ria exemplificărilor spirituale realizate într-un mod paranormal, de la distanţă, de către profesor yoga

Gregorian Bivolaru în cadrul fiecăreia dintre Taberele spirituale yoghine de vacanţă® de la Herculane sau
de la Costineşti reprezintă un reper esenţial al participării la activităţile spirituale din program.
Exemplificările spirituale susţinute în mod subtil-telepatic de către profesor yoga Gregorian Bivolaru oferă
tuturor participanţilor posibilitatea trăirii unor stări spirituale extraordinare, prin declanşarea anumitor
fenomene specifice de rezonanţă ocultă®, ce se manifestă în Microcosmosul individual prin intermediul
câmpului subtil-energetic, precis modulat pe frecvenţa specifică de vibraţie a realităţii spirituale ce este
exemplificată.

Fiecare exemplificare spirituală constituie un element de referinţă esenţial, ce devine accesibil tuturor
celor care sunt deschişi să îl experimenteze şi care pot astfel să descopere prin trăire directă aspecte
inefabile ale vieţii spirituale, ce le revelează dimensiuni sublime ale spiritualităţii.

Pentru a facilita şi mai mult pregătirea adecvată în vederea participării cu succes la astfel de exemplificări
spirituale excepţionale şi având în vedere experienţa anilor trecuţi, au fost integrate în Caietul taberei
spirituale yoghine de vacanţă® din acest an, pentru marea majoritate a exemplificărilor spirituale
programate, o serie de texte sintetice care prezintă, pe înţelesul tuturor, subiectele şi temele
exemplificărilor spirituale. Lecturarea cu atenţie a fiecărei prezentări permite o raportare mult mai uşoară
la subiectul exemplificării spirituale. Aceste prezentări preliminare creează o stare de deschidere lăuntrică
şi favorizează o mai bună acordare a conştiinţei practicantului yoghin pe frecvenţa de vibraţie specifică a
realităţii subtil-energetice manifestate în cadrul fiecărei exemplificări spirituale. Fiecare text de prezentare
conţine informaţii esenţiale pentru înţelegerea prealabilă a subiectului exemplificării spirituale, pentru
îmbunătăţirea procesului de concentrare mentală şi pentru o mai bună integrare în câmpul subtil-
energetic manifestat cu prilejul acelei exemplificări spirituale.

Consacrarea către Dumnezeu, în mod total şi necondiţionat, a fructelor tuturor acţiunilor benefic integrate
ce vor fi realizate de către noi în această Tabără spirituală yoghină de vacanţă®

Fiinţa umană se poate apropia şi poate intra în comuniune spirituală profundă cu Dumnezeu Tatăl în orice
moment, prin orice fel de acţiune benefică pe care ea o face, indiferent de natura acesteia, dacă atunci
fiinţa umană respectivă consacră în mod integral şi necondiţionat lui Dumnezeu Tatăl acţiunea respectivă
(care este la modul fundamental bună), precum şi toate fructele ei.

Pentru realizarea consacrării către Dumnezeu Tatăl este înainte de toate necesar ca fiinţa umană să aibă
o intensă stare lăuntrică de deschidere spirituală şi umilinţă. Această atitudine spirituală este de fapt o
cheie fundamentală în întreaga practică spirituală, de ordin lăuntric. În momentul oferirii fructelor unei
acţiuni lui Dumnezeu, atunci când Dumnezeu primeşte această ofrandă, ce urmează ulterior să fie
fructificată prin acţiune, practic acea acţiune nu mai este înfăptuită de fiinţa umană în cauză, pentru că de
fapt adevăratul făptuitor este atunci chiar Dumnezeu, căruia fiinţa umană care realizează consacrarea i-a
oferit în totalitate şi în mod necondiţionat orice fel de rezultate. În situaţia în care fiinţa umană consacră lui
Dumnezeu şi atunci când consacrarea ofrandelor acţiunilor ei este primită de către Dumnezeu, fiinţa
ajunge să fie ghidată, inspirată şi susţinută în mod direct de către Dumnezeu Tatăl. Într-o astfel de
situaţie, ea se deschide faţă de eternitatea şi infinitatea lui Dumnezeu şi atunci ea poate să trăiască, într-
o anumită măsură, o stare profundă de comuniune spirituală cu Dumnezeu. Menţinând aproape în fiecare
clipă starea de consacrare a fructelor acţiunilor noastre lui Dumnezeu şi urmărind apoi să fim cât mai
atenţi la răspunsul lăuntric afirmativ, manifestat sub forma unei stări de comuniune intimă, tainică cu fiinţa
infinită a lui Dumnezeu, fiecare putem să trăim, chiar în clipa prezentă, starea de nemurire spirituală. În
această ipostază, fiinţa noastră este capabilă să simtă în mod inefabil că Dumnezeu o îmbrăţişează şi că,
în acelaşi timp, ea este capabilă să se deschidă la rândul ei şi să-L îmbrăţişeze plină de dragoste pe
Dumnezeu Tatăl, chiar în propriul ei univers lăuntric, acum dilatat şi perceput în dimensiunea sa infinită de
Microcosmos. Devenim în felul acesta părtaşi la starea de nemurire spirituală, la starea de eternitate pe
care Dumnezeu ne-o transfuzează direct, imediat după realizarea consacrării, atunci când El ne oferă
răspunsul Său afirmativ pentru realizarea acelei acţiuni. În această situaţie, noi putem să simţim, după ce
am realizat consacrarea, că Dumnezeu Se manifestă în şi prin noi, şi astfel noi Îi putem simţi direct, chiar
în fiinţa noastră, inspiraţia, forţa, Graţia, puterea şi, ceea ce este cel mai important din punct de vedere
practic, noi vom fi absolviţi atunci de efectele acţiunii respective, ale cărei consecinţe ar fi trebuit altfel să
ni le asumăm ca urmare a acţiunii realizate, în condiţiile în care nu am fi făcut consacrarea.

Pentru a putea realiza cât mai bine consacrarea către Dumnezeu, trebuie să facem să apară în noi o
stare de sinceritate totală, pentru că atunci când nu avem nicio făţărnicie şi niciun fel de ascunziş, putem
cu adevărat să simţim răspunsul real care vine de la Dumnezeu. Această sinceritate se referă la
atitudinea lăuntrică în care noi realizăm că nu avem cum să ascundem în inima noastră ceva faţă de
Dumnezeu. Este vorba de o atitudine interioară, care adesea este numită sinceritate cu propria fiinţă. De
fapt este chiar sinceritatea noastră în raport cu Dumnezeu, care este perceput ca prezenţă vie în chiar
universul nostru lăuntric. Tocmai de aceea, având această stare, Îi vom putea dărui lui Dumnezeu din
inimă ceea ce vom realiza ca acţiune, şi astfel să Îi solicităm totodată în mod direct ghidarea, îndrumarea,
pentru a avea astfel răspunsul just la ceea ce urmează să realizăm sau nu. Prin consacrarea către
Dumnzeu, noi nu facem altceva decât să oferim, plini de sinceritate, ca dar lui Dumnezeu, fructele care
rezultă în urma realizării acelei acţiuni. Prin această stare sinceră pe care noi o manifestăm, oferindu-I
plini de iubire lui Dumnezeu rezultatele acţiunilor noastre, noi vom simţi lăuntric o stare inefabilă de
comuniune cu ceva care ne depăşeşte ca dimensiuni şi subtilitate. Ea se va manifesta ca o încărcare cu
un flux subtil extatic, transcendent, generator de fericire şi bucurie interioară, care întotdeauna se
manifestă în fiinţa noastră de sus în jos. De regulă, acest răspuns inefabil îl simţim ca venind de undeva
de deasupra creştetului capului, inundându ne fiinţa şi făcându-ne astfel să intrăm aproape instantaneu
într o stare de conştiinţă superioară plină de fericire, stare de vibraţie care este mult superioară stărilor
din viaţa de zi cu zi.

În lumina revelaţiilor făcute de profesorul yoga Gregorian Bivolaru, consacrarea fructelor unei acţiuni lui
Dumnezeu Tatăl are pentru cei iniţiaţi trei imense avantaje:
Avantajul nr. 1: Consacrarea fructelor ne permite în momentul primirii răspunsului să ne dăm seama cu
anticipaţie dacă ceea ce urmează să facem este, în conformitate cu conştiinţa tainică a lui Dumnezeu,
bun sau rău, şi în felul acesta ne permite să evităm cu anticipaţie răul de care noi nu ne dădeam seama
că ar putea să apară ca o consecinţă a acţiunii noastre. În cazul în care răspunsul este afirmativ, aceasta
ne dezvăluie totodată, de fiecare dată, tainele Binelui lui Dumnezeu. În felul acesta, noi învăţăm câte
ceva cu privire la tainele Binelui lui Dumnezeu din fiecare consacrare a roadelor la care răspunsul primit
de noi este afirmativ.
Avantajul nr. 2: Atunci când răspunsul la consacrarea pe care tocmai am realizat-o este pozitiv, afirmativ,
aceasta arată că respectiva acţiune care urmează să fie făptuită este, fără îndoială, bună în faţa lui
Dumnezeu Tatăl. În acel caz, acţiunea bună pe care urmează să o realizăm nu implică niciodată după
aceea apariţia unui „lanţ“ bun care ne înlănţuie totuşi să ne întoarcem în mod obligatoriu pentru a primi
fructele pe care acea acţiune le implică, indiferent dacă noi vrem sau nu aceasta, cum ar fi în cazul
roadelor bune ale acţiunii noastre care nu este detaşată. În felul acesta, noi nu mai suntem deloc înlănţuiţi
din cauza Legii cauzei şi efectului, sau altfel spus, datorită Legii karma-ei. Acest aspect iniţiatic are o
valoare imensă mai ales pentru aceia care îşi dau seama de importanţa sa uriaşă. Tocmai de aceea se
poate afirma că în realitate consacrarea fructelor acţiunilor noastre către Dumnezeu Tatăl este, fără
îndoială, o modalitate spirituală şi religioasă esenţială. Deşi simplă în aparenţă şi la îndemâna oricui,
indiferent de religia pe care o are, consacrarea fructelor acţiunilor noastre lui Dumnezeu este şi va
rămâne totodată, mai ales pentru cei care o înţeleg şi o pun aproape fără încetare în practică, o esenţială
revelaţie planetară.
Avantajul nr. 3: Acest avantaj este cel mai important şi el poate fi descoperit numai şi numai de către
aceia care au gramul de practică necesară în această direcţie. Tocmai de aceea, se poate spune că poţi
deveni maestru în arta consacrării spirituale numai prin exersarea ei perseverentă. Aceasta este valabil
numai şi numai în situaţia în care la consacrarea respectivă primim la final un răspuns afirmativ, care ne
dezvăluie totodată că acţiunea noastră este fără îndoială bună, în conformitate cu Voia cea tainică a lui
Dumnezeu. Atunci când primim un răspuns afirmativ la consacrarea noastră, în care fructele I-au fost
dăruite în mod necondiţionat lui Dumnezeu, în cadrul acţiunii care este după aceea înfăptuită prin fiinţa
noastră de către Dumnezeu, noi trăim astfel în mod tainic de fiecare dată (atunci când facem o anumită
acţiune sau faptă cu consacrare) condiţia inefabilă, misterioasă a unui eliberat spiritual în viaţă
(jivanmukta). Prin urmare, în cazul unei acţiuni sau fapte ce este realizată cu consacrarea fructelor sau a
roadelor către Dumnezeu, Cel care acţionează în şi prin fiinţa noastră într-un mod enigmatic este
Dumnezeu Tatăl.
În lumina acestei revelaţii, ne putem da seama că, atunci când în urma consacrării făcute de noi,
Dumnezeu realizează prin fiinţa noastră o acţiune sau o faptă, noi devenim totodată atunci martorii uimiţi
şi detaşaţi a tot ceea ce Dumnezeu realizează clipă de clipă în şi prin fiinţa noastră. În felul acesta se
poate spune că, în cazul oricărei acţiuni sau fapte care este realizată cu consacrarea fructelor, noi putem
învăţa de fiecare dată extraordinar de mult din tot şi toate cele pe care Dumnezeu le realizează în şi prin
fiinţa noastră, atunci când El acţionează în şi prin noi, pentru a împlini acea acţiune sau faptă ale cărei
roade Îi aparţin doar Lui. În lumina acestor revelaţii, ne putem da seama cu uşurinţă că atunci când avem
dubii cu privire la cât de bună poate să fie pentru noi o anumită acţiune, putem să ne clarificăm în
prealabil, cu ajutorul lui Dumnezeu, realizând consacrarea fructelor acelei acţiuni lui Dumnezeu Tatăl.
Apoi, în funcţie de răspunsul care apare, noi ne putem da seama dacă respectiva acţiune pe care
deocamdată o intenţionăm este sau nu bună şi din punctul tainic de vedere al lui Dumnezeu Tatăl.

Starea de comuniune profundă cu Energia subtilă a Misterului Dumnezeiesc

Într-o străveche lucrare hermetică, „Kore Kosmu“, atribuită de tradiţie marelui înţelept şi iniţiat Hermes
Trismegistos, se spune cu privire la mister: „Misterul teribil al iniţierii primite de la un mare înţelept nu
trebuie niciodată să fie revelat sau divulgat oricui, pentru că el are o specificitate şi o încărcătură divină,
oferindu-ne în mod inefabil accesul la o energie subtilă divină tainică“.

Energia subtilă tainică a Misterului Dumnezeiesc a fost denumită în alchimie prin expresia „mysterium
magnum“, expresie prin care se înţelege, din punct de vedere cosmologic, substanţa tainică primordială
sau, altfel spus, materia primă a tot ceea ce există. Aceasta corespunde conceptului de natură
primordială prakriti sau mulaprakriti din filosofia Samkhya. Din punct de vedere cosmogonic energia
subtilă tainică a Misterului Dumnezeiesc ni se dezvăluie sub forma vacuităţii sau a separării ce există, de
fapt doar în aparenţă, între Dumnezeu şi Natură. În acest sens iniţiatul Jacob Böhme afirmă „Acest
substrat ultim al Lumii este numit de către înţelepţi „mysterium magnum“, iar sursa sa ultimă este descrisă
ca fiind o vacuitate inefabilă, care se află imediat înainte de sursa ultimă a binelui şi răului, a luminii şi a
întunericului, a vieţii şi a morţii, a bucuriei şi a durerii, a mântuirii şi a damnării. Acest substrat ultim este
de fapt scânteia din Dumnezeu, prezentă în toate făpturile ca Spirit Nemuritor, şi ea este o beatifică
prezenţă tainică, ce există atât în sufletele umane, cât şi în entităţile angelice şi în toate creaturile divine.
Acest substrat misterios fiinţează, tainic şi cel mai adesea nebănuit, chiar şi în fiinţele şi entităţile rele ori
inferioare“.

Sfântul Ioan din Damasc descrie şi el, în felul său specific, realitatea tainică a Energiei subtile a Misterului
Dumnezeiesc spunând: „Este clar că există Dumnezeu. Pentru că ceea ce este Dumnezeu în esenţa şi
natura sa este absolut de neînţeles şi de necunoscut. Tot ceea ce este de înţeles despre El este faptul că
El (Dumnezeu) este de neînţeles. În această formă tainică de înţelegere a faptului că El este de neînţeles
se ascunde de fapt energia cea tainică a Misterului Dumnezeiesc“. O serie de scriitori, iniţiaţi şi oameni
de geniu au remarcat şi ei, în decursul timpului, profunda şi complexa legătură între existenţa misterului şi
manifestarea lui Dumnezeu. George Bataille remarca: „De fiecare dată când mă gândesc la mister, eu
înţeleg ceea ce, în mod obişnuit este numit de ceilalţi oameni Dumnezeu“. René Magritte completează:
„Cuvântul Dumnezeu nu are o semnificaţie foarte clară pentru mine, însă tot ceea ce pot să spun este că
eu îl asociez întotdeauna misterului insondabil“. Romano Celli spunea: „La misterioasa întrebare „Cine se
află la originea Creaţiei?“, toate religiile lumii ne răspund printr-un mister şi mai incomprehensibil –
Dumnezeu“. Jean Daniélou adaugă: „Numai Dumnezeu este Acela care, atunci când merităm, ne poate
revela unele dintre misterele Sale, prin intermediul energiei subtile tainice a Misterului Dumnezeiesc“.

Una dintre cele mai emoţionante mărturii despre realitatea tainică a energiei subtile a Misterului
Dumnezeiesc îi aparţine lui Albert Einstein: „Emoţia magnifică şi cea mai profundă pe care noi o putem
resimţi este starea inefabilă de mister. Acela căruia această emoţie tainică îi este străină, acela care nu
este capabil să se scufunde pierdut în sine în extaz, lăsându-se cât mai des cuprins de admiraţie, este un
om mort sufleteşte. A şti că tot ceea ce este pentru noi enigmatic şi de nepătruns există totuşi,
manifestându-se ca înţelepciunea cea mai înaltă şi ca frumuseţea cea mai radioasă, pe care facultăţile
noastre obtuze nu o percep cel mai adesea decât sub o formă primitivă, această certitudine inefabilă,
acest sentiment profund şi îmbătător se află în centrul oricărei stări sublime veritabile“.

Marii mistici şi yoghinii avansaţi au relatat la unison că în trăirile spirituale care preced marile revelaţii
legate de realitatea tainică a lui Dumnezeu, energia subtilă tainică a Misterului Dumnezeiesc joacă un rol
covârşitor. Numai atunci când recunoaştem, copleşiţi şi cutremuraţi, faptul că nu avem cum să înţelegem
şi să pătrundem doar cu mintea misterul copleşitor al lui Dumnezeu însuşi, doar atunci suntem pregătiţi
să ne apropiem de El. Pentru yoghinul cufundat în stare de meditaţie, pentru misticul având sufletul
copleşit de iubirea divină, momentele de intimă comuniune cu Dumnezeu, în care survin anumite
manifestări tainice ale lui Dumnezeu sunt întotdeauna precedate de o anumită etapă în care sentimentul
anticipării acestora este copleşitor şi îmbracă forma unei stări profunde şi copleşitoare de mister. Atunci
când energia subtilă a Misterului Dumnezeiesc este manifestată plenar în fiinţă, ea poate apoi să
declanşeze apariţia trăirilor extatice iluminatorii, care ne revelează realitatea tainică a lui Dumnezeu Tatăl.

Starea constantă de atenţie supramentală plenară

Atenţia reprezintă o focalizare fermă a conştiinţei asupra unui anumit obiect, fiinţă, fenomen sau energie,
mai mult sau mai puţin subtilă, ori asupra unui anumit aspect al realităţii, care a fost în prealabil selectat.
Altfel spus, atenţia este o sui generis tensiune şi concentrare fermă asupra unui obiect determinat al
gândirii. Fie că ştim sau că nu ştim aceasta, există anumite forme de atenţie care declanşează, fiecare
dintre ele, în Microcosmosul fiinţei umane procese distincte de rezonanţă ocultă®, ce atrag în universul
fiinţei umane anumite energii subtile distincte, ce le corespund.

Privită în lumina tradiţiei milenare yoga, atenţia supramentală ni se dezvăluie ca fiind un proces lăuntric
foarte complex. Atenţia supramentală se manifestă în fiinţă printr-o focalizare fermă şi constantă, ce
generează atragerea în învelişul supramental al fiinţei umane a energiilor subtile tainice supramentale, ce
sunt captate din învelişul gigantic ce există în Macrocosmos şi care este cunoscut de către yoghini sub
numele de maha vijnanamaya kosha. Atenţia supramentală este întotdeauna un proces fundamental ce
este manifestat în cazul practicii yoga avansate. În cazul unei fiinţe umane al cărei înveliş supramental
(vijnanamaya kosha) este intens energizat, fiinţa umană în cauză va fi dinamică, optimistă, intuitivă,
creativă şi va putea manifesta în mod frecvent stări de genialitate, iar performanţele sale cognitive vor
atinge cu uşurinţă un nivel superior, chiar extraordinar de manifestare. În cazul unei fiinţe umane la care
trezirea, dinamizarea şi energizarea învelişului tainic supramental (vijnanamaya kosha) este intensă, fiinţa
umană în cauză va dispune cu uşurinţă de o capacitate de cunoaştere superioară, cu totul extraordinară,
supramentală, care îi va uimi pe ceilalţi oameni prin realizările sale.

În acest proces de trezire şi energizare a atenţiei supramentale, un rol foarte mare îl are transmutarea
potenţialului sexual creator în energie, ce va fi apoi însoţită de sublimarea armonioasă a acestor energii la
nivelul învelişului supramental. Cei iniţiaţi ştiu de mii de ani că potenţialul sexual substanţial sau fizic
poate fi transmutat la temperatura organismului şi astfel, acest potenţial fizic poate deveni energie, iar
această energie rezultantă, cunoscută de yoghini sub numele de ojas, poate apoi să fie modulată şi
acumulată în forme specifice, subtile, tainice la nivelul învelişului tainic supramental (vijnanamaya kosha).
Prin această intensă acumulare a unor energii subtile specifice, învelişul tainic supramental (vijnanamaya
kosha) va fi activat, energizat, dinamizat şi aceasta va facilita manifestarea cu uşurinţă a atenţiei
supramentale.

Atenţia supramentală exprimă orientarea specifică şi concentrarea selectivă superioară a activităţii

conştiinţei, ce se realizează în mod distinct asupra unui anumit aspect, în scopul cunoaşterii lui esenţiale.
Atenţia supramentală face să apară o orientare selectivă şi eficientă a energiei intenţionale, ce conduce la
creşterea capacităţii de concentrare a activităţii conştiinţei individuale, în special a capacităţii de
cunoaştere asupra unui aspect determinat. Procesul atenţiei supramentale implică o activare, o
mobilizare şi o orientare selectivă a proceselor specifice ale conştiinţei, în vederea unei optime şi facile
reflectări a Realităţii în universul nostru lăuntric. Atenţia supramentală se află în slujba activităţii de
cunoaştere superioară şi de autocunoaştere a fiinţei umane. Marii înţelepţi consideră că, de fapt, atenţia
supramentală se află la baza introspecţiei şi a cunoaşterii pluridisciplinare. Atenţia supramentală
declanşează în Microcosmosul fiinţei umane procese tainice de rezonanţă ocultă® şi îi permite yoghinului
să intre în legătură cu sferele nesfârşite de energie subtilă ce există în Macrocosmos. Atenţia
supramentală reprezintă un aspect esenţial al vieţii spirituale. În ceea ce priveşte practica yoga, atenţia
supramentală face posibilă o cunoaştere exactă, fidelă, profundă şi esenţială, de natură intuitivă, fiind prin
excelenţă un proces conştient aflat în serviciul evoluţiei spirituale accelerate a fiinţei. În procesul
meditaţiei yoghine profunde sau al contemplării spirituale, atenţia supramentală contribuie în mod direct,
gradat, la golirea progresivă a conştiinţei yoghinului de orice conţinut rezidual, pentru ca, în cele din urmă,
să facă posibilă manifestarea unei stări de vid supramental. Într-o astfel de stare superioară, Sinele
Suprem Nemuritor (Atman) îşi poate revela existenţa tainică şi, în felul acesta, atenţia supramentală
însăşi, ce a condus către această stare, este atunci transcensă. Aceasta face ca să apară, în universul
lăuntric al yoghinului, starea de extaz divin supraconştient, care este cunoscută în tradiţia yoghină
milenară sub numele de samprajnata samadhi.

Starea spirituală de mobilizare lăuntrică exemplară

Marea majoritate a oamenilor înţeleg mobilizarea ca fiind rezultatul acţiunii concertate de a apăra anumite
idealuri ce sunt comune membrilor grupului uman din care fac parte. Tocmai de aceea, mobilizarea este
adeseori înţeleasă ca fiind apanajul situaţiilor de criză sau a situaţiilor limită. În realitate însă, starea
spirituală de mobilizare exemplară însumează prezenţa, în fiinţa sau în fiinţele umane care manifestă
această stare superioară, a Atributelor dumnezeieşti ale Unităţii şi ale Binelui divin, ce determină
realizarea unor acţiuni benefice, prin trezirea capacităţii de a depăşi prompt şi eficient obstacolele, mai
ales prin intermediul trezirii eficiente a unor resurse potenţiale nebănuite.

Starea spirituală de mobilizare exemplară poate fi înţeleasă din două perspective principale, o
perspectivă individuală şi o perspectivă colectivă. Atunci când este privită din punct de vedere individual,
starea spirituală de mobilizarea exemplară exprimă capacitatea fiinţei umane de a pune în acţiune, în
mod concordant, mai multe tipuri de resurse individuale, ce se află deocamdată, în cazul ei, în stare de
potenţialitate. Atunci când se referă la o anumită colectivitate de fiinţe umane, starea spirituală de
mobilizare exemplară implică antrenarea unui număr considerabil de oameni ce aparţin unei colectivităţi,
având personalităţi şi caractere mai mult sau mai puţin diferite, în vederea realizării unei acţiuni benefice,
ce este de interes general.
Privită la modul general, fie că este vorba de perspectiva individuală sau de cea colectivă, starea
spirituală de mobilizare exemplară face întotdeauna posibilă activarea simultană a unor potenţialităţi
latente, diferite, ce sunt prezente în mod tainic în Microcosmosul fiecărei fiinţe umane într-o manieră ce
este perfect concordantă în raport cu obiectivul sau scopul benefic urmărit. Concordanţa este astfel o
caracteristică esenţială ce conduce la realizarea, prin intermediul stării spirituale de mobilizare exemplară,
a unui anumit scop benefic ce prezintă o anumită complexitate.

Starea spirituală de mobilizare exemplară face posibilă abolirea aproape instantanee a predominanţelor
inerţiale, a stagnării şi a dezordinii şi ea produce totodată o accelerată activare a resurselor potenţiale,
latente şi de cele mai multe ori nebănuite din fiinţă. În cazul stării spirituale de mobilizare exemplară
subzistă totodată o tainică forţă subtilă de coeziune, care conferă coerenţă, ordine şi o exemplară
concentrare a forţelor fizice, psihice, mentale, sufleteşti şi spirituale ale fiinţei umane. Privită din
perspectiva transformărilor spirituale profunde pe care le generează în Microcosmosul individual al fiinţei
umane, starea spirituală de mobilizare exemplară face cu putinţă transcenderea rapidă a anumitor stări
limitatoare de ataşament, unele dintre ele extrem de constrângătoare, care de regulă sunt rezultate din
feluritele obişnuinţe curente, de zi cu zi, ale oamenilor.

În cazul stării spirituale de mobilizare exemplară are loc o rapidă trecere la acţiune, se manifestă o stare
spirituală intensă de detaşare şi simultan se produc cu rapiditate o serie de transformări lăuntrice care
permit înfăptuirea eficientă a intenţiilor benefice asociate scopului sau obiectivului urmărit. Astfel, starea
spirituală de mobilizare exemplară este cea care permite fiinţei umane să depăşească condiţionările,
handicapul, obstrucţiile, inerţia, blocajele şi să învingă cu un mare curaj ceea ce este ostil şi malefic.
Starea spirituală de mobilizare exemplară predispune fiinţa umană la o asociere spontană cu cei ce sunt
asemenea ei, în gânduri şi intenţii benefice ce sunt similare. Se poate spune că odată cu manifestarea
stării spirituale de mobilizare exemplară se instalează, adeseori în mod spontan, şi starea de fraternitate
spirituală. Aspiraţia intensă către unitate spirituală este un aspect central către care tind atunci energiile
psihice şi sufleteşti ale celui sau celor care trăiesc plenar starea spirituală de mobilizare exemplară.

Pentru practicanţii yoghini, starea spirituală de mobilizare exemplară este o cale rapidă şi eficientă de a
acţiona în mod benefic şi transformator, manifestând simultan o stare continuă de detaşare suverană în
acţiune. În cazul stării spirituale de mobilizare exemplară se manifestă totodată capacitatea de a antrena
şi de a angrena resurse tainice latente nebănuite din fiinţă. Starea spirituală de mobilizare exemplară
reprezintă o trezire simultană a mai multor capacităţi superioare, latente, ce sunt capabile să se manifeste
eficient şi într-un deplin acord, la unison. Starea spirituală de mobilizare exemplară permite yoghinilor să
atingă şi să manifeste apoi o stare superioară de transcendere ce se realizează chiar printr-o acţiune
frenetică. Acesta este de cele mai multe ori cazul celor care se angrenează ferm şi cu abnegaţie pe calea
eroului spiritual (vira).

Starea net superioară de competenţă pluridisciplinară pe care o generează în fiinţă dinamizarea

învelişului supramental (vijnanamaya kosha)

Competenţa este un termen care a început să fie folosit relativ recent în limbajul curent al omului modern,
însă realitatea de ordin subtil pe care noţiunea de competenţă o desemnează nu este deloc nouă.
Conceptul de competenţă a început să fie vehiculat în domeniul psihologiei practice începând de prin anii
1960 şi în cel al dezvoltării personale ulterior, însă în vorbirea populară există din vechime termenii
meșter, meșteșug, meșteșugar, măiestrie, referindu-se la o persoană care stăpânește în mod desăvârșit
o meserie.

În prezent, competenţa este considerată ca fiind o aptitudine esenţială, ce reprezintă premiza oricărei
activităţi de succes. Când ne referim la competenţă, cei mai mulţi oameni înţeleg că este vorba despre
ceea ce ştie un om într-un anumit domeniu sau despre experienţa practică a acestuia într-un anumit
domeniu al vieţii. Privind la modul esenţial, competenţa înseamnă însă mai mult decât atât. Competenţa
este suma cunoştinţelor, a abilităţilor şi a aptitudinilor creatoare, care contribuie împreună la manifestarea
capacităţii unei fiinţe umane de a îndeplini într-un mod eficient anumite acţiuni benefice şi de a face faţă
cu succes unor responsabilităţi asociate acestora.

Psihologul american David McClelland (1917-1998) este printre primii cercetători din domeniu care a
definit din punct de vedere practic noţiunea de competenţă, pornind de la ideea de bază că testele de
inteligenţă folosite pentru a evalua capacităţile de a acţiona eficient ale unei persoane nu sunt
întotdeauna suficiente. Un mare avantaj pe care abordarea lui McClelland o aducea în psihologie la
vremea respectivă a fost perspectiva optimistă, conform căreia competenţele unei persoane pot fi
identificate şi dezvoltate prin antrenament adecvat. Această viziune, complet nouă pentru acele timpuri, a
reprezentat în felul ei o redescoperire a unui adevăr fundamental pe care tradiţia spirituală yoghină
milenară l-a afirmat de mii de ani şi anume acela că, printr-o dinamizare adecvată a învelişului
supramental (vijnanamaya kosha) fiecare fiinţă umană poate să îşi trezească şi să îşi amplifice anumite
înzestrări latente, până la nivelul manifestării acestora sub forma unor competenţe. De regulă, majoritatea
oamenilor consideră talentul ca fiind ceva cu care te naşti şi că acesta nu poate fi trezit sau dezvoltat prin
antrenament. Însă, în conformitate cu viziunea tradiţională yoghină, atunci când se produce dinamizarea
învelişului supramental (vijnanamaya kosha), fiinţa umană poate să înveţe mult mai mult într-un anumit
domeniu, poate să îşi amplifice cunoaşterea şi aptitudinile, poate să deprindă anumite abilităţi, poate să
îşi orienteze în mod binefăcător aptitudinile pentru a se asigura astfel că ajunge la rezultate excelente.
Deloc întâmplător, și în tradiția populară există rostirile înțelepte: „Nimeni nu se naşte meşter.“ și
„Lucrarea multă îl face pe meșterul bun.“

Competenţa este asociată unui domeniu distinct de activitate şi tocmai de aceea mai este numită
competenţă unidisciplinară. Competenţa într un anumit domeniu necesită o foarte bună informare în acel
domeniu şi implică, totodată, capacitatea de a judeca în mod just și cu discernământ ceea ce ţine de
domeniul respectiv. În plus, cel competent dobândeşte totodată şi o anumită formă de autoritate, care îi
permite să evalueze sau să acţioneze eficient într-o anume direcţie. Starea de competenţă îndreptăţeşte
fiinţa umană să se poată pronunţa asupra unui aspect, pe temeiul unei cunoaşteri profunde pe care o are
şi, pe această bază, poate îndeplini unele atribuţii, tocmai pentru că dispune de o informaţie şi o
experienţă practică vastă în domeniu.

Starea de competenţă implică pricepere, abilitate şi cunoaştere specifică a ceva anume. Starea de
competenţă face ca fiinţa umană respectivă să fie bună, capabilă, destoinică, dotată, experimentată,
înzestrată, pregătită, pricepută, valoroasă, vrednică, avizată şi autorizată în direcţia competenţei sale.
Unii oameni spun despre cel care este competent că „este chemat“ să facă ceva anume sau că are o
anumită „chemare“. Aceasta remarcă intuitivă indică faptul că aptitudinea excepţională dobândită prin
intermediul stării de competenţă este expresia unui anumit merit, ce a fost acumulat în Microcosmosul
individual.

Atunci când starea de competenţă se manifestă în simultaneitate asupra mai multor domenii, aceasta
este numită competenţă pluridisciplinară. Pluridisciplinaritatea implică existenţa unui anume transfer
creator şi dinamic de concepte şi metode din mai multe domenii. Competenţa pluridisciplinară survine sub
forma unei stări net superioare ce rezultă în urma unei excepţionale dinamizări a învelişului supramental
(vijnanamaya kosha). Atunci când se manifestă într-o anumită fiinţă umană, aceasta poate aduce
avantaje majore şi poate fi extrem de folositoare mai multor discipline ale cunoaşterii în general.
Competenţa pluridisciplinară presupune exercitarea în simultaneitate a tuturor caracteristicilor
competenţelor unidisciplinare ce sunt specifice mai multor domenii, la care se adaugă şi manifestarea
unei interdepedenţe concordante şi integratoare a tuturor acestor capacităţi.

Starea net superioară de competenţă pluridisciplinară este o realizare de ordin lăuntric de o mare
complexitate, ce reflectă o dinamizare amplă şi complexă a învelişului supramental (vijnanamaya kosha)
al fiinţei. În istoria omenirii, doar unele fiinţe umane excepţionale au excelat în acest sens. Privită din
punct de vedere spiritual, starea net superioară de competenţă pluridisciplinară reprezintă o sui generis
„poartă magică“ supramentală, care permite descoperirea în propriul univers lăuntric a realităţii
misterioase a Atributelor divine ale Omniprezenţei şi Omniscienţei dumnezeieşti.

(va urma)

yogaesoteric
25 aprilie 2012