Rugaciunea, ca un colac de salvare.

Veti simti poate, de multe ori, anumite stari prin care vi se pare ca totul
s-a naruit in viata voastra. Veti simti situatii in care totul pare aparent fara
iesire; veti simti momente in care sunteti cuceriti de deznadejde si
suferinta.

Sa nu credeti ca sunteti singurul care treceti prin asa ceva! La orice nivel
de constiinta, fiinta noastra este incercata de astfel de stari. Aceasta
incercare este un mod explicit prin care universul si Dumnezeu, ne pun
in situatia de a face anumite alegeri, de cele mai multe ori alegeri noi
care ne pot duce spre o schimbare de directie in viata.

In astfel de momente, cel mai bine este sa ne abandonam in rugaciune.

Sa fim in rugaciune si sa cream o punte intre noi si univers; sa cream o

punte intre divinul din noi si divinul absolut care este Dumnezeu!

Pentru aceasta este necesar sa asternem linistea in fiinta noastra.

Sa ne propunem sa nu facem nimic macar 20 de minute. Sa nu fim

deranjati de nimeni; sa fim in meditatie cu fiinta noastra si cu tot ce este
in noi in acel moment.

Ne asiguram ca am intrat intr-un mediu prielnic rugaciunii si apoi ne

asezam in fata icoanelor, sau in locul nostru preferat din casa.

Incepem rugaciunea in liniste si pace. Cautam ca pe tot parcursul acestui

timp de rugaciune sa fim atenti la ganduri. Sa ne orientam sa gandim
pozitiv; fiind plini de iertare si plini de iubire.

Abandonam orice lupta si ne lasam sa curgem in viata ca si cum totul ar

fi aranjat de undeva de dincolo de puterea noastra de a interveni.

Pe masura ce suntem in rugaciune, vom simtit cum ni se limpezeste

viata. Ne vin idei noi; idei pe care le intuiam, dar pana atunci nu le
acceptam ca fiind abordabile.

Acum, in aceasta rugaciune, simtim cum totul ni se pare posibil; simtim

ca totul este usor de implinit si ca totul este normal sa se petreaca in
armonie si dar.
Dupa ce am terminat rugaciunea, vom fi atenti la efectele ei.

Vom observa cum universul se modeleaza intr-o armonie frumoasa cu

nevoile noastre. Ca din senin, semenii nostri reactioneaza directionati de
intelepciunea divina, mai armonios; dintr-o data totul se porneste ca si
cum am porni un tren ce merge normal pe linia care i-a fost intinsa in
fata.

Mai sunt si situatii in care nu observam imediat efectele miraculoase asa

cum le-am descris mai sus. Inseamna ca inca nu suntem atat de pregatiti
pentru a primi. Inseamna ca este necesar sa ne implicam si mai mult in
rugaciune si sa avem si mai mare incredere in puterea divina care este in
fiinta noastra in toate aspectelei ei de manifestare.

Sa nu pierdem speranta! Sa nu abandonam noua cale ce ne-o construim

prin rugaciune!

Sa traim in rugaciune ca si cum aceasta este calea noastra de implinire

in viata si apoi vom simti cum rugaciunea ne deschide noi porti de
lumina.

In timpul zilei, este bine sa revenim in rugaciune de cate ori putem sa o

facem.

Vom observa ca la un moment dat lucrurile se aseaza incet, incet in

matca lor si apoi totul curge asa cum ne este DAT.

Acest DAT, poate fi uneori mai mult decat suntem pregatiti sa primim.
Acest DAT, poate sa fie uneori altfel decat putem noi sa acceptam. In
astfel de situatii tot in rugaciune gasim salvarea.

Stim ca tot ce primim, este pe masura puterii noastre de a duce. Tot ce

primim, primim pentru ca e momentul sa primim. Daca este bun si
multumitor ce primim, inseamna ca avem dreptul sa primim acele daruri.

Daca nu ne multumeste darul pe care il primim inseamna ca este

momentul sa cautam mai mult in noi pentru a face fata acelei incercari.
Sa trnsformam informatia de suferinta pe care o simtim in informtie de
multumire si smerenie, ca si cum deja am primit darurile pe care ni le
dorim. Nu va dura mult si apoi vom primi ceea ce normal sa primi in acel
moment.
Cele mai frecvente incercari sunt cele care vin in corpul fizic. Simtim cum
ne doare cate ceva si de cele mai multe ori aceste dureri ne irita. Ne
intrebam , cum de ne doare tocmai pe noi? De ce ne doare? Cum sa
scapam mai repede din durere si daca se poate, fara sa facem nimic
pentru asta?

Daca nu vom face nimic, inseamna ca nu se va petrece nimic nou si bun

in viata noastra.

Acesta este darul cel mai de pret pe care ni-l putem oferi atunci cand
peste noi se abate suferinta de orice natura ar fi ea.

Sa alegem rugaciunea ca pe un dar care ne este la indemana in orice

moment si atunci avem sanse sa crestem si sa aducem o contributie
frumoasa la cresterea universului in care traim.

Va multumesc!

Ioan.