Consacrarea acţiunilor

noastre lui Dumnezeu

Tatăl
DEFINITIE:
Termenul A CONSACRA provine de la cuvântul latin consecrare, care în traducere
românească înseamnă ”A SFINŢI”. A consacra înseamnă, la modul general vorbind, a face
ceva anume să devină sacru, dedicând acel ceva fie lui Dumnezeu, fie unei divinităţi. În
sensul particular, atunci când se referă la realizarea unor anumite acţiuni, consacrarea
implică a-I oferi lui Dumnezeu Tatăl, cu anticipaţie, toate fructele (sau altfel spus
consecinţele, roadele) acesteia.
Aspecte spirituale esenţiale despre
consacrarea fructelor acţiunilor
Un căutător spiritual autentic aspiră să îl simtă pe Dumnezeu cât mai des și cât mai prezent
în viața sa. Acest lucru nu este atât de dificil cum ar părea, pentru că fiinţa umană se poate
apropia şi poate intra în comuniune spirituală profundă cu Dumnezeu Tatăl în orice
moment, prin orice fel de acţiune benefică pe care ea o face, indiferent de natura acesteia,
dacă îi consacră în prealabil lui Dumnezeu Tatăl fructele acţiunii respective.

Pentru realizarea CONSACRĂRII către DUMNEZEU TATĂL este înainte de toate necesar ca
fiinţa umană să aibă o stare lăuntrică intensă de deschidere spirituală şi umilinţă. Această
atitudine spirituală este de fapt o cheie fundamentală în întreaga practică spirituală de
ordin lăuntric.
În momentul oferirii fructelor unei acţiuni lui Dumnezeu, atunci când Dumnezeu primeşte
această ofrandă ce urmează ulterior să fie fructificată prin acţiune, practic acea acţiune nu
mai este înfăptuită de fiinţa umană în cauză, adevăratul făptuitor devenind atunci chiar
Dumnezeu, căruia fiinţa umană ce realizează consacrarea I-a oferit în totalitate şi în mod
necondiţionat orice fel de rezultate.

Astfel, fiinţa ajunge să fie ghidată, inspirată şi susţinută în mod direct de Dumnezeu Tatăl.
Realizând aproape în fiecare clipă consacrarea fructelor acţiunilor noastre şi urmărind apoi
să resimţim cât mai clar răspunsul lăuntric afirmativ, manifestat sub forma unei stări de
comuniune intimă, tainică cu fiinţa infinită a lui Dumnezeu, fiecare putem să trăim, chiar în
clipa prezentă, starea de nemurire spirituală.
A consacra înseamnă a îi oferi ceva anume, cu sinceritate şi în mod total şi necondiţionat,
lui Dumnezeu, cu scopul de a sfinţi acel „ceva” prin comuniunea tainică cu Dumnezeu.
Pentru a evita orice confuzie, subliniem faptul că pentru a face o consacrare şi a consacra
ceva anume lui Dumnezeu nu trebuie realizat vreun ritual specific şi nici nu este nevoie de
un sacerdot (preot) care să opereze această consacrare, la fel cum nu este nevoie neapărat
de un preot pentru a face o binecuvântare.

Consacrarea nu este un act ritual religios, ci o modalitate de a proceda pe care o poate

aborda orice fiinţă umană pentru a aprofunda relaţia ei directă şi nemijlocită cu Dumnezeu
Tatăl, în acelaşi mod în care fiecare fiinţă umană poate să se roage direct la Dumnezeu şi nu
are nevoie pentru aceasta de niciun intermediar.

Consacrarea fructelor faptelor către Dumnezeu Tatăl este un act pur interior, mai mult
decât simbolic, căci reprezintă un sacrificiu efectiv şi uneori considerabil de mare din partea
fiinţei umane care îl realizează.
Înainte de a începe o anumită acţiune importantă, ale cărei fructe intenţionăm să le oferim
cu anticipaţie lui Dumnezeu Tatăl, este necesar să facem efectiv o consacrare, pe care o
vom considera cu seriozitatea cuvenită un sui-generis act meditativ prin care noi îi oferim
lui Dumnezeu, înainte de a începe respectiva acţiune, toate fructele ei.
Cum consacrăm:
Pentru realizarea corectă a consacrării către Dumnezeu Tatăl este înainte de toate necesar
să avem o stare lăuntrică intensă de sinceritate totală, de deschidere şi de umilinţă, să ne
interiorizăm foarte bine, să ne liniştim mintea, să intrăm într-o stare de receptivitate
elevată pe fondul unei stări de neutralitate (pace profundă la nivel emoţional şi mental). De
fiecare dată când noi Îi oferim lui Dumnezeu fructele unei acţiuni, trebuie să avem starea de
candoare a unui copil și să consacrăm ca ceea ce ar trebui ca nouă să ni se cuvină (în
viziunea obișnuită, comună), să fie de fapt o ofrandă pe care I-o oferim lui Dumnezeu.

Prin această stare sinceră pe care noi o manifestăm, oferindu-I plini de iubire lui Dumnezeu
rezultatele acţiunilor noastre, noi vom simţi lăuntric o stare inefabilă de comuniune cu ceva
care ne depăşeşte ca dimensiuni şi subtilitate.
Ea se va manifesta ca o încărcare cu un flux subtil extatic, transcendent, generator de
fericire şi de bucurie interioară, care întotdeauna se manifestă în fiinţa noastră de sus în
jos. De regulă, acest răspuns inefabil îl simţim ca venind de undeva de deasupra creştetului
capului, inundându-ne fiinţa şi făcându-ne astfel să intrăm aproape instantaneu într-o stare
de conştiinţă mult mai elevată, plină de fericire, stare de vibraţie care este mult superioară
stărilor din viaţa de zi cu zi. Este o stare de excepţie, o stare minunată de a fi.

Consacrarea este un autentic şi inedit dialog cu Dumnezeu, iar acesta nu trebuie tratat cu
superficialitate, neatenţie sau grabă. Nu se aşteaptă nimeni ca, pe această cale directă şi
privilegiată, să fim perfecţi încă de la început şi să fim capabili să realizăm în simultaneitate
toate aceste condiţii pe care le-am menţionat mai sus (şi care, pentru marea majoritate a
yoghinilor, necesită o practică serioasă, sistematică şi îndelungată). Prin urmare, chiar dacă
nu putem îndeplini toate aceste condiţii de la bun început, vom proceda în mod sistematic,
progresiv şi gradat, ţinând cont de următoarele aspecte:
● este esenţial să avem intenţia sinceră de a-i oferi lui Dumnezeu roadele faptelor noastre
şi să i le oferim în acest mod, total şi necondiţionat;

● trebuie să avem măcar o minimă curiozitate sau deschidere de a percepe răspunsul care
apare în mod distinct şi nuanţat şi evidenţiază modul în care Dumnezeu primeşte respectiva
consacrare;

● trebuie să urmărim permanent să aprofundăm acest inedit dialog cu Dumnezeu, să

urmărim progresul care apare de-a lungul timpului în cadrul consacrărilor noastre, să nu
uităm niciodată că este un domeniu în care este oricând loc de mai bine şi mai avem foarte
multe de învăţat;

● periodic este recomandat să reluăm ideile de bază şi să vedem în ce măsură am uitat

eventual de ele sau în ce măsură începem să le înţelegem în alt mod, prin lumina
experienţei;
● niciodată nu vom face consacrarea ca un act pur mecanic, căci nu are valoare decât ceea
ce noi cu adevărat intenţionăm să facem atunci!

● să nu ne grăbim! Chiar dacă uneori este mai bine să facem consacrarea în grabă decât să
nu o facem deloc, totuşi nu trebuie să facem din aceasta un obicei.
Pentru a face consacrarea, ne vom aşeza (atunci când este cazul sau avem posibilitatea) sau
rămânem în picioare, preferabil cu faţa către nordul magnetic (atunci când avem
posibilitatea), menţinând coloana dreaptă. Cu ochii închişi, ne interiorizăm, ne relaxăm cât
mai bine, eliminăm gândurile parazite şi schiţăm un zâmbet, pentru a ne destinde şi a ne
induce o stare de auto-transfigurare.

Orientându-ne atenţia în simultaneitate către zona din centrul pieptului şi către zona de
deasupra creştetului capului, corespunzător localizării centrilor secreţi de forţă ANAHATA
CHAKRA şi SAHASRARA, vom începe prin a rosti lăuntric, transfigurator, rugăciunea
„Doamne Dumnezeule, miluieşte-mă!” . Vom repeta această scurtă rugăciune de 21 de ori
(sau maxim de 27 de ori).

Vom remarca imediat după aceea o mult mai bună stare de interiorizare şi transfigurare, o
raportare mult mai sinceră şi directă la Dumnezeu. Suntem acum pregătiţi pentru a începe
consacrarea propriu-zisă.
În continuare, pe fondul unei stări de aspiraţie şi dragoste pentru Dumnezeu, rostim
lăuntric, ferm şi cu sinceritate:

„Doamne Dumnezeule, Tată Ceresc, Ţie Îţi dăruiesc aici şi acum, în mod total şi
necondiţionat toate roadele acestei acţiuni…” (este important să menţionăm explicit
acţiunea pe care intenţionăm să o realizăm, pentru a fi cât mai conştienţi).

Rămânem apoi interiorizaţi, pe un fond de linişte mentală şi receptivitate elevată, urmărind

să simţim stările care apar imediat. În mod suplimentar, vom urmări să rămânem nemişcaţi,
într-o sui-generis stare de încremenire lăuntrică, în care, orientându-ne privirea lăuntrică în
strabism convergent către creştetul capului, suntem extrem de atenţi asupra tuturor
fenomenelor care survin în universul nostru lăuntric.
În ceea ce priveşte răspunsul la consacrare, acesta se manifestă întotdeauna de sus în jos şi
constă în două faze distincte (sau „valuri”).

Într-o primă fază, vom percepe revărsarea energiei specifice atributului dumnezeiesc al
sfinţeniei (sacralităţii) – acesta este un „val înainte-mergător” şi este întotdeauna urmat de
un „al doilea val” în care se manifestă, în strictă concordanţă cu intenţiile noastre şi cu
acţiunea a cărei roade le consacrăm lui Dumnezeu Tatăl, energiile specifice ale unor diferite
atribute dumnezeieşti. Printre alte aspecte pe care le vom sesiza atunci, se numără şi
activarea centrilor superiori de forţă: SAHASRARA, AJNA CHAKRA, VISHUDDHA CHAKRA,
ANAHATA CHAKRA şi (mai rar) a lui MANIPURA CHAKRA. Frecvent poate să se dinamizeze
centrul secundar de forţă SOMA CHAKRA.
Deoarece efectele unei consacrări sunt valabile numai pentru 24 de ore, atunci când
începem o acţiune de lungă durată vom face la început consacrarea roadelor pentru
momentul începutului, dar vom relua zi de zi consacrarea roadelor respectivei acţiuni care
continua, actiune care se repeat pe durata a mai multor zile.

Pentru o mai bună înţelegere a acestor aspecte este necesară o practică atentă şi
perseverentă. Vom remarca astfel că niciodată două răspunsuri la consacrare nu pot fi în
totalitate identice, nici măcar atunci când facem două consacrări pentru aceeaşi acţiune,
sau când consacrăm acţiuni asemănătoare, în momente diferite de timp.
Ceea ce însă au în comun toate „răspunsurile afirmative” care arată acceptul lui Dumnezeu,
încuviinţarea care ne dă permisiunea de a acţiona şi ne conferă o integrare divină a acelei
acţiuni, este manifestarea atributului sfinţeniei dumnezeieşti. Acest lucru este de altfel
firesc, dacă ne reamintim că în esenţă rostul consacrării roadelor unei acţiuni către
Dumnezeu Tatăl este sfinţirea sau altfel spus sacralizarea acelei acţiuni.

De aceea, primul „val” care se manifestă ca răspuns la consacrare constă din revărsarea de
sus în jos în întreaga noastră fiinţă a atributului sfinţeniei dumnezeieşti, iar aceasta are
deopotrivă şi un efect simultan asupra ambianţei în care ne aflăm atunci, sfinţind-o. Vom
percepe cu siguranţă diferenţe de intensitate în acest prim val. În cel de-al doilea „val” al
răspunsului vor apărea diferenţe chiar şi mai mari, căci se vor manifesta, de la caz la caz,
diferite atribute dumnezeieşti: voinţa, detaşarea, entuziasmul, perseverenţa, compasiunea,
iubirea, altruismul, generozitatea etc.
Răspunsul la consacrare este o stare de fluiditate paranormală care te face să simţi că eşti
divin integrat. Apar o serie de fenomene uşor perceptibile care arată că Dumnezeu este cu
tine: un flux energetic, starea de entuziasm, diferite sincronicităţi.

Consacrarea este un barometru foarte fin, care îţi permite să simţi cum primeşte Dumnezeu
fructul pe care i-l oferi. După intensitatea pe care o simţi poţi să-ţi dai seama cât de
entuziast este Dumnezeu faţă de ceea ce faci. Dacă intensitatea răspunsului este mai
redusă, îţi dai seama automat.
Prin consacrare suntem liberi de fructele acţiunilor noastre, iar cel care făptuieşte prin noi
în această situaţie este însuşi Dumnezeu. În urma consacrării, noi simţim graţia Lui divină
efectivă, pentru că nu noi suntem cei care acţionăm în clipa aceea, ci El şi astfel putem să
fim extraordinar de mult îmbogăţiţi, căci prin acţiunile noastre pe care I le oferim lui
Dumnezeu, putem să participăm în mod direct la manifestarea divină. Aceasta nu înseamnă
că dacă îi oferim lui Dumnezeu prin consacrare o acţiune negativă sau malefică, vom fi
absolviţi de efectele negative pe care le-ar putea avea această acţiune asupra noastră. În
mod evident, Dumnezeu nu răspunde niciodată în mod pozitiv, nu îşi coboară niciodată
graţia Sa divină în astfel de cazuri, şi deci puteţi fi siguri că susţinerea Sa nu va apărea.
Răspunsul lui Dumnezeu la consacrarea fructelor acţiunilor noastre este, aşadar, o stare de
graţie pe care fiinţa o poate avea oricând, fiind chiar într-o anumită măsură o stare de
comuniune cu Dumnezeu. Singura condiţie este să nu uităm şi să ne oferim fructele
acţiunilor noastre importante lui Dumnezeu. De aceea, este indicat ca la începutul unei zile
să realizăm consacrarea fructelor acţiunilor noastre lui Dumnezeu şi apoi să reluăm
consacrarea în cazul tuturor acţiunilor mai importante şi mai de amploare pe care le
realizăm pe parcursul zilei.
Și tăcerea este un răspuns

În situaţia în care, la o anumită consacrare a noastră clară și fermă, prin intermediul căreia
urmărim să-i oferim roadele acţiunilor noastre lui Dumnezeu Tatăl, nu apare niciun fel de
răspuns tainic în universul nostru lăuntric, sau altfel spus atunci când la consacrarea noastră
Dumnezeu răspunde în mod evident prin tăcere, un astfel de răspuns – de fapt absenţa
oricărui răspuns – arată că roadele pe care urmează să I le oferim, să I le dăruim lui
Dumnezeu Tatăl nu-I sunt pe plac, nu-L încântă, şi în mod indirect aceasta evidenţiază că
ceea ce dorim să facem nu este benefic, nu este bun, nu este pe deplin integrat în armonia
dumnezeiască a firii. Într-o astfel de situaţie este mai înţelept să ne abţinem de la
respectiva acțiune.
 CONSACRAREA fructelor unei acţiuni lui
DUMNEZEU TATĂL are pentru cei iniţiaţi trei
imense avantaje:

Avantajul nr. 1:

CONSACRAREA fructelor ne permite în momentul primirii răspunsului să ne dăm seama cu

anticipaţie dacă ceea ce urmează să facem este, în conformitate cu conştiinţa tainică a lui
DUMNEZEU, bun sau rău, şi în felul acesta ne permite să evităm cu anticipaţie răul de care noi
nu ne dădeam seama că ar putea să apară ca o consecinţă a acţiunii noastre. În cazul în care
răspunsul este afirmativ, aceasta ne dezvăluie totodată, de fiecare dată, tainele binelui lui
DUMNEZEU. În felul acesta noi învăţăm câte ceva cu privire la tainele binelui lui DUMNEZEU
din fiecare CONSACRARE a roadelor la care răspunsul primit de noi este afirmativ.
Avantajul nr. 2:

Atunci când răspunsul la CONSACRAREA pe care tocmai am realizat-o este pozitiv, afirmativ,
aceasta arată că respectiva acţiune care urmează să fie făptuită este, fără îndoială, bună în
faţa lui DUMNEZEU Tatăl. În acel caz, acţiunea bună pe care urmează să o realizăm nu
implică niciodată după aceea apariţia unui „lanţ“ bun care ne înlănţuie totuşi să ne
întoarcem în mod obligatoriu pentru a primi fructele pe care acea acţiune le implică,
indiferent dacă noi vrem sau nu aceasta, cum ar fi în cazul roadelor bune ale acţiunii
noastre care nu este detaşată. În felul acesta, noi nu mai suntem deloc înlănţuiţi din cauza
legii cauzei şi a efectului, sau altfel spus, datorită Legii Karma-ei. Acest aspect iniţiatic are o
valoare imensă mai ales pentru aceia care îşi dau seama de importanţa sa uriaşă. Tocmai de
aceea se poate afirma că în realitate CONSACRAREA fructelor lui DUMNEZEU Tatăl este fără
îndoială o modalitate spirituală şi religioasă esenţială. Deşi simplă în aparenţă şi la
îndemâna oricui, indiferent de religia pe care o are, CONSACRAREA fructelor acţiunilor lui
DUMNEZEU este şi va rămâne totodată, mai ales pentru cei care o înţeleg şi o pun aproape
fără încetare în practică, o esenţială revelaţie planetară.
Avantajul nr. 3:

Acest avantaj este cel mai important şi el poate fi descoperit numai şi numai de către aceia
care au gramul de practică necesară în această direcţie. Tocmai de aceea, se poate spune că
poţi deveni maestru în arta CONSACRĂRII spirituale numai prin exersarea ei perseverentă.
Aceasta este valabil numai şi numai în situaţia în care la CONSACRAREA respectivă primim
la final un răspuns afirmativ, care ne dezvăluie totodată că acţiunea noastră este fără
îndoială bună, în conformitate cu Voia cea tainică a lui DUMNEZEU. Atunci când primim un
răspuns afirmativ la CONSACRAREA noastră, în care fructele i-au fost dăruite în mod
necondiţionat lui DUMNEZEU, în cadrul acţiunii care este după aceea făcută prin fiinţa
noastră de către DUMNEZEU, noi trăim astfel în mod tainic de fiecare dată (atunci când
facem o anumită acţiune sau faptă cu CONSACRARE) condiţia inefabilă, misterioasă a unui
eliberat spiritual în viaţă (JIVANMUKTA). Prin urmare, în cazul unei acţiuni sau fapte ce este
realizată cu CONSACRAREA fructelor sau roadelor către DUMNEZEU, atunci cel care
acţionează în şi prin fiinţa noastră într-un mod enigmatic este DUMNEZEU TATĂL.
În lumina celor mentionate, ne putem da seama că atunci când se realizează prin fiinţa
noastră o acţiune sau faptă cu CONSACRAREA fructelor, noi devenim totodată atunci
martorii uimiţi şi detaşaţi a tot ceea ce DUMNEZEU realizează clipă de clipă în şi prin fiinţa
noastră. În felul acesta se poate spune că în cazul oricărei acţiuni sau fapte care este
realizată cu CONSACRAREA fructelor, noi putem învăţa de fiecare dată extraordinar de mult
din tot şi toate cele pe care DUMNEZEU le realizează în şi prin fiinţa noastră atunci când El
acţionează în şi prin noi, pentru a împlini acea acţiune sau faptă ale cărei roade îi aparţin
doar Lui. În lumina acestor revelaţii ne putem da seama cu uşurinţă că atunci când avem
dubii cu privire la cât de bună poate să fie pentru noi o anumită acţiune, putem să ne
clarificăm în prealabil, cu ajutorul lui DUMNEZEU, realizând în prealabil CONSACRAREA
fructelor acelei acţiuni lui DUMNEZEU TATĂL. Apoi în funcţie de răspunsul care apare noi ne
putem da seama dacă respectiva acţiune pe care deocamdată o intenţionăm este sau nu
bună şi din punctul tainic de vedere a lui DUMNEZEU TATĂL.