Aceste porunci ale lui Hristos, care deschid aici pe pmnt porile raiului, printele Sofronie le considera ntr-o

form
unitar, liturgic, pe care nu nceta s-o repete: Srguii-v s v petrecei viaa fr de pcat. Fr de pcat, adic
n sfinenie. Fr a rni pe aproapele, ci punndu-se n slujba sa i asumndu-i eventualele lipsuri ale acestuia. n
contiin, atent pn la extrem, prezena permanent i nevzut a lui Dumnezeu, aici i acum: Vegheai s nu
fie nimic impersonal n viaa voastr. Fii ateni s trii ca i cnd ai avea de dat rspuns pentru fiecare micare a
inimii i a minii voastre n faa ntregii umaniti. Duhul vostru s rmn zi i noapte acolo unde este Hristos.
Exigent pn la extrem, aceast atitudine interioar presupune o lupt fr rgaz mpotriva patimilor i a
energiilor cosmice ale acestora: gndurile. n aceast cultur a spiritului adevrat tiin a tiinelor pentru
care nu primim o diplom dect acolo, Sus printele Sofronie, un adevrat maestru al acesteia, i cretea fiii
duhovniceti.
Strdania de a tri fr pcat, ia asupra sa slbiciunea altora. Simplu i profund, acest program duhovnicesc era de
asemenea, pentru printele Sofronie, calea ctre unitatea cretin. Fiecare, acolo unde l-a lsat Dumnezeu, s se
strduiasc s dobndeasc Duhul Sfnt, iar Dumnezeu va face restul.