Dinamica relatiei gazda-patogen

Toxinele bacteriene si fungice

Raspunsul specific si nonspecific al gazdei infectate
Dezvoltarea si evolutia infectiei
in organism

Interactiunea gazda-microorganism

Corpul uman sau al animalelor este expus permanent si

interactioneaza, la diferite niveluri, cu microorganismele
(nepatogene, oportuniste ori patogene);
Interactiunea gazda-microorganism este foarte dinamica,
influenteaza ambele organisme si depinde de o serie de
factori;
De exemplu, interactiunea gazda-patogen - virulenta
patogenului depinde de disponibilitatea nutrientilor, factori
de mediu (pH, temperatura) in timp ce rezistenta gazdei este
influentata de sex, varsta, dieta, prezenta altor paraziti;
Corpul uman/animalelor este un mediu favorabil pentru
cresterea multor microorganisme, unele nepatogene rezidente
(microbiota indigena) sau tranzitorii, altele patogene.

Microbiota indigena
Microbiota tubului digestiv
(dupa Madigan M.T., Martinko J.M, Parker J Brock
Biology of Microorganisms)

Microbiota indigena ori

normala este formata din
microorganisme nepatogene,
comensale, care traiesc in
contact sau in imediata
apropiere a celulelor umane si
animale.

Genurile reprezentative de microorganisme

din flora normala a omului
Zona anatomica

Microorganisme

Piele

Staphylococcus, Corynebacterium (aerobi si anaerobi),

Acinetobacter (una din putinele specii gram-negative de pe
piele), Propionibacterium acnes (acnee), Pityrosporum ovalis
(drojdie lipolitica)

Cavitatea orala

Streptococcus (S. mutans, S. sobrinus carii), Lactobacillus,

Fusobacterium, Neisseria, spirochete, Actinomyces (placa
dentara veche), bacteria anaeroba Capnocytophaga & aeroba
Rothia (gingivita)

Tract respirator

Streptococcus, Staphylococcus, Corynebacterium, Neisseria

Tract
gastrointestinal

Coliformi si bacterii lactice (concentratie mare la

persoanele cu dieta vegetariana), Escherichia, Lactobacillus,
Streptococcus, bacterii anaerobe Clostridium si Bacteroides
(concentratie mare la persoanele care consuma carne),
Bifidobacterium, Proteus, Klebsiella, Enterococcus faecalis

Tract urogenital

Lactobacillus acidophilus, Escherichia, Klebsiella, Proteus,

Neisseria (femei), Candida, Corynebacterium, Staphylococcus

 Microflora normala
https://www.youtube.com/watch?v=EEZSuwkx7Ik
Relatia creier/comportament uman
microbiota
https://www.youtube.com/watch?v=FWT_BLVOASI
Microflora intestinala
https://www.youtube.com/watch?v=Af5qUxl1ktI
uBiome companie care analizeaza
microbiota intestinala a oamenilor (69$)
https://www.youtube.com/watch?v=UjdivDJ9cho&feat
ure=youtu.be

Dinamica relatiei gazda - patogen

Patogenitate: capacitatea unui microorganism de a intra,

coloniza si a creste intr-o gazda pe care o paraziteaza si caruia
ii provoca o boala infectioasa;
Virulenta: este o masura a patogenitatii si se exprima ca fiind
numarul de celule ori particule virale care genereaza un
raspuns patogen in gazda, intr-o perioada determinata de timp;

Infectia se refera la cresterea microorganismului intr-o gazda;

Boala infectioasa se refera la actiunile daunatoare ale
microorganismelor patogene intr-o gazda;
Infectia nu este sinonima cu boala infectioasa. Bolile sunt de
fapt rezultatul unui conflict intre patogen si organismul atacat:
patogenul tinde sa invadeze tesuturile, organismul atacat se
apara. Rezultatele acestui conflict pot fi minime (pacientul e
clinic sanatos) sau maxime (moartea).

Dinamica relatiei gazda - patogen

Etapele relatiei gazda patogen:
1. Expunerea la patogen
2. Adeziunea patogenului
3. Invazia patogenului
4. Colonizarea si cresterea,
producerea factorilor de
virulenta microbieni
5. Evitarea mecanismului
defensiv al gazdei
6. Distrugerea gazdei
7. Raspunsul gazdei la atacul
patogenului.

+
Nu toti patogenii sunt echipati
pentru toate aceste etape.

Adeziunea
Unii agenti patogeni
(bacterii, virusuri) pot adera
specific la celulele epiteliale;
Specificitate de tesut, de
exemplu Neisseria
gonorrhoeae adera specific
la epiteliul ureogenital;
Specificitate de gazda, unii
agenti infectiosi adera la
celulele umana dar nu pot
adera la celulele animale;
Unele bacterii poseda
molecule cu care se leaga de
receptorii din tesutul
gazdei;
Structuri bacteriene care
asigura aderarea: capsula,
glicocalixul, pilii si fimbriile.

Aderenta enteropatogenului Escherichia coli la celula

animala cu ajutorul glicocalixului
(dupa Madigan M.T., Martinko J.M, Parker J Brock Biology
of Microorganisms)

Invazia

Foarte putini patogeni pot traversa epiteliul keratinizat al pielii

ori mucoasele pentru a initia procesul de invazie. Majoritatea
patogenilor patrund prin intermediul leziunilor in zona
subepiteliana ori submucoasa. Patogenii incep colonizarea la
nivelul punctului de intrare in gazda, producand mici zone de
infectie (infectia cu stafilococ care genereaza acneea) sau
migreaza prin sistemul circulator ori limfatic al gazdei si cresc la
mare distanta fata de punctul de intrare in gazda;
Exista si patogeni care patrund pe cale aerogena sau prin
ingerarea alimentelor si se raspandesc tot prin intermediul
sangelui si limfei (bacteriemie, septicemie). Uneori patogenii
traverseaza sistemul limfatic si se depoziteaza in nodulii
limfatici;
Imprastierea patogenului prin sistemul circulator si limfatic
poate conduce la infectia generalizata (sistemica) , in care
microorganismul creste in mai multe tesuturi diferite;
Invazia este sustinuta de producerea de catre patogen a
factorilor de virulenta sintetizati in etapa de crestere si
colonizare.

Colonizarea si cresterea

Colonizarea si cresterea procesul de multiplicare a

patogenului ajuns intr-un tesut;
In majoritatea cazurilor, numarul initial de patogeni nu este
suficient de mare pentru a produce o boala infectioasa, motiv
pentru care patogenii trebuie sa gaseasca mai intai nutrienti
si conditii optime pentru a creste;
De exemplu, Brucella abortus (produce avortul spontan la
vite) are o crestere foarte rapida in placenta, unde gaseste
eritritol, dar creste foarte greu in alte tesuturile infectate.
Fierul influenteaza considerabil cresterea patogenului, astfel
o solutie salina de fier injectata in animalele infectate creste
considerabil virulenta unor patogeni;
Simptomele unei boli infectioase sunt rareori generate de
prezenta unui numar mare de patogeni, dar mai ales de
varietatea de molecule care promoveaza patogenitatea. Astfel,
dupa ce se localizeaza intr-un tesut, patogenul incepe
producerea factorilor de virulenta si a toxinelor care initiaza si
mentin boala infectioasa.

Factori de virulenta - enzime

Hialuronidaza, produsa de streptococi, stafilococi,

pneumococi si anumite clostridii promoveaza diseminarea
patogenului in tesuturi prin distrugerea acidului hialuronic,
un polizaharid care asigura fermitatea tesuturi;
Colagenaza, produsa de clostridii rupe reteaua de colagen
care sustine tesuturi, dizolvarea retelei de colagen ajuta
imprastierea microrganismului prin corp.
Lecitinaza, produce hidroliza lecitinei din tesuturi;
Streptokinaze, enzime fibrinolitice produse de Streptococcus
pyogenes. In tesutul gazdei atacate apar cheaguri de fibrina,
care impiedica imprastierea patogenilor actionand ca un
perete ce este atacat de fibrinolizina;
Coagulaze, produse de Staphylococcus aureus sunt enzime
care ajuta la localizarea infectiei intr-un anumit tesut prin
coagularea plasmei care impiedica patrunderea fagocitelor in
zona infectata.
Proteaze, nucleaze, lipaze care distrig proteinele, lipidele sau
acizii nucleici din celula gazda, produse de streptococi si
stafilococi.

Factori de virulenta - Toxine bacteriene

Toxigeneza este proprietatea patogenilor de a produce
substante toxice pentru organism
Exotoxine, substante proteice eliberate extracelular de unii
patogeni, produc efecte negative la nivelul focarului de infectie
sau alte zone ale corpului. Exista trei mari categorii de
exotoxine:
Toxine citosolice, care ataca enzimatic constituentii celulari si
determina liza celulelor (hemolizina, leucocidina);
Toxine A-B, sunt formate din doua subunitati legate covalent,
subunitatea B se leaga de receptorii celulari si permite transferul
subunitatii A prin membrana celulara (toxina difterica, toxinele
botulinice, enterotoxina holerei);
Toxine superantigen, stimuleaza un numar mare de celule
implicate in raspunsul imun si pot produce o reactie
inflamatorie sistemica (toxina produsa de Staphylococcus
aureus);
Endotoxine, sunt lipopolizaharide produse de bacteriile gramnegative, care fac parte din peretele bacterian si sunt puse in
libertate doar prin dezintegrarea celulei.

Proprietatile exo- si endotoxinelor

Proprietati

Exotoxine

Endotoxine

Proprietati
chimice

Proteine, produse de
bacterii gram-pozitive si
gram-negative, distruse prin
incalzire

Complexe lipopolizaharidelipoproteine, produse de bacterii

gram-negative si eliberate prin liza
celulelor, sunt foarte rezistente la
caldura

Mod de
actiune/
simptome

Specific, se leaga de
receptori sau structuri
specifice, sunt citotoxine,
enterotoxine sau
neurotoxine cu actiune
specifica asupra celulelor
ori tesuturilor

General, cauzeaza febra (pirogene),

diaree si voma

Toxicitate

Foarte toxice, uneori letale

Slaba, rareori letale

Imunogenicitate

Ridicata, stimuleaza
producerea de anticorpi

Slab, raspunsul imun nu e suficient

pentru a neutraliza toxina

Potential
toxoid

Tratate cu formol/prin
incalzire pierd toxicitatea
dar pastreaza capacitatea
antigenica

Toxina difterica
(dupa Madigan M.T., Martinko J.M, Parker J Brock Biology
of Microorganisms)

Toxine fungice (micotoxine)

Micotoxinele sunt metaboliti secundari toxici produsi de
fungi filamentosi ori de ciuperci si care sunt folosite in lupta
pentru supravietuire;
O parte din aceste toxine sunt folositoare omului, de exemplu
antibioticele produse de tulpinile de Penicillium sp. ori
pleuromutilin este produs de Clitopilus scyphoides (Pleurotus
mutilus) dintre Basidiomycetes;
Fungii produc toxine, care sunt ingerate prin intermediul
alimentelor ori pe cale aerogena apoi difuzeaza in corpul
gazdei unde produc reactii alergice sau toxinfectii alimentare;
Cele mai cunoscute micotoxine care provin din lantul
alimentar sau sunt inhalate sunt:
Aflatoxina (B1, B2, G1, G2), produsa de tulpini de Aspergillus
sp. (A. flavus, A. parasiticus). Aflatoxina B1 are efect potential
cancerigen, fiind direct corelata cu cancerul de ficat;

Micotoxine
Ochratoxina (A, B, C)
produsa de tulpini de
Penicillium sp. si Aspergillus
(A. ochraceus). OTA este
toxina pentru sistemul
nervos si carcinogena, fiind
corelata cu tumori la nivelul
tractusului urinar;
Citrinina, produsa de
Penicillium (P. citrinum) si
Aspergillus sp., are efect
neurototoxic;
Toxine produse de
Fusarium sp. (fumonisina,
zearalone);
Patulina, produsa de diversi
fungi (Penicillium
expansum), are efecte
asupra sistemului imun;

Penicillium sp.

Micotoxine
Alcaloizi produsi de Clavices
purpurea, fitopatogen la
plante produce ergotismul
(mania dansului, focul lui
St. Anthony), boala
cunoscuta inca in Evul
Mediu, ultima epidemie1951
(Franta));
Toxine produse de sporii de
Stachybotrys chartarum.
Fungul contamineaza
incaperile umede iar
inhalarea sporilor produce
dureri de cap, ameteli,
alergii, afectiuni pulmonare,
descresterea numarului de
leucocite, hemoragii.
Epidemii raportate: 1930
(Rusia), 1977 (Ungaria),
1993-1994 (SUA),1996
(Germania), 1997 (SUA).

Sclerotiu de Claviceps purpurea

Stachybotrys sp. conidiofori si conidii

Invazivitate si toxicitate

Virulenta unui patogen este direct legata de invazivitatea si

toxicitatea sa;
De exemplu, Clostridium tetati este noninvaziv (rareori
paraseste zona de intrare) dar produce o exotoxina foarte
puternica, care se poate deplasa prin corp si determina
paralizia. Pe de alta parte, un organism cu toxicitate scazuta
poate produce boala infectioasa daca este puternic invaziv, de
exemplu Streptococcus pneumoniae.
Unii patogeni folosesc mai multe mecanisme pentru a fii
virulente, de exemplu Salmonella sp. produce cel putin trei
toxine (enterotoxina, endotoxina si o citotoxina care inhiba
sinteza proteica a celulei gazda si permite eliberarea calciului
din celula), are factori de aderenta specifici, fimbrii si
capsula.

Raspunsul gazdei la atacul

patogenului
Raspunsul gazdei la
actiunea patogenului este:
Raspuns nespecific,
defensiv, indreptat
impotriva tuturor agentilor
patogeni (rezistenta
naturala a gazdei, bariere
naturale, inflamatia si
febra)
Raspuns specific, indreptat
impotriva speciei ori tulpinii
patogene (raspuns imun).

Bariere anatomice impotriva infectie

(dupa Madigan M.T., Martinko J.M, Parker
J Brock Biology of Microorganisms)

Raspunsul nespecific al gazdei

Rezistenta naturala a gazdei. Factori de susceptibilitate la
bolile infectioase:
varsta: tinerii si batranii sunt cei mai afectati
dieta: are un rol important in rezistenta gazdei. Subnutritia,
dieta scazuta in proteine sau obezitatea altereaza flora indigena
si permite multiplicarea patogenilor oportunisti.
stresul si hormonii stresului (cortizon) au efect anti-inflamator si
scad sistemul de aparare a organismului.

Barierele anatomice (pielea, mucoasele) si chimice (lizozimul din

saliva, aciditatea gastrica, -lizina din sange);

Majoritatea patogenilor trebuie sa gaseasca in organismul gazda

poarta de intrare si tesutul potrivit pentru a declansa boala
infectioasa.

Raspunsul nespecific al gazdei

Inflamatia: reactie nespecifica a organismului gazda la
particule ori stimuli externi, cum ar fii patogenii si toxinele.
Inflamatia este mediata de citokine, produse de celulele albe
ale sangelui.
Febra: crestere anormala a temperaturii corpului (36 380C).
In cazul infectiei, cresterea temperaturii corpului este
rezultatul producerii anumitor substante de catre patogenul
pirogenic. Cresterea usoara a temperaturii este benefica
pentru gazda deoarece accelereaza fagocitoza si raspunsul
antigenic, in timp ce cresterea temperaturii corpului peste
400C este benefica dezvoltarii patogenului.
Febra continuua: febra constanta cu variatii mai mici de 10C,
(de exemplu, febra tifoida);
Febra remitenta: in timpul zilei apar schimbari mai mari de
10C (de exemplu, tuberculoza);
Febra intermitenta: temperatura normala urmata de atacuri
de febra pe o perioada determinata (de exemplu, malaria,
infectia cu Borrelia sp.).

Raspunsul
imun
Raspuns nespecific :
realizat de celule numite
fagocite (leucocite
polimorfonucleare, monocite si
macrofage) capabile sa ingere
particulele/patogenii cu care
vin in contact (fagocitoza figura);
Raspuns specifiv: prin care
organismul recunoaste
substantele straine (antigene)
si le diferentiaza de
constituentii proprii,
raspunde prin elaborarea de
molecule (anticorpi) si noi
celule specializate (limfocitele
B si T) si memoreaza
raspunsul imun.

 Modul de actiune al limfocitelor T

http://www.hhmi.org/biointeractive/antigen-presentation-and-ctl

Dezvoltarea si evolutia infectiei

in organism

In functie de simptomele clinice boala infectioasa evolueaza

parcurgand urmatoarele faze:
Infectia: patogenul patrunde in organismul gazda si incepe
sa-l invadeze;
Perioada de incubare: perioada dintre infectie si aparitia
primelor simptome (dureri de cap, stare generala proasta).
Aceasta perioada depinde de marimea inocului, virulenta
patogenului, rezistenta gazdei si distanta intre zona de
intrare si de colonizare a gazdei. In functie de patogen,
perioada de incubare dureaza de la cateva zile (virusul gripei)
la cativa ani (virusul HIV);
Perioada acuta: apar simptomele acute, specifice bolii;
Perioada de declin: poate fi rapida (o zi) ori mai lenta (cateva
zile);
Perioada de convalescenta: in care pacientul se reface si
revine la normal.