Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acest adevar ni-l arata si dumnezeiescul parinte Maxim Marturisitorul, care zice: "In toate
cele facute de noi, Dumnezeu ia seama la scop" (Filocalia, vol. II, Sibiu, 1947, p. 86). Caci
unul lucreaza fapta buna ca sa fie laudat si cinstit de oameni, altul, ca sa cistige bani sau
avere, iar altul, ca sa traga pe unii la pacate si dezmierdari. Toate aceste scopuri sunt rele
si vatamatoare de suflet. Altul insa sufera toata osteneala faptelor bune si cu multa
rabdare si smerenie isi duce crucea vietii avind in vedere numai scopul sfint de a face
toate spre slava lui Dumnezeu, spre a cistiga mila si indurare in ziua mortii si a Judecatii
de apoi ca sa-si mintuiasca sufletul. Fericit si de trei ori fericit este asemenea om care nu
doreste altceva in viata decit mintuirea sufletului sau.
Oare citi din sfinti, urind slava de la oameni, au fugit de lume si au slujit lui Dumnezeu
prin pustietati si prin stincile pamintului! Iar unii, spre a fi uriti si batjocoriti de oameni, sau facut nebuni pentru Hristos, precum au fost sfintii Andrei si Simon. Altii, avind in
vedere prapastia slavei desarte, se sileau mai mult a ascunde faptele bune decit a le
lucra. Asa vedem pe acel batrin care se departa totdeauna intru adincul pustiului si acolo
isi petrecea viata lui in tacere, in liniste si rugaciune. Odata l-a intrebat ucenicul lui,
zicind: "Pentru ce, parinte, totdeauna fugi de noi si te departezi in adincul pustiului? Nu
este mai bine sa traiesti aproape de oameni, ca vazind ei nevointa si viata ta buna, sa se
foloseasca si altii, si tu vei avea mai mare plata de la Dumnezeu?"
Raspuns-a batrinul: "Crede-ma, fiule, ca macar de ar fi cineva asemenea cu Sfintul si
Marele Prooroc al lui Dumnezeu Moise si ar trai impreuna cu oamenii, nu poate sa se
cheme fiu al lui Dumnezeu dupa dar si sa-si foloseasca sufletul sau nicidecum. Ca eu sunt
fiu al lui Adam, si precum Adam parintele meu, vazind roada frumoasa si buna la gust, n-a
rabdat sa nu guste, prin care a murit, asa si eu, cind vad rodul pacatului, indata il poftesc,
prin care luind si gustind mor. Pentru aceea, Preacu-viosii nostri Parinti, fugeau din lume
la pustie, ca sa-si omoare patimile si poftele dulcetilor caci acolo nu aflau mincare care
naste poftele pacatului" (Pateric, Rm. Vilcea, 1930. Despre smerenie).
Iubiti credinciosi,
Astazi se lasa sec de brinza, iar de miine incepe Sfintul si Marele post al Pastelui, care
dureaza sapte saptamini. Primele sase saptamini formeaza postul propriu-zis, iar ultima
saptamina de la Florii pina la Invierea Domnului, postim sapte zile in cinstea Sfintelor si
mintuitoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos.
De felul cum trebuie sa postim ne invata Insusi Mintuitorul in Evanghelia de astazi, cum
am amintit la inceput. Adica sa postim dupa puterea fiecaruia, dar in taina si cu bucurie,
iar nu cu tristete, caci sunt o parte din crestini care spun: "Eu nu pot posti ca sunt
bolnav!" Sau daca totusi postesc o zi, doua se arata tristi, indispusi si chiar agitati. In
aceasta privinta, fratii mei, trebuie sa stiti ca "Biserica nu este omoritoare de oameni ci
de patimi". Postul de mincare de dulce si chiar de vin este rinduit de Biserica pentru toti,
dar dupa putere. El este necesar tuturor, mai ales celor tineri, ca sa-i opreasca de la
pacate si de la patimile trupesti. Iar daca cineva este bolnav, batrin sau neputincios sa
asculte de duhovnicul lui si sa posteasca dupa cit poate.
Sa stiti si aceasta, ca postul este de doua feluri. Post trupesc, adica infrinare de la
mincare pe un timp limitat, cu scopul de a ne ruga mai curat lui Dumnezeu si de a ne
stapini firea. Al doilea, este postul sufletesc, adica infrinarea limbii, a ochilor, a auzului de
la cele rele; a miinilor sa nu lucreze vreun pacat si, mai ales, infrinarea mintii de la
imaginatii si ginduri patimase, a inimii de la pofte si tot felul de rautati "care ies din
inima" si a vointei ca sa nu accepte savirsirea vreunui pacat.
Iata deci, cele doua feluri de posturi. Numai cine posteste cu amindoua felurile de post,
adica si cu trupul si cu sufletul, numai acela tine post intreg si adevarat. Iar daca cineva
este bolnav sa se infrineze de la mincare dupa putere, dar sa posteasca de minie, de
tutun, de betie, de cearta, de injuraturi, de glume, de somn mult, de ginduri si imaginatii
necurate, de carti rele, de pacate urite trupesti si sufletesti, de furt, de minciuna, de