Tulburari de personalitate

Tulburarea de personalitate paranoida

Tulburarea paranoida a personalitatii se caracterizeaza prin suspiciozitate, neincredere si
interpretativitate fata de ceilalti, atfel incat motivele conduitei lor sunt interpretate ca fiind
rauvoitoare si care persista chiar si in fata unor dovezi puternice ca nu exista nici un motiv de
ingrijorare.
Sapte trasaturi comune compun criteriile de diagnostic; cel putin patru trebuie sa fie
prezente pentru a pune diagnosticul (Tabel criterii DSM ). Mai mult, credintele suspicioase ale
pacientului trebuie s se opreasca inainte de a deveni delirante si trebuie sa apara independent de
un diagnostic de psihoza, cum ar fi schizofrenia sau tulburarea deliranta.
Persoanele cu o astfel de tulburare poarta pica tot impul, tind sa fie anxiosi si distanti,
fara umor si certareti. In activitatea profesionala depun multe eforturi, insa se descurca bine daca
muncesc individual. Acest tip de personalitate nu ofera celor din jur nici un fel de date asupra
situatiei sale, a istoriei personale sau familial. Este retinut, ermetizat, elementul esential al
acestor trasaturi fiind neincrederea asupra celor din jur care, in mod cert sunt rivali, adversari si
potentiali dusmani ai sai.
Aceste trasaturi izoleaza tipul paranoid de personalitate care, este in acelasi timp
marginalizat de grupul sau.
Gandirea paranoida se caracterizeaza printr-o lipsa de flexibilitate. Acest stil de gandire
se caracterizeaza printr-o cautare permanenta a unor intelesuri ascunse, a unor indicii pentru
descoperirea "adevarului" in spatele aparentelor unei situatii. (G.O.Gabbard, 2007). Aceasta
cautare fara sfarsit implica o atentie in stare de intensa hiperalerta. Un individ paranoid scaneaza
constant mediul inconjurator pentru orice este iesit din comun - un stil de gandire care cere o
crestere considerabila a tensiunii fizice si emotionale. Pacientul paranoid este pur si simplu
incapabil sa se relaxeze.
Gandirea persoanei paranoide difera de cea a persoanei cu schizofrenie paranoida prin faptul
ca nu este deliranta. De fapt, pacientii cu tulburare de personalitate paranoida tind sa aiba
perceptii remarcabil de adecvate in legatura cu mediul lor. Totusi judecata lor despre aceste

perceptii este in general afectata. Realitatea insasi nu este distorsionata; mai degraba semnificatia
realitatii aparente este construita gresit. (Shapiro, 1965 apud. G.O.Gabbard,2007).
Criteriile DSM-IV-TR pentru tulburarea de personalitate paranoid.
A. o suspiciozitate si o nencredere pervaziv n legtur cu alii, astfel nct
motivele acestora sunt interpretate ca ruvoitoare, ncepnd cu vrsta adult
tnr ~i prezente ntr-o varietate de contexte, cum este indicat de patru (sau mai
multe) din urmtoarele:
suspecteaz, fr o baz suficient, c ceilali l exploateaz, i fac ru sau l
mint

este preocupat de dubii nejustificate n legtur cu loialitatea sau cu

onestitatea prietenilor sau asociailor

nu se ncrede n ceilali din cauza fricii nejustificate c informaia ar putea fi
folosit n mod ruvoitor mpotriva sa
vede intenii ascunse sau semnificaii amenintoare n remarci sau
evenimente benigne
poart ranchiun n mod persistent, adic nu iart insultele, injuriile sau lipsa
de respect
percepe atacuri la adresa caracterului sau a reputaiei sale care nu sunt
evidente pentru alii ~i este gata s reacioneze cu mnie sau s contraatace
are suspiciuni repetate, fr justificare, n ceea ce prive~te fidelitatea soiei sau
a partenerului sexual
B. Nu apare n mod exclusiv n timpul evoluiei schizofreniei, a unei tulburri de
dispoziie cu trsturi psihotice sau a unei alte tulburri psihotice ~i nu se
datoreaz efectelor fiziologice directe ale unei afeciuni medicale generale.

Intelegere psihodinamica
In acest mod de organizare a experientei, clivajul este mecanismul central de aparare.
Sentimentele de iubire si ura fara de acelasi obiect trebuie separate unul de celalalt. Pacientul cu
tulburare de personalitate paranoida abordeaza fiecare relatie cu credinta ca celalalt va gresi si
va confirma suspiciunile sale. Pacientul traieste intr-o stare de anxietate permanenta deoarece
acesta traieste cu convingerea ca lumea este populate cu straini imprevizibili si nedemni de
incredere. Din punct de vedere al teoriei atasamentului, acesti pacienti sunt vazuti ca suferind
de un esec in cursul procesului de dezoltare in ceea ce priveste mentalizarea deoarece ei apar

frecvent blocati intr-un mod de gandire de tip echivalenta psihica. (Williams, 2005 apud.
G.O.Gabbard, 2007).
Alte doua mecanisme de aparare cheie ale aceste tulburari sunt proiectia si identificarea
proiectiva. Autostima scazuta ii conduce pe acesti indivizi sa dezvolte o sensibilitate crescuta fata
de problemele legate de rang si putere. Ii preocupa idea ca persoanele cu putere ii vor umili sau
vor astepta de la ei sa fie supusi. Deoarece ei nu pot menine o legtur de iubire cu
reprezentarea unui obiect intern, sunt convini c relaiile de iubire sunt periculoase i instabile.

Abordare psihoterapeutica
Persoanele cu tulburare paranoida nu suporta terapia in gru, impunandu-se o terapie
individuala, iar aceasta din urma nu trebuie bazata pe incredere si inimitate deoarece sunt doua
zone sensibile pentru personalitatea paranoida.
Se recomanda ca terapeutul sa evite interpretarea sau chiar abordarea psihanalitica, dar si cea
comportamentala. Psihoterapeutul trebuie prevenit asupra faptului ca pacientul sau poate
dezvolta un transfer negative ilustrat prin conduit agresiva sau acuze delirante, fenomene care
trebuie tratate cu profesinalitate.

Tulburarea de personalitate schizoida

Tulburarea de personalitate schizoida se caracterizeaza printr-un grad semnificativ de
introversiune, sociofobie, detasare de realitate, neimplicare si slaba rezonanta afectiva. Debutul
personalitatii schizoid este situate de obicei in prima copilarie.
La prima vedere sunt persoane linistite si flegmatice, insa acesti oameni sunt defapt reci,
distanti, inchisi. Sunt considerati ca fiind genul de oameni care nu stiu pe ce lume traiesc,fiind
indiferenti chiar fata de propriile lor interese.
Simptomele tulburarii de personalitate schizoida includ:

raceala sau distantare emotionala;

indiferenta la lauda sau la critica si la sentimentele celorlalti;
are cel mult unul sau doi prieteni apropiati, inclusiv membrii familiei;
retragere sociala, evitare continua a activitatilor sociale;
emotii aplatizate sau lipsa responsivitatii emotionale;
inabilitatea de a simti placere (anhedonie);

senzatie generala de disconfort sau neliniste (disforie);

vorbire laconica;
lipsa motivatiei si a perseverentei (avolitie);
tendinta la performante scazute la scoala si in profesie.
Sunt evidente capacitatile reduse de rezonanta emotionala si rigiditate in exprimarea unor

stari afectie sarace si greu de diferentiat unele fata de altele. Ca urmare, raspunsurile afective la
actiunile si expresiile celorlalti sunt sarace. Lipsa de eficienta intelectuala se explica si prin
excesivele tendinte introspective si meditative precum si prin incursiunile in imaginar.
Pacientul cu tulburare schizoida este neimplicat in evenimentele cotidiene, in
evenimentele vii ale vietii, nu este interest de viata celor din jur. Avand o rezonanta afectiva
redusa, acestia nu pot determina o manifestare afectiva corespunzatoare. In general cei cu
tulburare schizoida sunt oameni ai cartilor si ai ideilor, cu slaba forta de rezonanta afectiva si cu
mari disponibilitati reprezentativ-imaginative, acesti oameni sunt mai impresionati de problemele
teoretice si de situatiile din carti decat de faptele reale ale vietii. (V. Perciun, 2001). Majoritatea
au preocupari reduse sau chiar absente pentru activitatea sexuala si de aceea, cei mai multi dintre
ei nu se casatoresc.
Lumea interna a pacientului schizoid poate s difere considerabil de aparena lui
exterioara. Akhtar (1987) a grupat aceste contradicii n manifestri aparente i manifestri
ascunse: "Individul schizoid aparent este detaat, auto suficient, distrat, neinteresant, asexual
i moral la un mod idiosincratic, n timp ce pe ascuns, este deosebit de sensibil, cu mari nevoi
emoionale, vigilent n mod acut, creativ, frecvent pervers i vulnerabil la corupie"
Intelegere psihodinamica
Dintr-o perspectiva psihodinamica, desemnarea "schizoid" reflecta clivajul fundamental
al Sinelui. Rezultatul este o identitate difuza - pacienii schizoizi nu sunt siguri cine sunt ei si se
simt condusi de ganduri, sentimente, dorinte si nevoi extrem de conflictuale. Aceasta difuzie a
identitatii face ca relatiile cu ceilalti sa fie problematice. Trasatura cea mai pregnanta a
pacientilor schizoizi sau schizotipali este aparenta lor lipsa de relatii cu altii.
Pacientii schizoizi traiesc sub ameninarea constanta a abandonului, persecutiei si
dezintegrarii (Appel,1974 apud. G.O.Gabbard, 2007 ).

 Abordare psihoterapeutica
Din perspectiva terapeutica, pot fi schitate trei moduri de abordare: cea a psihoterapiei
individuale, a psihoterapiei de grup si a psihofarmacologiei.
Desi distanti, pacientii prezinta mari disponibilitati pentru dezvoltarea unei ambiante
terapeutce bune. Obiectivul therapeutic essential este teama e dependent a pacientului, de aceea
este recomandata terapia individuala.
Pentru personalitatile schizoid este important sa le respectam nevoia de singuratate, sa le
ascultam lumea interioara si sa apreciem felul lor de a fi. In schimb, nu este recomandat sa le
cerem acestor persoane sa isi manifeste emotiile puternice ori sa ii sufocam cu prea multa
converatie.

Bibliografie:

1. Glen O. Gabbard Tratat de psihiatrie psihodinamica, Editura Trei, Bucuresti, 2007