Descriere generala: sindrom de intestin iritabil

Aceasta entitate patologica este diagnosticata la aproximativ unul din 3 pacienti care se
prezinta la gastroenterolog. Este o afectiune cu o prevalenta inalta, avand un cost
socioeconomic ridicat, materializat prin absenteism, solicitare de servicii medicale si
investigatii complexe, unele dintre ele costisitoare si tratament cronic.
Afectiunea apare mai frecvent la femei si poate fi intalnit la orice varsta.

Cuprins
Descriere generala: sindrom de intestin iritabil
Simptomele sindromului de intestin iritabil
Investigatii radioimagistice si de laborator
Diagnosticul sindromului de intestin iritabil
Tratamentul sindromului de intestin iritabil
Evolutie, Complicatii, Profilaxie
Recomandari Medicale
sus

Simptomele sindromului de intestin iritabil

Patternul simptomelor este variabil, o proportie mare de pacienti devenind asimptomatici in interval
de 1 an de la debut.
Criteriile de diagnostic se refera la simptome prezente in mod continuu sau recurent, minim 3 luni
din ultimul an, si anume dureri abdominale insotite de modificarea tranzitului intestinal, cu
modificarea frecventei sau a consistentei scaunelor.
La acestea se pot adauga: meteorism abdominal persistent, flatulenta, anomalii de defecatie
(senzatie de defecatie incompleta sau dimpotriva, imperioasa).
Scaderea in greutate involuntara si rectoragiile (sangerarile la scaun) nu sunt caracteristice
sindromului de intestin iritabil si impun, de regula, excluderea altor afectiuni prin efectuarea unei
colonoscopii.
sus

Investigatii radioimagistice si de laborator

Pentru sustinerea diagnosticului de intestin iritabil trebuie efectuate o serie de investigatii, acest
diagnostic fiind in cele din urma de excludere. Este necesar un screening biologic uzual, care sa
includa hemoleucograma completa, probe de inflamatie, precum si probe renale, hepatice, glicemie
si un sumar de urina.

O ecografie abdominala este utila, fiind neinvaziva si neiradianta, dar si pentru ca ofera multe
informatii despre organele abdominale cu un disconfort minim pentru pacient.
Colonoscopia este o investigatie costisitoare si invaziva, de aceea trebuie rezervata cazurilor care
se prezinta cu semne de alarma (scadere ponderala involuntara, inapetenta, simptome recent
instalate, rectoragii, anemie). Totusi, pe parcursul evolutiei sindromului de intestin iritabil, care se
poate intinde pe mai multi ani, pacientii beneficiaza de o colonoscopie care se dovedeste utila
pentru sustinerea diagnosticului.
De asemenea, pacientul cu intestin iritabil trebuie reevaluat periodic, la 6-12 luni sau la inrautatirea
simptomelor, sau daca apar altele noi. Intervalul de repetare a investigatiilor este variabil, in functie
de calitatea celor anterioare (de exemplu daca a fost o colonoscopie totala sau partiala, daca
pregatirea colonului a fost corespunzatoare).

sus

Diagnosticul sindromului de intestin iritabil

Criteriile clinice si investigatiile de excludere ale unor afectiuni organice sunt elementele care sustin
diagnosticul de sindrom de intestin iritabil.
sus

Tratamentul sindromului de intestin iritabil

Recomandarile trebuie sa vizeze atat dieta si stilul de viata, tratamentul farmacologic cat si
abordarea psihoterapeutica, avand in vedere rolul factorilor psihosociali in exacerbarea
simptomelor pe fondul unui tip de personalitate predispus la psihosomatizare.
Dieta trebuie sa excluda elementele gazogene in cazul unui sindrom cu predominanta
meteorismului (bauturile acidulate, legumele fermentescibile), precum si alimentele care, in urma
chestionarului dietetic par sa exacerbeze simptomele. Se recomanda suplimentarea aportului de
fibre alimentare in special pentru intestinul iritabil cu predominanta constipatiei.
Tratamentul medicamentos include antispastice, anticolinergice, musculotrope si blocanti ai
canalelor de calciu. Pot fi utilizati agenti antidiareici dar si agenti prokinetici, in functie de patternul
simptomelor.

Pacientii cu sindrom de intestin iritabil trec de regula prin mai multe etape de tratament
medicamentos, schema fiind individualizata de la caz la caz, iar recrudescenta simptomelor trebuie
evaluata, pentru a demasca o eventuala patologie organica.
Antidepresivele are un rol important, atunci cand simptomele au etiopatogenie intricata, avand
importanta lor atat psihoterapia clasica, cat si hipnoza sau arsenalul medicamentos cu viza
psihotropa.
sus

Evolutie, Complicatii, Profilaxie

Etiologia afectiunii este complexa, fiind implicati atat agenti infectiosi, cat si cresterea sensibilitatii
viscerale, prin afectarea modularii centrale sau periferice a receptorilor viscerali. In acest context, nu
se poate vorbi de profilaxie primara, cel mult prin evitarea contaminarii alimentelor, prin consum de
alimente proaspete si din surse sigure, prin folosirea de apa din surse decontaminate pentru
evitarea infectiilor bacteriene digestive care ar putea precipita simptomatologia.
Profilaxia secundara a reactivarii simptomatologiei se poate realiza insa prin masuri dietetice si prin
aport de prebiotice si respectiv probiotice, preparate care tind sa restabileasca echilibrul
microbiomului intestinal.
sus

Recomandari Medicale
Pacientul cu intestin iritabil se va afla in ingrijirea medicului de familie, in stransa colaborare cu
medicul specialist gastrenterolog, care va reevalua periodic simptomele noi si oportunitatea reluarii
investigatiilor