ABORDAREA PLANA SI PIRAMIDALA

Postuleaza existenta, acceptarea unor particule, atomi care se asociaza. Este cea mai veche atitudine, pct de
vedere in intelegerea psihicului.
ASOCIATIONISMUL PREMISE TEORETICE
Aristotel: Prin contiguitate in timp si spatiu; Prin asemanare si prin contrast
Th. Hobbes Intregul poate fi inteles prin descompunere Ex. senzatia e o miscare, perceptia e o suma de miscari
David Hartley A fost numit parintele asociationismului; Repetitia este principiul fundamental al tuturor asociatiilor
James Mill Senzatia este singurul element primordial al asociatiei, singurul principiu de organizare a vietii psihice. Ca
noutate el considera ca procesele psihice sunt dinamice dar nu ca ar fi capabile de sinteza
John Stuart Mill Are meritul de a extinde asociationismul dincolo de psihologie, devenind un sistem filosofic; Prin
intermediul asociatiilor facute prin asemanare, contiguitate simultana si succesiva, complexul se explica prin simplu
si superiorul prin inferior; Activitatea psihica este constienta si starile psihice nu exista fara constiinta; Inconstiente
sunt doar modificarile organice ale sistemului nervos
Merite: asociationismul ncearca sa formuleze o explicatie stiintifica a vietii psihice; pune accent pe corelarea
elementelor, se debaraseaza de influenta filosofiei si a empirismului filosofic; Limite: viziunea simplista, atomista,
aplicabila fenomenelor psihice elementare, inferioare; alta limita: considerarea fenomenelor psihice ca nefiind
distincte sub raport calitativ.
VARIANTE DE ASOCIATIONISM
Psihanaliza: Relatia dintre continutl manifest si cel latent; Pavlov: Reflexul conditionat; Behaviorismul: Asociatie intre
stimul reactie; Jung: Testul asociatiilor verbale
Asociatiile contextuale: (neoasociationiste)
Se refera la legatura reprezentarilor din mintea individului, recurgind la un intermediar, cum ar fi un al treilea
element. Apare astfel ideea de context.
Teorii conexioniste: Ed. Lee Thorndyke Legile invatarii prin recompensa (legea efectului) sau prin incercare eroare
Neoconexionismul Metoda stimularii tehnici si teorii de stimulare a proceselor psihice prin referinte la modele
Principii: divizarii psihicului in elem componente ireductibile unele la altele; identificarii elem fundamental ce sta la
baza formarii psihicului; al agregarii si asocierii atomilor unitari; al repetitiei asociatiilor prin care asoc capata forta se
mentin si se reproduc usor; indisociabilitatii asociatiilor; al complicarii naturii asociatiilor
VARIANTA STRUCTURAL-DINAMICA
PREMISE TEORETICE:
Intuitii din trecut: filosofii, fiziologii au intuit organizarea verticala a psihicului
Leibnitz: perceptii mici neconstientizate.
Maine de Biran Preia conceptia lui Leibnitz (perceptii mici) si introduce termenul de perceptii obscure.
Fechner Senzatii subpragale produse de stimulii subliminali
John Stuart Mill doua niveluri de organizare a psihicului: unul elementar care contine elementele ireductibile unele la
altele si unul structural cu elemente interrelationate.
Fundamentarea abordarii struct-dinamice
Pierre Janet Cimp psihic, format din operatii mentale, asupra carora constiinta face o sinteza activa a elementelor,
iar in momentul in care apar de-compozitii psihice, sinteza facuta de constiinta slabeste incit poate apare patologia
Freud elaboreaza principiile psihologiei dinamice a personalitatii totale; aparatul psihic: intreg, structural alcatuit din
parti ce se articuleaza dupa o formula dinamica si sistemica; viata psihica are la baza dualitatea pulsiunilor sexuale
ce tind catre conservarea spatiului, pulsiunilor eului si a individului.
Structura este compusa din niveluri supraetajate in care impulsurile circula ascendetn/descendent pe verticala lor
fiind supusa unei cenzuri. Inainte de 1920 Cs, Ics, preconstient; dupa 1920 teorie ce se refera la personalitate si
cuprinde Eul, Supraeul si Sinele. Pulsiunile vietii (eros,sexualitate, libido) sunt opuse pulsiunilor mortii (thanatos).
Agresivitatea dispunde de forte proprii in viata psihica, fiind in mai mare masura responsabila de simptomele
nevrotice decit pulsiunile sexuale, revizuieste structurarea aparatului interpretat in lumina mecanismelor de aparare
ale Eului si a mecanismelor de refulare. Eul are activitate Cs, precs si Ics. Este conciliator intre sine, supraeu si
lumea exterioara. Este determinat in general de activitatea si experienta personala actuala
Corectii aduse de Freud asupra structurii psihice valorizeaza rolurile Eului; discuta despre dinamica vietii psihice
(jocul dintre Eu si celelalte instante); pulsiunile sunt de ordin sexual dar si agresiv; teoria este topica, dinamica si
economica.

Ph. Lersch concepe teoria straturilor personalitatii P este cosntituita din multe straturi suprapuse; dispune de o baza
endothimica (stari, simturi, impulsuri, tendinte) si o suprastructura personala. Straturile suprapuse sunt asezate pe un
fon vital. Straturile cele mai adinci ale bazei endothimice au caracter de permanenta.
Psihologia transpersonal Ken Wilber pp un model al Cs care rmne fidel doctrinei universale ( etern), dar ia n
considerare i aporturile aduse de psihanaliz, egoului, jungian, umanist. Psihologia este eterna.
Stabileste 5 niveluri ale Cs: Niv spiritului (Cs cosmic, niv suprem de identitate al omului); Niv transpersonal,
supraindividual (omul nu este contient de identitatea sa cu universul, dar nici nu se confund cu organismul
individual; aici intervin arhetipurile) Niv existenial (este trasat linia de demarcaie Eu/noneu; niv la care se dezvolta
gndire, voina, factorii biosociorelationali) niv ego-ului (omul se identific cu imaginea de sine), Niv Umbrei (omul
se identific imaginea srac a Egoului, tendine psihice penibile rmn n umbr)
Fiecare nivel este format dintr-o structura profunda si una de suprafata; fiecare nivel dispune de o anumita
organziare functional-structurala,
Wilber descrie i 5 tipuri de Ics:
1. Ics fundament (structurile profunde existente ce pot deveni contiente)
2. Ics arhaic (structuri simple, primitive care sunt moteniri filogenetice comune)
3. Ics submergent (structuri cndva contiente, actual refulate)
4. Ics pecete (structuri nerefulate, dar pot refula)
5. Ics emergent (structuri profunde ce n-au atins inca nivelul fundament)
Q: aceste forme ale Ics demonstreaz organizarea structural-dinamic a Ics;
-n Ics submergent se poate recunoate precontientul lui Freud, iar n Ics pecete - Superegoul
Specificul abordrii structural-dinamice a psihicului
CONCEPTUL DE STRUCTUR
pt. fizic structura=ansamblu de stri i de transformri posibile n cadrul crora sistemul real i ocup locul su
determinat; pt. sociologie structura reprezint o ordonare stabilit a elementelor unui sistem social, care scap
fluctuaiilor ce i sunt impuse din afar
Structura vizeaza organizarea, articularea, unor elemente (parti) ale unui intreg
Piaget (Structuralismul): o structur comport 3 caracteristici fundamentale:
totalitatea: structura este format din elemente subordonate legilor specifice sistemului; exist 3 modaliti
productoare ale totalitii: prin asocierea elementelor; emergena, ntregul fiind anterior elementelor; prin asocierea
relaiilor dintre elemente
transformarea: structurile sunt ntotdeauna i simultan structurante i structurate; activitate structurant const ntrun sistem de transformri; structura se nchide n ea nsi, dar poate intra ntr-o structur mai larg; termenul de
transformare = trecere de la o structur la alta ca urmare a schimbrii echilibrului forelor de cmp, structurile
rmnnd n sine distincte, necorelate
autoreglarea asigur conservarea i nchiderea structurilor, prin transformrile interne ale unor structuri
nedepasind frontierele
Limit: structurile psihice nu ntrein raporturi genetice i evolutive unele cu altele, deci ele nu se influeneaz
reciproc (aceast limit va fi corectat de abordrile sistemice)
3 procedee eseniale ale autoreglrii sau autoconservrii structurilo sunt: ritmurile, regularitile i operaiile; exist 2
paliere de reglri: unele rmn n interiorul structurilo deja construite i contribuie la strile de echilibru; altele intervin
n construcia noilor structuri
Merite (accent pus pe surprinderea mecanismelor de autoreglare) si limite: exagerarea interioritii subiective;
pierderea din vedere a relaiilor cu exteriorul; subestimarea pb. genezei structurilor;
DEMERSURI N ABORDAREA STRUCTURAL - DINAMIC A PSIHICULUI
2 tipuri de demersuri:
surprinderea modului de organizare, articulare i ierarhizare a elementelor vieii psihice la un moment dat si
surprinderea dinamicii, evoluiei, transformrii de-a lungul timpului a organizrii psihicului
PRINCIPIILE ABORDRII STRUCTURAL - DINAMICE A PSIHICULUI
p. structurrii elementelor (etajare, organizare a lor)
p. interaciunii i interdependenei elem. (se produc modificri n elem. i n relaia dintre ele)
p. integrrii elem. n cadrul structurilor, fr s-i piard propria lor identitate
p. trecerii de la o structur la alta, ca urmare a modificrii echilibrului forelor de cmp

p. raporturilor de succesiune spaio-temporal, de coexisten exterioar

p. legilor de structur i al legilor de dinamic
Dificultile abordrii structural - dinamice a psihicului
cauzalitatea dificultilor cf Zlate:
omul poate reprezenta/anticipa sfritul, moartea, dezintagrarea structurii vii care este el, dar structura este
dinamic, evolutiv, dezintegrabil acest fapt i provoac angoas
omul i d seama c numai strile de echilibru, de armonie sunt benefice, n timp ce ruperea echilibrului conduce la
efecte negative n plan psihocomportamental
schimbarea este contradictorie prin ea nsi: corespunde dezintegrrii, dar este condiia adaptrii i supravieuirii
numai o abordare structural-dinamic este n msur s depeasc contradicia
III. Abordarea sistemic i sinergetic a psihicului
Premisele din afara
a) Biologia organismul biologic este alctuit dintr-o serie de organe relaionate unele cu altele, aparate bine
difereniate; la fel si organismul social este format din entiti interrelaionate, exist diviziunea muncii, un centru de
autoritate etc.
-aceast idee a fost sugestiv pt nelegerea caracterului sistemic al societii
b) Filosofia Descartes introduce ideea omului ca o main vie ale carei funcii (digestia, circulaia, respiraia etc.)
sunt consecine naturale ale dispoziiei mainii
c) Fiziologia i neurologia Anohin explica termenul aferentaie (transmiterea excitatiei nervoase de la neuronii
receptori la cei centrali; constituie analogul conexiunii inverse din cibernetic) Anohin sustine ca in realizarea actelor
reflexe rolul predominant il au centrii nervosi din etajul cortical si subcortical (viziune sistemica asupra SPU) verigile
ce intervin in formarea acetelor reflexe sunt: sinteza aferenta, luarea deciziei, programul aferent al actiunii cu copia
comenzii, acceptorul actiunii, obtinerea rezultatului, aferentatia inversa si compararea rezultatelor
d) Teoria informaiei sustine detrminatia informationala a psihicului. Golu: informatia este unitatea generala de
definire a Universului ce nu poate fi redusa nici la informatie nici la energie, nu poatebfiinta in afara unui suport
substantial energetic. Psihicul nu poate fi redus la fenomenele substantial energetice ale creierului dar nici nu poate
exista in afara lui. Informatia se constituie in procesul comunicarii, creierul in relatia omului cu lumea externa.
e) Cibernetica N. Wiener introduce noiunea de reglare i deviaie, control; conexiune invers (feed-back
pozitiv/negativ); generalizeaz raporturile implicate n autoreglarea organismelor vii/nevii; recurge la exprimarea lor
formalizat pe baza matematicilor superioare, la modelarea tehnic a funciilor i activitilor organismelor vii; este
surprins mai bine natura informaional a psihicului i caracterul lui integrator-sistemic
f) Teoria general a sistemelor
Bertalanffy: conceptul de sistem = orice ansamblu de elemente aflate ntr-o interaciune ordonat, nonntmpltoare; esenial este configuraia i relaiile dintre elemente; elementul devine semnificativ numai n relaie
cu alte elemente; noiunile de sistem i element sunt mobile: (ceea ce ntr-un cadru de referin este element, n alt
context poate apare ca sistem i invers); elementele se asociaz n subsisteme, iar subsistemele corelate ntre ele
formeaz sistemul
(ex: senzaiile, percepiile, gndirea, memoria asociate ntre ele formeaz subsistemul cognitiv; acesta corelat cu
subsistemul afectiv, motivaional i volitiv formeaz sistemul de personalitate; acesta devine subsistem n raport cu
sistemul social)
introduce noiunea de sistem deschis: las s ptrund n el o serie de elemente (materiale, energetice,
informaionale) care i pot modifica configuraia interioar; relaia sistemului cu ecosistemul asigur nsi viaa
sistemului; psihicul nu poate exista decit in relatia cu alte sisteme, cu exteriorul
g) consonantist (t. Odoblejea)
consonanta este actiune cu caracter reglator atit intre elem sistemului cit si intre sistem si alte sisteme exterioare lui.
Odobleja este cel care defineste psihicul ca sistem (psihicul e sistemul constituit din multiple elemnte dinamice
reversibile asociate)
consonantist = tendina diferitelor tipuri de sisteme ctre o stare de organizare intern i ctre una de echilibrare
cu mediul
conditii:

 sistemul trebuie s comunice cu exteriorul, s ntrein schimburi energetico-informaionale cu el, s-i elaboreze
un model interior al mediului extern, s interacioneze cu alte sisteme
aceast interaciune pp dependena sistemului de exterior i afirmarea unei finaliti proprii sistemului
ntre verigile de intrare i cele de ieire exist relaii de tip circular = conexiune invers
conexiunea invers este numit cerc vicios
ex: afectivitatea este un cerc vicios subordonat marelui cerc vicios viaa; cunoaterea este un mic cerc vicios
subordonat afectivitii i prin aceasta vieii
2. Din interiorul
I. gestaltist Koffka, Kohler, Werthheimer
s-a pornit tocmai de la sublinierea rolului formei, a ntregului n raport cu partea
forma este un produs al organizrii, iar organizarea procesul care duce la gestalt
prin modul de explicare a unor legi ale percepiei este intuit caracterul de sistem al psihicului (ex: legea pregnanei
sau a bunei forme)
gestaltitii vorbesc de formele bune (tin sa-si conserve formele bune in ciuda modificarii prezentarii lor)
reunesc intr-un circuit integral subiectul cu mediul lui ambiant
II. Structuralismul psihologic
R. Mucchielli pp 3 accepiuni ale noiunii de structur:
1. structura vizeaz organizarea unor pri ale unui ntreg (a structura = a ordona, a coordona elementele)
2. sisteme de corelaii care capt o anumit semnificaie (raportul parte-intreg) elem este functie a unui tot prin
care intregul capata semnificatie
3. structur de semnificaie (relatia subiect si universul sau)
4. Structura este o forma vida dar dinamica si definita ce da forma la ceea ce vine sa o intregeasca (ex gelozia nu
este un simplu sentiment ci o structura structuranta (prin care persoana geloasa va da un sens anume la tot ce
poate fi sesizat in raport cu ea in lume)
*merite: accentul pus pe relaiile reciproce dintre elementele constituente; pe legile organizrii; pe surprinderea
mecanismelor de autoreglare
*limite: exagerarea interioritii subiective/pierderea din vedere a relaiilor cu exteriorul; noiunea de structur nu e
folosit cu rigurozitate, fiind uneori nlocuit cu cea de sistem
COORDONATE SISTEMICE ALE PSIHICULUI
Conceptul de sistem
Def : sistem = const n mulimea de elemente componente, n ansamblul relaiilor dintre acestea, n constituirea
unei integraliti specifice, ireductibile la componentele sau la relaiile individuale dintre ele
Sistemul cuprinde:
a) 3 categorii de mrimi (de intrare, de stare, de ieire) cu topologia lor distinct
mrimile de intrare = cele din afara sistemului asimilabile, neasimilabile, perturbatoare
mrimile de stare = generata de interactiunea lor
mrimile de ieire = produsele sistemului
b) relaiile dintre cele 3 categorii de mrimi
cea mai important este feed-back-ul = aciunea mrimilor de ieire asupra celor de intrare fie pt a le ndeprta, fie pt
a le readuce la starea iniial
c) activitile sau comportamentele = modul n care sistemul interacioneaz cu mediul su
d) organizarea = dat de ansamblul proprietilor specifice comportamentelor sistemului
e) structura = aspect al organizrii ce rmne constant n timp
f) subsisteme = activiti mai simple ce pastreaza proprietatile sistemului
g) stri distincte = parametri de stare (valoarea elementelor la un moment dat); parametri de transformare
(schimbarea apare datorita introducerii unor noi informatii
h) finaliti proprii = utilizarea adecvat a influenelor din mediul extern n vederea realizrii scopurilor
Q: orice sistem conine 3 subansambluri: substanial (nr i natura elementelor constitutive); structural (tipul relaiei de
interaciune dintre elemente); funcional (aciunea sistemului ca rspuns la solicitrile mediului)
Psihicul ca sistem: caracteristicile SPU

Def:
1). cf M. Golu & Dicu
SP = ansamblu autoreglabil de stri i procese structurate pe baza principiilor semnalizrii, reflectrii i simbolizrii i
coechilibrate prin intermediul unor operatori specifici de comparare, clasificare, opunere, seriere spaio-temporal,
generalizare
Caracteristici:
1. caracterul informaional-energizant al SPU
omul ii perfecioneaza mecanismele de receptare a inf, de stocare i procesare a lor, de combinare i valorificare
a lor si modul de operare cu informatia. Nu cantitatea de energie este importanta ci modul ei de utilizare (starile
locale, tranzitorii, generale permanente de dstribuire a incarcaturii informational energetice)
2. caracterul interactiv, interacionist
elementele sistemuluicapt sens n procesul interaciunii; nivelul de dezvoltare al unei pri depinde de nivelul de
dezvoltare al altei pri
partile sunt intr-o continua interelationare si au un anumit grad de activism (evidentiat atit in procesele organizarii
calitative cit si al destructurarii lor: perturbarea unei componente antreneaza perturbarea alteia/a sistemului
exist i relaii compensatorii n cadrul sistemului: pt elem mai putin dezvoltate
3. SPU este ambilateral orientat
asimileaz inf att din exterior, ct i din sine, pe care le coordoneaz n virtutea principiului echilibrrii; ruperea
sistemului de lume ar insemna dezadaptare, autismul, lumea ar prea o realitate iluzorie
orientarea este data de relatia dintre simmntul de sine i simmntul realitii, ntre cunoaterea de sine i cea a
lumii externe intre care trebuie s existe o strns interdependen
4. SPU este evolutiv
Evolutia pp creterea, maturizarea, dezvoltarea, integrarea etc; se soldeaz cu consolidarea unor structuri
psihocomportamentale din ce n ce mai evoluate
SP are i capacitatea de a transforma mecanismele funcionale proprii n mecanisme mijlocitoare pt demersurile lui
5. SPU funcioneaz pe nivele, coninuturile sale avnd o ierarhizare funcional i valoric
cele 3 nivelurie funcionale ale psihicului sunt Cs, Scs i Ics, fiecare dispunnd de o anumit ierarhizare:
n Cs sunt prezente urmtoarele nivele funcionale:
Niv de maxim acuitate i claritate (starea de veghe)
niv acuitii moderate sau minime (starea de aipire)
niv acuitii slbite (starea de boal, febr)
niv acuitii abolite (starea de com)
trecerile de la un niv la altul asigur dinamica normal a sistemului
Cs dispune de o infrastructur (senzaii, percepii, memorie, vorbire) i de o suprastructur (atenia, reflexia,
personalitatea)
destructurarea acestor nivele are loc treptat de la vise, stari crepusculare pina la destructurare si depersonalizare
6. SPU este antientropic i antiredundant
Pe masura ce sist se organizeaza sunt eliminate influentele pertrubatoare, inform de prisos, fiind retinute inform ce
faciliteaza buna functionare a sistemului, insa momentele dezorganizatoare sunt constructive, ele conduc la
crearea conditiilor favorabile inceperii unui nou proces (in creatie, rezolvari de probleme). Mecanisme antialeatorii:
vointa si ratiunea. SPU nu este total anitredundant ci conserva o anumita cantitate de informatii ce poate deveni
utila cindva.
7. SPU are un caracter adaptativ, funcii de reglare i autoreglare
Individul participa la propria sa formare chiar daca sistemul sau psihci este inluentat de factori socioculturali ce a
ctioneaza de-a lungul existentei sale; SPU are propriul sau specific propria sa forta, afirmata in dorintele, scopurile,
aspiratiile subiectului, astfel autorealizarea, autodepasirea, autoafirmarea reprezinta expresii comportam ale
functiei de autoreglare psihica
Q: datorit acestor caracteristici SPU e considerat un sistem hipercomplex, un fel de rezumat condensat al
dezvoltrii biologice i socioculturale a omului
PARTICULARITILE ABORDRII SISTEMICE A PSIHICULUI
Cerine-pp realizarea a 3 demersuri (cf. M. Golu):

stabilirea elementelor componente ale sistemului

delimitarea relaiilor dintre aceste elem.
delimitarea sistemului respectiv de restul sistemelor, adic de mediul nconjurtor
Clasificarea tradiional a fenomenelor psihice: procese, activitati, insusiri
procesele sunt elemente componente n structura activitii i se regsesc transfigurate n nsuirile ;
activitile reprezint cadrul i sursa formrii i dezvoltrii proceselor i nsuirilor ;
nsuirile devin condiii interne ce contribuie la realizarea unor structurri, superioare, ale activitii
Clasificarea actual a fen. este preferat termenul de mecanism psihic
-procesele sunt prea dinamice i fluctuante, nsuirile prea stabile i statice; sunt interpretate n expresia lor final
i nu n cea de fore care pun n micare
1) mecanisme informaional-operaionale: mecanisme de recepionare i prelucrare primar a inf + prelucrare
secundar i transformare
2). mecanisme stimulator-energizante ale activitii
3). mecanisme de reglaj psihic
4). mecanisme integratoare a tuturor celorlalte n structuri complexe ale personalitii
Q: clasificarea pune accentul pe latura instrumental, dinamic, vie a psihicului, pe motorul ei i mai ales pe cea a
sporirii eficienei activitii prin perfecionarea propriilor ei mecanisme.
PRINCIPIILE I VALENELE ABORDRII SISTEMICE A PSIHICULUI
1). Principii
p. globalitii (fiecare component trebuie s fie raportat la ntreg i la celelalte componente)
p. contextualitii (se ia n considerare contextul concret-situaional, existenial i funcional)
p. cauzalitii (descoperirea cauzelor comportamentelor)
p. ameliorrii (msuri ameliorative n planul activitii)
p. valorii (analiza s se fac n termeni apreciativi)
IV ABORDAREA SINERGETIC A PSIHICULUI
1.Sinergetica este aciune corelat a diferitelor elem care conduce la efectele de cooperare
3 accepiuni:
(a) ca activitate = aciunea simultan a mai multor ageni, chiar de naturi diferite, n vederea ndeplinirii aceleiai
funcii
(b) ca tiin = studiaz autoorganizarea sau autostructurarea sistemelor, indiferent de natura lor (fizic, chimic,
biologic, social), pe baza cooperrii organice a comportamentelor i subsistemelor constitutive
(c) ca metatiin = se intereseaz de metodologie, de principiile transferabile n mai multe domenii, i nu de
metode particulare de investigaie
-Zlate: achiziii conceptuale i ideatice ale sinergeticii:
interpretarea sistemului n stil neoclasic = un sistem sinergetic are o caracteristica in plus, sinergia (efectul global de
cooperare sau competitie a partilor si aservirea intregului)
regndirea dialecticii dintre ordine i dezordine, echilibru i dezechilibru, nu sunt opuse, ci complementare,
dezordinea poate fi i constructiv, creatoare
trecerea de la organizare la autoorganizare asigur tranziia de la echilibru dezechilibru ordonat; se evita echilibrul
stabil (duce la degenerarea sitemului)
revalorizarea elementului elem. lucreaz n slujba ntregului
2. Principiile abordrii sinergetice
o p. instabilitii dinamice explic dezvoltarea psihicului, trecerea de la un stadiu la altul
o p. dezechilibrului creator doar complementaritatea dintre cooperare i rivalitate creeaz dinamism
o p. interaciunii interaciunea sinergic elementele sunt rivale dar si coopereaza sincron; exista interactiuni ale
elementelor si interactiuni ale interactiunilor
o p. procesualitii este importanta arhitectura ct procesualitatea
o p. autoorganizrii optime i eficiente se pot explica calitatea, efectele specifice unui sistem sinergetic, dar i
relaiile dintre un sistem i altul, influenele lor reciproce
3. ncercri de abordare sinergetic a psihicului
Allport concepea Pe ca un sistem deschis, bazat pe o continu organizare care i asigur creterea i dezvoltarea

 Piaget n structuralismul genetic a introdus un principiu al organizrii organizatoare = organizare operativ i

generativ
Ghe. Zapan a fundamentat taxiologia organizrii activitilor umane
apogeul tuturor acestor ncercri l reprezint lucrarea lui Mnzat sinergetica ne-ar putea ajuta s regsim
umanul pierdut