Arta Consacrării acţiunilor lui Dumnezeu

Taina consacrării este un mister uluitor care revelează în fiinţa nostră prin cunoaştere directă,
nemijlocită, existenţa lui Dumnezeu, atotprezenţa, omniscienţa şi atotputernicia Sa, precum şi
faptul tulburător al comunicării simple şi imediate cu El.

Formula utilizată atunci când dorim să consacrăm fructele acţiunilor noastre lui Dumnezeu:

“Doamne Dumnezeule, Tata Ceresc, iti ofer Tie toate fructele acestei actiuni. Te implor
ajuta-ma sa inteleg daca accepti acest lucru sau nu.”

Consacrarea este o modalitate spirituala prin care oferim din suflet rezultatul unei actiuni (fructul
acelei actiuni) lui Dumnezeu, in dorinta de a spiritualiza acea actiune, de a o realiza intr-o stare
de detasare spirituala, in care, conform invataturilor orientale, yoghine, fiinta umana nu mai
acumuleaza karma. Consacrarea implica de asemenea raspunsul lui Dumnezeu de acceptare, de
eliberare a noastra de rezultatul (fructele) actiunilor noastre. Consacrarea nu inseamna a-I da
ceva lui Dumnezeu, ci a nu lua nimic din ceea ce Ii apartine: toata viata noastra, fiecare clipa,
fiecare actiune sau traire interioara.

In viata sentimentala, in dragoste, practica consacrarii actiunilor inainte de fiecare intalnire cu

persoana iubita este o modalitate minunata de a creste interior in dragoste si exterior in armonie
in relatia cu persoana iubita.

In cartile sale, destul de cunoscute in Romania, parapsihologul rus, Nicolai Lazarev, afirma
deseori ca una din cauzele nefericirii si problemele oamenilor este faptul ca ei situeaza dragostea
fata de o persoana iubita mai presus decat dragostea fata de Dumnezeu.

Religia crestina, in mod similar, considera ca prima lege si indatorire spirituala a omului, “sa-L
iubesti pe Dumnezeu din toata inima, din tot cugetul si din toate puterile tale“. Adica mai mult
decat dragostea fata de o alta persoana, mai mult fata de placerile trupului, ale mintii sau ale
sufletului, mai mult decat orice atasamentul fata de actiune personala sau rezultatul oricarei
actiuni personale.

De aceea, practica consacrarii este una esentiala in spiritualitate, dar si in viata de toate zilele.
Un caz special de aplicare al acesteia este în iubire.

Acţiunea cea mai fascinantă dar şi cea mai periculoasă în apariţia posibiităţii de a cade spiritual
este acţiunea de a face dragoste. Menţionăm aici că a “face sex” este, cu siguranţă, o acţiune
înlănţuitoare şi care generează regres spiritual.
A face dragoste însă poate fi, în anumite condiţii, o acţiune spritualizantă, înălţătoare şi în acord
cu voinţa divină.

Prin consacrarea lui Dumnezeu a actiunii de a face dragoste,

cele doua persoane au sansa de a se uni sufleteste si trupeste in acord cu Vointa divina.

1
Prin consacrare, cei doi indragostiti pot atinge stari extatice, in care actul amoros se poate
prelungi nedefinit, cu beneficii enorme in plan spiritual, accelerarea evolutiei spirituale.

Modalitatea de punere in practica este simpla:

intr-o pozitie comoda cu coloana vertebrala dreapta, ochii inchisi, Ii oferim mental lui
Dumnezeu, Ii consacram,
actiunea si fructele actiunii respective
sau, in mod particular
actiunii de a face dragoste cu acea persoana in acel moment, conform formulei menţionate mai
sus.

In acest moment, chiar daca nu avem o pregatire esoterica, vom simti un flux de energie divina,
mai mult sau mai putin intens, revarsandu-se de sus in jos, prin cap, reprezentand raspunsul
pozitiv al lui Dumnezeu la consacrarea noastra.
Nu e obligatoriu sa simţim fizic acest flux de Gratie divina ci acesta se poate manifesta si prin
intuitie sau un alt fel de simtire interioara.
Aceasta este un fapt absolut extraordinar, el aratand fara dubiu cat de sigura, fireasca si plina de
iubire este prezenta lui Dumnezeu in viata noastra.
Si ca El comunica cu noi intr-un mod in care noi putem sa simtim si sa intelegem.
Trebuie doar sa stim cum sa facem aceasta… si sa o si facem.
Acest lucru este mai fascinant decat orice alte informatii sau povestiri despre credinta si
mantuire.

Dacă, însă, acţiunea noastră nu este în acord cu voinţa divină, atunci nu vom simţi absolut nimic
şi prin această diferenţiere între prezenţa răspunsului sau absenţa sa putem decela dacă o acţiune
este în acord cu voinţa divină sau nu.

Daca acest raspuns nu apare, atunci inseamna ca Dumnezeu nu accepta consacrarea actiunii
respective, intrucat ceva nu este bine, actiunea nu este potrivita sau corecta din punct de vedere
spiritual si atunci este mai bine sau nu facem dragoste in acel moment şi cu acea persoană.

Acest lucru este valabil pentru orice actiune importanta, intrucat orice actiune importanta a vietii
este bine sa fie consacrata lui Dumnezeu; vom observa ca actiunile negative, care nu ne sunt
benefice spiritual sau in alt mod nu vor putea fi consacrate cu succes lui Dumnezeu intrucat El
nu le va accepta.

Chiar dacă acţiunea respectivă este în acord cu voinţa divină, adică este o acţiune bună, dacă nu
o consacrăm ea va genera, pentru noi, acumularea unei karme pozitive pe care, apoi , vom fi
obligaţi să o “consumăm”, deci nu vom fi liberi.

Desigur, dacă răspunsul nu apare, decizia noastră de a nu realiza respectiva acţiune ne fereşte de
acumularea unei karme negative.

2
Din perspectiva karmica, a face dragoste sau a efectua o alta actiune fara a consacra in mod
reusit fructele acestei actiuni lui Dumnezeu inseamna o inlantuire a noastra, motiv pentru care ne
vom reincarna si vom trai alte vieti pentru a culege roadele actiunilor noastre.

In cazul in care persoana iubita nu este interesata sa faca acest lucru (desi spiritualitatea este
necesara tuturor) sau nu puteti dintr-un motiv sau altul sa realizati consacrarea impreuna cu acea
persoana (sa zicem ca i sa va parea ciudat sa va tineti de maini cateva minute), atunci
consacrarea se poate realiza si singur, inainte, vizualizand chipul acelei persoane. Daca raspunsul
lui Dumnezeu nu vine, atunci este mai bine sa nu faceti dragoste in acel moment. Puteti incerca
din nou mai tarziu, oricand. Daca de multe, repetate ori consacrarea este negativa, atunci este
momentul sa reconsiderati relatia respectiva, intrucat probabil nu este benefica.

Chiar si daca realizati consacrarea in singuratate, efectele acestui act spiritual se vor rasfrange si
asupra celeilalte persoane, si in timp persoana respectiva va deveni deschisa si doritoare sa
participe la spiritualizarea actiunii de a face dragoste.

Daca cineva uita sa faca consacrarea inainte de a incepe sa faca dragoste, nu ii mai foloseste la
nimic sa o faca dupa inceperea acestei actiuni. Este prea tarziu, intrucat lui (sau ei) ii apartin deja
fructele karmice ale acestei actiuni.

Consacrarea actiunii de a face dragoste va da un nou avant relatiei, va aprofunda sentimentele

celor doi iubiti, va imbunatati considerabil viata sexuala, ajutand prin sustinere din planurile
subtile realizarea continentei sexuale.

Inlocuirea consacrarii cu o rugaciune (de exemplu “Tatal nostru”), nu are acelasi efect, desi in
mod cert este o actiune spirituala benefica, care creeaza o stare inaltatoare sufleteasca, de
apropiere de Dumnezeu. De asemenea facerea semnului crucii de 3 ori, desi reprezinta o actiune
de integrare spirituala in Trinitate, nu inseamna oferirea fructelor actiunii noastre lui Dumnezeu.
Corect este sa spunem mental: “Doamne Dumnezeule, Tata Ceresc, iti ofer Tie toate fructele
actiunii mele de a face dragoste cu X. (sau alta actiune). Te implor ajuta-ma sa inteleg daca
accepti acest lucru sau nu.”

este o atitudine si un procedeu care a fost explicitat şi clarificat pentru prima oară teoretic şi
practic de profesorul yoga Gregorian Bivolaru, deşi elemente ale procedeului sunt prezente atât
în Bhaghavad Gita cât şi în evangheliile creştine… şi poate şi în alte texte sacre sau spirituale.
http://www.adanima.org/2007/07/31/consacrarea-actiunilor-lui-dumnezeu/