul (Dumnezen) cu toate predicatele lui dintre cate face parte si atotputernicia) si zice: Dummezeu este sau este un Dumnezeu, eu nu adaug un predicat la conceptul despre Dumnezeu, ci pun numai subiectul in sine cu toate predicatele lui, si anume obiectul, in relafie cu conceptal meu'™, Cu fiscul de a ma repeta, simt nevoia si accentuez: cel ce vrea s& doboare argumentul ontologic dintr-o singura lovitura se vede repede nevoit sa-si domoleasca zelul. El va trebui s4 recunoasc& destul de repede ci argumentul are multe si grele presupozifii. fntr-un fel, opozantul ar putea chiar s4 mrturiseasc& faptul cA argumentul nu-i mai apare decit ca wn pretext; un pretext pe care teme mari si grave ale filosofiei din totdeauna fl folosesc pentru a se ridica iaragi in miezul disputei. Printre ele, tema posibilului (si a necesarului)nu ¢ cea de pe urma. Am sugerat deja cum, intr-un context particular, posibifilul iegise la lumina, spre a prezida cercetarea, Las ‘nsd cititorului plicerea de a descoperi (pe baza analizelor ce vor rma), cit de multe sint locurile in case, in chiar acest paragraf, am intilnit posibilul - desi fara a-I recunoaste sub Straiele pe care le purta. ” Critica ragunii pure, pp. 479-480. % Crittea rajlunii pure, p. 479.