Secretul pierdut al tehnicii rugaciunii consta in a schimba perspectiva asupra vietii, simtind
ca "miracolul" s-a petrecut deja si ca rugaciunile noastre au fost implinite. Deci, atunci cand
cerem ceva, noi recunoastem ca nu avem acel lucru. Continuand sa cerem, nu facem nimic
altceva decat sa oferim putere lucrurilor care nu se vor intampla. Calea de legatura dintre om si
fortele acestei lumi incepe in inimile noastre.
Asa ca, rugaciunea ar trebuie inceputa cu sentimentul de recunostinta pentru tot ceea ce este
si tot ceea ce a fost, pentru ca asa a fost sa fie pana acum.
Apoi, cu sentimentul iubirii sa ta imaginezi prin gand, cu emotie, traind deja visul tau. De aici
mai departe, rugaciunea trebuie sa devina una de multumire, pentru sansa de a putea alege care
creatie vrem s-o experimentam. Prin multumirile noastre, noi cinstim toate altemativele posibile
si le aducem in aceasta lume pe cele pe care le alegem.
In plus, iubirea noastra pentru noua situatie, ii da acesteia forta de a se naste. Odata ce am creat
in minte imaginea dorintei noastre si am trait in inima sentimentul ca dorinta s-a implinit, lucrul
respectiv a fost deja obtinut! Cu toate ca intentia rugaciunii noastre se poate sa nu fi fost
asimilata in intregime, la nivelul simturilor, noi trebuie sa consideram ca acest lucru s-a
intamplat. Secretul acestei tehnici de rugaciune consta in a constientiza ca, atunci cand simtim,
efectul sentimentelor noastre s-a manifestat undeva, intr-un anume plan al existentei noastre.
Rugaciunea noastra vine, in acest caz, dintr-o perspectiva foarte diferita. In loc sa cerem
indeplinirea rugaciunii noastre, noi recunoastem rolul nostru activ in creatie si multumim
pentru ceea ce suntem siguri ca am creat. Chiar daca vedem, sau nu, rezultate imediate,
multumirile noastre recunosc faptul ca, undeva in creatie, rugaciunea noastra s-a indeplinit deja.
Acum, rugaciunea noastra devine o rugaciune afirmativa de multumire, care ne alimenteaza
creatia, permitandu-i sa atinga maximum de potential.
Gregg Braden